Antropologie Culturală prof.

Petru Dunca

1 Antropologie culturală. Delimitări conceptuale.

Antropologia derivă etimologic din 2 termeni:

antropos = om / ființă umană și logos = știință / gândire.

În esență, antropologia este știința care se ocupă de studiul ființelor umane, atât din
perspectivă biologică, cât și din perspectiva omului ca ființă culturală / socială.

Diverse enciclopedii scrise în ultimele decenii ilustrează faptul că antropologia studiază

omul în complexitatea sa fizică și psihică, dar și ca ființă creatoare de valori culturale și
spirituale. Și alte științe se ocupă cu studiul omului – biologia, medicina, sociologia,
istoria, arheologia etc.

Antropologul Robin Fox în Enciclopedia Științelor Sociale, care a apărut în numeroase

ediții, relevă această dimensiune completă, sistemică și complexă asupra umanității, pe
care o oferă antropologia.

Antropologia are 2 ramuri principale: antropologia fizică și antropologia culturală.

Antropologia fizică studiază umanitatea ca un fenomen biologic. Ea la rândul ei are 2

ramuri principale: paleoantropologia și primatologia.

Paleoantropologia studiază societățile preumane - primele forme de manifestare a

vieții în preistorie – și, de asemenea, animalele / plantele preistorice, oasele
(osteologia).

Primatologia studiază maimuțele, gorilele, cimpanzeii – comportamentul acestora în

raport cu comportamentul uman. Se face apel la o altă știință – etologie.

Antropologia culturală.

Ființa umană este prin excelență creatoare de valori. Omul este o ființă creativă.
Antropologia culturală are, la rândul ei, mai multe ramuri: antropologia socială –
studiază organizarea socială, raporturile ce se stabilesc între membrii unei societăți sau
între membrii unei societăți diferite. Antropologia socială pornește de la analiza

preluat de Anton Mihiș 1

Antropologie Culturală prof. Petru Dunca

instituțiilor, a cutumelor din cadrul unei societăți - mecanismele de funcționare, regulile

de căsătorie, sistemul politic. Claude Levi Strauss afirmă că cel care unifică o
comunitate, o societate, este sistemul de neam. Familia este nucleul de bază al unei
societăți, fie că este vorba de familia monogamă, fie de familia poligamă.

Etnografia presupune descrierea populațiilor, descrierea obiceiurilor.

Primele informații despre alte comunități, din alte zone ale lumii, sunt făcute și le găsim
în jurnalele descoperitorilor geografici (Cristofor Columb, Vasco da Gama etc.), a
misionarilor creștini, ale negustorilor sau aventurierilor. „Celălalt” găsit în acele
comunități erau considerate „unelte vorbitoare” și transformate în sclavi, dar odată cu
secolul luminilor se consideră că aceste comunități creatoare de valori deosebite și care
trebuie privite cu respect. Așa apare la sfârșitul sec. 19 imaginea „bunului sălbatic” care
trebuie respectat.

La nivelul Europei existau câteva mari imperii formate dintr-un conglomerat de

minorități – imperiul Romano-German, Habsburgic, Țarist, Otoman – în care existau 2
categorii de cetățeni: o elită politică, religioasă, culturală; și marea masă a populației,
care era desconsiderată. Valorile sale spirituale erau desconsiderate – cântece, tradiții,
povestiri, obiceiuri, mod de trai.

Apare o categorie de intelectuali care redescoperă valorile tradiționale ale marii

majorități a populației. În Germania o activitate deosebită o desfășoară frații Grimm și
gânditorul Von Humboldt, în Polonia și Ungaria există de asemenea o categorie foarte
serioasă de intelectuali, care vor culege și vor descrie acele obiceiuri, precum și
povestirile sau cântecele elaborate în marea clasă a „țărănimii”.

În țările române acest fenomen de revalorizare începe cu Școala Ardeleană (Gheorghe

Șincai, Petru Maior, Alecu Russo, Vasile Alecsandri etc.).

Treptat, începând cu sec. 19, se organizează muzeele etnografice, adică locul unde se
depozitează valori materiale și imateriale ale unei zone / comunități. Se organizează
expoziții internaționale cuprinzând colecții de obiecte din diferite zone ale lumii.
Acestea au fost organizate în marile capitale europene (Londra, Paris, Roma etc.).

preluat de Anton Mihiș 2