IZVORUL SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI – IZVORUL

TĂMĂDUIRII

În Vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Paşti, se serbează praznicul Izvorului
Tămăduirii. Ortodocşii vin la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei,
cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică.
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului, care arată rolul
Fecioarei Maria în mântuirea oamenilor. Numele vine de la minunile săvârşite la un
izvor din apropierea Constantinopolului. Cel mai căutat Izvor al Tămăduirii din judeţul
Constanţa este la Dervent. La mănăstirea din sud-vestul Dobrogei, oamenii vin în
pelerinaj ca să-şi afle sănătatea şi răspunsul la zbuciumul sufletesc. Ei cred că odată
sorbind apa vie şi curată de la mănăstire, liniştea se va pogorî asupra spiritului şi trupului
lor încercat.
Monahii de la Dervent arată că istoria izvorului se împleteşte cu cea a creştinării noastre
de acum două milenii.
„Parcă vedem trecând prin faţa ochilor cum apostolul neamului nostru, Andrei cel întâi
chemat, ajunge şi prin aceste locuri trimis de Hristos Mântuitorul. Găsind poporul
strămoşilor noştri însetaţi de cuvântul adevărului va propovădui poporului, iar apoi va
da cu băţul în piatră, asemenea lui Moise odinioară, iar cu apa ce a izvorât aici va boteza
pe cei ce au crezut. Vedem apoi cum ucenici de-ai Sfântului au primit Cununa lângă
cetatea Dervent, cum ciobănaşul surdomut şi-a găsit tămăduirea lângă Sfintele Cruci
roase de vreme, iar la sfârşit apare chipul cuviosului părinte Elefterie spre a ne aminti
de osteneala ce a depus-o pentru ridicarea acestui Sfânt Locaş. Fresca de pe peretele
interior al zidului de faţă al paraclisului prezintă icoana hramului celui mai cunoscut
între credincioşi al mănăstirii, adică pe cea a Izvorului Tămăduirii.
Acest praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea
mântuirii, aminteşte de o minune. Cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel
Mare (457-474) se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. La un
moment dat a întâlnit un orb rătăcit, care l-a rugat să-i dea apă şi să-l călăuzească pe
drumul spre cetate. Leon a pătruns în desişul din apropiere după apă, dar nu a găsit. Când
se întorcea, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: «Nu este nevoie să te osteneşti,
căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile apă
tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi». Leon a făcut
întocmai şi îndată orbul a văzut. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel
izvor o biserică. La rândul său, împăratul Justinian (527-565) care suferea de o boală
grea şi s-a vindecat după ce a băut apă din izvor, a construit o biserică şi mai mare. De-
a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni,
molime şi alte suferinţe. La fel ca şi acel loc sfânt, izvorul de la Dervent vindecă şi
cheamă pe cei cu credinţă“, arată slujitorii Domnului. Ei povestesc şi cazul recent al unei
fete din Constanţa, care şi-a recăpătat vederea la Dervent.
„Odată cu zăvorârea mănăstirii în 1960 a secat şi izvorul. După 1990, în urma
rugăciunilor preoţilor, firicelul de apă, care timp de aproape 2000 ani a sfinţit acest ochi
de lumină, a renăscut. Izvorul a început să curgă, deşi cu intermitenţe, pentru ca în ultimii
ani, în ciuda verilor secetoase şi călduroase, să curgă fără încetare. Ceea ce este cert este
faptul că prin consumarea ei unii bolnavi s-au vindecat ori şi-au ameliorat suferinţa. La
această sursă de binecuvântare vin oameni de pretutindeni pentru a-şi afla sănătatea şi
liniştea. Aşa s-a întâmplat cu o familie din Constanţa care după redeschiderea mănăstirii
au venit aici cu o fată de 18 ani care îşi pierduse vederea dintr-o dată. A fost spovedită
şi împărtăşită, apoi îndemnată să meargă şi la Izvorul Tămăduirii. Acolo, fata s-a spălat
pe faţă, şi-a atins ochii şi, spre uimirea părinţilor şi a oamenilor din jur, ea le-a spus:
«Mamă, mi s-a luat o perdea de pe ochi, văd perfect!» Aşa se face că tânăra a putut să
vadă via plantată de călugări cu un an în urmă. Toţi au revenit în mănăstire plângând de
bucurie“, spun monahii.
În apropiere de Dervent se află Peştera Sfântului Apostol Andrei, patronul spiritual al
românilor, cel care a adus creştinismul pe meleagurile noastre. Tradiţia spune că atunci
când Sfantul Apostol Andrei a ajuns aici, în această zonă nu exista apă. „Atunci a lovit
cu toiagul în stâncă şi a izvorât apa şi se păstrează Izvorul Sfântului Apostol Andrei ca
mărturie până în zilele noastre, nesecând niciodată. Mii de credincioşi din toate colţurile
ţării, dar şi din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit dumnezeiescul
apostol. În acest loc plin de har se săvârşesc zilnic cele şapte ceasuri, Sfânta Liturghie,
se citesc rugăciuni pentru cei bolnavi şi, de asemenea, Molitfele Sfântului Vasile cel
Mare. Sute de acatiste, iconiţe, cruciuliţe şi alte obiecte religioase sunt depuse de
credincioşi în scobiturile din pereţii peşterii, semne ale profundei credinţe şi ale legăturii
dintre oameni şi Dumnezeu. Aici, în decursul anilor, s-au săvârşit numeroase minuni,
vindecări miraculoase, iar puterea sfinţitoare a pesterii, calitatea curativă a apelor şi
slujbele pline de har ale cuvioşilor părinţi au făcut din această zonă unul dintre cele mai
venerate locuri creştine din ţara noastră. La fiecare hram, la Peştera Sfântului Andrei vin
zeci de mii de pelerini, ca la un adevărat Bethleem al românilor“, istorisesc monahii
faimosului lăcaş de cult.
În partea de nord-vest a judeţului Constanţa se află Mănăstirea Sfânta Cruce, cu hramul
Izvorul Tămăduirii. Este situată la Crucea, la capătul unui drum pietruit de 4 kilometri,
dinspre DJ 224 Crucea-Băltăgeşti. Şi această mănăstire este aşezată într-o zonă
pitorească, în vecinătatea rezervaţiei naturale Allah-Bair (Movila lui Dumnezeu, în
limba turcă). Chiar lângă mănăstire curge Izvorul Tămăduirii, descoperit de musulmani.
Ei obişnuiau să se spele aici şi să atârne lângă izvor batiste sau cârpe, probabil ca
mărturie a trecerii lor. Ulterior, aceste gesturi rituale au fost preluate şi de către creştini.
În perioada interbelică, izvorul a devenit loc de pelerinaj la sărbătoarea Izvorul
Tămăduirii. În ziua praznicului, preoţii săvârşeau slujbe – iniţial Sfântul Maslu, ulterior
sfinţirea mică a apei – pentru credincioşii adunaţi în poiana de lângă izvor, urmate de o
serbare câmpenească. Pelerinajul a căpătat amploare deosebită după căderea regimului
comunist. În anul 2001, aflând tradiţiile populare legate de acest izvor, Înalt Prea
Sfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a hotărât înfiinţarea, în poiana de lângă el,
a unui aşezământ monahal. Lăcaşul de cult îl are ca duhovnic pe ieromonahul Ilarion
Dan, fostul bancher Ion Dan, retras la mănăstire.