Manastirea Frasinei – Valcea

Manastirea Frasinei este situata in comuna Muereasca la 25 de km

de Ramnicu Valcea si poarta aceasta denumire datorita padurilor de
frasini care au existat pe acele locuri. Ctitorirea acestei manastiri se
datoreaza celor doi calugari, Ilarion si Stefan, care prin anii 1700 s-au
retras in aceste locuri si au construit un schit de lemn. Manastirea
Frasinei este singurul lacas de cult de la noi din tara unde femeile nu
au voie sa intre, fiind considerata un fel de Muntele Athos romanesc.

Schitul Frasinei a fost ridicat in anul 1710, cand doi monahi,

anume Ilarion si Stefan, s-au retras in aceste locuri izolate. La
inceput, calugarii au locuit intr-o coliba de lemn, avand doar un
paraclis, unde se rugau. Dorind ca schitul lor sa fie recunoscut oficial,
apeleaza la episcopul Inochentie al Ramnicului si Noului Severin spre
a obtine binecuvantarea necesara intemeierii noului schit,
binecuvantare pe care o primesc in anul 1727, alaturi de un lot de
pamant format in mare parte de padure si pasune. Pentru ca Schitul
Frasinei isi incepuse existenta fara o contributie externa, episcopul
Inochentie hotaraste ca el sa ramana autonom si pe viitor, fara a fi
supus vreunei autoritati civile sau bisericesti.
Cand au vazut ca cei doi calugari au reusit sa transforme un teren
salbatic intr-o gradina cu pomi si zarzavaturi, satenii
din Muereasca au incercat in repetate randuri sa-i alunge pe calugari
si sa le ia pamantul. Calugarii se adreseaza boierilor Carstea si
Nicolita din familia Iovipali, care le iau apararea. Boierii au cerut
episcopiei sa le vanda lor terenul, pe care ulterior sa il dea schitului
printr-un act de donatie. Episcopia a fost de acord si astfel s-a pus
capat conflictului. In anul 1764 boierii Carstea, Damian si Nicolita
Iovipali, construiesc o biserica de zid in locul celei de lemn, devenind
ctitori ai acestei asezari. Biserica de zid a fost zugravita in acelasi an
de Teodor zugravul si ucenicul sau Enache. Biserica schitului poarta
hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, hram care s-a pastrat
pana astazi. In zilele noastre, se tin slujbe doar pe data de 24 iunie de
ziua hramului, in rest fiind doar biserica de cimitir.
In anul 1780 o brigada de voluntari romani condusa de Preduta
Bujoreanu se retrage aici din calea austriecilor, dar nu au rezistat
atacului, Bujoreanu fiind executat dupa ocuparea schitului. Soldatii
austriecii au luat tot ceea ce era de valoare din schit, dar nu au distrus
biserica. In momentele de jaf si teroare, calugarii parasesc pentru
prima data schitul care va ramane pustiu pana la 1845, cand un
calugar de la Manastirea Cernica, Acachie, il va repune in vechile
randuieli de viata monahala. Dupa primirea binecuvantarii date de
catre episcopul Neofit, boierul Gheorghe Iovipali, in calitate de
urmas al ctitorilor, il aseaza ca staret al Schitului Frasinei pe
calugarul Acachie, care incepe restaurarea chiliilor si a bisericii,
careia ii inchide pridvorul cu caramida si il picteaza.
Ridicarea manastirii are loc in anul 1859, cand Sfantul Ierarh
Calinic de la Cernica face o vizita la Schitul Frasinei. Fiind
impresionat de situarea lacasului in acele locuri se hotaraste sa
ctitoreasca manastirea. Tot Sfantul Calinic este cel care ca urmare a
traditiei atonite, interzice intrarea femeilor in aceasta manastire,
asezand o piatra de legamant in anul 1867 la aproximativ 2 km de
manastire, pe ea fiind gravate cu litere chirilice, binecuvantari pentru
femeile care vor  respecta acest legamant si deopotriva blesteme
pentru cele care il vor incalca. Avatonul este o lege – hotarare care
interzice accesul femeilor intr-o anumita manastire ortodoxa.
Cuvantul avaton inseamna neumblat, el fiind folosit mai intai pentru a
formula hotararea privind interdictia femeilor de a umbla pe
pamantul Sfantului Munte Athos, unde locuiesc numai calugari si 
pot vizita doar credinciosi de parte barbateasca. Legamantul Sfantului
Calinic se respecta cu strictete de catre femei. Chiar in timpul pastoririi
sale, cele care l-au incalcat au fost pedepsite aspru. Cel mai cunoscut
caz este cel al tinerei pastorite din satul Muereasca, care din greseala
a trecut hotarul si s-a imbolnavit de epilepsie, fiind nevoita sa ceara
ajutorul Sfantului Calinic, pentru a fi iertata si in acelasi timp
vindecata.
Biserica Manastirii Frasinei este construita in forma de cruce, avand
o singura turla centrala, sustinuta de patru arcade ogivale si are
hramul Adormirea Maicii Domnului. Respecta impartirea  clasica cu
pridvor, pronaos, naos si altar, arhitectul fiind maestrul Costache.
Pentru a picta biserica, Sfantul Calinic dorea sa il angajeze pe
renumitul pictor Gheorghe Tattarascu, insa acesta nefiind diponibil,
este recomandat un alt mare pictor pe nume Misu Pop. Acesta vine
la Manastirea Frasinei in anul 1860 si reuseste sa termine pictura
bisericii in primavara anului 1863, realizand o pictura realista in stil
academic, predominanta fiind culoarea albastru care reliefeaza
chipurilor marilor pustnici in pronaos.
Paraclisul cu hramul Sfintii Trei Ierarhi, cladirile de locuit dinspre est
si sud, au fost facute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului
intre anii 1910 – 1911, care completeaza si aripa de est si sud a cetatii
monastice, pe partea de zid, care ramasese neterminata de Sfantul
Calinic.
Manastirea Frasinei se diferentiaza de alte manastiri prin interdictia
accesului femeilor, interzicerea carnii in mancarea gatita aici si a
slujbei de noapte la care este prezent staretul si pravila athonita a
slujbelor. Un punct de atractie pentru credinciosii care viziteaza
manastirea este Izvorul Sfantului Calinic, izvor, a carui apa este
precum aghiazma, nu se strica si este binefacatoare si vindecatoare.
Pentru multi credinciosi aceasta manastire reprezinta locul de
comuniune a omului cu Dumnezeu, locul retras intre munti si strajuit
de o parte si de alta de paduri, acest loc plin de liniste din Carpati a
atras inca din cele mai vechi timpuri, oamenii in cautare de pace si
bucurie sufleteasca.
La intrarea în mănăstire, pe o placă din piatră, stă scris acest text,
care cuprinde "Istoricul mînăstirii Frăsinei":
„Mînăstirea Frăsinei există de la începutul sec. XVIII. În anul 1710, doi
călugări sihaștri vin și ridică aici, cu binecuvîntarea Episcopului Damaschin
al Rîmnicului, o bisericuță din lemn cu hramul „Nașterea Sf. Ioan
Botezătorul”. În anul 1763 Cîrstea Iovipali cu fratele său Damian și cu fiul
celui dintîi, Nicoliță Iovipali, zidesc în locul bisericii din lemn învechită,
biserica din zid, care se păstrează pînă azi la cimitirul călugărilor. În jurul ei
erau chilii, care azi nu mai sunt. Prin anul 1787-1788, în războiul turcilor cu
nemții, schitul este părăsit de călugări, pustiindu-se pînă în anul 1845. În
acest an vine la Frăsinei călugărul Acachie de la Mînăstirea Cernica și care
cu învoierea urmașului primilor ctitori, Gheorghe Iovipali, începe renovarea
schitului: pridvorul deschis al bisericii se închide cu cărămidă și se
zugrăvește, refăcînd și încăperile chiliilor. Lucrările se termină la 10 iunie
1848. În anul 1859, Episcopul Rîmnicului, Sf. Calinic, vizitează Frăsineii și
hotărăște ridicarea altor construcții mai sus de bisericuța cea veche, pe
locul de azi. Lucrările pentru biserica mare, cu hramul „Adormirea Maicii
Domnului”, încep în anul 1860 și se termină la 12 mai 1863. Tot în acest
timp se ridică în jurul bisericii, din partea de sud, apus și nord, chilii pentru
călugări. Fostul arhimandrit de scaun al Episcopiei Rîmnicului, apoi
Episcop de Roman (1900-1911), Gherasim Safirim, a făcut cheltuieli mari
pentru casele de pe latura de răsărit precum și paraclisul în anul 1888.
Biserica veche își păstrează pictura în interior de la 1763, fiind făcută de
„Teodor Zugravul și Enache ucenicul”. În tindă este pictura de la 1848.În
anul 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, apreciind pe ctitorul cel nou
de la Frăsinei, Episcopul Sf. Calinic, exceptează de la expropiere M-rea
Frăsinei. În decursul vremurilor, Mînăstirea Frăsinei a prosperat cu alte
clădiri și anexe, așa cum se vede azi. Sf. Calinic, Ctitorul Sf. Mînăstiri
Frăsinei, a pus aici rînduiala de slujbă și trăire religioasă, după tipicul Sf.
Munte Athos, în care se include și restricția ca în Sf. Mînăstire Frăsinei să
nu intre niciodată femei.”

Manastirea Frasinei de Jos – Manastire pentru femei

La doi kilometri mai jos de manastire, se afla o biserica noua si cateva
camere de oaspeti, intretinute de Manastirea Frasinei in care pot
ramane peste noapte femeile. La acest lacas de cult se opresc
femeile, pentru slujbe si pentru spovedanie. In fiecare duminica si
sarbatoare, cate un duhovnic din Manastirea Frasinei coboara la
aceasta biserica, pentru a indruma si spovedi pe femeile credincioase.