Manastirea Rarau

Manastirea Rarau, aflata in satul Chiril, comuna Crucea, judetul Suceava, este o manastire ortodoxa de
calugari, ctitorita de catre domnitorul Petru Rares, in anul 1538. Manastirea se afla pe Muntele Rarau, la
aproximativ 25 de kilometri de asezarea de la poalele acestuia.
La Manastirea Rarau se poate ajunge din Piatra Neamt sau Targu Neamt, trecand prin Poiana Teiului,
Brosteni si ajungand in satul Chiril. De la podul peste paraul Chiril se urca pe muntele Rarau pe un drum
asfaltat aproape 4 kilometri, dupa care, din dreptul unei troite, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe
timp insorit, se poate ajunge cu masina pana la manastire), alti 800 de metri.
O alta cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara orasului se poate lua autobuzul Dorna Arini -
Chiril, dupa care drumul trebuie strabatut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Campulung
Est, peste varful Raraului. Acesta este insa inchis iarna, fiind greu accesibil chiar si pe timp insorit.
Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Manastirea Rarau poate deveni adapost si loc de rugaciune
pentru orice drumet care se incumeta sa strabata piscurile din zona Dornelor.
Potrivit traditiei, aici a fost o sihastrie infiintata de cuviosul Sisoe, spre sfarsitul secolului al XV-lea. Se
mai spune ca, dupa anul 1538, cand Petru Rares a fost schimbat de la domnie, sotia sa, Elena, impreuna cu
copiii, s-au ascuns in Rarau, fiind ocrotiti de calugari.
Drept multumire, voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi si astfel a luat fiinta schitul Rarau,
in fosta sihastrie Dodu.
Aproape de cota 1.400 se inalta doua biserici. Cea veche dateaza din vremea cand la carma Moldovei se
afla bravul Petru Rares, iar cea noua a fost sfintita in anul 2000.
Documentele vremii atesta ca la 1541, voievodul Petru Rares, aflandu-se in trecere pe aici cu domnita
Ruxandra si incantat de farmecul peisajului, a hotarat sa ctitoreasca lacas de rugaciune si meditatie, drept
multumire adusa lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase impotriva hoardelor navalitoare ale tatarilor.
Legenda locului ne mai povesteste ca in acelasi an 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares,
ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat mai sus
in munte sotia, fiul si o parte din avere.
Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani
s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul
bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului.
Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului "Rarau" (de la numele
domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite "Pietrele Doamnei".
Mai bine de doua veacuri, credinciosii de pretutindeni s-au izbavit de pacate la fum de lumanare si
fosnet de cetina, in Poiana Sihastriei. Dar in 1776 dangatul de clopot s-a stins. Venisera ocupantii austro-
ungari, amenintatori si neimpacati cu obiceiul crestin.
Mai departe legenda glasuieste ca icoana Maicii Domnului disparea din rama, dar revenea de fiecare
data la rugaciunile imploratoare ale calugarilor de la schit, care au fost martorii unui fenomen miraculos.
Intrebata fiind Maica Domnului de ce pleaca icoana din schit, s-au auzit vorbe naucitoare: "Unde pleaca
icoana mea sa mutati schitul, caci austriecii ii dau foc". Atunci, cu spaima-n glas, vornicul Sabie a poruncit:
"Fratilor, sa ducem schitul de partea cealalta a Raraului, sa ramana Moldovei peste veacuri, pana trece ceasul
de cumpana!"
In mare taina, calauziti de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai si catari, au transferat intregul
inventar, la Chirii, pe versantul dinspre apa Bistritei, a muntelui Rarau. Robii ce se aflau pe paraul de acolo au
dat de veste boierului Bals, care s-a infatisat a doua zi cu 20 de calareti si a donat cu grabire 600 de hectare de
padure si fanete pentru manastirea careia i-a pus piatra de temelie si a recladit-o pe propria-i cheltuiala.
Ieroschimonahul Sisoe, egumenul schitului, a adus lauda lui Dumnezeu prin Sfanta Liturghie.
Incercarile repetate ale credinciosilor, de dupa 1945, de a reconstrui schitul pe vechiul amplasament
ales de Petru Rares, au fost sortite esecului. Ateii comunisti s-au opus cu inversunare unor astfei de initiative.
Dupa 1989, aceiasi vrednici si inimosi credinciosi care nu si-au pierdut niciodata speranta si carora li s-
au adaugat multi altii, au hotarat sa recladeasca vechiul schit mai frumos si mai impunator. Acum aveau de
partea lor si pe actualul staret-arhimandrit, venit in iulie 1992 de la manastirea Bistrita-Neamt.
In numai doi ani si trei luni prin purtarea de grija a Atotputernicului Dumnezeu si cu contributia
benevola a credinciosilor, lucrarea a fost finalizata.
 La 16 august 1994, glasul celor trei clopote a prins iarasi viata, amestecandu-si dangatele grave cu
fosnetul cetinii si cu tumultul cristalin al Izvorului Alb care-si pravale undele spre albia Moldovei. Inalt Prea
Sfintia Sa Pimen Suceveanul a rostit binecuvantarea la terminarea constructiei, pe care a si sfintit-o, la data
mai sus amintita.

Ctitorii Manastirii sunt Mantuitorul Iisus Hristos si Maica Domnului care se ingrijesc in mod deosebit
de acest sfant lacas, in care se gasesc 7 sfinte icoane facatoare de minuni, care aduc vindecare si alinare celor
bolnavi si suferinzi.
Manastirea a fost desfiintata de austrieci in anul 1786. S-a reinfiintat dupa 1918, iar in 1959 a devenit
schit. In anul 1990 a redevenit manastire. La data de 17 septembrie 2000, P.S. Gherasim Putneanul a sfintit
noua biserica a manastirii.
Manastirea Rarau este ridicata sub ocrotirea Sfantului Ioan Bogoslovul si pastreaza cu credinta Icoana
Maicii Domnului, Izvoratoare de Mir. O alta icoana, considerata si ea facatoare de minuni si adapostita de
Manastirea Rarau, este si cea a Sfantului Ioan Evanghelistul. Icoana Sfantului Ioan Evanghelistul se afla in
biserica noua a manastirii.

La ora actuala manastirea domina ca o bijuterie rara Poiana Sihastriei. Asezamantul mai cuprinde 26 de
chilii, iar pentru credinciosii care fac pelerinaje, in special duminicile si sarbatorile de peste an, exista
posibilitati de cazare cu destinatie speciala pentru credinciosi, carora li se serveste si masa. Chiliile si casa de
oaspeti din curtea manastirii pot gazdui intr-o noapte 150 de pelerini.
Programul religios si duhovnicesc e inspirat de la Muntele Athos si de la manastirile Frasinei - Valcea
si Sihastria Neamtului. Zilnic se oficeaza Sfanta Liturghie, vecernia si slujba de la miezul noptii, cu
privegheri si acatiste ce se impun in programul monastic.
Vorbele Mantuitorului: "Rugati-va si privegheati, ca nu se stie ceasul..." sunt adanc incrustate in inimile
si mintile celor 12 vietuitori ai manastirii si sunt cu sfintenie respectate.