Cateheza III

Pregătirea aperceptivă:
În cateheza anterioară am vorbit despre importanța prezenței buni-
cilor în viața nepoților lor, întărind acest adevăr prin exemplul familiei
sfinte din care s-a născut Maica Domnului.
Anunțarea temei:
În seara aceasta vă propun să vorbim despre drepții Ioachim și Ana,
părinții Maicii Domnului și bunicii Domnului Hristos.
Tratarea temei:
În Sfânta Scriptură nu găsim relatări despre ei, dar tradiția creștină
a descoperit multe știri adevărate, în scrierile necanonice, ce înfloreau la
începutul creștinătății, în sânul Bisericii. Din tradițiile sfinte cu privire la
părinții Maicii Domnului aflăm că aceștia erau drepți înaintea lui Dum-
nezeu și că bogați fiind, la toate sărbătorile miluiau pe cei săraci și făceau
danii Templului. Prin dumnezeiasca voință, însoțirea acestor Sfinți s-a ți-
nut multă vreme întru nerodire de prunci, ca să se arate și puterea darului
Lui Dumnezeu. Că a naște pântecele cel neroditor și sterp este evidenta
putere a harului dumnezeiesc. Așa au viețuit, neavând fii, vreme de cin-
cizeci de ani, fără să deznădăjduiască, aducându-și aminte de Sfântul pa-
triarh Avraam și de soția lui, cinstita Sara, care, la bătrânețe, a născut fiu
pe Isaac, după făgăduință.
La un mare praznic s-a dus Ioachim cu daruri la Ierusalim, dar ar-
hiereul Isahar n-a voit să i le primească, ocărându-l pentru nerodire. De
asemenea, și un evreu oarecare l-a insultat pe Ioachim, zicându-i: „De ce
apuci înaintea mea, au nu știi că nevrednic ești să aduci cu noi daruri, de
vreme ce nu ai lăsat urmași în Israel?” Și a plecat Ioachim foarte întristat,
rușinat și defăimat de la praznicul acela, și, de mâhnire, nu s-a întors la
casa sa, ci s-a dus în pustie și s-a rugat lui Dumnezeu, postind patruzeci
de zile și strigând către Dumnezeu cu lacrimi, pentru dobândirea unei
odrasle. Acasă, Ana făcea același lucru. Și i-a auzit Dumnezeu și a trimis
pe îngerul Său, bine vestindu-le nașterea Mariei, care a fost spre mântui-
rea a tot neamul omenesc.

1
 Recapitularea:
Faptul că Ioachim și Ana au adus-o pe lume pe Sfânta Fecioară Maria,
cea care va fi cu adevărat „cort” al prezenţei lui Dumnezeu, e dovadă a drep-
tăţii şi virtuţii lor extraordinare, superioare simplei păziri a Legii Vechi. Ma-
ria este rodul rugăciunilor fierbinţi ale părinților ei şi, în acelaşi timp, dezle-
garea întristării lor pricinuită de ocara iudeilor. În acea vreme, a avea mulţi
copii era mai de preț decât suma tuturor virtuţilor, iar lipsa de copii era con-
siderată un rău atât de mare, încât drepţilor Ioachim și Ana le erau nesoco-
tite toate virtuţile, fiind chiar insultaţi din pricina lipsei copiilor.
Asocierea:
Sfântul Grigorie Palama prezintă în Omilia 42, intitulată „Cuvânt la
mântuitoarea naştere a Fecioarei Maria”, motivele pentru care a fost ne-
voie ca Maica Domnului să se nască dintr-un pântece sterp:
1. Această naştere minunată a trebuit să se împlinească pentru ca, prin
desfiinţarea întristării drepților Ioachim și Ana, să se prefigureze dez-
legarea blestemului protopărinţilor neamului omenesc, Adam și Eva,
care avea să se realizeze prin nașterea Mântuitorului din Pururea Feci-
oara Maria.
2. Minunea întrupării Domnului Iisus Hristos necesita această minune
prealabilă, ca pe o pregătire treptată, în care natura umană avea să se
încredințeze tot mai mult harului dumnezeiesc.
Generalizarea:
Astăzi, poate mai mult decât în timpul drepților Ioachim și Ana, în-
tâlnim cazuri de infertilitate. Este o problemă deosebit de delicată, care
naște multă suferință mai ales tinerelor soții, de aceea o vom trata cu
multă delicatețe.
O mulţime de soţi din Biblie au trăit fără copii sau o perioadă îndelun-
gată din viața lor nu au avut copii. Ca și acum, și atunci, nu Dumnezeu îi
judeca pentru asta, ci societatea, oamenii. O astfel de abordare poate aduce
suferințe spirituale multiple și impas în relația dintre soți, care sunt cumva
constrânși să-și vadă mariajul ca fiind unul incomplet. Trebuie să mențio-
năm că un copil e o consecinţă fericită a relaţiei conjugale, dar nu sensul ei.
Copilul e rodul iubirii dintre soţi, dar sensul principal al familiei rămâne
crearea unei biserici mici, în care „cei doi să devină un singur trup”.
Dacă este vorba de o boală, ea trebuie tratată. Nu dispreţuim medi-
cii şi medicina, dar este cu totul altceva recurgerea la tehnologia modernă

2
în vederea „obținerii” unui copil. Nu înseamnă cumva acest lucru să dai
curs patimii tale de a avea copii cu orice preţ? Unii antropologi şi psiho-
logi au motive serioase să susțină că orice intervenţie artificială în con-
cepţia omului va afecta, în mod inevitabil, şi copiii şi soţii. În primul rând,
procedura de fertilizare in vitro încalcă spaţiul intim al soţilor. În al doilea
rând, nu trebuie să uităm că tehnicile moderne nu pot evita fertilizarea
multiplă. Medicii fac apoi o „reducţie”, adică distrug copiii pe care îi con-
sideră „în plus”. Este o procedură oribilă și nu e cazul să intrăm în detalii.
Un copil nu este un lucru oarecare, care „se face”, se procură, ca un obiect.
Copiii nu „se fac” pur şi simplu, pe ei poţi doar să-i primeşti, să-i întâl-
neşti. Poate cel mai potrivit termen din perspectivă ortodoxă ar fi acela că
pe copii îi aștepți și prin aceasta mărturisești deja că ei sunt darul lui Dum-
nezeu pentru tine și soția sau soțul tău și pentru întreaga lume.
Din păcate, unii soţi vor copii, crezând că îşi vor rezolva una sau
mai multe probleme ale căsniciei lor. În cazul în care soţii nu se iubesc
unul pe altul, nu au pace, nu pot fi prieteni, nu sunt în măsură să-şi regleze
relaţiile, naşterea de copii nu le aduce nimic bun, dimpotrivă le poate
complica relaţia, înstrăinându-i și mai mult unul de celălalt.
Aplicarea:
Părintele Paisie Aghioritul adresa un gând de mângâiere celor care
nu aveau copii biologici, dar care se pot bucura oricând de o mulțime de
fii duhovnicești: „Dumnezeu multora nu le dă copii, pentru ca astfel să
iubească pe toţi copiii din lume ca și cum ar fi ai lor şi să-i ajute la re-
naşterea lor duhovnicească”.
Voi încheia cu rugăciunea pe care Sfânta Ana o rostea pentru do-
bândirea unui copil, pe care ne rugăm ca Dumnezeu să o primească pen-
tru toți cei care așteaptă acest dar de la Dumnezeu:
„Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce numai cu cuvântul Tău ai
făcut cerul şi pământul cu toate cele ce sunt într-însele; Dumnezeule, Cel ce ai
zis făpturilor Tale să crească şi să se înmulţească, Tu cel ce ai binecuvântat pe
Sara, soţia lui Avraam, şi la bătrâneţile ei a născut pe Isaac, şi ai dăruit Anei,
care era stearpă, pe Samuil Prorocul şi alţi copii, dă roadă pântecelui meu, şi
nu mă lăsa să rămân pururea de ocară şi urgie oamenilor. Doamne Savaot,
Tu Care ştii ocara nerodirii mele, dezleagă-mi durerea inimii mele, deschide
pântecele meu, şi pe cea neroditoare arat-o roditoare cu Atotputernicia Ta;
căci orice voi naşte: fecior ori fecioară, o voi închina Sfinţiei Tale cu toată
inima, dăruind-o Bisericii Tale pentru a-Ți sluji pururea acolo”.