ÎNTRU SLAVA PREASFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ,

DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI

Părintele Ioan de la Rarău

Educaţia creştin-ortodoxă
a copiilor
(Culegere de texte)
Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar,
dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le
lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor
veni după ei.
Protos. Nicodim Măndiţă

Difuzare:

Aga pi s
EDITURA

Str. Menţiunii Nr. 7
Sector 2, Bucureşti
Tel./Fax: 021-2410673
Mobil: 0733-580000
editura.agapis@gmail.com

Cărţile pot fi comandate online la adresa

www.edituraagapis.ro
sau de la librăria Editurii Agapis,
din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti
unde puteţi beneficia de oferte speciale.

Editura Agapis
Părintele Ioan de la Rarău / Educaţia creştin-ortodoxă
a copiilor
ISBN: 978-606-8654-14-0
 Părintele Ioan de la Rarău

Educaţia creştin-ortodoxă
a copiilor

Editura Agapis • 2017

Colecţia „RUGUL APRINS“
 Capitolul I – Naşterea de copii
Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură precum şi Sfinţii Părinţi,
arată pe copii ca fiind un dar al lui Dumnezeu (Facerea 20,
17-18; 25, 21; 29, 33; 30, 6,33, 5; 48, 8-9; Luca 1, 7). Iar naşte-
rea de copii este o binecuvântare şi rânduială dumnezeiască
dată de Dumnezeu omului încă din Rai, prin porunca: creşteţi
şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi… (Facere 1, 28).
Prin naşterea de copii se înnoieşte neamul omenesc şi se
menţine viaţa pe pământ. Aşadar, naşterea de copii este cea
mai mare datorie a celor doi soţi care se unesc prin Sfânta
Taină a Cununiei. Naşterea de copii formează cea mai mare
bucurie şi adevărata temelie a familiei; ea consolidează şi
desăvârşeşte căsnicia şi este izvor de sănătate. Pentru aceea
Dumnezeu binecuvântează pe primul om, Adam, şi îi face
femeie, pe Eva, ca să nască copii.
Dumnezeu i-a creat astfel pe protopărinţii noştri Adam
şi Eva, încât zămislirea pruncilor s-ar fi făcut fără legături
trupeşti şi fără patimă.
Când ar fi dorit să aibă copii, Adam i-ar fi spus Evei: „Hai
să avem un băiat“. Şi în aceeaşi clipă, Dumnezeu ar fi trimis
sufletul copilului, iar trupul ar fi fost luat din Eva, fără să
aibă legături trupeşti.
După căderea protostrămoşilor noştri, Harul Dumneze-
iesc, s-a îndepărtat de la ei, au devenit trupeşti şi s-au văzut
goi (Facerea 3,7). Dumnezeu i-a dat canon Evei să nască
copii în dureri (Facerea 3,16) şi i-a blestemat să moară cu
trupul: Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facerea 3,19).
După izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai, naşterea
de copii devine, pe lângă binecuvântare, şi canon de
ispăşire a păcatelor părinţilor. Naşterea de copii ajută
mult la mântuirea părinţilor, cum spune Sfântul Apostol
Pavel, că femeia se va mântui prin naştere de fii (I Timotei 2,
5
 Părintele Ioan de la Rarău
15). În Vechiul Testament, cei ce nu aveau copii erau socotiţi
lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. De aceea se rugau ziua şi
noaptea să le dăruiască Dumnezeu copii. La fel glăsuiesc şi
toţi Sfinţii Părinţi. Ei se rugau pentru cei ce nu aveau copii
sau nu puteau naşte, să le dea Dumnezeu copii buni şi sănă-
toşi, iar pe cei bolnavi să-i vindece. Pe cei care nu voiau să
aibă copii îi sfătuiau, cum spune şi Sfântul Apostol Pavel, că
mai bine să nu se căsătorească sau să trăiască în înfrânare
(curăţenie), cu învoirea ambilor soţi, decât să-şi ucidă pruncii.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos aseamănă pe cei ce se
căsătoresc numai pentru păcat, sau de ochii lumii, sau pentru
avere, cu smochinul blestemat care nu voia să aducă nicio
roadă pe pământ. Pentru că naşterea de copii nu este numai
o datorie socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dum-
nezeiască, care contribuie foarte mult la mântuirea părinţi-
lor. Soţii care nu vor să nască copii, care avortează sau prac-
tică păcatul pazei, sunt certaţi de Dumnezeu cu boli de tot
felul, cu necazuri în viaţă, cu grea mustrare de conştiinţă,
iar după mutarea la viaţa cea veşnică, cu osândă veşnică.
„Astăzi este un privilegiu ca cineva să aibă copii. Părin-
ţii sunt mărturisitori. Când copiii cresc, atunci societatea îi
răpeşte. Părinţii îşi idolatrizează copiii. Îşi petrec toată viaţa
în jurul lor şi se identifică cu aceştia. Aceasta este o greşeală.
Bărbatul se însoţeşte cu femeia care îi este ajutor, pentru
ca amândoi să reuşească desăvârşirea lor. Copiii sunt daru-
rile lui Dumnezeu şi, de multe ori, odată cu copiii, se naşte
şi angoasa şi mintea se depărtează de la Dumnezeu. Însăşi
firea va conduce familia pentru a nu avea mulţi copii. Vor fi
extenuaţi şi nu vor mai putea naşte mulţi copii. Când Dum-
nezeu le dăruieşte copii, părinţii trebuie să-L slăvească pe
Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu dăruieşte copii, trebuie să
se liniştească, să nu se tulbure din cauza aceasta…
Iar copiii nu trebuie născuţi şi crescuţi pentru societate,
ci pentru Împărăţia cerului, fiind astfel utili şi pentru soci-
etate. Mulţi copii sunt crescuţi astăzi pentru Iad“, ne spune
Sfântul Paisie Aghioritul.
6
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor

Datoria de a naşte prunci

Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie spune: „Dumnezeu l-a
creat pe om androgin, adică bărbat şi femeie. Dar înţe-
lepciunea cea fără margini a Lui, Care pe toate le-a făcut mai
presus decât mintea omenească, n-a înzestrat pe femeie cu
însuşirile bărbatului, nici pe bărbat cu însuşirile femeii, ci
numai când se întâlnesc amândoi să formeze omul. Şi l-a
făcut Dumnezeu bărbat şi femeie (Facere 1, 27).
Sfântul Ioan Gură de Aur zice: Iată de ce-a zis înţelepciu-
nea cea nemărginită: Nu-i bine să fie omul singur. Să-i facem
ajutător potrivit lui (Facerea 2,18).
Femeia este egală cu bărbatul, dar numai după fire, nu
după dregătorie. Când a adus-o pe femeie la Adam, acesta
a zis: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea;
ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său
(Facerea 2, 23).
Aici este egală femeia cu bărbatul, pentru că este
os şi carne din bărbat, luată din coasta lui, dar nu după
dregătorie. Pentru că Dumnezeu a pedepsit-o pe Eva
imediat, deoarece ea a întins mâna întâi. Şi i-a dat primul
canon: Pentru ce-ai făcut aceasta? (Facerea 3, 13). Pentru
că ai intins mâna şi ai mâncat, Voi înmulţi mereu necazurile
tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii;
Şi a doua pedeapsă: atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va
stăpâni (Facerea 3,16).
De aceea, oricât ar fi femeia de învăţată, trebuie să fie
supusă bărbatului. Pentru că bărbatul este cap al femeii şi
Hristos cap al bărbatului (Efeseni 5,23).În ordinea asta este
ierarhia în familie1.
Pe femeie a lăsat-o Dumnezeu ajutătoare bărbatului.
De aceea zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „femeia este liman
al bărbatului“. Bărbatul vine obosit, supărat şi nervos de la

1  Pentru aceasta este bine ca femeia să se însoţească cu un bărbat cu

acelaşi nivel sau mai mare, al credinţei, intelectual, fizic…
7
 Părintele Ioan de la Rarău
serviciu, acasă, luptându-se cu mari greutăţi în societate,
conduce oşti în războaie; are mari răspunderi în întreprin-
deri, în guvern… Iar femeia trebuie să-i fie liman. Să ştie să-l
întâmpine totdeauna cu un cuvânt bun, cu blândeţe, cu
dragoste, să-i pregătească mâncarea, să-i pregătească hai-
nele… Întotdeauna ea trebuie să fie aceea care să-l odih-
nească pe bărbat, pentru că-i ajutătoarea lui (Facerea 2,18).
Dar cea mai mare misiune pe care o are femeia în
familie este să fie mamă de copii! Să ferească Dumnezeu
pe femeia aceea care vrea să înlăture durerea naşterii! Pen-
tru că primul canon când a greşit în Rai, acesta a fost: Întru
dureri vei naşte copiii (Facerea 3,16). Sfântul Ioan Gură de
Aur zice femeii: „Dacă fugi de durerea naşterii, de dure-
rea veşnică vei da, de durerea cea din iad. Dumnezeu a
pus cu măsură dulceaţa împreunării cu durerea naşte-
rii. Şi tu, dacă fugi de la durere spre plăcere, vei cădea
în durerea veşnică“2.
Nu fugi de la durere spre plăcere, adică numai să ai
legături trupeşti cu soţul, dar să nu zămisleşti copii, că în
durerea cea veşnică te vei duce. Dacă fugi de la durere spre
plăcere, vei cădea în mâinile şi în braţele cele veşnice ale
iadului, pentru că nu vrei durerea care ţi-a rânduit-o Dum-
nezeu, ci vrei să trăieşti în plăcere şi să omori copiii.
Să ferească Dumnezeu! Mai bine nu se năştea femeia
aceea care îşi omoară copiii pentru că este păcat împo-
triva Duhului Sfânt. Apoi unde trebuia să găsească Dumne-
zeu copilului mai bun sălaş ca în pântecele maicii lui? Şi de
acolo îl scoţi şi îl dai la câini şi îl omori? „Care bălăuroaică –
spune Sfântul Efrem Sirul -, care leoaică, care ursoaică şi-ar
omorî vreodată puiul său? Şi tu, fiinţă raţională şi cuvân-
tătoare, faci mai rău decât animalele cele sălbatice, când
îţi omori copiii“!

2  Sf. Ioan Gură de Aur, Împărţirea de grâu, cuvânt pentru mireni.

8
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
Aşa sunt legile firii date de Dumnezeu: mama să-şi apere
fiii săi. Dar omul raţional să fie mai rău decât toate fiarele şi
dobitoacele şi să-şi omoare copiii? Vai şi amar de acele mame!
Ferească Dumnezeu! Toate păcatele sunt grele, dar lepă-
darea pruncilor este mai greu decât toate. De aceea Sfinţii
Părinţi pedepsesc aşa de aspru.
Şi Apostolul Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii, spune
astfel când vorbeşte de femeie: Şi ea se va mântui prin naş-
tere de fii (I Timotei 2,15). Iar dumnezeiescul Ioan Gură de
Aur, care tâlcuieşte pe Sfântul Apostol Pavel, zice: „Femeia,
când a murit născând, moare pe altarul jertfei. Este mar-
tiră!“ De aceea Biserica pregăteşte femeia pentru moarte
înainte de naştere. Poate să fie oprită 30 de ani de la Sfânta
Împărtăşanie, dacă este gravidă nu mai este oprită de la
Sfânta Împărtăşanie. Este spovedită şi împărtăşită pentru
naştere. Mai cu seamă femeile care nasc prima dată, pen-
tru că durerile naşterii sunt ca suferinţele în iad. Spune
Duhul Sfânt în Psalmi: În iad sunt dureri ca ale aceleia ce
naşte (Psalm 47,6).
Sunt femei care mor în durerile naşterii. De aceea Bise-
rica, luminată de Duhul Sfânt prin dumnezeieştii Părinţi,
spune: „Femeia care este gravidă este dezlegată şi pregă-
tită de moarte“, pentru că unele se întâmplă să moară; de
aceea să nu fie oprită de la Sfânta Împărtăşanie. Iar dacă se
întâmplă şi moare, ea îşi pune viaţa pentru copil, ea este
martiră; că aşa ne-a învăţat Apostolul Pavel3. Pentru dure-
rile naşterii Dumnezeu îi iartă toate păcatele şi este ca o
muceniţă, ca o martiră.
Dacă femeia moare născând, moare la datoria ei cea
mai sfântă de pe pământ, să fie mamă de copii.
Femeia nu trebuie numai să nască şi să crească copii,
pentru că şi fiarele sălbatice nasc şi cresc puii, ci trebuie
să-i crească în frica de Dumnezeu. Iar la această osteneală
trebuie să ia parte şi bărbatul, nu numai femeia, pentru că

3  Se va mântui prin naşterea de prunci (I Timotei 2,15).

9
 Părintele Ioan de la Rarău
amândoi au participat la zămislirea copiilor. Iar dacă nu-i
cresc în frica şi cercetarea Domnului, multe greutăţi şi neca-
zuri vor avea în viaţa aceasta, iar în viaţa viitoare, chinul cel
veşnic. Părinţii merg la Judecata Particulară şi Dumnezeu
rânduieşte unde le este locaşul cel veşnic. La aceste păcate
ale părinţilor se vor adăuga şi păcatele care vin din urmă
ale copiilor pe care nu i-au educat creştineşte şi vor ajunge
din cauza lor în iad4.

Multe cupluri sunt preocupate

de naşterea pruncilor
Multe cupluri sunt preocupate de naşterea de prunci.
Unii vor să aibă 3-4 prunci, alţii doar unul singur, iar alţii
sunt neliniştiţi pentru că nu au zămislit copii.
Trebuie să se roage lui Dumnezeu, să aibă răbdare şi
să lase totul în grija Lui. Să creadă cu tărie că Dumnezeu,
Care se îngrijeşte de păsările cerului (Matei 6,26) va avea
grijă şi de ei.
Alţii evită zămislirea, folosind anticoncepţionale sau fac
avorturi, zicând că viaţa este grea şi le ajunge unul sau doi
copii. Însă Dumnezeu este mult milostiv şi când va vedea
că soţul şi soţia nu mai pot face faţă, nu le va dărui alţi copii.
Alţii se căsătoresc, dar nu se gândesc că scopul princi-
pal al căsătoriei este să se mântuiască şi să procreeze copii
pe care să-i educe creştineşte ca să se poată la rândul lor
mântui. Nu vor copii, dar ţin câini şi pisici, cărora le dedică o
mare parte din timpul liber şi bani. Se constată că în aceste
timpuri copiii valorează mai puţin decât câinii şi pisicile5.

4  Sfântul Apostol Pavel spune: Păcatele unor oameni sunt vădite, mer-
gând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor (I Timotei
5,24).
5  Există nenumărate asociaţii care se ocupă de protecţia pisicilor şi a
câinilor, dar foarte puţine sunt cele care luptă împotriva avorturi-
lor. În timpul unui avort, capul fătului este rupt, de asemenea mâi-
10
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
Alte femei nu pot avea copii pentru că în tinereţe au avut
o viaţă destrăbălată făcând tot felul de păcate. Iar altele nu
pot avea copii din cauza alimentaţiei care conţine tot felul
de otrăvuri şi hormoni.
Mai există şi perechi care vor, imediat după ce se căsă-
toresc, să aibă copii. Şi dacă nu dobândesc copii, sunt
foarte îngrijoraţi şi stresaţi. Dar dacă vor alunga neliniş-
tea şi stresul şi vor avea credinţă şi nădejde în Dumnezeu,
vor dobândi copii.
Alţii dobândesc copii la o vârstă mai înaintată. Dumne-
zeu rânduieşte aceasta pentru ca ei să sporească duhov-
niceşte, să aibă mai multă smerenie, credinţă, fapte bune
creştine şi să se despătimească.
Soţul şi soţia trebuie să fie pregătiţi să primească în fie-
care clipă a vieţii voia lui Dumnezeu. Sunt situaţii în care,
dacă nu apar copii, la presiunea rudelor soţului, să fie con-
siderată vinovată femeia, să apară între cei doi certuri şi
chiar despărţirea. Acest lucru se petrece deoarece se uită
că scopul principal al însoţirii ortodoxe a celor doi trebuie
să fie ajutorarea reciprocă în vederea mântuirii, iar copiii
sunt o cruce în plus, pe care Dumnezeu o dăruieşte fami-
liei creştine ortodoxe.
Când Dumnezeu vede smerenie, credinţă şi răbdare
la cei doi soţi care nu au copii, le dăruieşte chiar mai mulţi
copii. Dar dacă vede mândrie, necredinţă şi nemulţumire,
nu le împlineşte cererea de a avea copii, pentru că acest
lucru ar însemna să progreseze în necredinţa şi nerecu-
noştinţa lor. De multe ori cei doi soţi nu cer şi nu au răb-
dare să se facă voia lui Dumnezeu şi nu se încredinţează
Lui întru totul. Pentru că zămislirea de prunci nu depinde

nile şi picioarele. Şi puţini sunt cei care luptă împotriva acestor mari
crime. Atunci când un om încalcă o poruncă a Evangheliei, responsa-
bil este numai el. Dar când un lucru care se opune poruncilor evan-
ghelice se face din partea statului (legiferarea avortului, homose-
xualitatea…), atunci vine urgia lui Dumnezeu peste tot neamul, ca
să se îndrepteze.
11
 Părintele Ioan de la Rarău
numai de om, ci mai ales de Dumnezeu, Care trimite sufle-
tul pruncului6. Dar nu există niciun lucru pe care Dumne-
zeu să nu-l poată face. Pentru că la Dumnezeu toate sunt
cu putinţă (Matei 21, 26).
În alte cazuri, Dumnezeu nu dăruieşte copii pentru ca
soţii să trăiască duhovniceşte şi să renască duhovniceşte,
prin Sfântul Botez, numeroşi copii7.
Alteori, Dumnezeu nu dă copii, pentru ca soţii să înfieze
un copil orfan sau abandonat de părinţii lui. Însă aici tre-
buie multă rugăciune şi ispitire pentru că nu întotdeauna
voia omului este şi voia Domnului8. Lucru foarte important
este ca părinţii adoptivi să iubească foarte mult pe copilul
înfiat şi după o anumită vârstă pot să-i spună că este înfiat.
Dumnezeu poartă de grijă şi iubeşte foarte mult fami-
liile cu mulţi copii, dacă se îngrijesc să primească o educa-
ţie creştină ortodoxă corespunzătoare. Căci copiii mai mari
ajută pe părinţi să crească şi să educe copiii mai mici.

Ce trebuie să facă soţii ca să

aibă copii buni şi sănătoşi?
Pentru naşterea, creşterea şi educaţia copiilor
creştin-ortodoxă trebuie avut mare grijă înainte de căsă-
torie. Alegerea persoanei potrivite pentru însoţirea creş-
tină trebuie să se facă cu binecuvântarea duhovnicului, prin

6  Sunt familii, care pentru a avea prunci, încercă acest lucru prin însă-
mânţare artificială.
7  Cei care botează copii au o mare răspundere în faţa lui Dumne-
zeu la Înfricoşata Judecată, pentru că îi renasc duhovniceşte pen-
tru viaţa cea veşnică. De aceea naşii mărturisesc în locul pruncului
Crezul şi trebuie să se ocupe de educaţia creştin ortodoxă a celor
pe care i-a botezat.
8  Copiii au în inima lor duhovnicească şi înclinaţiile cele bune, dar şi
pe cele rele ale părinţilor şi strămoşilor (Ioan 9,2).
12
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
canon de rugăciune şi ispitire9. Soţii trebuie să înceapă cu
zel viaţa lor creştină şi prin rugăciune să-i lumineze Dum-
nezeu pe pruncii care se vor naşte, ca să devină copiii Lui.
Pentru a avea copii, părinţii trebuie să ceară binecu-
vântarea10 şi sfatul duhovnicului, să se roage lui Dumne-
zeu, Maicii Domnului şi Sfântului Ierarh Nicolae, Sfinţilor
Părinţi Ioachim şi Ana, să postească, să se spovedească şi
să se împărtăşească.
Părinţii, care doresc să aibă copii buni, înţelepţi şi sănă-
toşi, trebuie ei să fie mai întâi buni, credincioşi, ascultători
de Biserică şi plini de frica lui Dumnezeu. Căci copiii sunt
de fapt „copii“ ale părinţilor lor. Ce văd şi ce aud în casă de
la părinţi aceea fac. Educaţia copiilor începe chiar din clipa
zămislirii. Pentru a avea copii înţelepţi şi credincioşi, părin-
ţii trebuie să se roage mult, să meargă regulat la biserică,
să postească sfintele posturi, să se spovedească adesea, să
ţină curăţenie în zilele rânduite, să facă milostenie, să fie
blânzi, smeriţi şi plini de dumnezeiasca dragoste pentru
toţi. Soţii sunt datori să se înfrâneze în sărbători şi în pos-
turi şi să nu facă niciun fel de meşteşug diavolesc spre a nu
avea copii. Cel mai greu păcat al celor căsătoriţi este avortul,
adică uciderea de copii. Copiii zămisliţi în zile de sărbători,
şi în posturi, în stare de beţie sau după avorturi, de obicei,

9  O vorbă românească spune: „Cu atenţia mărită, orice fată se mărită“.

Depinde însă cu cine. Dacă cerem binecuvântarea duhovnicului,
facem canonul dat, ispitim şi avem răbdare, îşi va afla fiecare per-
soana de sex opus rânduită lui de Dumnezeu. Ce este de la Dum-
nezeu este şi astăzi şi mâine şi… Diavolul care vrea să aranjeze
lucrurile spre pierzarea celor care vor să se însoţească îi grăbeşte
şi-i îndeamnă să păcătuiască trupeşte. Astfel temelia viitoarei case
(căsnicii) va fi putredă.
10  La Preasfinţitul Părinte Macarie au venit două femei să ia binecu-
vântare pentru a le dărui Dumnezeu copii. Preasfinţitul le-a bine-
cuvântat cu două mâini. După un an de zile, cele două femei i-au
telefonat şi l-au invitat să vină la Botez. I-au mai spus:
– Preasfinţite Părinte, ne-aţi binecuvântat cu amândouă mâinile şi am
născut fiecare câte doi gemeni.
13
 Părintele Ioan de la Rarău
se nasc bolnavi, sunt debili şi uneori chiar infirmi. La fel şi
cei ce practică paza, nu se pot împărtăşi doi ani cu Sfintele
Taine şi uneori se îmbolnăvesc de nervi, ca o pedeapsă a
Dreptului Judecător.
„Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bine
este să înceteze imediat relaţiile sexuale sau, dacă nu
pot, să le împuţineze mult. Dar măcar din luna a şasea
trebuie să înceteze a mai avea relaţii sexuale, pentru că,
în afară de pericolul de a păţi copilul ceva, are loc şi o
vătămare duhovnicească.
Vezi că embrionul participă silit la plăcerea pe care o
simte mama lui şi încă din burta ei dobândeşte patima.
Există prunci care sug şi… se aprind trupeşte! Există tineri,
de optsprezece-douăzeci ani, care sunt ispitiţi de trupul lor.
Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a
părinţilor lor. Este moştenirea duhovnicească. Părinţii nu le
lasă copiilor lor doar case, ogoare, ci lasă moştenire şi pati-
mile sau virtuţile lor“, ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul.
„Educaţia copiilor începe din ziua căsătoriei. Soţii trebuie
să trăiască cu credinţă, cu nădejde, cu rugăciune, cu frica lui
Dumnezeu. Atunci când mama este însărcinată şi se roagă,
copilul simte lucrarea rugăciunii. Când soţia rămâne însărci-
nată, nu trebuie ca părinţii să se tulbure. Atunci când mama
naşte, ei trebuie să se roage. Trebuie să se roage şi când au
copilul mic în braţe. Tot ceea ce face mama trebuie să facă
cu rugăciune. Să-l închine pe copil atunci când doarme, să
se roage atunci când îl alăptează, când îi dă mâncare“11.
Dacă astăzi mulţi copii au porniri dure, aceasta se dato-
rează faptului că nu sunt alăptaţi de mamă. Când o femeie
l-a întrebat pe duhovnic dacă trebuie să alăpteze copilul
sau să-l hrănească cu lapte de vacă, părintele i-a răspuns:
«Cine a născut copilul: tu sau vaca»?.

11  MItropolit Hierotheos Vlachos, Cunosc un om în Hristos, Părintele

Sofronie de la Essex,
14
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor

Părinţii nu trebuie să planifice

naşterea copiilor
Sunt mame care nu nasc câţi copii le dăruieşte Dumne-
zeu pentru că, spun ele, nu pot să le poarte de grijă. Întra-
devăr, este imposibil în ziua de astăzi să porţi de grijă la
10-15 copii. Dar părinţii credincioşi îi duc la Biserică în fie-
care Duminică şi sărbători, îi educă creştineşte, îi spovedesc
şi îi împărtăşesc şi Dumnezeu le poartă de grijă12.
Copiii sunt cel mai minunat dar pe care Dumnezeu îl
face familiei. Aceştia, prin darurile lor, prin dragostea lor
curată şi nevinovată, întăresc dragostea dintre soţi. Copi-
lul este dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, dar multe
familii îl leapădă prin avorturi13. Sufletul copilului avortat
se află în inima duhovnicească a mamei şi strigă la Dumne-
zeu pentru îndoitul omor al sufletului şi al trupului. Feme-
ile care au făcut avorturi sunt femei chinuite.
Prin păcate, dragostea firească14, dintre soţ şi soţie se
perverteşte, iar copiii bine educaţi, prin dragostea lor curată
aduc bucurie şi dau putere părinţilor15.
Dumnezeu ştie de câtă dragoste au nevoie părinţii în
inimile lor duhovniceşti şi le dăruieşte atâţia copii câţi au
12  Un tată care locuia cu soţia şi cei 12 copii la bloc, în Bucureşti, a spus
părintelui duhovnic: „Părinte de câte ori se naşte un copil, Dumne-
zeu îmi ajută şi câştig mai mulţi bani. Îi educ creştineşte şi Dumne-
zeu le poartă de grijă. Altfel cum aş putea avea eu grijă în fiecare
clipă de toţi“.
13  De ce nu fac ţiganii avorturi, chiar în condiţii de criză? Pentru că au
mai multă dragoste. Nu se îngrijorează că nu au vilă cu 12 camere,
autoturisme ultimul tip şi mâncăruri alese. Într-o căruţă fără covil-
tir, vezi vara o familie cu 5-7 copii.
14  Această dragoste firească este însoţită de bucuria firească curată.
15  Părinţii îşi arată dragostea lor şi prin darurile pe care le fac copii-
lor. Iar aceştia, dacă sunt bine educaţi, îşi vor revărsa mulţumirea
lor prin dragostea lor curată în inima părinţilor. Dacă nu sunt bine
educaţi, vor considera că aceste daruri li se cuvin şi vor întoarce
spatele părinţilor.
15
 Părintele Ioan de la Rarău
nevoie să fie fericiţi şi să se mântuiască. Lipsa dragostei,
inima duhovnicească mică, împietrită şi egoistă sunt cele
care determină soţia să facă avorturi, şi nu condiţiile mate-
riale. Părinţii refuză acest minunat dar Dumnezeiesc, pen-
tru că inima lor duhovnicească este plină de iubire de sine
şi nu mai încape altcineva. Mai întâi studiile, averea, casa,
maşina, situaţia socială şi astfel se umple inima de duh
lumesc şi de păcate şi nu mai au loc copiii.
Primul copil, cel întâi născut, este al lui Dumnezeu. Dum-
nezeu alege din fiecare familie pe cineva care să se jertfească
pentru mântuirea neamului, atât pentru cei mutaţi la viaţa
cea veşnică, cât şi pentru cei aflaţi în viaţă. În familiile care
au un singur copil, acesta se poate călugări, sau poate muri,
dar dacă sunt mai mulţi, mai rămân în familie pentru că e o
rânduială a lui Dumnezeu. Părinţii trebuie să se pregătească
sufleteşte pentru venirea pe lume a unei noi persoane. Nu
e proprietatea lor, nu e bunul lor cu care să facă ce vor, nu
este obiectul asupra căruia să-şi refuleze toate neîmplinirile
lor16. Aceasta este o mare problemă. Copilul, de mic, ştie să
lupte pentru sine. Bătălia lui este să-l iei în seamă ca atare,
ca persoană, să vorbeşti cu el şi să-l educi ca atare. Să nu-l
manipulezi. Ajută foarte mult şi cuplul, pentru că este o
tensiune în doi spre al treilea, copilul fiind şi expresia unirii
lor. Se unesc amândoi într-un cunoscut. Atunci când părin-
ţii se ceartă, copiii, care îi iubesc pe amândoi părinţi, suferă.
Din păcate, se nasc foarte puţini copii acum. Este şi
contextul social mai greu, pentru că mamele merg la servi-
ciu. Cei mai mulţi se mândresc cu un copil, alţii cu doi copii,
chiar se cred importanţi. Unii, care sunt necredincioşi, spun
că nu fac mai mulţi copii, pentru că nu pot avea grijă de ei,
nu le pot asigura condiţiile materiale necesare. Aceasta,
pentru că nu cred în Dumnezeu, Care poartă grijă de fie-
care copil, Care dă fiecăruia darurile necesare pentru a trăi
16  Mama, dacă e nefericită din cauza păcatelor, din dragoste pentru
copil va căuta să-l facă fericit. Dacă este necredincioasă, păcătoasă
şi cu experienţe de viaţă negative, nu va reuşi.
16
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
şi a se mântui. Fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin 3-4
copii, pentru a fi şi un echilibru între copii. Apoi avem şi o
datorie faţă de perpetuarea speciei umane, pentru că noi
am primit în dar existenţa şi suntem chemaţi să procreăm.
Dar toate se rânduiesc, pentru cei credincioşi, de la
Dumnezeu, dacă omul îşi conştientizează locul, chemarea,
darurile, poziţia lui în lume şi vocaţia lui înspre Dumnezeu,
înspre oameni şi înspre lumea întreagă.

Principalele datorii ale părinţilor faţă

de copii, după Sfânta Scriptură

• Prima datorie a părinţilor faţă de copii este aceea de

a-i iubi (Tit 2, 4). Copiii trebuie să fie născuţi din dragoste
şi din dorinţa ambilor soţi, iar nu din plăcere, din păcat sau
din întâmplare.
• A doua datorie a părinţilor faţă de copii este de a-i
învăţa legea dumnezeiască (Deuteronom 4, 9-10; 6, 7; Psalm
77, 5-7; Pilde 22, 6; etc.).
• Părinţii au datoria de a-i învăţa pe copii dreapta credinţă
şi frica de Dumnezeu (Facerea 18, 19; Psalm 33, 11; Pilde 1, 7).
• Părinţii au datoria de a le povesti copiilor lucrurile
cele minunate ale lui Dumnezeu din sfintele cărţi (Ieşire 13,
14-15; Iosua Navi 4, 6; Psalm 43, 1).
• Părinţii mai au datoria de a-i învăţa pe copii asculta-
rea şi supunerea (Pilde 4, 3-4; I Timotei 3, 4);
• Părinţii au datoria de a-i binecuvânta (Facere 48, 15-16;
Evrei 11, 20); de a-i compătimi pe copiii lor (Psalm 102, 11-13);
• Părinţii au datoria de a-i îndemna şi mângâia pe copiii
lor (I Tesaloniceni 2, 11);
• Părinţii au datoria de a-i conduce bine pe copiii lor (I
Timotei 3, 4, 12);
• Părinţii au datoria de a-i mustra pe copiii lor (I
Regi 2, 23-24);

17
 Părintele Ioan de la Rarău
• Părinţii au datoria de a-i îndrepta şi pedepsi, la nevoie,
pe copiii lor (Deuteronom 8, 5; Pilde 3, 12; 19, 18; 22, 15;
23,13-14; Evrei 12, 7, 9-10);
• Părinţii au datoria de a nu-i întărâta şi mânia pe copiii
lor (Efeseni 6, 4; Coloseni 3, 21);
• Părinţii au datoria de a le îndeplini trebuinţele cele
de nevoie copiiilor lor (Pilde 13, 22; Matei 7, 9-11; Luca 11,
11-13; II Corinteni 12, 14; I Timotei 5, 8);
• Părinţii au datoria de a se ruga pentru copiii lor, pentru
înţelepciunea, pentru creşterea lor duhovnicească şi pen-
tru mântuirea lor (Facere 17, 18);
• Părinţii au datoria să-i ajute în vreme de ispite pe copiii
lor (Iov 1, 5) şi în caz de boală (II Regi 12, 16);
• Părinţii trebuie să fie pildă bună fiilor lor (IV Regi 15, 3)
şi să-i înveţe pe copii, din tinereţe, toate faptele bune şi dra-
gostea creştină, după Sfânta Evanghelie (Pilde 22, 6). Apoi
să-i încredinţeze unor duhovnici buni.

Principalele datorii ale copiilor faţă de părinţii

lor, după învăţătura Sfintei Scripturi

• să păzească legea lui Dumnezeu (Deuteronom 30,

2; Pilde 28, 7);
• să se teamă de Dumnezeu (Deuteronom 31,
12-13; Psalm 33, 11);
• să se teamă de părinţi şi să-i cinstească (Ieşirea 20, 12;
Levitic 19, 3; Deuteronom 5, 16; Matei 15, 4; 19, 19; Marcu
7, 10; 10, 19; Luca 18, 20; Efeseni 6, 2 etc.);
• să se supună părinţilor (Efeseni 6, 1; Coloseni 3, 20);
• să asculte învăţătura părinţilor (Pilde 1, 8; 3, 4; 4, 1; 5,
1-2; 6, 20-21 etc.);
• să îngrijească pe părinţii lor (Facerea 45, 9-12; I Regi
22, 3-4; I Timotei 5, 4, etc.);
• să cinstească pe bătrâni (Levitic 19, 32; Pilde 23, 22; I
Petru 5, 5). Copiii ascultători veselesc inima părinţilor (Pilde
10, 1-15, 20; 23, 15, 24-25; etc.);
18
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
• copiii ascultători vor fi binecuvântaţi (Ieşirea 20, 12;
Deuteronom 5, 16; Ieremia 35, 18-19; Pilde 3, 1-4; Efe-
seni 6, 1-2 etc.).

Copiii răi
• nu ascultă de părinţii lor (Romani 1, 30; II Timotei 3, 2);
• dispreţuiesc pe părinţii lor (Pilde 15, 5, 20; Iezechiel 2, 27);
• înjură pe părinţii lor (Pilde 30, 11);
• sunt pedepsiţi de Dumnezeu (Pilde 19, 13);
• pricinuiesc întristare părinţilor lor (Pilde 10, 1; 17, 21-25);
• pradă pe tata, alungă pe mama (Pilde 19, 26);
• nu cinstesc pe bătrâni (Isaia 3, 5).

Ameninţările, anatemele şi pedepsele date

de Dumnezeu copiilor care dispreţuiesc
şi nu se supun părinţilor lor

Sfânta Scriptură vorbeşte de ameninţări, anateme şi

pedepse date de Dumnezeu copiilor care dispreţuiesc pe
părinţii lor (Deuteronom 27, 16; Iezechiel 22, 7, 15).
Aceleaşi pedepse vin şi asupra copiilor care nu se supun
părinţilor (Deuteronom 21, 18-21); asupra copiilor care râd
de părinţii lor (Pilde 30, 17); asupra copiilor care blestemă
pe părinţi (Ieşire 21, 17; Levitic 20, 9; Pilde 20, 20; Matei 15,
4; Marcu 7, 10); asupra copiilor care bat pe părinţii lor (Ieşire
21, 15); asupra copiilor care râd şi dispreţuiesc pe bătrâni (IV
Regi 2, 23-24) şi asupra copiilor beţivi şi iubitori de plăceri
(Deuteronom 21, 20-21). Despre toate acestea se vorbeşte
pe larg în Pravila Bisericească a Arhim. Nicodim Sachelarie.

19
 Capitolul II – Educaţia copiilor

Scopul educaţiei copiilor

Tineretul de astăzi trece printr-o serioasă criză şi pen-
tru aceasta nu este numai eI responsabil. Cea mai mare
parte din vină este a părinţilor, a învăţătorilor, a clericilor şi
a duhovnicilor. Părinţii nu mai au o creştere duhovnicească
şi nici experienţă pentru a educa creştineşte pe copii. Rolul
părinţilor şi al căminului familial este determinant pentru
vârsta copilăriei şi a adolescenţei. El trebuie să fie prin exce-
lenţă un rol educaţional. Lucrarea pedagogică corectă şi
înţeleaptă a părinţilor în educaţia creştină a copiilor, încă de
la cea mai fragedă vârstă, trebuie să pună bazele unei vie-
ţuiri creştin-ortodoxe întru Hristos, a singurei căi viabile şi
adevărate, pe care nicio furtună a vârstei tinere sau adulte
nu o va mai putea clătina.
Scopul educaţiei copiilor trebuie să fie dobândirea dra-
gostei faţă de Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfin-
ţii Îngeri şi Sfinţi. De asemenea, dragostea faţă de slujbele
bisericeşti şi în mod deosebit Sfânta Liturghie. Iar copiii tre-
buie să se inspire din faptele şi dragostea noastră faţă de
Dumnezeu şi Sfânta Sa Biserică Ortodoxă.
După naştere, părinţii sunt datori să se ocupe mai mult
decât orice de educarea şi buna creştere a copiilor. Mai întâi
să caute naşi credincioşi copiilor lor. Apoi să-şi ducă regu-
lat copiii la Biserică, să-i împărtăşească cu Sfintele Taine în
fiecare lună, să-i înveţe de mici rugăciuni şi lucruri bune,
să nu-i smintească cu cuvintele şi faptele lor, căci smin-
teala pe care o fac părinţii copiilor lor este un păcat greu
în faţa lui Dumnezeu, cu urmări cumplite în viaţa copiilor.
Cei mai mulţi copii ajung răi în viaţă, datorită păcatelor pe
21
 Părintele Ioan de la Rarău
care le-au deprins din copilărie de la părinţii lor. De aseme-
nea, copiii trebuie să fie învăţaţi, atât de părinţi şi naşi, cât
mai ales de preotul duhovnic, frica de Dumnezeu, dreapta
credinţă, omenia, mila, smerenia, ascultarea şi cunoştinţa
Sfintei Scripturi. Trebuie să fie deprinşi de mici cu postul,
cu rugăciunea regulată, cu spovedania, cu milă şi respect
faţă de cei lipsiţi şi faţă de toţi oamenii. Rugăciunea, citirea
cărţilor bune, ascultarea şi respectul faţă de părinţi, frica de
Dumnezeu şi exemplul personal dat de tată şi de mamă
sunt cele mai sigure căi şi mijloace de educare şi creştere
creştină a copiilor.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Educaţia copiilor este
în primul rând opera mamei şi acest lucru este foarte uşor a
fi dovedit şi pe temeiuri solide ale raţiunii. Pe femeie totul
o apropie de copii, siguranţa şi pacea căminului, asemăna-
rea naturii firii, delicateţea şi ştiinţa, devotamentul şi iubi-
rea. Natura o desemnează pentru această chemare; însă
Dumnezeu o desemnează pe femeie pentru aceasta şi mai
puternic şi mai clar. Să ascultăm ce spune Sfântul Apostol
Pavel. El începe prin a-i face mamei această promisiune
mângâietoare: ea se va mântui prin naştere de fii (I Timotei
2,15). Acolo unde păcatul a adus durerea şi moartea, Dum-
nezeu aduce Harul şi mântuirea. Însă Sfântul Apostol Pavel
nu rămâne numai la această primă afirmaţie. Nu este des-
tul pentru o mamă să le dea copiilor viaţă trupească, ci tre-
buie să-i educe creştineşte pentru a putea dobândi viaţa
cea veşnică. Pentru aceasta trebuie să stăruiască cu înţelep-
ciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie (I Timotei 2,15). Iată
în primul rând lucrarea mamei. Femeia păstrează mai bine
credinţa şi evlavia. Ea arată, alături de copii, aptitudini cu
totul speciale. Calmul şi siguranţa vieţii din casă îi crează
condiţiile necesare. Totul o cheamă pe femeie la această
importantă muncă a primei educaţii, de care va depinde
întreaga viaţă a copilului“.
„Să nu creadă mamele că se cuvine să se ocupe numai
de băieţi sau numai de fete. Apostolul Pavel n-a făcut aici
22
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
niciun fel de deosebire. A spus doar: dacă a născut şi a cres-
cut copii şi: dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire
şi în sfinţenie.
Trebuie să avem grijă şi de unii şi de ceilalţi şi, mai ales
mamele, care stau mai mult acasă, pentru că bărbaţii au şi
alte griji: slujba în cetate, călătoriile, piaţa. Femeia în schimb,
fiind scutită de felul acesta de griji, se poate ocupa mai uşor
de copii, pentru că are mult mai mult timp liber. Aşa făceau
femeile şi în antichitate. A te ocupa de copii nu este o treabă
obligatorie a bărbatului, este o datorie a amândurora. Prin
datorie înţeleg că trebuie să se îngrijească de creşterea copi-
ilor şi să‑i conducă pe drumul cel bun“17.
„Copiii mai au un educator care le ordonează şi le rân-
duieşte viaţa cu cuvinte, îndemnuri şi sfaturi. Cine este el?
Este tatăl pe care Dumnezeu l-a hărăzit fiecăruia dintre noi.
Tocmai de aceea a rânduit Dumnezeu să fim iubiţi de cei
care ne-au dat naştere, ca să avem lângă noi pe cineva care
să ne înveţe virtutea.
Tată nu este numai cel ce dă naştere, ci şi cel ce dă o
educaţie şi o creştere bună copilului său. Mamă nu este
numai cea care-şi poartă pruncul în pântece, ci şi cea care
şi-l creşte cum se cuvine. Părinţii ne-ar da sigur dreptate; ar
mărturisi că nu natura, ci virtutea îi face să fie părinţi.
Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinţilor pentru copii să
fie o necesitate naturală, o lege a firii, dar, pe de altă parte,
să şi depindă de purtarea copiilor. Părinţii îşi iartă copiii când
greşesc, pentru că natura însăşi îi îndeamnă s-o facă. Chiar
şi atunci când copiii devin de nerecunoscut şi sunt ireme-
diabil atraşi de rău, tot natura este aceea care îi obligă pe
părinţi să le poarte de grijă şi să nu-i părăsească, oricât de
vicioşi ar fi devenit“18.
„Educaţia creştină a copilului este esenţială din
mai multe motive:
17  Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Ana I, în Părinţi, copii şi creşterea lor, Edi-
tura Panaghia, p. 7.
18  Ibidem, p. 3.
23
 Părintele Ioan de la Rarău
• Primul motiv este datoria. Mai mult decât orice, părin-
ţii au această datorie de a educa copilul creştineşte în vede-
rea mântuirii lui şi a lor.
• Al doilea motiv este gravitatea urmărilor lipsei educa-
ţiei creştine. Ce va ajunge copilul a cărui educaţie creştină
a fost neglijată? Vai! Acest suflet tânăr devine un pământ
acoperit cu toate buruienile păcatelor.
• Al treilea motiv este legea divină. Dumnezeu a dat
pentru neîndeplinirea acestei datorii pedepse grele şi în
această viaţă şi în cea veşnică.
• Al patrulea motiv este interesul chiar temporal al mamei.
Câte nenorociri vor urma din cauza slăbiciunilor şi a negli-
jenţei mamei în educaţia creştină a copilului! Câte lacrimi
o va face să verse acest fiu, pe care ea a neglijat să-l educe
în credinţă şi în virtute“, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Unde este în familie doar un singur copil, părinţii tre-
buie să aibă o grijă deosebită pentru educaţia şi creşterea
lui, pentru că dacă îi vor asigura toate conforturile şi îi vor
împlini toate mofturile şi poftele căutând să nu-i lipsească
nimic, îl vor netrebnici.
Faptul că vor rămâne copiii ortodocşi este foarte impor-
tant şi poate să fie cauza mântuirii, chiar dacă au făcut unele
greşeli în viaţa lor. Nu trebuie să educăm copiii numai să
fie oameni buni, ci în primul rând să fie credincioşi şi să nu
păcătuiască. Trebuie să-i ajutăm să aibă respect şi dragoste
faţă de Biserica Ortodoxă.
Iar când păcătuiesc să-i sfătuim cu smerenie să se căiască,
să se pocăiască, să se spovedească şi să-şi îndrepte viaţa pe
calea mântuirii şi să rămână în Biserica Ortodoxă, mama
noastră duhovnicească (Galateni 4,25). Să-i învăţăm şi să
le arătăm că vieţuirea creştin-ortodoxă înseamnă luptă cu
patimile trupeşti şi sufleteşti cu oamenii păcătoşi şi cu vrăj-
maşii diavoli. Să le spunem că vieţuirea creştinului ortodox
este suprafirească şi minunată. Astfel, dacă vor păcătui, să
poată reveni prin pocăinţă în Biserică şi să meargă din nou
pe calea mântuirii.
24
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
„Există copii care au moştenire duhovnicească bogată de
la părinţi. Copii cu multe virtuţi. Aceşti copii, dacă adaugă
şi truda lor, şi nevoinţele lor, pot ajunge pe culmi duhovni-
ceşti, fiindcă au pornit deja de pe înălţimi duhovniceşti. De
aceea Maica Domnului a fost atât de curată. Nici măcar un
cuget păcătos nu s-a apropiat de ea. Rădăcina ei este sfântă.
Părinţii ei, Ioachim şi Ana erau oameni sfinţi şi chiar conce-
perea Maicii Domnului a fost fără plăcere trupească“19.
Sunt părinţi care se preocupă mai mult de ceea ce spune
lumea despre educaţia şi comportamentul copiilor lor, decât
ce spune Dumnezeu să facă pentru a se mântui. Adică îi pre-
ocupă mai mult de ce spune lumea păcătoasă despre copiii
lor, decât faptul că merg pe calea pierzării celei veşnice.
Copiii nu trebuie duşi cu sila la Biserică, ci educaţi şi
catehizaţi să participe conştienţi la Sfintele Slujbe şi să se
împărtăşească cu harul şi cuvântul dumnezeiesc din Sfânta
Evanghelie. Să simtă necesitatea participării la Slujbele
Bisericeşti. Când cresc, trebuie învăţaţi să fie virtuoşi şi să
lupte cu ispitele pe care le au când vor să meargă şi să par-
ticipe la Sfintele Slujbe20. Să li se spună ce arme duhovni-
ceşti21 au pentru a birui şi să fie învăţaţi să lupte cu ele. Să
li se explice rolul pe care îl au păcatele mari şi mici săvâr-
şite în aceste lupte şi ispite.
Să descopere cu mintea lor lucrarea diavolescă prin
gânduri şi imaginaţii păcătoase.
De exemplu: cine le rătăceşte mintea în toate colţurile
lumii şi la toate păcatele când spun o scurtă rugăciune de
2-3 minute şi nu au răbdare şi de ce nu se gândesc la nimic

19  Atanasie Rokovalis, Părintele Paisie mi-a spus, Editura Evanghelismos,

traducere de protos. Ştefan Nuţescu, p. 45.
20  Ispite de la trup, de la suflet, de la oamenii păcătoşi şi de la diavoli.
21  Smerenia, pocăinţa, Sfânta Cruce, rugăciunea lăuntrică, spovedania,
Sfânta Împărtăşanie, postul, iertarea, credinţa, nădejdea…
25
 Părintele Ioan de la Rarău
altceva ore întregi când urmăresc un meci de fotbal sau
un film păcătos22?
Trebuie să se insiste pe vieţuirea creştin-ortodoxă, tră-
irea credinţei, cunoaşterea de sine, conşientizarea ispitelor
şi a luptelor23. Urcuşul duhovnicesc este cu lupte şi biruim
numai smerindu-ne şi cerând ajutorul Harului Dumnezeiesc
care vine prin rugăciune, fapta bună creştină şi prin împăr-
tăşirea cu Sfintele Taine.
Să observe ajutorul dumnezeiesc şi împlinirea rugă-
ciunilor mântuitoare, precum şi cauzele neîmplinirii
unor rugăciuni.
Să descopere lucrarea diavolescă în mintea lor, când
participă în Biserică la Sfânta Liturghie şi se roagă, dar au
şi gânduri păcătoase şi hulitoare24.
Să li se spună despre ispitele şi luptele diavoleşti, dar
şi despre pacea şi bucuria duhovnicească. Acestea vin în
inima lor când au răbdare, se smeresc şi se roagă lui Dum-
nezeu, Maicii Domnului, Sfinţilor Îngeri şi Sfinţilor, când se
pogoară Harul Dumnezeiesc şi alungă pe diavoli şi o curăţă
de patimi şi de păcate.
De asemenea, copiii trebuie întăriţi printr-o vieţuire
creştin-ortodoxă cu ajutorul Harului Dumnezeiesc prezent
în Sfintele Taine, în credinţă şi faptele credinţei, nu numai
în teorie. Pentru că vorba sună, iar fapta tună. Sfinţii Apos-
toli au fost numiţi fiii tunetului (Marcu 3,17).
Bucuriile copiilor sunt curate şi se întipăresc în ei,
mişcându-i foarte mult duhovniceşte atunci când cresc mari.

22  Diavolul care se află în mintea noastră ne împiedică să ne rugăm,

să ne închinăm şi să ne pecetluim cu Preasfânta Cruce. Iar la Sfânta
Liturghie, în timp ce ne rugăm lui Dumnezeu, ne insuflă gânduri
păcătoase şi de hulă. Pentru că nu poate creştinul în acelaşi timp
să-L laude şi să-L hulească pe Dumnezeu.
23  Cu cât se împătimesc cu păcatele, cu atât vor avea lupte şi ispite
mai mari ca să revină pe calea mântuirii.
24  Mai este cineva rău în mintea lor – diavolul.
26
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor
Dacă copiii trăiesc duhovniceşte, vor trăi veseli şi în această
viaţă, iar în cealaltă se vor bucura veşnic lângă Hristos.
Când cresc mari şi pot citi, părinţii trebuie să le cumpere
cărţi duhovniceşti. Să citească în special vieţile şi învăţăturile
sfinţilor25 în fiecare zi şi din cărţi creştine specifice vârstei lor,
care îi vor ajuta foarte mult în formarea lor duhovnicească.
„Făcând astfel, copiii vor fi ca nişte îngeraşi, iar rugăciu-
nea lor va avea multă îndrăzneală la Dumnezeu. Astfel de
copii sunt comori duhovniceşti pentru familiile lor.
Dacă părinţii îi silesc pe copii la Biserică din frică de
Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu ajută şi copilul se foloseşte.
Iar dacă fac aceasta din egoism, atunci nu ajută Dumnezeu.
De multe ori copiii suferă din pricina mândriei părinţi-
lor. Părinţii să nu impună copiilor (cu duh de mândrie n. n.)
un canon de rugăciune, ci fiecare mamă să caute singură
să vadă cât poate rezista copilul ei.
În timpul Utreniei26, părinţii să-i lase pe copii să se odih-
nească puţin, iar la Sfânta Liturghie să-i aducă în Biserică.
Mamele, fără să-i silească pe copii, trebuie să-i înveţe de mici
să se roage“, ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul.
Când copiii sunt mici, trebuie să li se impună reguli în
casă care, pe măsură ce cresc, trebuie micşorate încet, încet
şi retrase, pentru că trebuie dată libertate copiilor. Părinţii
trebuie să le dea şi daruri. Copiii, până când vor înţelege
scopul vieţuirii creştine, se pot simţi oarecum plictisiţi, dar
cel mai important lucru este ca ei să nu devină atei. Ate-
ismul e chiar mai rău decât păcatul trupesc al desfrânării.
Părinţii nu trebuie să-i cicălească mult pe copiii lor
în legătură cu slujbele religioase şi cu predicile. De ase-
menea, copiii trebuie să înveţe cum să trăiască într-o socie-
tate cu oameni diferiţi ca etnie, meserii şi credinţe.

25  Vieţile Sfinţilor pentru copii. Părinţii să le citească copiior vieţile sfin-
ţilor care se prăznuiesc în ziua respectivă. Există şi filme video făcute
de greci cu vieţile celor mai importanţi sfinţi.
26  Utrenia se citeşte la mănăstiri la miezul nopţii.
27
 Părintele Ioan de la Rarău
Acasă trebuie să existe un dialog deschis. De aseme-
nea trebuie să se menţină o atmosferă de rugăciune, şi nu
doar de discuţie. Trebuie să-i formăm pe copiii noştri creş-
tineşte, după chipul lui Hristos.
Astăzi se obişnuieşte cunoaşterea personală. Şi nu are
importanţă cum se face această cunoaştere, prin ce metode
de întâlnire sau de discuţie, ci ca ceea ce se face, să se
facă cu rugăciune.
„Dacă în ziua de astăzi vrem să trăiască creştineşte copiii
noştri în oraşele mari contemporane, aşa cum am trăit noi
în trecut, îi înnebunim. Există copii care, când sunt mici, par
buni, dar când cresc, înnebunesc“, învaţă acelaşi Sfânt Părinte.
Libertatea are un rol important în educaţia copiilor. Dar
libertate nu înseamnă «Fac orice vreau!», ci «Fac orice vreau
în anumite limite, în rânduială, astfel ca libertatea mea să
nu afecteze libertatea celuilalt şi să fac voia lui Dumne-
zeu». Adică, să discutăm cu copiii, să nu ne arătăm miraţi
sau înspăimântaţi de ceva rău făcut de ei şi, în probleme
secundare, să-i lăsăm chiar să lucreze singuri, după voinţa
lor. Dacă un copil vrea să meargă la o petrecere, să-i spu-
nem: «Roagă-te şi să faci cum te luminează Dumnezeu!», şi
să adăugăm: «Eu nu te voi reţine, dacă mergi la petrecere
după rugăciune». Astfel, le dezvoltăm responsabilitatea în
legătura lor cu Hristos, îi învăţăm să se roage lui Dumne-
zeu pentru orice faptă a lor.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea inspiraţie şi însu-
fleţire. Dumnezeu luminează pe toţi oamenii, mai ales pe
mame, le dă inspiraţie. Numai aşa putem să-i creştem pe
copii, să-i educăm.
Nu trebuie făcută educaţia copiilor cu exemple negative:
„Dacă nu înveţi, vei ajunge gunoier“. Ci, „Dacă înveţi bine, vei
ajunge un doctor bun, care o să vindeci cu ajutorul Harului
Dumnezeisc şi ştiinţa medicală pe cei bolnavi, iar Dumne-
zeu îţi va răsplăti şi în această viaţă şi în viaţa cea veşnică“.

28
 Educaţia creştin-ortodoxă a copiilor

De ce trebuie să facem educaţia

creştin-ortodoxă a copiilor?
Sunt părinţi care spun că ar trebui lăsaţi copiii să aleagă
la vârsta maturităţii în legătură cu educaţia lor religioasă.
Însă educaţia primită de copil în primii ani de viaţă are un
rol important pentru evoluţia lui ulterioară, deorece copiii
cresc în duhul credinţei şi al faptelor părinţilor. Copiii tră-
iesc şi cresc într-o familie şi vrând-nevrând ei sunt influen-
ţaţi şi îşi însuşesc cultura şi tradiţia în care vieţuiesc. Fiecare
om se naşte în cultura unui neam şi într-o cultură familială,
şi în timp, ei simt acest lucru. De aceea trebuie să le fie des-
coperite valorile în care trăiesc părinţii. Nu putem ascunde
copiilor valorile în care trăim. Dimpotrivă, atâta timp cât
credem în ele, ştim că ele ne sunt de folos şi le împărtă-
şim copiilor noştri. Această educaţie trebuie făcută în spe-
cial prin exemplul pe care îl arată părinţii copiilor, printr-un
exemplu de viaţă creştin-ortodoxă.
Iar când ne preocupă această educaţie în raport cu cre-
dinţa, trebuie s-o facem într-un mod foarte firesc, într-un
mod liber faţă de cei din jurul nostru şi faţă de copiii noştri.
Apoi, trebuie să conştientizăm un lucru foarte important că
Europa modernă a fost fundamentată şi clădită pe principii
creştine. Dacă s-ar elimina din Europa toate valorile creştine,
am avea o cultură, o literatură şi o artă păgâne. Deci fiind
conştienţi de acest lucru, trebuie să facem din educaţia reli-
gioasă a copiilor un act de cult şi de cultură în acelaşi timp.
Sunt părinţi care spun că sunt mai raţionali în raport
cu credinţa. Dar dacă îi întrebi dacă au găsit ceva iraţional
în creştinism nu pot arăta. Mai mult decât atât, în creaţia
dumnezeiască se găsesc raţiunile divine. Fizica cuantică a
definit, în ultimul timp, materia drept concentrare de ener-
gie şi informaţie. Încet, încet, omenirea începe să cunoască
care este rolul lui Dumnezeu în toată creaţia Sa şi de aceea
educaţia copiilor trebuie să fie un act de cult şi de cultură.
29
 Părintele Ioan de la Rarău
Copiii trebuie învăţaţi să-şi exprime credinţa prin rugă-
ciune şi milostenie, prin atitutini corecte şi frumoase faţă
de semeni şi faţă de Dumnezeu, pentru că cine iubeşte pe
semeni iubeşte şi pe Dumnezeu. Exemplul cel mai bun de
educaţie şi comportament ni-l oferă sfinţii.
Apoi, din punct de vedere cultural, ei trebuie să cunoască,
învăţătura de credinţă ortotoxă, să citească vieţile sfinţilor
pentru copii, lucrarea lui Dumnezeu în lume şi în istorie,
Pilde creştine… Astfel se va aprinde dorul de cunoaştere
în ei şi atunci îl vor căuta pe Dumnezeu.
„Crede şi nu cerceta!“ A fost o stupiditate pusă de cei
necredincioşi pe seama Sfintei Scripturi. Este greşit. Dim-
potrivă, Dumnezeu ne invită la cunoaştere: Şi aceasta este
viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu ade-
vărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (Ioan 17,3).
Educaţia creştină a copiilor trebuie făcută treptat şi dacă
la aceasta subscrie şi educaţia din şcoală este un lucru benefic.

Când începe educaţia copilului?

Educaţia creştină a copilului începe din pântecele
mamei, pentru că mama transmite toate trăirile, credin-
ţele, emoţiile, şi stările, embrionului. Avem exemplu eloc-
vent pe Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul,
care o recunoaşte pe Maica Domnului (Luca 1,43)27, deci ea
devine prorociţă, iar pruncul (Sfântul Ioan Botezătorul) a săl-
tat de bucurie în pântecele ei (Luca 1,44), auzind conversa-
ţia dintre Elisabeta-mama lui şi Maica Domnului. L-a cunos-
cut pe Domnul Iisus Hristos, Care Se afla întrupat de o lună
de zile în pântecele Maicii Sale – Preasfânta Fecioară Maria.
Mama care se roagă în vremea sarcinii şi în vremea
naşterii, împreună cu naşterea trupească, dă şi naştere

27  Şi de unde mie aceasta ca să vină la mine Maica Domnului Meu?

(Luca 1,43).
30