Dosoftei - nume celebru in istoria literaturii romane, primul poet si cel mai mare carturar.

Necunoasterea biografiei a
creat mari greutati in intelegerea operei. In loc de a se cauta argumente care sa demonstreze sau sa infirme calitatea sa
de artist, operele sale erau cercetate in scopul de a se afla date, fapte cu referire la originea acestuia.

Cronicarul Ion Neculce, precum si unii critici literari precum Nicolae Iorga si George Pascu infirma originea romana a
carturarului, considerandu-l dintr-o familie de negustori greci sau aromani din afara hotarelor tarii. In schimb, toate
argumentele de-a lungul vremii conduc la faptul ca Dosoftei a fost fruct al pamantului romanesc, care a slujit intreaga
sa viata, dezvoltarea spirituala a neamului sau.

Intre anii 1671-1686, cat a stat in scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei publica cea mai mare parte din opera sa.
Capodopera sa, Psaltirea in versuri publicata in 1673, a fost prima traducere in versuri a unui text religios, considerata
primul monument de limba romana poetica.

Pe langa binecunoscuta capodopera, Dosoftei, intors din exil, tipareste prima sa carte Dumnezaiasca liturghie, Iasi,
1679, in scopul dezvoltarii noatre culturale, de a inlocui limba slavona cu limba romana in cartile de cult. In noua
tipografie a mitropoliei de la Iasi, Dosoftei tipareste mai intai, in 1680, Psaltirea de-ntales a svintului imparat proroc
David. Un an mai tarziu, in 1681, apare Molitavnicul de-ntales, dar lucrarea fusese terminata cu mult timp in urma. In
1682, apare primul volum din Viata si petrecerea svintilor, iar in 1683 cel de-al doilea volum, urmat, in acelasi an de
Liturghierul, opera extrem de importanta si prin versurile pe care le cuprinde. Apare mai apoi Octoihul, neterminat,
din care s-a tiparit doar inceputul.

In 1686 apare cel de-al treilea volum din Viata si petrecerea sfintilor. Incredibila activitate de traducator se incheie
brusc in 1686, in timp ce era la tipar al patrulea volum din Viata si petrecerea svintilor.

Munca carturarului s-a dovedit a fi mai rodnica decat pot arata operele. Unele cercetari atrag atentia ca Dosoftei a
revizuit, inca pe cand era episcop, traducerea Vechiului Testament facuta de Nicolae Milescu , tiparita mai tarziu in
Biblia de la Bucuresti din 1688. Prin intreaga sa activitate, atat de intinsa si atat de diversa, Dosoftei se inscrie ca unul
dintre cei mai mari ctitori ai limbii romane literare in secolul al XVII-lea, insa meritul sau a fost acela de a fi versificat
psalmii.

Manuscrisul Psaltirii, pastrat de Ioan Bianu, permite precizarea destul de exacta a timpului in care a fost elaborata
traducerea. Psaltirea fiind dedicata lui Gheorghe Duca, iar randurile de inchinare sunt semnate de autor cu indicarea
exacta a rangului sau ecleziastic, Bianu afirma ca lucrarea,, era gata inca pe cand Dosoftei era episcop la Roman,
adeca pe la anul 1667".

Chiar daca nu se stie inceperea lucrului la traducerea Psaltirii, prima mare tentativa de a face ca limba romana sa
rasune in vers ii apartine fara indoiala lui Dosoftei.

Chiar daca mai exista inca dubii intre Dosoftei poetul, creatorul de valori literare si simplul traducator, stim sigur ca
Psaltirea reprezinta intaia incercare spontana, neprogramata de implicare a unor specii din literatura populara,
contribuind la slefuirea limbii romane literare.

 Bibliografie:
Andriescu, Al., Studiu introductiv la volumul Dosoftei, Opere I, Versuri, editie critica de N.A.Ursu, Bucuresti, 1978.
Ghetie, Ion(coordonator), Istoria limbii romane literare. Vol.I, Epoca veche, Bucuresti, 1997.