Dreptatea leului

de Grigore Alexandrescu

-structur narativ-

Creatorul fabulei este considerat Esop,care a scris n secolul al VI-lea .Hr. n Franta, fabula cunoaste o evolutie strlucit prin La Fontaine,care a si devenit unul dintre cei mai cunoscuti fabulisti din literatura universal. n literatura romn au scris fabule Anton Pann,Alecu Donici,Grigore Alexandrescu,George Toprceanu,Tudor Arghezi. Grigore Alexandrescu(1810-1885) a rmas n literatura romn printr-o oper bogat care cuprinde specii,teme si motive variate,clasice si romantice,de la elegie, meditatie, poezie social-patriotic,la fabul,satir si epistol. Autorul oscileaz n permanent ntre atitudinea romanticului, dornic de tenebre si mister, creator de mari viziuni ale istoriei, si aceea a clasicului, care priveste cu ochi lucid si critic lumea nconjurtoare, satirizndu-i excesele, moravurile, nemplinirile. Cultul ratiunii, echilibrul clasic, atitudinea detasat, de spectator ironic la marele, uneori grotescul spectacol al lumii le probeaza Grigore Alexandrescu n "Fabulele" si "Satirele" sale. Tarele umane sunt condamnate de moralist n texte care, dincolo de circulatia universal a temelor si motivelor, a personajelor si situatiilor tipice, i confer acestuia amprenta de fabulist original, nentrecut pn astzi ca valoare artistic: prostia n "Elefantul" sau n "Mierla si bufnita", lasitatea n "Dreptatea leului" si "Cucul", lingusirea si demagogia n "Vulpea liberal" si "Falsul moralist", trdarea de semeni n "Toporul si pdurea", dorinta de parvenire si efectele acesteia n "Boul si vitelul" si "Cinele si ctelul". Fabulele lui Grigore Alexandrescu alctuiesc o adevrat comedie uman n versuri,n care personajele sunt ilustrate alegoric prin animale cu trsturi specifice,cum ar fi leul care ntruchipeaz omul puternic,vulpea sugereaz omul viclean,boul este prostul,iar iepurele [Link] observator al realittilor sociale, Alexandrescu satirizeaz n fabule cele mai variate defecte omenesti,apelnd la comicul de situatie si comicul de caracter,considernd c aceast specie poate ilustra strlucit moravurile epocii:cci e prea bun pentru fabuli veacul n care trim. Fabula este o specie a genului epic,n versuri sau n proz,n care principalul mijloc artistic este alegoria si n care personajele sunt animale,plante sau obiecte

personificate, prin care sunt satirizate trsturi caracterologice sau norme [Link] are o moral n final,care poate fi explicit sau subnteleas. Cuvntul provine din latinescul fabula care nseamn povestire. A ntelege o fabul const ntotdeauna n a surprinde intentia care se exprim sub forma unui act de limbaj explicit sau care deriv din ansamblul acesteia. De obicei autorul, folosind procedeul personificrii animalelor, plantelor si lucrurilor, satirizeaz anumite moravuri, deprinderi, mentalitti sau greseli.

Fabula clasic are o structur dualist. ncepnd cu titlul gsim n ea o opoziie ntre dou personaje ale cror poziii subiective sunt dezaxate, unul se situeaz pe o poziie superioar i l domin pe cel inferior. Graie unui eveniment narativ neprevzut poziia celor dou personaje se va rsturna. Aceast schem a fost definit de C. Vandendorpe drept o dubl inversare (S nvm s citim fabulele, Montral, 1989). Aceast schem, care se ntlnete n zeci de fabule blocheaz situaia de comprehensiune i elibereaz o moral extrem de clar. Hegel spunea c fabula este ca o enigm care va fi ntotdeauna acompaniat de soluia sa (Estetica, II). Fabula transpune ntmplri din lumea uman n cea animal, dndu-le necuvnttoarelor darul vorbirii pentru a putea spune adevruri suprtoare despre viciile si nsusirile umane. Datorit caracterului ironic al fabulei, La Fontaine marele fabulist francez- si numea opera : O ampl comedie cu mii de vieti n mers / A crei vast scen e ntregul Univers. Meritul fabulei este acela c, desi prezint n cel mai comic si ironic mod posibil defectele umane, reuseste s ofere att copiilor ct si celor mari nvtturi pretioase. Cu totii stim c Lupul moralist nseamn ipocrizia, Dreptatea leului injustitia, Cinele si ctelul parvenitismul, Pdurea si toporul trdarea, Talerul cu dou fete ftrnicia. Fabulistul romn sugereaz bine organizarea social,situatia politic,nivelul de civilizatie al unei anumite societti,reprezentnd prin urmare o lume constituit dup chipul si asemnarea celei omenesti,cu legile si mai ales cu frdelegile ei. Fabula lui Alexandrescu se adreseaz publicului larg,avnd menirea s nftiseze opiniei publice adevrul si ,deschizndu-i ochii,s-o mobilizeze la actiune. Autorul este persoana care creeaz o oper literar, modificnd realitatea prin imagini artistice, selectnd, combinnd si nuantnd limbajul pentru a oferi o alt imagine realitatii, n textul epic, el este cel care l plsmuieste pe narator, inventeaz actiunea, d viat personajelor, opteaz pentru o anume instant narativ. i este proprie intentia de a reprezenta lumea si viata printr-o relativ detasare obtinut prin disimularea sub

masca personajelor. Autorului i este proprie o anumit reprezentare despre fiinta uman si despre realitatea social n care aceasta se misc. Personajul nu este dect un artificiu construit de autor pentru a exprima sensul pe care acesta l atribuie realittii evocate, este purttorul unui mesaj. Dreptatea leului apare pentru prima dat n anul 1842. nc din introducere, poetul romn recurge la o satirizare politico-social mai acerb,viznd rzboiul nedrept, promovat de pofta de cucerire a puterilor despotice. n aceast fabul naratiunea se mpleteste cu dialogul,iar sceneta contine putine personaje dar [Link] sunt alese cu miestrie cu scopul de a reda mai fidel trsturile personajului pe care-l ntruchipeaz. n "Dreptatea leului", epica simpl, exterioar vizeaz conflictul dintre dou animale, Leul si regele Leopard, ambele fiind simboluri ale puterii fizice, transpus alegoric n putere politic si rzboinic. Incipitul este ex abrupto,situatia initial trimitnd direct la subiect: "Leul, de mult vreme, rdicase ostire,/ S se bat cu riga ce se numea Pardos/ Cci era ntre dnsii o veche prigonire,/ Si glcevire mare, pentru un mic folos." Leul,mpratul animalelor,se afl n conflict cu regele Leopard, terenul disputat care desprtea statele lor fiind doar Un petec de cmpie/Si un colt de pdure cu totul nensemnate si constituind numai un pretext al orgoliilor nemsurate care-i stpneau pe cei doi puternici ai lumii. Termenul minimalizator glcevire,n loc de btlie,lupt,introduce tirada ironic la adresa rzboiului nedrept dus pentru cuceriri [Link] dintre epitetele mare/ mic clarific de la nceput atitudinea antimilitarist a autorului prin dispretul fat de cauzele nfruntrii ntre conductorii celor dou [Link] versuri scurte au rol de parantez explicativ n ce priveste micul [Link] asemenea,termenii colt de pdure, petec de cmpie,precum si adugarea epitetului nensemntor la superlativul absolut ntresc ideea insignifiantei conflictului care face s curg atta snge. Dimensiunea semantic global este redat prin tema fabulei,n acest caz tema fiind disputa dintre mpratul animalelor,Leul si regele [Link] fictional este absolut esential,iar lumea reprezentat aici este [Link] ca o fabul s existe,este nevoie de o succesiune minim de evenimente care se petrec ntr-un anumit [Link],totul se petrece n pdure la o adunare initiat de leu,prezenta acestuia ca si actor este un factor de unitate a actiunii. Cuprinsul fabulei urmeaz imediat dup motivele care distrug echilibrul situatiei initiale. Lupta dintre dobitoace, mprtite n tabere, dupa stpni, tine mult, este

indecis, fcnd multe victime: "Acum snge mult curse, si multe luni trecur,/ Fr-a se putea sti/ Cine va birui./ Elefantul nsos,/ Si bivolul pieptos,/ Cu lupul coadlung,/ Multe izbnzi fcur." Rzboiul devine, ca totdeauna, un prilej pentru consumarea energiilor combatantilor si pentru anihilarea fizic a participantilor: "Ici se vedea un taur jumtate mncat;/ Lng el un tovars ce zbiar si l plnge;/ Colo, un porc slbatec fr dou picioare;/ Si mai la vale, vulpea se tvleste, moare,/ Oftnd dup curcanii ce nc i-au scpat." Pentru a pune capt confruntrii cu final incert, evident prin victorie, leul se adreseaz unui proroc, maimuta care era "vestit vrjitoare".Ironia poetului cu privire la impostura maimutei este acid,deoarece aceasta putea proroci numai faptele care se petrecuser deja: ntmplrile toate, dup ce se [Link],dorind s-si bat joc de infatuarea si ifosele leului,l-a sftuit s sacrifice pe cel mai puternic animal de pe cuprinsul mprtiei,adic pe el [Link] leului este tipic pentru conductorul tiran si las,deoarece dac pn atunci ar fi distrus pe oricine ndrznea s se cread mai puternic dect el,de data asta se plnge cu ipocrizie cci ptimesc de tuse. Vulpea rezum n aceeasi tonalitate satiric viclenia primar a leului: "Ceare a face! rspunse,/ nltimea ta esti/ Orict de slab poftesti.". Poetul creeaz aici un comic de situatie ntlnit n societatea real si anume c cel mai puternic poate fi,dup interes si mprejurri,cel mai slab,dac asa doreste el s par ntr-o anumit [Link] supusii mpratului i dau dreptate cu umilint si chiar lighioanele ce erau mai coltate si inventeaz slbiciuni si betesuguri :Dar si puterea noastr/E ndestul de proast. ntlnim n fabula aceasta o ipostaz nou a [Link] maimuta e un personaj secundar a crui portretizare ironic denot luminismul lui Gr. Alexandrescu,adversar al superstitiilor,[Link] tinteste probabil s ridiculizeze moravurile vremii,persoane cunoscute. Antiteza ntre gndirea adnc si nfulecarea mncrii aduse drept plat constituie o situatie comic revelatoare, discreditnd si mai mult personajul. n situatia final, Iepurele, personajul cel mai slab, fire cinstit si lipsit de ipocrizie,reactioneaz cu uimire fat de atitudinea celor puternici,care se dovedeau lasi si [Link]-o dat toti s-au npustit asupra lui, acuzndu-l de lasitate,de lips de loialitate fat de [Link] au srit asupra bietului iepure,despre care poetul afirm cu amrciune subtil c trebuia s-si ispseasc pcatele,l jupoaie de viu,mplinind astfel Ce ne-a zis prorocul din porunca cereasc!. Structura fabulei are dou parti: povestirea redus (sceneta) care aduce n fata cititorului personajele cu defectele lor si morala (nvttura), de regul scurt, si care se gseste cel mai des n final. Fabula are rol instructiv,dar,mai ales, educativ (moralizator).

Morala este exprimat n mod explicit,printr-o interogatie retoric a poetului,care sugereaz c ntotdeauna nving cei puternici,iar cei slabi sunt victimele nedrepttilor si abuzurilor celorlalti :Se afl vreo tar,unde l-asa-ntmplare/S se jertfeasc leul? Niciuna,mi se pare./Nu stiu cum se urmeaz,nu pricep cum se poate,/Dar vz c cei puternici oriunde au dreptate. La comentariile despre fabul fcute de Pre le Bossu n Trait du pome pique ,[Link] Bataut adaug: Partea ei esential este maxima de moral pe care vrea s o impun. Aceasta reprezint adevratul ei fundament. Finalul fabulei,motivul pentru care,de fapt,aceasta este create,reprezint principiul moral.(Lessing) Fabula Dreptatea leului ilustreaz,printr-o alegorie din lumea animalelor,legile sociale care functioneaz oriunde si oricnd n lumea [Link],leul si supusii lui, tigrii, ursii,sunt puternicii vremii care,ca s-si ating scopurile si s-si satisfac orgoliile sacrific fr ezitare pe omul de rnd,sincer si cinstit,care nu are pentru ei niciun fel de [Link] central exprimat de Grigore Alexandrescu este c n orice fel de societate si oriunde n lume functioneaz legea celui puternic,c totdeauna dreptatea este de partea celor aflati n functii importante,care pot decide orice,avnd n vedere numai ceea ce le dicteaz interesul personal. Caracterul politic al fabulelor ajut la elucidarea problemei originalittii lor. Limbajul artistic al fabulei este alctuit din figuri de stil si cuvinte si expresii populare, fiind caracterizat prin [Link] au rol caracterizator,acela de a descrie ct mai expresiv trsturile personajelor:bivolul pieptos, elefantul nsos, vestit vrjitoare. Oralitatea este realizat prin cuvinte si expresii populare,precum si arhaisme pentru a reda veridicitatea ntmplrilor si personajelor care particip la actiune: prigonire, glcevire, nensemntor, grab,zbiar, s-i fac ntrebare, se puse pe gnduri, ptimesc de tuse. Grigore Alexandrescu construieste n plan imaginar o imagine fidel a realittii, animalele fiind o masc pentru personaje reale, scriitorul nregistrndu-le comportamentul ntr-un vast catastif al stereotipurilor umane. Leul este suveranul ngmfat, foarte puternic, care, din orgoliu, declanseaz un rzboi. El este cel mai puternic, dar las si viclean n momente de pericol, nu accept s se jertfeasc. Maimuta este consilierul lui de tain, legtura direct cu divinitatea, situndu-se ntre suveran si zeii rspunztori de soarta lumii. De aceea, mpratul i accept profetia, asigurndu-si ns o scpare viclean, memorabil n plan literar, socotindu-se, nu ca altdat, cel mai puternic, ci, dimpotriv, cel mai slab. Copoii reprezint politia si puterea represiv, ursul, lupii si vulpea, oameni cu mare influent n societate, n timp ce iepurele, fricos de felul lui, este omul de rnd, incapabil s nteleag

mrsaviile jocurilor din culisele politice. De aceea, el se va sacrifica pentru un ideal inutil, lupta declansat pentru un "petec de cmpie". "Caracterele" poetului pot fi recunoscute n arhitectura social a fiecrei comunitti umane. n fabula lui Alexandrescu,oracolul pare mai absurd si mai arbitrar,deoarece impune sacrificarea unui vrednic lupttor si nu pieirea celui mai pctos,cum propune n chip de pedeaps regele Leu la scriitorul francez La Fontaine. Iepurele vine doar s-si dea prerea si e nhtat fr nicio lmurire. n moralitate,naiva nedumerire n fata justitiei e tot un aspect al ironiei clasice,subliniat de verbe din aceeasi sfer semantic :nu stiu,nu pricep. nvttura se prezint mai convingtoare datorit enuntrii ei la persoana nti,de parc autorul se constituie ca martor. Fabula lui Alexandrescu prseste de cele mai multe ori didacticismul apsat si evolueaz spre comedia animal sub care se ascunde satira de moravuri. Ceea ce se desprinde ca specific al activittii sale literare e forta ironiei,o ironie care prin luciditatea si nuantele ei diverse l proiecteaz ntr-o modernitate poetic. Fire usor sceptic,ns nu amarnic,tumultuos,ci ironic,spiritual,Grigore Alexandrescu a lsat n epistole,n satire si n fabule modele ale genului de o puritate indiscutabil,nentrecut pn [Link] este Boileau si La Fontaine al nostru.(Ion Rotaru)

Dreptatea leului
de Grigore Alexandrescu

Leul, de mult vreme, rdicase otire, S se bat cu riga ce se numea Pardos; Cci era ntre dnii o veche prigonire, i glcevire mare, pentru un mic folos. Vrea, adic, s tie Cui mai mult se cuvine S ie pentru sine Un petec de cmpie i un col de pdure, de tot nensemntor, Ce desprea inutul i staturile lor Acum snge mult curse, i multe luni trecur, Fr-a se putea ti Cine va birui. Elefantul nsos, i bivolul pieptos, Cu lupul coad-lung Multe izbnzi fcur. Fiecare tulpin era plin de snge. Ici se vedea un taur jumtate mncat; Lng el un tovar ce zbiar i l plnge;

Colo, un porc slbatec fr dou picioare; i mai la vale, vulpea se tvlete, moare, Oftnd dup curcanii ce nc i-au scpat! Iar mai vrednic de jale era viteazul urs, De dou coarne groase n inim ptruns. Leul, vznd c lupta nu se mai isprvete, Trimise la maimu, vestit vrjitoare, Ce spun c tia multe, i c proorocea ntmplrile toate, dup ce se trecea; Trimise, zic, la dnsa s-i fac ntrebare, Cum poate s ajung sfritul ce dorete. Ea se puse pe gnduri, tui, apoi rspunse, Roznd cu mulumire darurile aduse: Ca s poat-mpratu lesne s biruiasc, Trebuie s jertfeasc Pe acel ce n oaste e dect toi mai tare, Mai vestit n rzboaie, mai vrednic i mai mare. Auzind astea leul strnse a sa otire: Lighioanelor! zise, viu s v dau de tire C astzi din noi unul trebuie s murim: Aa va proorocul. Rmne-acum s tim Cine este mai tare. Ct pentru mine unul, cum vrei dar mi se pare C nu prea snt puternic, cci ptimesc de tuse. Vulpea era aproape: Ce-are a face! rspunse,

nlimea ta eti Orict de slab pofteti. Dar i puterea noastr E ndestul de proast, Strigar tigrii, urii, i cu un cuvnt toate Lighioanele-acelea ce erau mai colate. Nu rmne-ndoial, le rspunse-mpratul. Iepurile, srmanu crez c-l trgea pcatul, Sau pcate mai multe De moii lui fcute Veni s-i dea prerea. Dar toi, ct l zrir, Asupr-i nvlir. Ia vedei-l! strigar. Cu bun-ncredinare El este cel mai tare! S-ascundea urecheatul, i nu-i plcea s moar Ca s ne fac nou biruina uoar! Pe el, copii! Luai-l: el are s-mplineasc Ce ne-a zis proorocul din porunca cereasc! Cinii atunci srir i-n grab i-l jupuir. Se afl vreo ar, unde l-aa-ntmplare S se jertfeasc leul? Nici una, mi se pare. Nu tiu cum se urmeaz, nu pricep cum se poate, Dar vz c cei puternici oriunde au dreptate.

Bibliografie:
- [Link], [Link], editura pentru Literatur, Bucuresti,1962 - Sanda Radian, Grigore Alexandrescu,Fabule,Texte comentate, editura Albatros, Bucuresti,1986 - Silvian Iosifescu, Grigore Alexandrescu, editura Tineretului, Bucuresti, 1965 - Mircea Anghelescu, Opera lui Gr. Alexandrescu, editura Minerva,Bucuresti, 1973 - Mariana Badea, Limba si literatura romn pentru elevii de liceu, editura Badea & Professional Consulting, Bucuresti , 2007 - curs optional francez-structuri narrative

UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVA

CURS OPTIONAL FRANCEZA

Studenta: Burdujoc Larisa Ancuta Anul III,semestrul I