Fabula este specia epica, sub forma unei scurte povestiri, in versuri sau in proza, in care sunt

satirizate defecte omenesti, cu scopul de a le indrepta. Personajele fabulei sunt animale, plante
sau obiecte inzestrate cu insusiri omenesti

asadar, Fabula este o povestire alegorica, in care figura de stil dominanta este personificarea
Subiectul fabulei. Leul, imparatul animalelor, se afla in conflict cu regele Leopard, terenul
disputat care despartea statele lor fiind doar "Un petec de campie / Si un colt de padure" cu totul
neinsemnate, constituind numai un pretext al orgoliilor nemasurate care-i stapaneau pe cei doi
puternici ai lumii.. Leul trimite la maimuta care era "vestita vrajitoare" pentru a proroci, ce
metode trebuie folosite pentru ca imparatul "lesne sa biruiasca".. Maimuta, dorind sa-si bata joc
de infatuarea si ifosele leului, 1-a sfatuit sa sacrifice pe cel mai puternic animal de pe cuprinsul
imparatiei, adica pe el insusi. Reactia leului este tipica pentru conducatorul tiran si las, deoarece
daca pana atunci ar fi distrus pe oricine indraznea sa se creada mai puternic decat el, de data asta
se plange cu ipocrizie "caci patimesc de tuse". Un biet iepure, fire cinstita si lipsit de ipocrizie,
reactioneaza cu uimire fata de atitudinea celor puternici, care se dovedeau lasi si prefacuti. Cainii
au sarit asupra bietului iepure, despre care poetul afirma cu amaraciune subtila ca trebuia sa-si
ispaseasca pacatele, il jupoaie de viu, implinind astfel "Ce ne-a zis proorocul din porunca
cereasca!".

Morala este exprimata in mod explicit, printr-o interogatie retorica a poetului, care sugereaza ca
intotdeauna inving cei puternici, iar cei slabi sunt victimele nedreptatilor si abuzurilor celorlalti:
"Se afla vreo tara, unde 1-asa-ntamplare / Sa se jertfeasca leul? Nici una, mi se pare. / Nu stiu
cum se urmeaza, nu pricep cum se poate, / Dar vaz ca cei puternici oriunde au dreptate".

Fabula "Dreptatea leului" ilustreaza, printr-o alegorie din lumea animalelor, legile sociale care
functioneaza oriunde si oricand in lumea reala. Astfel, leul si supusii lui, tigrii, ursii, sunt
puternicii vremii care, ca sa-si atinga scopurile si sa-si satisfaca orgoliile sacrifica fara ezitare pe
omul de rand, sincer si cinstit, care nu are pentru ei nici un fel de importanta. Ideea centrala
exprimata de Grigore Alexandrescu este ca in orice fel de societate si oriunde in lume
functioneaza legea celui puternic, ca totdeauna dreptatea este de partea celor aflati in functii
importante, care pot decide orice, avand in vedere numai ceea ce le dicteaza interesul personal.

Limbajul artistic al fabulei este alcatuit din figuri de stil si cuvinte si expresii populare, fiind
caracterizat prin oralitate. Epitetele au rol caracterizator, acela de a descrie cat mai expresiv
trasaturile personajelor: "bivolul pieptos", "elefantul nasos", "vestita vrajitoare". Oralitatea este
realizata prin cuvinte si expresii populare, precum si arhaisme pentru a reda veridicitatea
intamplarilor si personajelor care participa la actiune: "prigonire", "galcevire", "nensemnator",
"grab", "zbiara", "sa-i faca intrebare", "se puse pe ganduri", "patimesc de tuse".