Portofoliu de seminar

Introducere în psihologie

Portofoliu
Introducere în
Psihologie
semestrul II
Nume: Cosovanu Ioana-Emanuela

An: I

Grupa: V

Mai 2017
 Motivația. Teoria inversării în mediul academic.

Definiţie:

Motivaţia este procesul psihic prin care sunt activate, direţionate şi menţinute
comportamentele umane (Havârneanu, p.99). Ea este alcătuită din ansamblul motivelor pentru
care un comportament este declanşat. ( Cosmovici, p. 199)

De-a lungul timpului motivaţia a fost clasificată în mai multe moduri:

1. În funcţie de nivelul de energie motivele pot fi:

Motivele homeosatice, declanşate de un deficit, de nevoi primare cum ar fi setea, foamea,

nevoia de căldură, nevoia sexuală etc. Acestea sunt declanşate pentru a se păstra starea de
echilibru biologic. (Cosmovici p. 199)

a) Foamea
b) Setea
c) Motivaţia sexuala

Moticele psihologice, în contrast cu motivele biologice, sunt declanşate de un surplus de

energie. Aşadar se poate explica curiozitatea, nevoia de mişcare în condiţii de saturaţie în care
nevoile primare sunt satisfacute. Mai mult, în urma unui experiment în care nişte cosmonauţi au
fost supuşi unei lipse totale de stimuli ( subiecţii erau îmbrăcaţi într-un costum de scafandru,
izolaţi fonic şi scufundaţi în apă la o temperatură neutră încât nu se resimţea nici căldura nici
frigul, de asemena senzaţiile tactile nu se puteau produce) s-a constatat că organismul uman nu
se simte deloc bine în lipsa oricărui stimul. Subiecţii se simţeau foarte incomod şi au început să
aibă halucinaţii ceea ce semnaliza că în lipsa oricărui stimul, creerul îşi fabrica stimuli. Nevoia
principală a creerului este nevoia de informare. (Cosmovici, p.199)

a) Nevoia de stimulare
b) Motivaţia de afiliere
 c) Motivaţia de autorealizare

2. În funcţie natura desfăşiurării unei activităţi motivaţia poate fi:

Motivaţie intrinsecă, când o acţiune este făcută din plăcerea de a o face cum ar fi cititul unei
cărţi interesante sau plimbatul prin parc într-o zi frumoasă de primăvară.

Motivaţie extrinsecă, determinată de factori excterni cum ar fi mersul pe jos până la şcoală,
învăţatul la o materie neinteresantă dar care contează foarte mult pentru admiterea la o facultate
sau chiar profesarea unei slujbe doar pentru că este bine plătită. (Cosmovici, p.200)

3. În funcţie de tematicile existenţiale motivaţia poate fi determinată de:

a) Tematica reglativă. Aceasta cuprinde toate trebuinţele fizice care în lumea civilizată
depind de bani. Aici mai sunt incluse şi dorinţa erotică şi frica care este tradusă ca o
preocupare pentru propia siguranţă. Agresivitatea şi păstrarea echilibrului sufletesc sunt
alte două subiecte care se consideră că ar trebui adăugate în această categorie.
b) Tematica integrării socială manifestată prin nevoia de apartenenţă la o societate, nevoia
de comunicare, colaborare şi altruism sau tendinţa de a ajuta pe cei neajutoraţi.
c) Tendinţa spre ridicare socială care se evidenţiată de nevoia de putere, de afirmare, de a fi
lider.
d) Activarea existenţei manifestată prin dorinţa de a face lucruri noi.
e) Tematica realizării de sine manifestată prin dorinţa de a fi competent şi de a şti multe
lucruri.
f) Tematica normativă. Tendinţa de a ne supune la normele sociale. (Cosmovici,p. 201)

Perspective teoretice asupra motivaţiei

1) Modelul ierarhic al trebuinţelor umane (A. Maslow)

Conform acestei teorii trebuinţele umane sunt organizate într-o anumită ordine. Aşadar, la
baza celebrei piramide a lui Maslow avem trebuinţele fizice urmat de cele de securitate, de
apartenenţă, de cunoaştere, de frumos sau estetic ca în final, în vârful piramidei să fie dorinţa de
autorealizare. El a împărţit aceste trebuinţe în „ trebuinţe de deficienţă” şi „trebuinţe de creştere
sau dezvoltare”. În acord cu teoria propusă de el apariţia nevoilor de dezvoltare este rezultatul
satisfacerii nevoilor primare, fiziologice. El susţine că cea mai înaltă motivaţie, autoactualizarea,
nu poate fi împlinită decât în condiţiile în care celălalte nevoi sunt satisfacute. Cu toate că aceste
nevoi au fost organizate în această manieră, această piramidă a nevoilor nu este universală pentru
toţi oamenii. Spre exemplu unii oameni pot să nu mănânce ca să satisfacă o dorinţă spirituală.

2) Teoria motivaţiei de realizare

D. C. McClelland susţine că există trei motive ale comportamentului uman şi anume: nevoia de
realizare, nevoia de apartenenţă şi nevoia de putere. Aceste nevoi sunt găsite la oameni în diferite
grade şi diferite dominate asfel încât există multe diferenţe individuale.

a) Nevoia de putere este exprimată prin tendinţa individului de a conduce, de a fi autoritar,

şi de a-şi impune punctul de vedere fiind în centrul atenţiei.
Există dou părţi ale puterii: una negativă, când puterea este utilizată în scopuri proprii
personale şi una pozitivă în care puterea este utilizată pentru binele comun.
b) Nevoia de apartenenţă este manifestată prin dorinţa de a fi acceptat, iubit, integrat şi
protejat de ceilalţi. Cei care au o nevoie dominantă de afiliere vor căuta să îşi facă noi
prieteni, să se înscrie în noi asociaţii.
c) Nevoia de realizare este definită prin dorinţa de a obţine succesul într-o activitate socială
bine clasată. Atkinson şi McClelland au demonstrat că intensitatea acestui tip de
motivaţie este dependentă de trei factori: putera motivului, probabilitatea reuşitei şi
atractivitatea performanţei. Ultima din acestea, atractivitatea performanţei depinde de
eventuala recompensă şi de probabilitatea reuşitei.

3) Abordări cognitive ale motivaţiei

Dintr-o perspectivă cognitivă, motivaţia este impulsionată de valoarea situaţiei. Aşadar, din
această perspectivă a fost teoretizată nevoia de coerenţă.

Nevoia de coerenţă face referire la faptul că omul adoptă o informaţie nouă comparând-o cu
celălalte informaţii deja stocate, considerate adevărate. Dacă între cele două informaţii apare un
dezacord persoana intră în „disonanţă cognitivă”. Pentru a retzolva acest conflict de idei,
persoana ori renunţă la comportamentul anterior şi adoptă un comportament în concordanţă cu
noua informaţie, ori caută scuze pentru a potrivi informaţia nouă cu cea veche. (Sălăvăstru,p. 69-
75)

4) Teoria ERG a lui Alderfer

Ca o continuare a ierarhiei nevoilor umane a lui Maslow, Alderfer (1969) a extins teoria și a
rafinat-o reclasificând nevoile în nevoi existențiale, nevoia de relaționare și nevoia de creștere
(referitoare la atingerea potențialului).Alderfer a propus teoria ERG pe baza rezultatelor studiilor
empirice pentru a explica relația dintre satisfacerea nevoilor și dorințele umane. Cele trei nevoi
ale lui Alderfer sunt explicate în continuare.

a) Nevoile existențiale
 Nevoia de siguranță, se referă, în acest context, la prevenirea sentimentului de teamă,
anxietate, amenințare, pericol, tensiune etc.
 Nevoile fiziologice, se referă la satisfacerea nevoilor vitalității cum ar fi petrecerea
timpului liber, exercițiile fizice, somnul etc.
 Nevoile materiale, se referă la resursele necesare pentru susținerea vieții individului,
inclusiv alimente și îmbrăcăminte.

b) Nevoile de relaționare
 Sentimentul de securitate implică încrederea reciprocă în ceilalți.
 Sentimentul de apartenență se referă la prevenirea tuturor formelor de suferință, cum ar fi
izolarea, singurătatea și distanțarea. Oamenii doresc în mod normal să fie acceptați și să
devină membri ai unui grup.
 Nevoile de apartenență include dragostea pe care o acordăm altor persoane sau îngrijirea
celor acceptați.
 Sentimentul de respect înseamnă pur și simplu sentimentul de respect față de ceilalți,
cum ar fi popularitatea, statutul social, superioritatea, importanța și complimentul.
Această nevoie le dă oamenilor iluzia valorii lor.
 c) Nevoia de dezvoltare
 Nevoia de respect de sine se referă la efecte autoândeplinire, cum ar fi abilitatea de a
urmări și căuta cunoștințe, de a realiza lucruri, de a controla, de a construi încrederea de
sine, de a fi independent și de a te simți competent.
 Auto-actualizarea se referă la realizările de sine, inclusiv atingerea obiectivelor
individuale și dezvoltarea propriei personalități. Sunt incluse și abilitățile de autorealizare
a potențialul și de a susține creșterea altora (Cheng-Liang Yang et all, 2011, pp. 7886-
7887).

5) Teoria inversării

Teoria inversării subliniază faptul că personalitățile noastre, departe de a fi stabile, sun în

continuă schimbare și de multe ori inconsecvente, așadar fiecare dintre noi este o persoană
diferită la o diferită perioadă de timp aceste schimbări apărând, dese ori, la perioade scurte de
timp. Există diferite motive care alternează. Fiecare motiv determină felul în care percepem
lumea cât timp suntem sub influența lui.

Una din teoriile care stă la baza teoriei reversibilității este teoria propusă de Murry. Teoria
acestuia susține că seminificațiile pe care le atribuim situațiilor în care ne aflăm derivă în mare
măsură din motivațiile noastre. Noi vedem lumea în funcție de aceste motive trecătoare. Murry și
Morgan au considerat motivația ca fiind formată nu numai din trebuințe biologice ci și din
trebuințe psihologice.

O altă influență, mai puțin cunoscută asupra teoriei reversibilității a fost ideea lui Isaiah Berlin
care susținea existența unor valori care sunt incompatibile. Libertatea și justiția, spre exemplu,
sunt incongruente dat fiind că nu putem lua ca fiind absolute. Libertatea există doar dacă te supui
regulilor. Atunci libertatea mai poate fi numită libertate? (Apter, 2016, pp. 1-3)

Cauzele care pot declanșa o reversie sunt:

a. Sațietatea sau plentitudinea. Din cauza unei ciclicități în ciclul saturării după ce un o stare
a fost saturată la un momendat aceasta va reapăra. Saturarea unueia dintre stadiile
motivaționale va cauza inversarea (reversia). Spre exempu satisfacerea nevoii jucăușe
paratelice va provoca o reversie spre stadiul telic.
 b. Frustrarea. Aceasta apare în special în cazul unor sarcini greu de îndeplinit. Există două
tipuri de frustrare:
 Frustrare din neobținerea satisfacției în stadiul dorit cum ar fi obținerea simpatiei
în stadiul simpatiei.
 Frustrarea provocatp de imposibiltatea completării unei sarcini („tasck failure”).
(Apter, 2013, p.2)

Teoria susține că există patru grupuri de stadia opuse, acestea sunt:

1) Telic (satisfacția vine din reușirea unui scop) – Paratelic (satisfacția vine din acțiunile
care ne dau o plăcere de moment);
2) Conformism (plăcerea vine din respectarea regulilor) – Negativism (plăcerea vine din
încălcarea regulilor);
3) Control (plăcerea constă în deținerea puterii) – Simpatia (plăcerea provine din iubirea și
acceptare provenită de la ceilalți)
4) Autic (în care plăcerea provine de la reactualizarea propriilor abilități, creșterea
personală) – Alloic (plăcerea vine din împlinirea altora)

Telic Paratelic Conformism Negativism Simpatie Control Alloic Autic

țel Riscuri Conform Sfidare Afecțiun Compettiție Altruistic Individual
seriozitate Tril Obediență Încăpățânare Iubire Putere Altruism Egoistic
viitor Jucăuș Compliant Rebelios Simpatic Reziliență Încurajat Independe
realizare Spontan Respectuos Inovativ Tandrețe Supremație or nță
scop Prezent Reguli Rebel Grijă Control Colectiv Individuali
semnificație Lipsit de griji Cooperare Provocativ Armonie Dominare Altruist tate
calculat Inediat Norme Furios Bunătate Agresiv Empatie Eu însumi
calm Umor Agreabil Contrar Senzitivitate Dăruire Egoist
Unitate Sine
Ego
8 cuvinte caracteristice pentru fiecare stadiu metamotivațional (Thomas, 2015, p. 17)

În teoria inversării au fost propuse două tipuri de schimbări motivaționale:schimbarea reversal și

schimbarea focală.
 1) Schimbarea inversă se referă la schimbarea de la un stadiu la opusul lui. De exemplu atunci când
gătim cina și urmăm o rețetă ne aflăm în stadiul conformist apoi o schimbare se produce și
trecând în stadiul negativist (de rebeliune), nu mai urmăm rețeta, făcând mâncarea după cum
credem noi de cuviință.
2) Schimbarea focală se referă la complementaritatea valorii. Unele stadia se potrivesc cu alteșe
într-o anumită situație iar aceste combinații se schimbă cu timpul. Spre exemplu atunci când ne
concentrăm pe rețetă suntem într-un stadiu conformist dar apoi când începem să ne gândim la
plăcerea de a mânca cu cei dragi ne schimbăm stadiul în care ne aflăm în unul paratelic și de
simpatie.

În fiecare moment fiecare persoană are activate 4 din cele 8 stadii, una din fiecare pereche
reprezentând un set de patru valori denumit în teorie „array”. (Apter, 2015, pp. 2-3)

Această teorie a inversării are un mare potențial de aplicații practice. Acestea pot fi în domeniul
precum:

Domeniul educațional: Redirecționarea atenției studenților la curs

În articolul Lecture Engagement and Metamotivational States: Tracking and Intervention,

Cramer și coo. au studiat comportamentul studenților la cursuri și au observant felul în care
stadiile lor motivaționale evoluează pe parcursul unei zile. Studiile pe care se baza cercetarea lor
au arătat că în timpul unui curs standard nivelul de implicare și de atenție scade. În studiul 1 s-au
aplicat un set de chestionare o dată la 10 minute în cadrul unui curs de 75 de minute urmărindu-
se astfel evoluția nivelului de seriozitate și de implicare de la timpul 1 la timpul 6. În acesta s-a
observant că nivelul de seriozitate și de atenție a scăzut o dată cu trecerea timpului. În studiul 2
s-au aplicat aceleași chestionare la aceeași perioadă de timp în același cadru singura diferență fiin
că în mijlocul cursului la momentele 3 și 4 s-a implementat o activitate practică în care studenții
erau grupați în grupe și trebuiau să dezbată despre informațiile prezentate. Ipoteza a fost că dacă
se va implementa o activitate practică, palatelică, prin intermediul cărea să apară senzația de
plentitudine se va reveni la stadiul telic și va recrește nivelul de implicare. Rezultatele studiului
2, comparate cu rezultatele primul arată o creștere a nivelului telic și de implicare urmat de o
scădere bruscă a nivelului de implicare la finalul cursului. Așadar inserare metodelor interactive
în timpul cursurilor este o metodă indicată pentru menținerea atenției și seriozității
elevilor/studenților la curs. (Cramer K.M.,Lafrenier D. K, 2015, pp.9-13)
 Bibliografie

1. Apter M.J., 2015, Exploring the Concept of Focus in Reversal Theory, Journal of
2. Motivation, Emotion, and Personality Vol. 4,
3. Apter, M. J., 2011, An introduction to reversal theory. In M. J. Apter (Ed.), Motivational
styles in everyday life: A guide to reversal theory, American Psychological Association,
pp. 3-35
4. Apter, M. J., 2016, Understanding Reversal Theory: Six Critical Questions, Journal of
Motivation, Emotion, and Personality, Vol. 5
5. Cosmovici, A., 2006, Psihologie general, Ed. Polirom, Iași.
6. Cramer, K.M., Lafreniere, K. D., 2015, Lecture Engagement and Metamotivational
States: Tracking and Intervention, Journal of Motivation, Emotion, and Personality , Vol.
4
7. Havârneanu, C. E.,2017, Curs de introducere în psihologie II
8. Males J. R., 2015, Elaborating the Mastery State and the Confidence Frame, Journal of
Motivation, Emotion and Personality, vol.4, 2015
9. Sălăvăstru, D., 2004, Psohologia educației, Ed. Polirom, Iași
10. Thomas, L. B., 2015, Development and Validation of an Implicit Measure of Meta-
Motivational States, Journal of Motivation, Emotion, and Personality,Vol. 4
11. Yang, C.L.,Hwang, M.,Chen, I.C., 2011, An empirical study of the existence, relatedness,
and growth (ERG) theory in consumer’s selection of mobile value-added services,
African Journal of Business Management ,Vol. 5, pp. 7886-7887;
12. Apter, M.J., 2013, Developing Reversal Theory: Some Suggestions for Future Research,
Journal of Motivation, Emotion, and Personality, Vol. 1, No. 1, p. 2