CURSUL de astăzi (C05)

TULBURĂRILE PSIHICE ȘI
INFRACȚIONALITATEA:
rolul sănătății psihice în favorizarea,
declanșarea sau menținerea infracționalității
Prezentare realizată în baza manualului:
Howitt, D. (2018). Introduction to forensic and criminal psychology
(6th ed.). Harlow: Pearson Education.
Chapter 21: Mental disorders and crime (pp. 433-452)
 5 IDEI DE EXPLORAT
1. Mass-media exagerează când reflectă legătura dintre tulburarea psihică și
infracționalitate, dar o astfel de legătură adeseori chiar există
2. Legătura dintre tulburarea psihică și infracționalitate este determinată de:
(1) asocierea statutului socioeconomic scăzut cu boala mintală; (2) unele
categorii psihiatrice includ violența printre cerințele de diagnostic; (3)
violența bolnavilor psihici este mai repede și mai frecvent raportată poliției
3. Erorile prin folosirea eșantioanelor clinice / din spital / penitenciare
trebuie corectate prin eșantioane reprezentative pe poluția generală.
4. Bolnavii psihici devin adeseori ei înșiși victime; recidiva celor care au fost
internați în spitale cu regim special este ridicată
5. Informația din acest capitol este completat de cele din capitolul 22 (boala
mentală în fața instanței) și capitolul 27 (despre risc și perciculozitatate)
Cuprinsul capitolului / temei (I)
• Idei de explorat
I. Introducere: impactul mass-media și rezultatele cercetărilor
II. Controlul factorilor intricați
III. Violența bolnavilor psihici și rata națională de omucideri
IV. Confundare prin suprapuneri definiționale
V. Confundare cu efectele medicației
VI. Problema loturilor clinice
VII. Clasificarea eronată simultană
VIII.Efectul tendințelor sociale generale
IX. Boala mintală și infracțiunile violete investigate pe loturi din
comunitate
Cuprinsul capitolului / temei (II)
X. Tulburarea de stres post-traumatic (TSPT) și infracțiunile
XI. Aspectele clinice ale violenței
XII. Care dintre bolnavii mintali sunt violenți?
XIII. Boala mintală și infracțiunea privite la modul general
XIV. De ce ar trebui să fie mai multă infracționalitate în cazul bolnavilor
psihici?
XV. Victimizarea violentă a bolnavilor mintali
XVI. Subiect special: psihopatia și infracționalitatea
XVII. Reîncarcerarea și boala mintală
XVIII. Poliția și bolile mintale
• Concluzii
• Lecturi suplimentare
 I. INTRODUCERE
impactul mass-media vs. rezultatele cercetărilor
Omul conceptualizat în drept vs. psihologie și
prezența sa în fața legii
• Omul în DREPT: ”Persoana normativă / rațional-logică” = agent rațional și lucid
cu un auto-control și o conștiință stabilă și relativ egală și bine dezvoltată
• Omul în PSIHOLGIE: ”Persoana reală / psiho-logică” = de la rațional la
predictibil irațional (Arriely, XXXX), cu o conștiință și un auto-control fluctuant
la nivel interpersonal și intrapersonal, animată de motive variate (de la
egocentrice la prosociale), obnubilată și influențată de emoții și stări afective
diverse
• Consecință paradoxală: Oamenii în fața legii sunt EGALI și, în același timp, sunt
INEGALI
• Oamenii sunt egali în fața LEGII din punct de vedre normativ (au drepturi și
obligații relativ egale)
• Oamenii nu sunt egali în fața LEGII din punct de vedere psihologic (al
autocontrolului conștiinței morale, stabilității afective etc.)
Boala psihică în psihologia clinică / psihiatrie
și dreptul penal / dreptul procesual penal
• În psihologia clinică / psihiatrie:
• Boala psihică = caracter temporar, de întrerupere a funcționării psihice
normale
• Tulburare psihică = caracter permanent, de deficit permanent prezent (ex.:
dificultăți de învățare, psihoza bipolară, depresia)
• În dreptul penal / procesual penal:
• La fel ca în dreptul englez, boala / tulburarea psihică nu sunt concepte
folosite direct: ele sunt reduse și înlocuite de concepte mai tehnice care au
legătură cu boala sau tulburarea psihică dar sunt mai degrabă consecințe
particulare, reflecții parțiale ale acesteia
• Absența laturii subiective a infracțiunii, a discernământului, voinței și
responsabilității (doar la momentul faptei sau și la momentul prezent, al
anchetei / judecății în instanță)
 Reducţionismul abordării personalităţii infractorului
în cadrul procesului penal !!!
 Analiza psihologică a actului infracțional se reduce la determinarea
conținutului subiectiv al infracțiunii. În concret, ea constă în a analiza
„modul în care în pregătirea, săvârșirea și atitudinea post-infracțională se
manifestă psihicul autorului [în] elementele sale: inteligența,
afectivitatea și voința” (Mitrofan, Zdrenghea și Butoi, 1991, p. 47).

RESPONSABILITATEA
VINOVĂŢIA PENALĂ
PENALĂ

 Discernământul  Intenţia (directă, indirectă, depășită)

 Libertatea acţiunii  Culpa (cu prevedere sau greşeala)
 “Personalitatea infractorului, determinată complet și temeinic, este
fondul pe care trebuie să se încrucișeze, în cadrul duelului judiciar,
funcțiile acuzării şi apărării pentru că, în ultima analiză, pedeapsa este
impusă infractorului, iar efectele sale sunt condiționate de această
personalitate” (Mitrofan, Zdrenghea și Butoi, 1992, p. 48). 8
Credințe și stereotipuri despre legătura dintre
boala / tulburarea psihică și infracțiunile cu
violență
• Asocierea bolii / tulburării psihice cu elementul de PERICOL,
IMPREDICTIBIL, VIOLENT (reiese din portretele mass-media dar și din
sondajele de opinie)
• Cinematografia: Psycho (1960); Silence of the Lambs (1991); Black
Swan (2010); Shutter Island (2010); Silver Linings Playbook (2012)
True Story (2015)
• Confundarea psihoticului (ex.: schizofrenia) cu psihopaticul (ex.:
tulburarea de personalitate antisocială): atribuirea greșită a
elementelor de iluzii și halucinații pentru psihopat (Smith, Edens,
Clark, and Rulseh, 2014)
Întrebarea mai simplă, întrebarea mai grea, sau poate o
întrebare pripită? (Arboleda-Florez, Holley and Crisanti, 1996; 1998)
• Mai simplu / corelațional: Care este relația dintre boala psihică și infracționalitate?
• Mai dificil / cauzal: Determină boala psihică infracțiunile cu violență?
• ”Based on this discussion we will argue that conclusions about a causal
relationship between mental illness and violence may well be hasty and that the
empirical evidence concerning a statistical association between mintal illness and
violence remains largely equivocal.
• A premature statement supporting a causal relationship between mental illness
and violence could increase the stigma and have devastating effects on the
mentally ill. Therefore, we ask researchers to consider the damage that could
result from a general statement of causality, and ask that they adopt a stricter
standard of proof in this field of research than has recently been the case!
(Arboleda-Florez, Holley and Crisanti, 1996, p. S39)
”Boală psihică” vs. ”tulburare psihică”
• Boala psihică = caracter
temporar, de întrerupere a
funcționării psihice normale
• Tulburare psihică = caracter
permanent, de deficit
permanent prezent (ex.:
dificultăți de învățare, psihoza
bipolară, depresia)
• Focalizarea capitolului:
centrare pe boala psihică
Nu este doar o portretizare, este și o realitate
• În sistemul de înfăptuire a justiției penale sunt prea multe persoane
(deținuți) ce suferă de boli psihice
• O plimbare a acestor persoane din spitale în penitenciare și invers (în
Marea Britanie internarea în spitale este invers corelată cu numărul de
persoane încarcerate; Weller and Weller, 1988)
• Datele a 500 cazuri de omucideri din Marea Britanie 1996-1997 nivelul
epidemiologic pentru boli mintale a fost ridicat (Shaw et al., 1999):
• 44% au avut probleme de sănătate mintală anterior;
• 14% au avut probleme de sănătate mintală la momentul infracțiunii;
• 8% au apelat la servicii medicale psihiatrice în anul dinaintea infracțiunii
• Pe eșantioane separate de infractori ce au comis omor rata de boli mentale
este de 20-50% (Hodgins & Cote, 1993)
 Tulburările de personalitate
şi statistica criminalităţii
 Statistică criminologică sugerează că atunci când discutăm
despre personalitatea infractorilor este necesar să
considerăm cu multă atenţie ipoteza unor disfuncţionalităţi
psihologice
 Studiile la nivel mondial indică faptul că peste 60 % din
infractorii deţinuţi în penitenciare sunt recidivişti
 În cazul recidiviştilor:
 peste 70 % prezintă tulburări psihice de natură diferită

 aproximativ 50 % prezintă tulburări de personalitate de

variate forme (majoritate sunt cu TP antisocială)
 Concluzie: cel puţin 1 din 5 deţinuţi sunt recidivişti cu diverse
tulburări de personalitate!
13
 Tipologia infractorilor propusă de
Lewis Yablonsky (1990)
 Criteriul de departajare:
1. sănătatea mintală

2. impactul personalităţii în producerea infracţiunii

 (1) Criminali socializaţi. Persoanele sănătoase din punct de

vede mintal. Impact nefavorabil al contextului social: mediul
nefavorabil îi determină să înveţe valori şi norme specifice
unor subculturi deviante. Structura personalităţii NU diferă de
cea a persoanei ce respectă legea penală;

 (2) Criminali nevrotici. Persoane care suferă de tulburări

nevrotice. Infracţiunea este rezultatul unor compulsiuni
nevrotice. Percepţia realităţii în cazul acestor persoane NU
este alterată: au discernământ. Principalul simptom al nevrozei
este anxietatea, ce poate duce uneori la acte antisociale. 14
 [continuare]
 (3) Criminali psihotici. Persoane ce suferă de destructurări
severe ale vieţii psihice. Ei au o percepţie distorsionată asupra
realităţii: de regulă iresponsabili penal.

 (4) Criminali sociopaţi (≈ psihopați). Sunt persoanele care

suferă de tulburări de personalitate. Reprezintă o bună parte
din numărul infractorilor recidivişti. Pilonul fundamental al
sociopatiei: egocentrismul exacerbat

 „Deşi cei mai mulţi dintre cei care comit infracţiunile antisociale
prezintă elementul sociopatic, nu poate fi susţinută concluzia
că toţi criminalii sau infractorii sunt sociopaţi (= cu TP)”
(Mitrofan, Zdrenghea şi Butoi, 1991, p. 58).
 Concluzia inversă e la fel de greşită: NU orice sociopat (= cu
TP) este şi infractor (vezi și planșa următoare) 15
 Situația în România:
27.250 deținuți (30 ianuarie 2017)
sursa: Agenția Națională a Penitenciarelor (ANP)

 10.389 = stare de recidivă (38%)

 6.397 = cu antecedente penale (23%)
 8.134 = infractori la prima condamnare (30%)
 2.330 = reținere fără condamnare (9%)
16
Populația generală, populația de
deținuți, populația afectată de TP
Populația totală
10 mln rom

0,25% (25.000) 0,50% (50.000)

10%
Deținuți TP antisocială
20%

aprox. 5.000

17
II. Controlul factorilor
intricați
Care e rolul variabilelor terțe?
”Menaj în trei variabile / factori”: MODERAREA

Ipoteza puțin probabilă

”prezența provocării”

Infracțiunea
Boala psihică
cu violență
”Menaj în trei variabile / factori”: INTRICAREA
Vârsta

Infracțiunea
Boala psihică
cu violență
”Menaj în trei variabile / factori”: MEDIEREA
sau INTRICAREA?
Factori de risc:
fără adăpost,
familie dezorganizată
Statutul
sau fragmentată etc.
socioeconomic

Infracțiunea
Boala psihică
cu violență
Agenda pentru viitor: căutarea de mecanisme
ce leagă boala mintală de violență
• Mecanismele prin care bolile psihice conduc la violență

• Există oare simptome specifice (parte din boală) care sunt

responsabile de violență?

• Oare emoțiile precum anxietatea sau furia sunt implicate?

• Oare sunt de vină cognițiile disfuncționale?

• Cercetarea mediatorilor (=mecanismelor) devine o prioritate!

”Menaj în trei variabile / factori”: mecanisme
psihologice de căutat și surprins în MEDIERE
Simptome specifice
Anxietatea / furia
Cogniții disfuncționale

Infracțiunea
Boala psihică
cu violență
 III. Violența bolnavilor psihici și
rata națională de omucideri
Rolul factorilor intricați legați de abuzul de substanțe și disponibilitatea
armelor
Este contribuția schizofreniei la rata omuciderilor
constantă sau avem alte explicații?
• Large et al. (2009) indică: ”constant rates of homicide by the mentally ill
between regions and over time could be regarded as evidence that most
of these homicides are due to aspects of the illness itself” (p. 123)
• Meta-analiza realizată de Large, Smith and Nielssen (2009) arată că există
o tendință puternică spre coliniaritate: rata omuciderilor pe regiune și rata
omorurilor produse de schizofreni corelează la un r = .90
• Da, dar … factorii comuni (factori intricați!) care alimentează cele două
rate - abuzul de substanță și accesul spre arme – denotă poate doar o
sensibilitate egală cu a altor oameni (sănătoși) în cazul factorilor
intricați!!!
Impactul variabilelor intricate: exemplul ratei
omorurilor produse de schizofreni corelate
puternic cu rata generală a omuciderilor

Consumul de substanțe
Disponibilitatea armelor

Infracțiunea
Boala psihică:
r = .90 cu violență:
schizofrenie
omuciderea
 IV. Confundare prin
suprapuneri definiționale
Atunci când violența e parte din diagnostic
Incidența bolilor psihice asociate cu violența
ca parte din simptomatologie
• A study of DSM-I (published 1952) showed that only 2 per cent of the
listed disorders characteristically involved violence.
• In DSM-II (published 1968), this percentage increased slightly to just
13 per cent of disorders.
• Things changed markedly with the issue of DSM-III in 1980. This
time, 47 per cent of the psychiatric categories listed violence as a
characteristic (Harry, 1985).
• These changes in definition coincided with changes in research
findings. Prior to this time, research studies tended to show no
relationship between mental illness and violent crime. After that time
a relationship was more often shown (Link, Andrews and Cullen,
1992).
Definiții circulare problematice: exemplul
psihopaților
V. Confundare cu efectele
medicației
Dar dacă medicamentele conduc spre violență?
”Menaj în trei variabile / factori”: INTRICAREA

Medicația:
Tranchilizante neuroleptice

Infracțiunea
Boala psihică
cu violență
 VI. Problema loturilor clinice
Dar dacă pacienții din spitale sunt deja pre-selectați acolo pentru că au
manifestat violență în timp ce bolnavii psihici non-violenți nu au ajuns în spital ?
 VII. Clasificarea eronată
simultană
Dar dacă violența celor cu boli mentale este mai frecvent raportată ca fiind
periculoasă?
VIII. Efectul tendințelor
sociale generale
Rolul politicilor sociale implementate
Politica dezinstituționalizării: efecte bune,
efecte rele
• Retaining fewer of the mentally ill in mental institutions in favour of
supporting them in the community.
• According to Markowitz (2011), in the US there were more than 300 beds
per 100,000 of the population in psychiatric hospitals.
• By the 1990s, this figure had dropped to around 40 beds per 100,000
population and
• in 2005 the figure was 17 beds per 100,000.
• Efecte negative: persoane fără adăpost (1/3 bolnavi psihici) + consum
alcool = 3/4 dintre cei fără adăpost prezintă o asociere criminogenă
extrem de explozivă!!!
• Folosirea închisorii ca substitut pentru spitalul psihiatric iar a polițiștilor ca
și specialiști în intervenția unor situații psihiatrice critice
IX. Boala mintală și infracțiunile
violete investigate pe loturi din
comunitate
Exemplu celor două studii
Studiul realizat de Link, Andrews and Cullen (1992)

• Două loturi împreunate: 500 rezidenți NY fără tratament + un lot de

pacienți cu tratament
• Pacienții = rata ridicată de violență raportată sau auto-raportată
• Evaluare de cercetători a statutului de sănătate mintală independent
de demersurile diagnostice din spital
• Controlul variabilelor intricate (context + socio-demografice) confirmă
că există totuși o asocie dintre boala mintală și infracționalitate
• Raportat la intervenția altor factori precum vârsta, genul și nivelul
educațional rolul bolii mintale este relativ redus
Swanson, Holzer, Ganju and Jono’s (1990)
• Evaluarea separată de spital al sănătății mintale

• Lotul american: Baltimore, Raleigh-Durham și Los Angeles

• Controlul vârstei și genului; rezultate similare + prospectiv

• La un an după studiu:
• cei cu probleme psihice comit de 4 ori mai multe infracțiuni;
• cei care consumă substanțe de 12 ori mai multe infracțiuni;
• cumulat (probleme psihice + consum substanțe) de 17 ori (!)
 X. Tulburarea de stres post-
traumatic (TSPT) și infracțiunile
De la analiza centrată pe victimă la cea centrată pe infractorul specializat: asocierea
cu serviciul militar și participarea la teatrele de luptă
Câteva idei de reținut despre TSPT la militari (I)
• Statistici globale: 10-15% din participanți la lupte dezvoltă TSPT (soldați
SUA)
• Contează lanțul cauzal: participarea directă la operațiuni și intensitatea
acestei participări - care prezice rata instalării TSPT - care prezice mai multă
violență ulterioară
• TSPT nu este singurul predictor de infracționalitate după eliberare;
consumul de alcool și infracționalitatea anterioară sunt predictori mai
importanți
• Se poate pune problema lipsei de discernământ la momentul comiterii
faptei (impactul memoriilor explozive: suprapunerea peste fața victimei a
feței unui inamic din memorie; Silva, Derecho, Leong, Weinstock, & Ferrari,
2001)
Câteva idei de reținut despre TSPT la militari (II)
• Serviciul militar poate fi o cauză care de fapt protejează de
infracționalitate pe bărbații tineri la vârsta de risc major de
infracționalitate (date pe eșantion Marea Britanie; MacManus et al.,
2013)
• Mediatori care facilitează violența veteranilor cu TSPT (MacManus et
al., 2013):
• Consumul de alcool
• Iritabilitatea și monitorizarea permanentă pentru detectarea pericolelor
• Veteranii din populații de recrutare mai largi (israeliții care fac armata
obligatoriu) când dezvoltă TSPT nu comit mai multe infracțiuni cu
violență ci mai degrabă contra liniștii publice și contra autorităților
• Deci, contează și populația de persoane care se înrolează în armată
 XI. Aspectele clinice ale
violenței
Ce diagnostice sau simptoame sunt mai predictive pentru bolnavii psihici ce se
comportă violent?
Câteva idei despre legătura dintre anume bolii
mintale și agresivitatea
• Contează momentul = boala mintală / sănătatea mintală nu este
constante:
• Perioade de remisie vs. perioade acute
• Pericol crescut: faza acută a schizofreniei sau faza acută maniacală
• Două perspective: centrarea pe simptoame (mai jos) vs. centrarea pe
diagnostic
• Perspectiva simptomatică:
• Iluzii cu influențe paranormale
• Psihotici cu iluzii organizate
• Paranoici
• Halucinații auditive a primirii de ordine
Halucinațiile auditive a primirii de ordine
• Halucinații auditive de ordin: peste 50% din halucinații (Mackinnon,
Copolov, & Trauer, 2004)

• Tipuri de comenzi auditive halucinatorii:

• benigne
• auto-agresive
• hetero-agresive

• Impactul puterii și statutului social al vocii (Reynolds & Scragg, 2010)

• o voce mai puternică și cu un statut social mai ridicat este mai frecvent
ascultată și conductivă spre violență
Nouă factori de reținut ca relevanți în relația
boala psihică – violență (McNeil, 1997)
1. Un istoric anterior de violență (valabil pe populație clinică și non-clinică)
2. Lipsa unui loc stabil de trai (pentru lotul clinic)
3. Victimizare violentă ca și copil sau observarea violenței între părinți
4. Asistenții medicali și îngrijitorii sunt frecvent victimizați de bolnavii psihici
5. Genul în populațiile clinice NU este relevant ca predictor al violenței
6. Rasa, etnia sau cultura NU sunt predictori relevanți
7. Slaba conectivitate socială cu ceilalți (rețeaua socială săracă) este un
predictor
8. Unele contexte sunt amenințătoare crescând rata violenței
9. Disponibilitatea armelor crește riscul violenței
 XII. Care dintre bolnavii
mintali sunt violenți?
Rolul momentului debutului infracțional și a regimului de supraveghere pentru
conexiunea boală mintală - violență
Debut timpuriu vs. debut întârziat
• Debutul timpuriu = comportament antisocial din copilări și adolescență ce
continue la maturitate
• Paradoxul perceperii diferențiate: sunt ignorați ca bolnavi în sistemul de
înfăptuire a justiției; nu sunt văzuți ca antisocial în sistemul de sănătate
mintală atunci cânt sunt în stare acută
• Debutul întârziat = comportament antisocial care apare la maturitate,
frecvent simultan cu manifestările bolilor mintale
• Paradoxul violenței diferențiate: violența non-infracțională a bolnavilor
psihici este ridicată (Dernevik, Johansson, & Grann, 2000):
• 3% la cei internați și supravegheați
• 45% la cei care sunt în tratament ambulatoriu
• 62% la cei aflați în comunitate
XIII. Boala mintală și infracțiunea
privite la modul general
Categorii de studii și tipuri de argumente pentru asocierea boală
mintală - infracționalitate
Trei argumente pentru asocierea dintre bolile
mintale și infracționalitate (Hodgins, 1997)
• Asocierea boli mintale – infracționalitate se susține prin:
• Studiile longitudinale de lungă durată confirmă asocierea boală mintală –
infracțiune
• Studii care compară infractori bolnavi psihici eliberați din închisoare cu
persoanele sănătoase mintal din comunitate cu privire la rata infracționalității
• Studii care arată că boala mintală este mai răspândită în rândul celor
condamnați.
• Ex.: Cei născuți în 1953 în Suedia urmăriți până la 30 de ani:
• Sănătoși mintal: comit infracțiuni 32% bărbați + 6% femei
• Cu boli psihice: comit infracțiuni peste 50% bărbați + 19% femei
XIV. De ce ar trebui să fie mai
multă infracționalitate în cazul
bolnavilor psihici?
Dincolo de studii și concluziile acestora
Explicații suplimentare (Hodgins, 1997)

1. Bolnavii mintali comit infracțiuni (a) în public, (b) nu părăsesc la fel

de prompt locul faptei, (c) sunt mai dispuși să confeseze comiterea
faptei (nu se confirmă tot timpul)
2. Combinarea cu alcoolismul și drogurile (confirmat frecvent)
3. Tratament a devenit anevoios odată cu dezinstituționalizarea bolilor
mintale și lărgirea drepturilor pacienților.
XV. Victimizarea violentă a
bolnavilor mintali
De la statistici la ecplicații
De ce se întâmplă?
• Factori asociați victimizării bolnavilor psihici: folosire de alcool și droguri,
lipsa adăpostului, simptomatologie extremă, un stil de viață infracțional
• De la victimă la infractor: victimizarea poate contribui la infracționalitatea
de mai târziu a bolnavilor psihici
• Procese și mecanisme de victimizare ce par să se confirme:
• Stresul care poate crea probleme interpersonale, mai ales la bărbați
• Importantă este prezența supravegherii acasă sau la serviciu
• Bolnavii psihici sunt perceput mai vulnerabili și din acest motiv sunt supuși unei
victimizări
 XVI. Subiect special: psihopatia
și infracționalitatea
Un concept legal care încă se aclimatizează cu dificultate cu abordarea psihologică și
pshiatrică
 Clarificări conceptuale:
tulburarea de personalitate ->
personalitatea antisocială -> psihopatia
 ”În procesul de medicalizare psihiatrică a activității umane a
fost identificat un întreg set de ”tulburări de personalitate”
care încearcă să distingă diferitele moduri prin care oamenii
pot avea dificultăți de relaționare cu ceilalți. Unul dintre ele
și-a găsit un loc aparte în discursul public sub forma de
”tulburare psihopatică”. Dar aici apar complicații, întrucât
termenul ”tulburare psihopatică” NU este un diagnostic
MEDICAL ci un termen LEGAL ce se regăsește în dreptul
englez și galez care îl apreciază drept o ”dizabilitate sau
tulburare persistentă a minții” …” (Canter, 2010, pp. 26-27)

55
 Caracteristicile psihopatului (I):
perspectiva propusă de Hervey Cleckley

 Hervey Milton Cleckley scrie cea mai clasică și cunoscută

carte pe această temă (The Mask of Sanity, 1941; cartea se
reeditează şi astăzi la mai bine de 20 de ani de la moartea
autorului; ediția a 5-a apare în 1988)

 Partrea a III-a: PROFILUL CLINIC cuprinde 16 trăsături

clasice caracteristice psihopatului (vezi planșele următoare) 56
 Caracteristicile psihopatului (II):
perspectiva propusă de Robert Hare

57
 Cele 20 de caractersitici ale psihopatului
modern (I)
 1. Șarm superficial
 2. Autoapreciere plină de grandoare
 3. Nevoia de stimulare și predispoziție la plictis
 4. Disimulare patologică
 5. Viclean și manipulativ
 6. Lipsa regretului sau vinovăției
 7. Afectivitate superficială
 8. Duritate și lipsa empatiei
 9. Stil de viață parazitar
 10. Slab autocontrol comportamental

58
Cele 20 de caractersitici ale psihopatului
modern (II)
 11. Promiscuitatea comportamentului sexual
 12. Probleme comportamentale timpurii
 13. Lipsa unor scopuri realizabile și pe termen lung
 14. Impulsivitate
 15. Iresponsabilitate
 16. Eșec în asumarea responsabilității pentru propriile
acțiuni
 17. Prevalența relațiilor interpersonale de scurtă durată
 18. Delincvența juvenilă
 19. Revocarea eliberării condiționate
 20. Versatilitate criminală
59
Cele patru fațete ale psihopatiei conform PCL-R:
dezbaterea dacă factorul 4 face parte din psihopatie sau este o
consecință a acesteia
 Jaloane în stabilirea diagnosticului din
perspectiva unui practician
 În general, în stabilirea diagnosticului clinic de tulburare de
personalitate antisocială se ține cont de o serie de elemente
definitorii ale personalității psihopatice, prezente în toate formele
de tulburări de personalitate.
 Cele mai importante caracteristici pentru ghidajul diagnosticului
clinic al personalității antisociale ar fi următoarele (Ouatu, 2000):
1. Incapacitatea de integrare armonioasă şi suplă la mediul ambiant;
2. Insuficienţa auto-controlului sferelor afectiv-volitive şi a instinctelor;
3. Nerecunoaşterea defecţiunii structurale (psihopaţii nu se consideră ca
fiind afectaţi din punct de vedre psihologic: ei se văd absolut normali din
punct de vedere al sănătăţii mintale);
4. Defectivitatea sentimentelor moral-sociale în condiţiile păstrării
discernământului asupra conţinutului şi urmărilor acţiunilor întreprinse;
5. Manifestările apar întotdeauna în copilărie sau adolescenţă şi se continuă
în viaţa adultă (depistare se face de cele mai multe ori la vârsta de 25-30
ani; foarte puţine persoane sunt diagnosticate după vârsta de 35 de ani).
61
 Caracteristicile psihopatului (III):
perspectiva propusă de Kevin Dutton

62
Șapte calități extrem de pozitive ale
psihopaților buni
 Psihopații sunt:
1. ASERTIVI, spun ceea ce-și doresc în mod direct
2. HOTĂRÂȚI, nu amână la nesfârșit lucrurile
3. OPTIMIȘTI, se focalizează asupra elementelor pozitive
dintr-o situație, oricât de dificilă nu ar fi aceasta
4. CONCENTRAȚI, nu se supără, nu iau lucrurile personal
5. PERSISTENȚI, nu se dau bătuți când lucrurile iau o
întorsătură proastă
6. ÎNGĂDUITORI CU SINE, nu se critică dur pe sine însuși
7. CALMI chiar când sunt sub presiune, în situații extreme

63
 Psihopații de succes … și profesiile
în care au cel mai mare succes
 Topul obținut în 2011 via 5. Chirurgi
Great British Psychopath 6. Jurnaliști
Survey :
1. Manageri executivi de top
7. Ofițeri în poliție, armată
(trupele speciale)
2. Juriști
3. Mass-media (TV + radio) 8. Clerici
4. Specialiști în vânzări 9. Șefi
10. Funcționari
64
 Psihopatia
liderilor lumii din
toate timpurile
 Dimensiunile și
componentele psihopatiei:
Psychopathic Personality I. Fearless Dominance
Inventory–Revised (PP I-R) 1. Social Influence (SI)
2. Fearlessness (F)
3. Stress Immunity (STI)
II. Self-Centered Impulsivity
1. Machiavellian Egocentricity
(ME)
2. Rebellious Nonconformity (RN)
3. Blame Externalization (BE)
4. Carefree Nonplanfulness (CN)

Kevin Dutton "Would You Vote for a Psychopath? III. Coldheartedness (C)
Research shows that some of the component traits of
psychopathy help leaders succeed"
65
(1 September, 2016)
 XVII. Reîncarcerarea și boala
mintală
Ce se întâmplă după revenirea în comunitate a infractorilor cu boli mintale?
Rezultate diferite pentru populații / loturi diferite
• Studiul britanic: Jamieson and Taylor (2004) studiul întregului lot de pacienți
eliberați în 1984 din penitenciare-spitale psihiatrice de maximă siguranță urmare
a unei reforme legislative (Mintal Health Act din 1983)
• La 12 ani după eliberare:
• 25% din cei eliberați au comis infracțiuni grave în timp ce se aflau preponderent în
comunitate
• Predictori relevanți: tulburare de personalitate, condamnări anterioare, vîrsta mai mică la
eliberare, timpul mai mare petrecut în comunitate
• Persoanele cu tulburări de personalitate au comis de 7 ori mai multe infracțiuni decât cei cu
boli psihice
• Studiul american: Gagliardi, Lovell, Peterson & Jemella (2004) persoane cu boli
mintale eliberate din închisorile din Washington in 1996-1997 la max. 5 ani după:
• Recidivismul a fost mai mare pentru un interval mai mic: 75% au avut de-a face cu poliția
urmînd ca 41% să fie condamnați pentru diferite infracțiuni; 10% infracțiuni au fost grave
• Rata de recidivă NU diferă de rata recidivei celorlalți infractori; dar nici nu au fost la fel de
speciali ca lotul din studiul britanic
 XVIII. Poliția și bolile mintale
Abilitatea de înțelege și recunoaște boala mintală și a interveni în mod adecvat și
eficient
Ce se poate face?
• Consecința dezinstituționalizării excesive fără o corectă compensare
prin servicii de asistență psihiatrică în comunitate:
• poliția ajunge să preia cazuri de urgență mai degrabă psihiatrică decât de
pericol public iminent.
• Urmăriți materialul de la adresa de mai jos pentru a vedea ce se
poate face dacă se vrea o schimbare:
• https://www.youtube.com/watch?v=zSbFbv2Bs_0
Concluzii generale (I)
• Există o asociere dintre boala psihică și infracționalitate. Cunoașterea
exactă și foarte fermă a categoriilor de boli psihice sau a constelației de
simptoame care ar fi cel mai predictive pentru această relație este încă la
debut și sunt încă multe controverse. Clar este însă că riscul de
infracționalitate este mai mare din partea unor altor factori (ex.: consum
de substanțe) decât a sănătății mintale (de ex. schizofrenie)
• De ce există această asociere este greu de explicat. Pot interveni, se pot
interpune, alți factori (de ex.: efectele secundare ale tratamentului,
impactul nedorit al politicii de dezinstituționalizare excesive) care modifică
semnificativ relația dintre boala mintală și infracționalitate
• Factorii de risc care amplifică legătura dintre boala psihică și
infracționalitatea sunt tot mai cunoscuți, dar mai sunt multe lucruri de
clarificat. Nu este clar, de exemplu, dacă victimizarea violentă a bolnavilor
mintali este sau nu rezultatul propriei lor agresivități sporite în momentele
anterioare
Concluzii generale (II)
• Limbajul profesional al celor trei domenii (psihologie, psihiatrie și
justiție) și modul de a vedea și înțelege boala și tulburarea psihică a celor
trei tipuri de specialiști (medicul psihiatru, psihologul judiciar și juriștii
magistrați) sunt foarte diferite și greu de conciliat și armonizat. Psihologii
ar trebui să fie familiari și înțelegători cu perspectivele colegilor psihiatri și
juriști, fără a refuza să-și susțină opiniile profesionale fundamentate pe
teorii și ipoteze validate empirice princ cercetare psihologică.
Lecturi suplimentare
• McMurran, M., Khalifa, N. and Gibbon, S. (2009) Forensic Mental
Health. Cullompton: Willan.

• Shug, R.A., and Fradella, H.G. (2014) Mental Illness and Crime.
London: Sage.
Lecturi pentru seminarul de săptămâna viitoare
(S05):
• Lectura #1: Kingston, D. A., Olver, M. E., Harris, M., Booth, B. D., Gulati, S.,
& Cameron, C. (2016). The relationship between mental illness and
violence in a mentally disordered offender sample: evaluating criminogenic
and psychopathological predictors. Psychology, Crime & Law, 22(7), 678-
700.
• Lectura #2: ---

• Suplimentar: Urmăriți materialul video de la adresa:

https://www.youtube.com/watch?v=zSbFbv2Bs_0
DATA VIITOARE DISCUTĂM
DESPRE …
 CURSUL de săptămâna viitoare (C06)

DECLARAȚIILE MARTORILOR:
cel mai important mijloc probatoriu în
procesul penal și subiect de cercetare
în psihologia judiciară
Prezentare realizată pornind de la manualul:
Howitt, D. (2018). Introduction to forensic and criminal psychology (6th
ed.). Harlow: Pearson Education.
Chapter 13: Eyewitness testimony (pp. 267-292)
Călătoria se oprește aici …
… ne vedem data viitoare