CURSUL de astăzi (C10)

TESTUL POLIGRAFULUI ȘI ANALIZA

VALIDITĂȚII DECLARAȚIILOR:
cum ne ajută echipamentele și cercetarea
pentru a detecta mai bine minciuna
Prezentare realizată pornind de la manualul:
Howitt, D. (2018). Introduction to forensic and criminal psychology (6th ed.).
Harlow: Pearson Education.
Chapter 19: Lies, lie detecting and credibility 2: The polygraph test and
statement validity analysis (pp. 387-407)
 Cuprinsul capitolului / temei
• Interogații
• Idei de explorat
• Predare și studiu cu sens
I. Introducere: două modalități de apreciere
a veridicității
II. Folosirea poligrafului
III. Problemele legate de folosirea poligrafului
IV. Studii asupra validității poligrafului
V. Poligraful și condamnații pentru infracțiuni
contra vieții sexuale
VI. Alternativele poligrafului
VII. Analiza validității declarațiilor: analiza
de conținut fundamentată pe criterii și
lista de verificare a validității
VIII. Validitatea analizei validității
declarațiilor
IX. Situația actuală a analizei de conținut
fundamentate pe criterii
X. Analiza de conținut științifică
• Idei de reținut
• Concluzii
• Lecturi suplimentare
 INTEROGAȚII

1. Ce este POLIGRAFUL?
• Cum funcționează? Cât de bun este? Când și pentru ce îl folosim în context judiciar?
• Putem să folosim poligraful și înafara contextului judiciar? Unde și cum anume?
• Unde și cum putem învăța folosirea poligrafului?

2. Ce înseamnă ANALIZA VALIDITĂȚII DECLARAȚIILOR?

• Cum funcționează? Cât de bună este? Când și pentru ce o folosim în context judiciar?
• Putem să folosim AVD și înafara contextului judiciar? Unde și cum anume?
• Unde și cum putem învăța folosirea AVD?
 TESTUL POLIGRAFULUI ȘI
Predare și studiu cu sens ANALIZA VALIDITĂȚII DECLARAȚIILOR

I. Înțelegere integrată: cum se leagă de cele

studiate anterior; unde se regăsește în
realitatea vieții sociale, profesionale și
personale

II. Finalitate posibilă: la ce folosește sau poate

folosi, profesional și personal

III. Valoarea estimată: la ce bun, de ce se merită

să știm asta, profesional și personal
 I. Introducere
Două modalități diferite de evaluare a veridicității
 Modalități contrastante de evaluare a veridicității
• TESTUL POLIGRAFULUI
• Folosit destul de larg, deși este criticat foarte
mult
• Folosit tot mai rar în instanță, mai des în
investigație, mai nou și după condamnare
• Este încă în modă … după 100 de ani de evoluție
controversată!

• ANALIZA VALIDITĂȚII DECLARAȚIILOR

• Folosit relativ puțin, deși nu este foarte atent
considerată
• Dezvoltată inițial doar pentru analiza veridicități
declarațiilor obținute de la copii
• Nu mai e la modă … dar ar trebui să fie: MINCIUNA
SE SPUNE, în mod direct, DOAR VERBAL!
 II. Procesul folosirii
poligrafului
De la o știință spectaculoasă la o practică utilizată
Poligraful: spectaculosul detector
de minciuni sau mașinăria aflării
adevărului
”The lie detector is as much a soft or social
technology of human management as it is a
collection of physical instruments mechanically
rendering the body’s physiological changes”
(Pettit, 2013, p. 105)
Procesul de folosire a poligrafului în anchetele FBI
 Cum arată și
ce conține
• Există versiuni
clasice în care
graficele multiple
(poli-graficele) sunt
pictate de penițe /
arcuri activate
electric și
imprimate pe o
hârtie (va apărea
ulterior)
• Versiunile moderne
”pictează” graficele
pe computer și
chiar le și analizează
automat (în
imaginea alăturată)
Paradoxul de suprafață ce se menține: foarte
controversat științific și … foarte utilizat practic
• Statusul de tehnică științifică • La ce bun totuși?
validată empiric NU este stabilit • Contribuie la confesarea
încă cu fermitate suspectului
• Tendința actuală în SUA este de a • Contribuie la sinceritatea
se refuza tot mai des forța martorilor și victimelor
probatorie (acceptarea ca probă)
• Excesul de folosire la angajare a • Contribuie la confesări
fost imens: limitat relativ recent suplimentare pentru infractorii
prin Employee Polygraph deja condamnați și astfel poate
Protection Act 1988 ajuta la estimarea riscului de
recidivă
• Totuși: folosirea poligrafului în
peste 70 de țări (Grubin and
Madsen, 2005) continuă!
III. Problemele legate de
folosirea poligrafului
Ce alegem: adevăr, încredere, acuratețe, utilitate?
 • Interogații necesare: Ce ne dorim de la
Adevăr și acuratețe poligraf? Vrem aflarea adevărul? Ce fel de
adevăr ne poate oferi? Câtă precizie (fidelitate)
și acuratețe (validitate) ar trebui să avem?
• Cunoașterea ADEVĂRULUI OBIECTIV (”ground
truth” = este cu adevărat vinovat sau nu) este,
practic imposibilă decât în cazul în care
probele sunt deja copleșitoare și atunci …
poligraful nu mai este necesar!
• Poligraful ne oferă SEMNE fiziologice a
reactivități emoționale; NU oferă însă
MINCIUNA EMOTIVITATEA INTERPRETĂRI dacă acestea sunt și INDICATORI
ai minciunii, a CAUZEI pentru care apar
• ADEVĂRUL expertului-poligraf rămâne
SUBIECTIV: intervine eroarea de confirmare =
INTERPRETAREA indicatorilor fiziologici în
FIDELITATE - FIDELITATE + FIDELITATE + lumina probelor din dosar + convingeri
VALIDITATE - VALIDITATE - VALIDITATE + preexistente + experiențe anterioare +
presiunea publicului etc.
 Încredere și utilitate
• ADEVĂRUL și ACUTATEȚEA ≠ ÎNCREDEREA și UTILITATEA
• Apropo de Sigmund Freud: acuratețe vs. utilitate în
cazul interpretărilor oferite pentru asociațiile libere

• Important: dacă expertul CREDE că poligraful poate

”spune” când cineva minte sau nu; atunci îl va folosi și
va avea o VALIDARE SUBIECTIVĂ a acestuia

• Și mai important: dacă suspectul CREDE că poligraful

”spune” când cineva minte sau nu; atunci îi va fi frică
(mai ales dacă e vinovat) și testul devine UTIL
 Tehnici de folosire a poligrafului

A. Tehnica întrebărilor relevante-nonrelevante

B. Tehnica întrebărilor de control

C. Tehnica întrebărilor de control adresate direct

D. Tehnica informației ascunse / cunoașterii

incriminatorii
16
A. Tehnica întrebărilor relevante-nonrelevante
 Este prima tehnică utilizată
 Se utilizează şi astăzi, în special în scopul de scanare
preliminară a candidaţilor la angajare
 Premisa: persoana care minte va avea reacţii fiziologice
accentuate la întrebările relevante
 Limite: o persoană onestă, însă puternic anxioasă (chiar şi
pentru simplul fapt că este testată cu poligraful) şi care
aspiră foarte mult la un anume post, poate prezenta
aceleaşi reacţii fiziologice accentuate ca şi o persoană care
minte.
 La ora actuală, datorită unei detecţii pozitive excesive, această
tehnică de utilizare a poligrafului nu mai este folosită în
practica judiciară decât foarte rar
17
B. Tehnica întrebărilor de control
 Tehnică cel mai frecvent folosită în procesele
judiciare
 Întrebările folosite se grupează în trei categorii (2
vechi + una nouă):
1. Întrebări relevante, „fierbinţi” (de exemplu, „Este
adevărat faptul că tu ai condus maşina cu care s-a
fugit de la locul crimei?”);
2. Întrebări nonrelevante, „reci” (de exemplu, „Este
adevărat că te numeşti Ion Andrei Asandei?”);
3. + Întrebări de control, ”călduțe” (de exemplu, „În
primii tăi douăzeci de ani ai luat vreodată ceva care
nu-ţi aparţinea?”).
18
 [continuare]
 Premisa: întrebările de control sunt plasate pentru a
distrage atenţia subiectului inocent de la întrebările
relevante
 Subiectul inocent, însă puternic anxios, reacţionează mult
mai intens la întrebările de control decât la întrebările
relevante.
 Persoana care minte reacţionează invers: ea reacţionează
mai intens la întrebările relevante decât la cele de
control.
 Rată de succes în identificare a minciunii care variază
între 80 % şi 97 %.
 Efect de intimidare: atunci când în timpul anchetei este
folosit poligraful rata criminalilor care recunosc fapta
este semnificativ mai ridicată (cifrele variază între 30 %
şi 80 %) 19
 C. Tehnica întrebărilor de control
adresate direct
 Pentru a contracara limitele tehnicii întrebărilor de control, s-a
propus să se folosească suplimentar întrebări de control directe în
legătură cu onestitatea subiectului (Honts & Raskin, 1988).
 De exemplu: „Înainte de a fi împlinit vârsta de 18 ani ai minţit
vreo persoană?”
 Suspectul este instruit ca la orice întrebare de acest gen să
răspundă negativ.
 Subiectului i se comunică că, răspunzând negativ la această
întrebare, el sau ea de fapt minte.
 Premisa: persoana care spune adevărul va avea reacţii fiziologice
mult mai amplificate atunci când i se pun întrebările de control
directe decât în cazul în care i se adresează întrebări relevante
 Rezultate: Ajută la eliminarea identificării pozitive excesive / false
20
4 1 3 2

Tehnici de folosire
a poligrafului

1. Tehnica întrebărilor
relevante-nonrelevante
2. Tehnica întrebărilor de
control
3. Tehnica întrebărilor de
control adresate direct
4. Tehnica informației
ascunse / cunoașterii
incriminatorii
Premisa fundamentală în folosirea poligrafului și
unele dintre problemele ce reduc validitatea acesteia
Cele mai serioase probleme ce apar în folosirea
poligrafului (cf. Iacono and Lykken, 1997; Iacono and Patrick, 1997)
1. Formularea adecvată a 4. Se pot folosi strategii de păcălire a
întrebărilor de control și testului prin reacții exagerate la
răspunsul la acestea întrebări de control
2. Întrebările relevante pot 5. Așteptările examinatorului
provoca reacții emoționale și influențează întreaga procedură și
inocenților concluzia finală
3. Întrebările de control pot, 6. Nu este clar dacă singura
uneori, tulbura chiar mai mult modalitate de manifestare a fricii
pe cei vinovați pentru că sunt de a fi prins că minți constă în
puternic relevante pentru ei modificările fiziologice captate de
poligraf
 Două apărări esențiale la critici
I. Inadecvarea unor întrebări se
compensează cu adecvarea altor
întrebări ceea ce compensează lipsurile
din protocol
II. Caracterul de fundamentare științifică
NU trebuie confundat cu cel de
utilitate practică:
• Chiar dacă validiitatea nu este diferită de
șansă (50%) faptul că cei găsiți mincinoși de
poligraf confesează este util
• Maximum de utilitate pentru succesul
poliției = toți sunt declarați mincinoși! (dar e
posibil să avem și false confesări din partea
celor inocenți)
IV. Studii asupra validității
poligrafului
Cum putem fi siguri că poligraful măsoară prezența minciunii?
Strategii de cercetare posibile pentru a verifica
validitatea poligrafului
1. Sondaje de opinie printre profesioniști
2. Verificarea validității în laborator
3. Verificarea validității în studii de teren:
A. Prin urmărirea ratei confesării imediat după testare
B. Prin urmărirea ratei confesării ulterior testării
4. Soluție paradoxală: ocolirea problemei adevărului cert
5. Validitatea verificată în alte tehnici:
A. Tehnica întrebărilor de control adresate direct
B. Tehnica informației ascunse / cunoașterii incriminatorii
Acuratețea detectării minciuni prin tehnica
întrebărilor de control (Meijer & Verschuere, 2010)
• Acuratețea pe cele patru categorii
(descrescător)
I. VINOVAȚII ACUZAȚI: 9 din 10 (!!!)
Vinovați Inocenți II. INOCENȚII ACHITAȚI: 4 din 5 (!)
acuzați acuzați
III. INOCENȚII ACUZAȚI: 1 din 5 (!!!)
IV. VINOVAȚII ACHITAȚI: 1 DIN 10
Vinovați Inocenți
achitați achitați • Concluzii:
1. Acuratețea este diferită de simpla
șansă.
2. Rata de eroare poate fi destul de
ridicată
3. Eroarea acuzării persoanelor
inocente este foarte ridicată
O soluția favorabilă pentru
inocenți: tehnica informației
ascunse / cunoașterii
incriminatorii
• Doar două cercetări de teren (Elaad, 1990; David T. Lykken (1928 -
2006) a propus Testul
Elaad, Ginton, & Jungman, 1992): Informației Ascunse în
• detectarea corectă a inocenților (98% și 94%); 1959 (inspirat și de Hugo
• detectarea corectă a vinovaților (42% și 76%) Munsterberg, 1908)

‘If you killed your wife, then you

• Două metanalize pe cercetările de laborator will know the sort of weapon. Was
(infracțiuni înscenate; Elaad, 1998, N=15; it a craft knife . . . a kitchen knife .
Ben-Shakhar & Furedy, 1990, N=10): . . a chisel . . . A Bowie knife . . . a
• detectarea corectă a inocenților (96% și 94%); hatchet?’
• detectarea corectă a vinovaților (81% și 84%)
 V. Poligraful și condamnații
pentru infracțiuni contra vieții
sexuale
Folosirea poligrafului pentru monitorizare și recuperare
Rațiuni pentru folosirea poligrafului în cazul
infractorilor condamnați pentru infracțiuni sexuale
• Câteva categorii de rațiuni (Grubin, 2008):
1. Aflarea mai multor detalii despre istoricul personal de
infracționalitate: ajută la corecta stabilire a obiectivelor de
tratament și estimarea riscului de recidivă
2. Prevenția recidivei în timpul tratamentului și supervizării: nu se
caută detectarea infracțiunilor necunoscute și prevenirea unor noi
abateri
3. Ajută la depășirea negării și minimalizării specifice acestui tip de
infractori: favorizează tratamentul și supervizarea
4. Aspecte specifice infractorului și infracțiunii: de ex., dacă a
menținut interdicția de a contacta și interacționa cu fosta victimă
VI. Alternativele poligrafului
Cum ar putea arăta un poligraf al viitorului?
 Impactul neuroștințelor
• Este posibil ca în viitor să avem teste de
detectare neuroimaginstică a minciunii
Langleben and Moriarty (2013)
• Tehnica de rezonanță electromagnetică
funcțională (engl., fMRI) este pe cale să poată fi
folosită în acest sens (Langleben & Moriarty,
2013).
• Optimism rezervat:
1. Inerția sistemlor legale și judiciare este însă cu
necesitate foarte, foarte mare!
2. Neuroștiința mai are încă probleme interne …
 VII. Analiza validității
declarațiilor: analiza de conținut
fundamentată pe criterii și lista
de verificare a validității
Abordarea directă a minciunii
Fundamentele analizei
validității declarațiilor (AVD)
• Este un grup de tehnici sub un nume comun
• AVD este acceptată în mai multe sisteme legale din Udo Undeutsch (1917-2013)

Europa (cel mai larg folosită, dar nu exclusiv, în Olanda,

Germania , Suedia) + SUA (Vrij, 2005).
• Ipoteza de bază formulată de Udo Undeutsch:
relatarea evenimentelor reale trăite diferă în structură
și conținut față de relatările veridice
• Debutul istoric: anii 50 în Germania
• Inițial: metoda dezvoltată în baza analizei declarațiilor
copiilor supuși unui abuz sexual
 Componentele esențiale ale AVD

Analiza validității Analiza de conținut Lista de verificare a

declarațiilor (AVD) fundamentată pe validității (LVV)
criterii (ACFC)
1
Credibilitatea declarațiilor:
componente și proces
2 • Credibilitatea contează NU
veridicitatea
• Trei componente:
1. Competența de a face declarații
în proces
2. Calitatea declarațiilor
3 • Aici: Analiza de conținut
fundamentată pe criterii (ACFC)

Lista de verificare a validității (LVV)

3. Fidelitatea declarațiilor
• Aici: Lista de verificare a validității
(LVV)
Criteriile analizei de conținut
• Cinci categorii de criterii (e.g. Bekerian and Dennett, 1992) și un
număr total de 19 criterii standardizate:

I. Caracteristici GENERALE ale narațiunii (criteriile 1-4)

II. Conținutul SPECIFIC al narațiunilor (criteriile 5-8)

III. Conținutul EXOTIC al narațiunii (criteriile 9-14)

IV. Conținutul MOTIVAȚIONAL al narațiunii (criteriile 15-19)

V. Elemente ale CAZULUI (criteriul 20+)

I. Caracteristici GENERALE ale narațiunii
(criteriile 1-4)
II. Conținutul SPECIFIC al narațiunilor
(criteriile 5-8)
III. Conținutul EXOTIC al narațiunii
(criteriile 9-14)
IV. Conținutul MOTIVAȚIONAL al narațiunii (criteriile
15-19) + V. Elemente ale CAZULUI (criteriul 20+)
VIII. Validitatea analizei
validității declarațiilor
Validitatea judiciară și validitatea de laborator

Secțiunea încă nu
are planșe!
IX. Situația actuală a analizei de
conținut fundamentate pe
criterii
Nevoia unei reveniri, reevaluări și explorări noi

Secțiunea încă nu
are planșe!
X. Analiza de conținut
științifică
subtitlul

Secțiunea încă nu
are planșe!
Lecturi suplimentare
• Laws, D.R., & Donohue, W. (Eds.).
(2016). Treatment of Sex Offenders:
Strengths and Weaknesses in
Assessment and Intervention. Springer:
London.

• Granhag, P. A., Vrij, A., & Verschuere,

B. (Eds.). (2015). Detecting deception:
Current challenges and cognitive
approaches. John Wiley & Sons.
 Lecturi pentru seminarul de săptămâna viitoare
(S10):
• Lectura #1: Honts, C. R., & Reavy, R. (2015). The comparison question
polygraph test: A contrast of methods and scoring. Physiology &
behavior, 143, 15-26.

• Lectura #2: -

• Suplimentar: Decide și comunică Andreea Urzică

DATA VIITOARE DISCUTĂM
DESPRE …
 CURSUL de săptămâna viitoare

PSIHOLOGIA MAGISTRAȚILOR ȘI
AVOCAȚILOR:
elemente psihologice relevante
înainte și în timpul procesului
Prezentare realizată pornind de la manualul:
Howitt, D. (2018). Introduction to forensic and criminal psychology (6th
ed.). Harlow: Pearson Education.
Chapter 23: Judges and lawyers (pp. 469-489)
Călătoria se oprește aici …
… ne vedem data viitoare