CURSUL de astăzi (C01)

CE ESTE PSIHOLOGIA JUDICIARĂ

ȘI CINE SUNT PSIHOLOGII JUDICIARI?:
definiție, relațiile cu dreptul și juriștii, istoricul
evoluției
Prezentare realizată pornind de la manualul:
Howitt, D. (2018). Introduction to forensic and criminal psychology
(6th ed.). Harlow: Pearson Education.
Chapter 1: What is forensic and criminal psychology? = pp. 1-15
Cuprinsul capitolului / temei
• Idei de explorat
1. Introducere: despre psihologia judiciară, psihologia infracțională și
psihologii judiciari
2. Rolul practicienilor-cercetători
3. Istoria psihologiei judiciare și psihologiei infracționale
• Concluzii
• Lecturi suplimentare
IDEI DE EXPLORAT

1. Manualul (psihologia legală și infracțională) încearcă să cuprindă prioritar

aplicațiile psihologiei ÎN contexte legale și contribuția TUTUROR psihologilor
care realizează aceste aplicații
2. Psihologia și dreptul sunt foarte diferite în înțelegerea naturii umane. Uneori le
este foarte dificil să coopereze juriștilor și psihologilor, dar ei învață gradual să o
facă tot mai bine.
3. Este important de îmbinat practicarea profesiei cu folosirea cercetării în chiar
momentul practicării: asta ajută la apropierea celor două domenii (dreptului și
psihologiei) și celor două categorii de profesioniști (cercetători și practicieni)
4. Evoluția psihologiei judiciare și infracționale a fost lentă și anevoioasă
5. Evoluția psihologiei judiciare și infracționale a fost foarte diferită în diferite
părți ale lumii, dar, întrucât psihologia are un caracter puternic internațional,
există și multe puncte comune
 1. INTRODUCERE
despre psihologia judiciară, psihologia infracțională și psihologii judiciari
Precizări terminologice legate de chiar titlul
disciplinei și al manualului
• PSIHOLOGIA JUDICIARĂ (FORENSIC PSYCHOLOGY) = psihologia aplicată ÎN
practicarea dreptului (Haney, 1980); frecvent înțeleasă limitat, ca
activitatea psihologilor înainte și în timpul procesului judiciar
• PSIHOLOGIA INFRACȚIONALĂ (CRIMINAL PSYCHOLOGY) = psihologia
comportamentului infracțional (focalizarea pe comportament, dar în
considerarea vieții interioare, psihice)
• PSIHOLOGIA JUDICIARĂ ȘI INFRACȚIONALĂ este înțeleasă în manual în
sensul cel mai larg:
• acoperă activitatea tuturor psihologilor care contribuie la finalitatea justiției penale:
ÎNAINTE de proces, ÎN TIMPUL procesului, DUPĂ condamnare și chiar DUPĂ ispășirea
pedepsei penale
• acoperă tot câmpul disciplinar în cea mai largă accepțiune: orice interacțiune DREPT
x PSIHOLOGIE => mai corectă e să-i spunem PSIHOLOGIA LEGALĂ / PSIHOLOGIE ÎN
CONTEXTE LEGALE
 Arii tematice specifice
psihologiei judiciare:
câteva exemple care se vor regăsi și în
manualul Howitt (2018)

6
 Cauzele fenomenului infracțional
(din perspectivă psihologică)

• Care sunt factorii psihologici ce declanșează

facilitează și mențin comportamentul infracțional?
• Care sunt cauzele agresivității umane și a
comportamentului agresiv?
• Care sunt mecanismele psihologice şi psihosociale
implicate în pregătirea şi realizarea activităţii
infracţionale?
• Care sunt factorii determinanți şi mecanismele
psihologice ce duc la recidivarea activității
infracționale?
7
 Personalitatea infractorului şi
personalitatea victimei
• Există cu adevărat “personalitatea criminală”?
• Se nasc unii oameni victime sau infractori?
• Care sunt caracteristicile personalității infractorului
şi în ce măsură se poate opera cu tipologii de
criminali?
• Cum şi în ce măsură se poate realiza un portret
psihologic al infractorului în baza probelor ce indică
modalitățile de operare în timpul comiterii crimei?
• Care sunt condițiile şi factorii de risc ce determină
victimizarea persoanei?
• Cum este structurată personalitatea infractorului
recidivist şi ce se întâmplă cu aceasta în timp? 8
 Mărturia judiciară
(aspectele psihologice)
• Cine şi în ce condiţii poate fi martor?
• Cum trebuie să se facă corect din punct de
vedere psihologic depunerea mărturiei?
• Câtă încredere putem avea în acurateţea
martorului de bună credinţă?
• Cum se face audierea copiilor (minorilor)
în calitate de martori?

9
 Comportamentul disimulat
• Cum ne dăm seama dacă cineva minte?
• Care este structura şi mecanismele
psihologice ale comportamentului
disimulat?
• Câtă încredere putem avea în detectorul de
minciuni?
• Ce strategii de interogare se pot folosi
pentru evitarea sau identificarea
comportamentului disimulat?
10
 Pedeapsa şi efectele ei
• Care este eficienţa diferitor modalităţi de
pedepsire a infractorilor?
• Cum ar trebui tratate diferite categorii de
infractori pentru a se obţine o recuperare
cât mai eficientă a acestora?
• Care sunt factorii care contribuie la
adaptarea sau neadaptarea deţinuţilor la
condiţiile mediului penitenciar?

11
Avatarurile psihologiei în contexte legale (=psihologia judiciară în sens
larg): 6 în 1 (inspirat de structura manualul semnat de Bartol & Bartol, 2004)

1. Introducere în PSIHOLOGIA
psihologie și drept JUDICIARĂ:
6 în / sub 1
2. Psihologia activităților
de poliție și investigare

3. Psihologia criminalului

4. Victimologie și
asistența victimelor
5. Psihologia în instanță
(psihologia judiciară
în sens restrâns)
Vezi reflectarea acestei structuri
6. Psihologia corecțională în manualul Howitt (2018) pe planșa următoare
Cele 6 psihologii în diferitele contexte legale reflectate în manualul Howitt (2018)
• I. INTRODUCTION / PSYCHOLOGY AND LAW • 15 Profile analysis 2: investigative psychology, statistical and
geographical profiling
• 1 What is forensic and criminal psychology?
• 16 False allegations
• 2 The social context of crime
• 17 False and true confessions
• 3 Crime and the public
• 18 Lies, lie detecting and credibility 1: the psychology of deception
• II. VICTIMOLOGY AND VICTIM ASSISTANCE
• 19 Lies, lie detecting and credibility 2: the polygraph test and statement
• 4 Victims of crime 4 validity analysis
• III. CRIMINAL PSYCHOLOGY • V. PSYCHOLOGY IN THE COURTROOM / JUDICIAL
• 5 Theories of crime PSYCHOLOGY / FORENSIC PSYCHOLOGY (restrictiv
acceptance)
• 6 Juvenile offenders and beyond
• 20 Children as witnesses
• 7 Theft and other crimes against property
• 21 Mental disorders and crime
• 8 Violent offenders
• 22 Mental, personality and intellectual problems in court
• 9 Sexual offenders 1: rapists
• 23 Judges and lawyers
• 10 Sexual offenders 2: paedophiles and child molestation
• 24 Juries and decision making
• IV. INVESTIGATIVE PSYCHOLOGY
• VI. CORRECTIONAL PSYCHOLOGY
• 11 Police psychology
• 25 Effective prison
• 12 Terrorism and hostage-taking incidents
• 26 Psychological treatments for prisoners and other offenders
• 13 Eyewitness testimony
• 27 Assessment of risk, dangerousness and recidivism
• 14 Profile analysis 1: FBI-style offender profiling
 Diferita natură a
psihologiei și dreptului
PSIHOLOGIA DREPTUL
• este prioritar o știință • este prioritar o practică
empirică ce caută profesională de
înțelegerea și administrare și limitare
influențarea vieții psihice / restrângere a
și comportamentelor comportamentelor unei
umane individuale colectivități umane
• Cercetătorul-psiholog … • Practicianul-jurist …
• … este ”copilului curios”• … este ”bunicul sever”
 Diferențe esențiale dintre
psihologie și drept (I)
(Craig Haney, 1980)
Dreptul Psihologia
Conservativ; rezistent la Creativ; caracter inovativ, la
1 inovare; domină precedentul nivelul, ipotezelor, metodelor,
judiciar și dreptul material interpretării datelor
Ierarhic și autoritar; primatul Primatul empiricului; primează
2 deciziilor instanțelor anterioare datele colectate care susțin sau
/ superioare schimbă cunoașterea anterioară

Dominarea experimentului:
Caracterul adversativ folosit
3 ”aflarea adevărului” prin testarea
pentru ”aflarea adevărului”
ipotezelor
Prescriptiv, legea dictează Descriptiv și explicativ, scopul
4 oamenilor conduita și este de a descrie, explica și înțelege
stabilește sancțiunea comportamentul liber ales
 Diferențe esențiale dintre
psihologie și drept (II)
(Craig Haney, 1980)
Dreptul Psihologia

Ideografic, focalizat pe speța, Nomotetic, depășește limitele unui

5
cazul, individul concret caz particular, folosirea lotului

Căutarea certitudinii; se Apreciere probabilistică: metodele

6 caută dovezi clare pentru a se folosesc modele și raționamente
ajunge la concluzii definitive statistice aproximative

7 O perspectivă reactivă O perspectivă proactivă

Practică profesională; Natura academică; există riscul

8 aplicată, concretă situațiilor din desprinderii de ”lumea reală” prin
”lumea reală” teme poate prea ”abstracte”
 Relațiile dintre psihologie și drept
Taxonomia propusă de Craig Haney (1980):

1. Psychology IN the law / Psihologia ÎN drept

2. Psychology AND the law / Psihologia ȘI dreptul

3. Psychology OF the law / Psihologia dreptULUI

 Psychology
IN
the law

Psychology
OF
the law

18
 1. Psihologia ÎN drept
 “folosirea explicită și convențională a psihologiei și psihologilor
(text italic adăugat) de către juriști în procesele judiciare” (Haney, 1980,
p. 153)
 Psihologia judiciară = folosirea psihologiei și psihologilor în
scopuri utile din punct de vedere judiciar
 Implică majoritatea rolurilor sau activităților pe care le pot avea
psihologii în serviciul procesului judiciar (rolul limitat)
 depunerea declarației și raportului de expertiză
 examinare și evaluare psihologică la cererea instanței
 aprecierea riscului recidivării
 trierea juraților etc.
 Atenționare: psihologii adeseori vor realiza că ”atunci când sunt
utilizați de sistemul judiciar în acest fel au prea puțin control asupra
finalităților pentru care expertiza lor este folosită” (Haney, 1980, p. 154)
 2. Psihologia ȘI dreptul
Presupune “folosirea principiilor psihologice
pentru a examina și analiza sistemul legal”
Cercetarea în acest context relațional
examinează premisele pe care le face dreptul cu
privire la comportamentul uman
Psihologul capătă autonomie în selectarea
subiectelor de cercetare:
acuratețea martorilor oculari
falsele confesiuni
luarea deciziilor de către judecători / jurați
prezența empatiei la infractori / judecători
incidența psihopatiei / a altor patologii la nivelul
persoanelor încarcerate etc.
 3. Psihologia dreptULUI
 Psihologul este autonom și în acest caz să studieze însăși
fenomenul normativ sau al dreptului / justiției în ansamblul său

 Două preocupări majore în cercetare:

Originile / existența dreptului și funcțiile sau rațiunile
psihologice pe care acesta le satisface
De ce ne supunem legii? De ce oamenii comit sau nu comit
infracțiuni?
Care este ”modelul / psihologia omului” cu care lucrează implicit
legiuitorii / magistrații / juriștii?
Cum dreptul / legile acționează în calitate de cauză
determinantă a comportamentului uman (inclusiv și când nu
reușește și de ce nu reușește să facă acest lucru)
Cum sunt reprezentate și devin active sau inactive normele
legale d.p.d.v. psihologic? Când și cum intervin sau nu în
determinarea comportamentului uman?
 2. ROLUL PRACTICIENILOR-
CERCETĂTORI
de la necesitatea formării practicienilor-cercetători la dezideratul
practicării profesiei într-o manieră fundamentată / sustenabilă științific
Dezideratul de apropiere dintre cercetaera
academică și practicarea profesiei
• Concept mai vechi, propus la începuturile psihologiei ca profesie în
masă (anii 40, după WW II, în SUA) în spațiul psihologiei clinice
• Gâlceava dintre teoreticieni (psihologii din mediul academic) și
practicieni (psihologii care activează practicând psihologia zi de zi) se
rezolvă dacă ambele tabere vor să înglobeze elemente ale
experiențelor valoroase pe care le are cealaltă parte
• Evidence-based practice // practicarea profesiei fundamentată /
susținută științific (o reșapare a concepției practicienilor-cercetători
în ultimele două decenii) = practicarea profesiei de psiholog în
conformitate cu cele mai noi și valide cunoștințe științifice în domeniu
Dubla perspectivă asupra componentelor psihologiei judiciare și
infracționale: avatarurile psihologiei judiciare (stânga și cronologic; cu câte două aplicații
concrete) + disciplinele psihologice clasice (dreapta; cu câte două teme de cercetare relevante și
perspective diferite de abordare a psihismului) ordonate pe un continuum APLICAT - ACADEMIC

Courtroom / judicial
psychology
Expert evidence
Judge / jury decisions
 Cine este psihologul judiciar /
criminalist ?
• Psiholog judiciar poate fi considerat orice persoană
care “manifestă un comportament profesional bazat pe
cunoştinţe psihologice solide şi recunoscut ca atare,
fiind expert în probleme explicit legale şi oferind
asistenţă directă instanţei de judecată, părţilor aflate în
litigiu, sau activând în instituţii de corecţie sau de
sănătate mentală subordonate sistemului judiciar”
• Modelul rolului psihologului ÎN procesul judiciar
(Lionel Haward, 1981; 1990):
1. “Experimentator” = cercetare aplicată + expertiză
2. “Clinician” = evaluare și diagnostic + intervenție
3. “Consilier” = ajutarea instanței + părților
4. “Statistician” = evaluare politici / intervenții / riscului
• Modelul este mai curând exemplificativ decât exhaustiv
 3. ISTORIA PSIHOLOGIEI
JUDICIARE ȘI PSIHOLOGIEI
INFRACȚIONALE
o serie de momente, persoane, publicații care pot fi organizate într-o
poveste aparte despre cum a început totul și sa ajuns până la acest
moment
 Istoricul evoluției pe
plan internațional
• Startul de demult … dar mai puțin relevant
până recent
• O evoluție mai clară (constantă și
cumulativă) începe din anii 80 ai secolului
trecut (aprox. ultimii 40-50 ani)
• Evoluția recentă are patru paliere
relevante (Royo, 1996):
• Instituțional d.p.d.v. științific (= asociații)
• Publicații (= reviste și cărți)
• Instituțional d.p.d.v. al prezenței în sistemul
judiciar
• Educațional (= programe de formare
academică și profesională)
Concluzii
• Acest manual este construit pe o înțelegere lărgită a ceea ce este
psihologia judiciară (incluzând și psihologia activității infracționale)
• Psihologia judiciară a început să devină tot mai relevantă în instanțe și
în toate momentele de înfăptuire a justiției mai ales în ultimele
decenii: folosirea științei psihologice în practica înfăptuirii justiției e
încă foarte recentă, fragilă și nesistematică (mai ales în unele țări)
• Psihologia judiciară a dezvoltat și continuă să dezvolte treptat
instrumente profesionale care să-i asigure o tot mai bună și relevantă
evoluție și impact (= asociații profesionale și științifice, reviste,
standarde de conduită, bune practici și de acreditare pe lângă
instituțiile și agențiile ce se ocupă cu înfăptuirea justiției)
Lecturi pentru seminarul de săptămâna viitoare
(S01):
• Lectura #1: Canter, D. (2008). In the kingdom of the blind. In D. Canter, & R.
Zukauskiene (Eds.), Psychology and law: Bridging the gap (pp. 1–21). Aldershot,
UK: Ashgate.
• Se face trimitere în lectura #2 la acest text. Capitol introductiv pentru un volum colectiv (vezi
mai sus titlul). Prezintă o viziune similară și adusă la zi a reflecției declanșate de Craig Haney
(1980). Autorul, David Canter, este pionerul unei anume orientări în psihologia judiciară sub
titlul de Psihologie investigativă.
• Lectura #2: Carson, D. (2011). Investigative psychology and law: towards
collaboration by focusing on evidence and inferential reasoning. Journal of
Investigative Psychology and Offender Profiling, 8(1), 74–89. doi:10.1002/jip.133
• Revista este forumul de publicare pentru Psihologia Investigativă iar autorul, David Carson,
este foarte cunoscut în domeniu, fiind coeditor al Handbook of Psychology in Legal Contexts
(1995, 2003). Face o pledoarie pentru apropierea dintre drept și psihologie pe tărâmul
adunării și trierii probelor folosind focalizarea asupra ”the law of evidence” din perspectiva
”new evidence scholarhip”
Presenting researchers:
David CARSON
• Reader in Law and Behavioral Sciences (Emeritus)
• Institute of Criminal Justice Studies, University of Portsmouth,
Portsmouth, Hampshire, UK
• His research interests are centered on 'the quality of decision-
making.' However the principal fields of interest, about which
he is still writing, are:
1.Improving risk decision-making by ‘public protection'
professionals (e.g. child protection, probation, etc), particularly
by identifying and enforcing the responsibilities of (a) their
managers and employers and (b) those who are employed to
review particular decisions.
2.Improving the quality of investigations for proof. This includes,
but is not limited to, the quality of criminal investigations
(including the university education of investigators), and
developing practical insights from the 'new evidence
scholarship' to improve the value of fact-finding for evidence
and proof
DATA VIITOARE DISCUTĂM
DESPRE …
 CURSUL de săptămâna viitoare (C02)

Infracționalitatea și oamenii
Prezentare realizată pornind de la manualul:
Howitt, D. (2018). Introduction to forensic and criminal psychology (6th
ed.). Harlow: Pearson Education.
Chapter 3: Crime and the public = pp. 28-40
Călătoria se oprește aici …
… ne vedem data viitoare