Bălășcău Iulia-Antonia

An II
Psihologia personalității
Fișe de concept

Conceptul/ dimensiunea 1 INHIBIŢIE

Definiția 1
Proces nervos fundamental ce
acţionează în sens invers
excitaţiei; este negativ şi
îndeplineşte funcţii de frânare,
oprire, mijlocind selectivitatea
în distribuirea şi gradarea
impulsurilor nervoase
pozitive.
Definiția 2
Termen rezultat din
fiziologie, definind reducerea,
respectiv suprimarea
activităţii unui sistem (organ,
ansamblu funcţional) sub
efectul unui control denumit
inhibitor, în genere de natură
neurală sau hormonală.
Definiția 3
Un ansamblu de procese
active invocate pentru a
explica reducţia sau suprimarea
mai mult sau mai puţin
prelungită a răspunsurilor
condiţionate, intervenind în
dinamica funcţională a
activităţii nervoase superioare,
complementară excitaţiei*.

Sursa bibliografică Sursa bibliografică Sursa bibliografică

Popescu-Neveanu, P. (1978).
Dicţionar de
Psihologie.Bucureşti. Ed.
Albatros.
Sillamy, N. (2000). Dicționar
de Psihologie. Bucureşti.
Univers. Enciclopedic.
Doron, R., Parot Françoise,
Cernăuţeanu Natalia, Dan-
Spînoiu Georgeta, Dan, O., &
Iordache, A. (2007). Dicţionar
de Psihologie. Bucureşti.
Humanitas.

Criterii de comparație Asemănări Deosebiri

Semnificație D1, D2 şi D3 arată inhibiţia ca proces
negativ, de suprimare, respectiv de
frânare.
Grupul la care Grupul ţintă la care fac referire
definiția face toate cele 3 definiţii ale inhibiţiei,
referire sunt indivizii.
Clasificare D1, D2 şi D3 disting o formă
de clasificare, aceea negativă.
Rol În D2 şi D3, inhibiţia are ca rol În D1, rolul inhibiţiei este de
suprimarea activitaţii unui sistem si a oprire si de frânare.
răspunsurilor condiţionate.
 Fișe de concept

Conceptul/ dimensiunea 2 EREDITATE

Definiția 1 Definiția 2 Definiția 3

Este o „moştenire" de la Transmitere a caracterelor fizice şi Ansamblu de procese care

părinţi („zestre ereditară"), dar
nu o transcriere a însuşirilor
părinţilor, ci a genelor acestora
(care pot să nu se manifeste la
părinţi,)
Sursa bibliografică
Popescu-Neveanu, P. (1978).
Dicţionar de Psihologie.
Bucureşti.Ed. Albatros.
psihice ale părinţilor la descendeţi.
Sursa bibliografică
Sillamy, N. (2000). Dicționar de
Psihologie. Bucureşti. Univers
Enciclopedic.
prezidează transmiterea
biologică şi sunt bazate pe
proprietăţile patrimoniului
genetic sau genom*.
Sursa bibliografică
Doron, R., Parot Françoise,
Cernăuţeanu Natalia, Dan-
Spînoiu Georgeta, Dan, O., &
Iordache, A. (2007).
Dicţionar de Psihologie.
Bucureşti.Humanitas.

Criterii de comparație Asemănări Deosebiri

Semnificație La toate cele 3 definiţii (D1, D2, D3), D1 precizează faptul că zestrea
ereditatea este o transmitere genetică. ereditară transmisă nu este
obligatoriu să se manifeste la
părinţi, pe când D2 nu este atât
de limitativă.
Grupul la care Toate cele 3 definiţii (D1, D2, D3 )
definiția face fac referire şi au aplicabilitate la
referire indivizi.
Rol Rolul eredităţii, la toate cele 3 definiţii,
este o transmitere biologică a
însuşirilor părinţilor, a genelor
acestora.
Cauze Cauza eredităţii în D1, D2 şi D3
este exclusiv biologică.
 Fișe de concept

Conceptul/ dimensiunea 3 MEDIU

Definiția 1
Concept biologic desemnând
realitatea în mijlocul căreia se
află şi vieţuieşte un organism şi
mai ales totalitatea factorilor şi
condiţiilor ce influenţează
nemijlocit sau mijlocit
organismul şi cu care acesta se
află în interacţiune.
Sursa bibliografică
Popescu-Neveanu, P. (1978).
Dicţionar de
Psihologie.Bucureşti. Ed.
Albatros.
Definiția 2
Spaţiu de viaţă în care se
exercită influenţele cosmice,
so- cioeconomice, educative
etc.
Sursa bibliografică
Sillamy, N. (2000). Dicționar
de Psihologie. Bucureşti.
Univers Enciclopedic.
Definiția 3
Termenul de mediu este
sinonim cu mediu înconjurător*
şi desemnează spaţiul de viaţă
al unui individ, al unui grup, al
unei specii.
Sursa bibliografică
Doron, R., Parot Françoise,
Cernăuţeanu Natalia, Dan-
Spînoiu Georgeta, Dan, O., &
Iordache, A. (2007). Bucureşti.
Dicţionar de Psihologie.
Humanitas.

Criterii de comparație Asemănări Deosebiri

Semnificație În D1, D2 şi D3, mediu reprezintă un În D1, mediul este definit ca
spaţiu de viaţă. fiind un concept biologic.
Grupul la care În D1 şi D2, mediul se raportează În D3, mediul se raportează
definiția face la individ, D2 subliind prin la indivit, la grup şi la specie.
referire influenţa educativă acest aspect.
 Fișe de

Conceptul/ dimensiunea 4 PERSONALITATE

Definiția 1
Subiectul uman considerat ca
unitate biopsiho-socială, ca
purtător al funcţiilor
epistemice, pragmatice şi
axiologice .
Sursa bibliografică
Popescu-Neveanu, P. (1978).
Dicţionar de
Psihologie.Bucureşti. Ed.
Albatros.
Definiția 2
Element stabil
al conduitei unei persoane; ceea ce
o caracterizează şi o diferenţiază
de o altă persoană.
Sursa bibliografică
Sillamy, N. (2000). Dicționar de
Psihologie.Bucureşti. Univers
Enciclopedic.
Definiția 3
Personalitatea este „unitatea
stabilă şi individualizată a
ansamblului conduitelor".
Sursa bibliografică
Doron, R., Parot Françoise,
Cernăuţeanu Natalia, Dan-
Spînoiu Georgeta, Dan, O.,
& Iordache, A. (2007).
Dicţionar de
Psihologie.Bucureşti.
Humanitas.

Criterii de comparație Asemănări Deosebiri

Semnificație În D2 şi D3, personalitatea este element
de caracterizare, diferenţiere şi
individualizare, adică, prin
personalitate, orice individ este unic.
Grupul la care În D1 şi D2, personalitatea,
definiția face caracterizează persoana, individul.
referire
Clasificare În D2 şi D3, personalitatea este un
element/unitate stabil/stabilă a
conduitei.
Rol În D2 şi D3, personalitatea are rol
de diferenţiere/individualizare.
În D1, personalitatea, este
reprezentată ca funcţie
epistemică, pragmatică şi
axiologică a subiectului uman .
În D3 nu se menţioneză grupul
la care face referire.
În D1, personalitatea
reprezintă unitatea biopsiho-
socială a subiectului uman.
În D1 nu se menţionează rolul
personalităţii.
 Fișe de
Conceptul/ dimensiunea 5 TEMPERAMENT
Definiția 1 Definiția 2
Acea caracteristică dinamică Allport (1981): "ansamblu de
a organismului, fenomene caracteristice firii
comportamentului şi vieţii unui individ, referitoare la
psihice, explicată prin susceptibilitatea la stimuli
amestecul celor patru humori emoționali, forța şi
socotite ca fundamentale. rapiditatea răspunsurilor,
calitatea, intensitatea şi
fluctuațiile dispoziției
afective".
Sursa bibliografică Sursa bibliografică
Popescu-Neveanu, P. (1978). Luca, M. R. (2013) .
Dicţionar de Introducere în psihologia
Psihologie.Bucureşti. Ed. personalității. Editura
Albatros. Universității Transilvania
din Brașov.
Criterii de comparație Asemănări
Semnificație
Grupul la care În D1 şi D2, temperamentul se referă
definiția face la individ, respectiv la organismul unui
referire indiv.
Clasificare
Definiția 3
Tipologie.
Sursa bibliografică
Doron, R., Parot Françoise,
Cernăuţeanu Natalia, Dan-
Spînoiu Georgeta, Dan, O., &
Iordache, A. (2007). Dicţionar
de Psihologie.Bucureşti.
Humanitas.
Deosebiri
În D1. Temperamentul este o
caracteristică dinamică a
organismului, iar în D2,
temperamentul reprezintă un
ansamblu de fenomene
caracteristice firii unui individ.
În D3 nu se menţioneayă
grupul la care se face referire.
În D1, temperamentul este
o caracteristică dinamică a
organismului, iar în D2
temperamentul este o
caracteristică ce arată
susceptibilitatea la stimuli.
Conceptul/ dimensiunea 6
Definiția 1
Ataşamentul reprezintă un
sistem de organizare de bază,
a cărui dezvoltare
condiţionează şi este
fundamentul sănătăţii mentale.
Sursa bibliografică
Turchina, T., & Ciubotaru, C.
(2012). Stil de ataşament şi
satisfacţia comunicării în
relaţia copil–părinte.
Psihologie, revista ştiinţifico-
practică, (2),
3-13.
Definiția 2
Ansamblu de legături care s-
au stabilit între un nou-
născut şi mama sa, începând
cu senzaţiile şi percepţiile
sugarul ui vizavi de aceasta şi,
reciproc, ale mamei faţă de
copilul ei.
Sursa bibliografică
Sillamy, N. (2000). Dicționar de
Psihologie. Bucureşti. Univers
Enciclopedic.
Definiția 3
Relaţie între indivizi
fondată pe calităţi esenţial
aperitive.
Sursa bibliografică
Doron, R., Parot Françoise,
Cernăuţeanu Natalia, Dan-
Spînoiu Georgeta, Dan, O., &
Iordache, A. (2007).
Dicţionar de Psihologie.
Bucureşti. Humanitas.

Criterii de comparație Asemănări Deosebiri

Semnificație În D2 şi D3, ataşamentul este definit ca În D1, ataţamentul reprezintă un
un ansamblu de legături, respectiv sistem de organizare.
relaţii între indivizi.
Grupul la care În D1 şi D3, grupul la care se În D2, grupul tinţă este mama
definiția face face referire sunt indivizi, şi copilul.
referire oameni.
Procese implicate În D1 şi D3 nu sunt implicate În D2, procesele implicate în
alte procese. ataşament sunt senzaţiile şi
percepţiile.
Clasificare În D1 şi D2, ataşamentul este definit
ca fundament al sănătăţii mentale.
Conceptul/ dimensiunea 7

Definiția 1 Definiția 2 Definiția 3

Ansamblul reacţiilor
adaptative, obiectiv-
observabile, pe care un
organism, prevăzut cu sistem
nervos, le execută ca răspuns la
stimulii din ambianţă, care, de
asemenea, sunt
obiectivobservabili.
Sursa bibliografică
Popescu-Neveanu, P. (1978).
Dicţionar de Psihologie.
Bucureşti. Ed. Albatros.
Conduită a
unui subiect luat în
considerare într-un mediu şi
într-
o unitate de timp dată.
Sursa bibliografică
Sillamy, N. (2000). Dicționar
de Psihologie. Bucureşti.
Univers Enciclopedic.
Activitate* a unui organism în
interacţiune cu mediul* său
înconjurător.
Sursa bibliografică
Doron, R., Parot Françoise,
Cernăuţeanu Natalia, Dan-
Spînoiu Georgeta, Dan, O., &
Iordache, A. (2007). Dicţionar
de Psihologie.Bucureşti.
Humanitas.

Criterii de comparație Asemănări Deosebiri

Semnificație În D2 şi D3, comportamentul este
definit ca o conduită/activitate a unui
organism/subiect într-un mediu.
În D1 comportamentul este un
ansamblu al reacţiilor
adaptive.
În D2, comportamentul
reprezintă o conduită.
În D3, comportamentul
reprezintă o activitate.

Grupul la care În D2 şi D3, grupul la care se face

face referire referire este totalitatea
organismelor.
Rol În D1, comportamentul are rol
de răspuns la stimuli din
ambianţă.
În D3, comportamentul are rol
de interacţiune cu mediul.