STUDIU DE CAZ:

Membrul pierdut al grupului

Creat de Franklin Ramsoomair, Wilfred Laurier University

Cursul de comportament organizaţional pentru acest semestru părea să promită oportunitatea de a învăţa,
a se bucura şi de a pune în practică unele din teoriile şi principiile din carte şi discuţiile din clasă.

Christine Spencer era o studentă devotată şi muncitoare, care obţinea în permanenţă 10 pe linie.

Cu toate că aptitudinile şi cunoştineţele pe care le dobândise la cursuri erau importante, ea era foarte
preocupată de notele ei. Ea simţea că notele erau extrem de importante în a-i da o atitudine competitivă în
a căuta un job. Ca un student de anul III, ea a realizat că în curând îşi va căuta un loc de muncă.

Duminică după-amiază, ora 2

Christine lucra la tema de contabilitate, dar nu părea să se poată concentra. Cursurile ei îi păreau foarte
uşoare semestrul acesta, toate mai puţin cursul de Comportament Organizaţional. Mare parte din nota la
acest curs va fi dată pentru calitatea muncii în echipă şi de aceea ea se simţea fără controlul situaţiei. Ea
îşi amintea evenimentele ultimelor 5 săptămâni.

Profesoara Sandra Thiel a împărţit clasa în grupuri de câte 5 persoane şi le-a dat o temă amplă de grup,
care valora 30% din nota finală. Cerinţa era să analizeze un studiu de caz de 7 pagini şi să scrie realizeze
un raport de analiză. În plus, Sandra le-a mai cerut studenţilor să prezinte cazul în clasă, privindu-i pe
colegi ca fiind membrii colegiului director al unei companii, care le-ar asculta părerea referitor la modul
în care managerul şi echipa s-au ocupat de problemă.

Christine a fost aleasă coordonator de echipă la prima întâlnire de grup. Ceilalţi membri ai grupului erau
Diane, Jeanette, Steve şi Mike. Diane era liniştită şi niciodată nu oferea sugestii voluntare, dar când era
întrebată direct, venea cu ideei de calitate. Mike era clovnul. Christine îşi amintea că a sugerat ca grupul
să se întâlnească înainte de fiecare curs, să discute studiul de caz. Mike a spus nemultumit: "În niciun caz!
Acesta este un curs care începe la 8:30 iar eu abia am timp să ajung la timp. Şi pe lângă asta, ratez
emisiunea TV Happy Harry." Grupul nu s-a putut abţine de la a râde de indignarea sa. Steve era tipul
business-like, care voia întotdeauna să se asigure că întâlnirile de grup erau programate şi că la sfârşitul
fiecărei întâlniri erau acceptate doar rezultate concrete. Jeanette era cea de încredere, care avea
întotdeauna pentru grup mai mult decât se aştepta de la ea. Christine se vedea pe sine ca fiind meticuloasă
şi organizată, ca o persoană care încerca să dea tot ce poate în orice făcea.

Era acum saptămâna a cincea a semestrului şi Christine era adâncită în gândurile despre tema de la
Comportament Organizaţional. A sunat pe toată lumea pentru a aranja o întâlnire la care să toată să
ajungă toţi, dar nu a reuşit niciodată. Mike nu a reuşit să ajungă în noaptea aceea pentru că lucra ca
membru al Securităţii Campusului. De fapt, el părea să rateze majoritatea întâlnirilor şi trimitea bileţele
scurte Christinei, pe care ea trebuia să le discute în locul lui la întâlnirile de grup. Ea se întreba cum să
rezolve această problemă.
Ea şi-a amintit de asemeena incidentul de săptămâna trecută. Chiar înainte de începerea cursului, Diane,
Jeanette, Steve şi ea glumeau împreună. Ei râdeau şi se distrau înainte de a intra Sandra. Nimeni nu a
observat că Mike s-a furişat înăuntru foarte tăcut şi şi-a luat neobservat locul.

Îşi amintea şi incidentul de la cantină.Acum 2 săptămâni mersese la cantină, se grăbea să ajungă la cursul
de contabilitate şi sărise peste masa de prânz. Când şi-a luat sandvişul şi mergea spre masă, a văzut grupul
de la comportament organizaţional şi s-a alăturat lor. Discuţia era lejeră şi plăcută, ca întotdeauna când se
întâleau informal. Mike a venit, s-a apropiat şi le-a spus: Nu mi-aţi spus şi mie că aveaţi o întâlnire de
grup. Christine era uimită. "A fost o coincidenţă să ne întâlnim aici, de ce nu te alături nouă?" Mike s-a
uitat la ei şi a zis "Da...bine" în timp ce se îndepărta.

Sandra Thiel le spunea frecvent că dacă sunt probleme în grup, membrii ar trebui să facă un efort să le
rezolve. Dacă acestea nu pot fi rezolvate, le-a spus să se adreseze ei cu problema respectivă. Mike părea
foarte distant, în ciuda aparentei prietenii afişată la prima întâlnire. Trecuse o oră, ceasul fiind 3 ora
prânzului şi Christine rodea pixul. Raportul cu analiza de caz trebuia prezentat săptămâna viitoare, Toţi
ceilalţi şi-au făcut partea lor, doar Mike adusese nişte notiţe scrise urât de mână. O sunase pe Christine cu
o săptămână înainte, spunându-i că pe lângă cursuri şi job, avea probleme cu prietena sa. Christine
empatiza cu el şi proiectul era de grup. Cu toate acestea, nota finală va fi acordată individual. Asta
însemna că orice notă le-ar da Sandra, această notă putea fi scăzută sau crescută în funcţie de opinia
grupului cu privire la contribuţia fiecărui membru. Era foarte îngrijorată, ştia că Mike avea idei creative
care puteau creşte nota per total. Era de asemenea îngrijorată pentru el.În timp de asculta muzică pe
fundal, se întreba ce e de făcut.

Intrebări de evaluare

1.Cum ințelegerea stadiilor de dezvoltare a grupului, ar putea-o ajuta pe Christine intr-o problemă de
leadership ca aceasta ? Prin faptul că ar fi realizat că au rămas în stadiul doi de „perturbare”, nerezolvând
problema cu Mike.

2. Ce ar trebui sa ințeleagă Christine cu privire la membrii individuali in grupuri ca să creeze procese de

grup ce să imbunătățească performanța grupului? Christine ar trebui să înțeleagă faptul că Mike fiind
stilul de investigatorului de resurse, cu toate că este exstrem de optimist și explorative și-a pierdut imediat
interesul o dată ce a fost stabilită o oră de întâlnire extreme de incovenabilă. Ea, în loc să medieze
conflictul găsind o altă oră nu a făcut nimic și a perferat să leșe lucruriel așa, excluzându-l indirect din
proiect. De asemenea, această lipsă de comunicare a generat probleme și lui

3.Este Christine un lider de grup eficient in această situație? Justificati alegerea facută.