Diferenta dintre iubire si atasament. Exista? Exista!

Diferenta dintre iubire si atasament poate fi strans legata de frica de a nu fi

singura.

Atunci cand iubesti cu adevarat, totul se rezuma la cel pe care il ai alaturi. Pentru
prima data in viata ta iti pasa mai mult sa-i fie lui bine. In schimb, daca doar esti
atasata de cineva, iti vei dori ca acel barbat sa fie mereu langa tine, sa iti ofere foarte
multa atentie si sa-ti acorde prioritate. Asadar, se poate spune ca atasamentul este o
dovada de egoism.

Iubirea inseamna libertate, atasamentul inseamna posesivitate

O alta diferenta dintre iubire si atasament este legata de sentimentul de apartenenta.
Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, nu simti nevoia sa-i ingradesti libertatea si
nici sa depinzi mereu de acea persoana. Nu trebuie ca iubitul tau sa fie mereu in
preajma ta pentru ca tu sa iti dai seama ce simti cu adevarat pentru el si nici nu se
poate vorbi despre gelozie. In schimb, atunci cand esti atasata de cineva, nu esti
niciodata sigura de sentimentele sale si ai nevoie in permanenta de dovezi de
afectiune. Te gandesti obsesiv la partenerul de cuplu si verifici constant ce face.

Iubirea iti da putere, atasamentul se rezuma doar la puterea de a influenta

Iubirea iti da putere sa faci orice, te ajuta sa ai mai multa incredere in tine si astfel vei
ajunge sa ai o alta perspectiva asupra vietii. In schimb, atasamentul se rezuma doar
la puterea de a influenta pe cineva. Vrei sa te asiguri ca tu detii controlul in relatie si
vrei sa faci in asa fel incat sa-ti fie doar tie bine.

Atasamentul este limitat de timp, ceea ce inseamna ca nu iti vei dori sa iti petreci tot
restul vietii langa o persoana fata de care nu ai fost cu adevarat indragostita.

Dependenta de iubire

Nevoile de iubire si de atentie pot deveni atat de puternice incat pot transforma
povestea de iubire intr-o vanatoare frenetica, disperata dupa partener sau
persoana dorita care, dintr-un simplu obiect al dorintei, devine un salvator, un
”drog”.

Fericirea obsesionalului depinde de acesta si este dispus a face orice pentru a primi
chiar si o minuscula doza. Cu cat obiectul iubirii fuge cu atat il vrea mai mult,
alimentand astfel obsesia.

Iubirea devine o suferinta agresiva asupra careia nu mai are nici un pic de control si
care are ca rezultat anularea sinelui, personalitatea sa fiind asimilata de necesitatea
de a-l avea, pe care il considera ca fiind bunul sau, proprietatea sa, acel idol de care
are nevoie pentru a nu se prabusi.

Pe langa faptul ca ii este greu sa stabileasca limite, adaposteste o teama viscerala

de a fi abandonat si nu stie aproape nimic despre propria sa valoare personala.

Persoanele care iubesc prea mult, obsesiv, devin propriile prizoniere ale unor relatii
nesatisfacatoare si devin din ce in ce mai putin orientate catre fericire, din ce in ce
mai putin satisfacute de viata.
Suntem neputinciosi in fata iubirii atunci cand o intelegem sau o simtim intr-un mod
gresit. Iubirea ne poate duce spre cai gresite si deformate. In loc sa aduca fericire,
implinire, iubire, relatiile in care intram ne pot aduce nefericire, frustare si
nemultumire. In loc sa fie o realitate, iubirea poate fi o simpla iluzie sau un vis fara
speranta. Atunci cand este prea multa, iubirea se poate transforma usor in
dependenta.

Iubirea obsesiva are patru faze.

1. Faza atractiei
- atractie romantica puternica dupa doar cateva minute de la intalnirea celor doi
- o presiune stringenta de a intra intr-o relatie romantica indiferent de compatibilitate
- concentrarea pe caracteristicile fizice ale persoanei, netinad cont de diferentele de
personalitate
- fantezii nerealiste legate de celalalt, atribuindu-i calitati magice
- se manifesta comportamentul controlator, obsesiv

2. Faza anxioasa
- teama de infidelitate
- teama de abandon
- nevoia de a fi in contact permanent cu celalalt (telefon, internet etc)
- sentimente puternice de neincredere ce au ca efect depresia, o relatie tensionata,
resentimente
- continuarea comportamentului controlator, obsesiv
- sentimentul ca celalalt nu ar trebui sa vorbeasca, sa se intalneasca sau sa intre in
contact cu alte persoane
- reactii verbale/fizice violente directionate catre persoana iubita sau catre sine cand
persoana iubita nu mai tine cont de nevoile sale obsesive

3. Faza obsesiva
- comportamente nevrotice, compulsive, cum ar fi telefoane repetate la locul de
munca al partenerului, etc
- acuzatii nefondate referitoare la infidelitatea partenerului
- tactici extreme de control

4. Faza distructiva
- ganduri depresive, sentimentul de vid interior
- self-esteem scazut datorita relatiei distruse
- sentimente puternice de vina si ura de sine
- furie si dorinta de a se razbuna pe partenerul care a incheiat relatia
- neacceptarea faptului ca relatia s-a sfarsit, incercari de recucerire a persoanei
iubite, promisiuni de schimbare