Moara cu nororc (nuvela psihologica)

Ioan Slavici

Ioan Slavici unul dintre adepti realismului clasic, a debutat in 1881 cu volumul
“Novele din popor” din care face parte si nuvela realista de facture psihologica
Moara cu noroc.
Moara cu noroc este o nuvela deoarece este o specie epica in proza cu un fir
narativ central si un conflict concentrat in jurul personajului principal puternic
individualizat.
Este o nuvela realista prin tema familiei si a dorintei de imbogatire prin
obiectivitatea perspective narative, prin includerea unor personaje tipice pentru
diferitele catehori sociale, utilizarea analizei psihologice si a amanuntului
semnificativ, precum si verosimilitatea.
Realismul impune nuvela psihologica prin interesul aratat framantarilor
interioare ale personajului principal. Se folosesc urmatoarele tehnici de
investigare psihologica: monolog interior, stil indirect liber, notarea gesturilor si a
mimicii. Exista teza morala potrivit careia goana dupa imbogatire distruge
echilibrul interior si linistea familiei.
O alta trasatura a realismului este perspectiva narativa obiectiva. Intamplarile
sunt relatate la persoana a III-a de catre un narrator omniscient, omnipresent si
impersonal. Exista si tehnica punctului de vedere in interventiile batranei din
incipitul (“omul sa fie multumit cu saracia sa caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci
linistea colibeii tale te face fericit”) si din finalul nuvelei (“asa le-a fost data!), cele
doua teze morlae ale acestei creatii epice.
Moara cu noroc are o tema consecintele nefaste dezumane ale dorintei de
imbogatire. Din perspectiva sociala nuvela arata incercarea lui Ghita de a-si
schimba ststutul pentru a asigura familiei o viata mai buna. Din punct de vedere
moralizator scriitorul descrie consecintele nefaste ale dorinteo de ombogatire
prin mijloace necinstite. Din perspectiva psihologica, este prezentat conflictual
interior trait de ghita care isi pierde increderea de sine si in familie.
 O secventa relevanta pentru tema dezumanizarii o constituie confruntarea
dintre Ghita si Lica din capitolil al V-lea cand Samadaul vine la han si se poarta ca
un stapan amenintandu-l si intimidandu-l pe Ghita. Are loc o discutie dura intre
cei doi in timpul careia Lica se foloseste de puterea dobandita de-a lungul
timpului pentru a-l umuli pe Ghita si a-l face sa i se supuna.
O a doua secventa relevanta pentru tema dezumanizarii o contituie uciderea
Anei la final in duminica de Paste. Spatiul si timpul sunt precizate “Moara cu noroc
este asezata la rascruce de drumuri izolata inconjurata de pustietati. Acttiunea se
desfasoara pe parcursul unui an intreg intre Sfantul Gheorghe si Pastele din a nul
urmator. Este alcatuit din saptesprezece capitol cu prolog si epilog.
In expozitiune este fixat cadrul actiunii Ghita, cizmar sarac, ia in arenda carciuma
de la moara cu noroc pentru a castiga bani mai muti si mai repede. O vreme
afacerea merge bine, familia incepe sa traiasca in bunastare asa cum o
demonstreaza scena numararii banilor de sambata seara.
Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcariilor din imprejurimi la Moara cu noroc
constituie intriga nuvelei care declanseaza conflictual interior a lui Ghita si tulbura
linistea familiei.
Lica ii cere sa-i spuna cine trece pe la carciuma, iar Ghita isi da seama ca fara
acordul lui nu poate ramane. Ghita isi ia masuri de aparare impotriva lui Lica: isi
cumpara de la arad doua pistoale si doi caini si isi mai angajeaza o sluga, pe
ungurul Marti.
Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul instraimarii carciumarului fata de
familie si al dezumanizarii provocate de dorinta de imbogatire prin complicitatea
cu Lica. Desi starea lui materiala devine tot mai infloritoare Ghita incepe sa-si
piarda increderea in sine. Devine interiorizat, mohorat si violent.
La un moment dat ajunge sa regret ca are familie si copii, care ii impieca sa reiste
totul pentru bani. Isi pierde imaginea de om cinstit pe care o avea in fata
oamenilior dup ace este acuzat de complicitate la diverse nelegiuiri. Ghita se
aliaza cu jandarmul Pintea dar nu este cinstit nici cu ascesta in totalitate pentru ca
vrea sa pastreze o parte din banii obtinuti din afaceri necurate.
Punctul culminant urmareste in continuare dezumanizarea lui Ghita. In ajunul
Patelui carciumareul se hotaraste sa-i intinda o capcana lui Lica si o foloseste pe
Ana ca momeala. El pleaca de la Moara cu noroc sa-i spuna lui Pintea ca samadaul
are asupra lui banii furati si o lasa pe Ana singura cu el. Nestiind planul sotului sau
si dispretuindu-l, Ana il inseala cu Lica.
Deznodamantul este tragic. Dandu-si seama ca sotia lui l-a inselat, Ghita o ucide
pe Ana si la randul lui este ucis de Raut, din ordinal lui Lica. Oamenii lui incendiaza
carciuma, iar Lica se sinucide pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea.
Singurele persoane care supravietuiesc sunt batrana si cei doi copii adica fiintele
morale si inocente.
“Moara cu noroc” de Ioan Slavici are un conflict central care este de natura
morala, psihologica, astfel Ghita asociaza intre dorinta de a ramane om cinstit pe
deoparte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica pe de alta parte. Pe langa
acest conflict interior exista si unul exterior care consta in confruntarea dintre
Ghita si Lica.
In nuvela accentual cade pe constructia personajelor, Ghita este cel mai bine
conturat personaj din nuvelistica lui Slavici. Relatia cu celelate personaje
nuanteaza evolutia. Se se declanseaza odata cu venirea lui Lica Samadaul la
Moara cu noroc, care se foloseste de patima pentru bani a carciumarului ca sa si-l
subordoneze.
In caracterizarea lui se folosesc tehnici ale analizei psihologice, de asemenea este
prezentata caracterizarea directa si cea indirecta.
Si Ana sufera importante transformari interioare, dar este prezentata mult mai
schematic. Lica ramane pe tot parcursul egal cu sine “ un om rau si primejdios”.
Stilul nuvelei este sobru concis fara podoabe. Este valorificat limbajul regional
ardelenesc, dar si limbajul popular si oralitatea.
Moara cu noroc este o nuvela realista prin tema tipologia personajului si stil, si o
nuvela psihologica pentru ca urmareste conflictual interior al personajelor si
framantarile in planul constintei acestora. Observarea este minuntioasa detaliata
si serveste realizari unor psihologii complexe.