Relația dintre doua personaje din nuvela realista, de factura

psihologica
~Moara cu noroc~ de Ioan Slavici

Introducere
Scriitor afirmat la sfârșitul secolului al XIX-lea, Ioan Slavici este
unul dintre adepții realismului clasic. Publicat in 1881, in volumul de
debut “Novele din popor”, nuvela realista, de factura psihologică,
“Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru
viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra vieții satului
transilvănean.
Statutul celor doua personaje
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un
personaj “rotund”, al cărui destin ilustrează consecințele nefaste ale
dorinței de îmbogățire. Statutul inițial al personajului este reliefat in
prima scena a nuvelei. Ghiță locuiește cu Ana, cu cei doi copii și
soacra intr-un sat de oameni săraci, care umbla mai mult desculți. Au
un trai modest, caci Ghiță este cizmar in sat și nu are un câștig
prosper. Bun meseriaș, om harnic, blând și cumsecade, Ghiță dorește
sa-și schimbe statutul social. De aceea, el ia in arenda cârciuma de la
Moara cu noroc, ca sa agonisească suficienți bani cât sa-și deschidă un
atelier cu zece calfe. Aspirația lui este fireasca și nu-i depășește
puterile. Apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc tulbura
echilibrul familiei. Este necruțător cu tâlharii, generos cu aceia care îl
sprijină in afaceri, hotarat și crud. Lică este un personaj tipic; naratorul
îl include in categoria păstorilor de porci. Lică este individualizat
printr-un portret fizic care-i evidențiază trăsăturile morale și
bunăstarea materială: “Lică, un om de treizeci și șase de ani, inalt,
uscăţiv și supt la fata, cu mustață lunga, cu ochii mici și verzi și cu
sprâncene dese împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei
care poarta cămașă subțire și alba ca floricelele, pieptar cu bumbi de
argint și bici de carmajin.”
Ilustrarea relației dintre cele doua personaje
Procesul de înstrăinare al lui Ghiță fata de familie începe din
momentul venirii lui Lică Sămădăul la cârciuma. La început, Ghiță își
ia toate măsurile de precauție: merge la Arad sa-și cumpere doua
pistoale, își face rost de doi câini și-și angajează încă o sluga, pe
Marți. Bun cunoscător de oameni, Lică știe cum sa utilizeze
slăbiciunile celorlalți. Astfel, se folosește de patima lui Ghiță pentru
bani spre a-l atrage pe acesta in afacerile lui necurate și apoi pentru a-i
anula personalitatea. La un moment dat, Ghiță ajunge sa regrete faptul
ca are familie și copii și ca nu-și poate asuma total riscul îmbogățirii
alături de Lică. Prin intermediul monologului interior sunt redate
gândurile și frământările personajului, realizându-se in felul acesta
autocaracterizarea: “Ei, ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-
mi fac dacă este in mine ceva mai tare decât voința mea”. Sub
pretextul ca o forța superioară ii ghidează gândurile și acțiunile, Ghiță
devine las, fricos și subordonat in totalitate Samadaului.
O alta secvența semnificativa pentru ilustrarea relației dintre
cele doua personaje este spre finalul nuvelei, atunci când Ghiță ajunge
pe ultima treapta a degradării morale, moment in care, orbit de furie și
dispus sa facă orice ca sa se răzbune pe Lică, își arunca soția drept
momeala in brațele Samadaului lăsând-o singura la cârciuma, in timp
ce el merge sa-l anunțe pe jandarm ca Lică are asupra lui bani furați.
Spera pana in ultimul moment ca Ana va rezista influentei malefice a
lui Lică. Dezgustata însă de lașitatea lui Ghiță care se înstrăinase de ea
și de familie, intr-un gest de răzbunare, Ana i se dăruiește lui Lică,
deoarece, spune ea, in ciuda nelegiuirilor comise, Lică este “om”, pe
când Ghiță “nu este decât muiere îmbrăcată in haine bărbătești”
( caracterizare directa). In ceea ce îl privește pe Lică, acesta
marchează nefast destinul tuturor celor din preajma lui. Astfel, Lică îl
duce pe Ghiță in situatia de a-și ucide soția. Din ordinul lui Lică, Ghiță
este impuscat și cârciuma este incendiata. Pentru a nu cădea viu in
mâinile lui Pintea, Lică se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
ELEMENTE DE STRUCTURA
Titlul nuvelei este mai degrabă ironic. Toposul ales, cârciuma
numita Moara cu noroc, ajunge sa însemne, mai curand, Moara cu
ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece câștigurile aduse aici
ascund nelegiuiri. Moara care ,in loc sa macine “bucatele”, este
transformată intr-o cârciuma (simbol al pierzaniei) care “macină”
destinele umane.
Perspectiva narativa este obiectiva. Întâmplările din nuvela sunt
relatate la persoana a III-a, de către un narator omniscient și
omniprezent, extradiegetic, auctorial, detașat, neimplicat afectiv, cu o
viziune narativa “dindarat” (“par derriere”). Pe lângă perspectiva
narativa, apare tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice
ale bătrânei, din incipitul și finalul nuvelei. Soacra afirmă la început,
într-o discuție cu Ghiță, că: “Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, caci,
dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, iar la
sfârșit pune întâmplările tragice din nuvela pe seama destinului
necruțător: “asa le-a fost data!..”
Simetria incipit-final este realizată de intervenția bătrânei din
prolog și epilog. Cele doua teze morale formulate in incipit și final
sunt confirmate in desfășurarea narativa iar personajele care încalcă
aceste principii ale satului tradițional sunt sancționate in finalul
nuvelei. Așadar, viziunea despre lume in nuvela lui Ioan Slavici are
caracter clasic, moralizator.
Conflictul central al nuvelei psihologice “Moara cu noroc” de
Ioan Slavici este unul moral, psihologic, conflictul interior al
protagonistului. Personajul principal, Ghiță, oscilează între dorinta de
a rămâne om cinstit, pe de-o parte, și dorinta de a se îmbogăți alături
de Lică, pe de alta parte. Conflictul interior se reflecta in plan exterior,
in confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădău.
Timpul și spațiul în nuvela realistă sunt bine precizate. Cârciuma
de la Moara cu noroc este așezată la răscruce de drumuri, izolata,
înconjurată de pustietăți întunecoase. Acțiunea se desfășoară pe
parcursul unui an, între doua repere temporale cu semnificație
religioasă: de la Sfântul Gheorghe pân la Pastele din anul următor,
cand apa și focul purifica locul.
In concluzie, legătura lui Ghiță cu Lică se afla sub semnul
raportului de forte. Raportul de forța dintre Ghiță și Lică îl avantajează
pe cel din urma. Finalul pune în lumina antiteza caracter slab-caracter
tare. Ghiță este ucis, fiind o simpla victima, in vreme ce Lică alege sa
se sinucidă pentru a nu deveni o victima.
“Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema,
tipologia personajelor și stil. Este o nuvela psihologică pentru ca
urmărește conflictul interior, frământările in planul conștiinței
personajelor.