Particularitati de constructie a romanului

Tema si viziunea

Moara cu noroc
Ioan Slavici

,,Moara cu noroc” este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ioan Slavici, pentru
faptul că în ea sunt încadrate marile teme şi motive ale creaţiei autorului. Acest aspect se
manifestă şi în ceea ce priveşte încadrarea nuvelei în curentul literar al realismului. O primă
trăsătură evidentă o reprezintă tehnica detaliului şi încadrarea precisă a acţiunii în timp şi
spaţiu. Totodată, faptele relatate sunt verosimile, iar personajele sunt încadrate în tipologii, în
funcţie de dominanta societăţii. Se remarcă obiectivitatea perspectivei narative.

,,Moara cu noroc” este o nuvelă realistă, de factură psihologică, prin conflictul interior,
surprinderea tensiunilor sufleteşti ale personajului.

Titlul este alcătuit din două substantive care, în sens denotativ reprezintă locul unde se
desfăşoară acţiunea, aflat la intersecţia unor drumuri comerciale, iar în sens
conotativ ,,moara” devine un loc al pierzaniei care macină destinele umane. Norocul aşteptat
se dovedeşte a fi nenoroc, datorită abordării greşite a destinului.

Tema e pusă în evidenţă prin dezvăluirea particularităţilor unei societăţi ardeleneşti de la

sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe fundalul acestei societăţi, se configurează alte două teme, a
familiei tradiţionale şi a destinului. Totodată, nuvela urmăreşte consecinţele nefaste a setei de
îmbogăţire care duce la dezumanizarea personajului.

Compoziţional, nuvela este alcătuită din 17 capitole fără titlu. Se observă simetria dintre
incipit şi final. În incipit, soacra lui Ghiţă formulează teza morală a nuvelei: ,,Omul să fie
fericit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”.
Finalul o aduce în prim plan pe bătrână care rosteşte o replică privitoare la destinul
implacabil: „aşa le-a fost data!”

Indicii spaţio-temporali sunt realist precizaţi şi au rolul de a orienta cititorul în universul

ficţiunii. Acţiunea este plasată în Ardeal, zona Aradului, la sfârşitul secolului al XIX-lea, în
interval de un an, de la Sfântul Gheorghe, până de Paşte, anul următor.

Varietatea şi complexitatea conflictelor sunt o trăsătură fundamentală a nuvelei. Conflictul

central este interior, moral-psihologic. În conştiinţa personajului se duce o luptă între dorinţa
lui de a rămâne om cinstit şi patima pentru bani. De asemanea, conflictul interior se reflectă
în plan exterior, prin confruntarea dintre cârciumarul Ghiţă şi Lică Sămădăul.

Acţiunea nuvelei are un subiect concentrat. În expoziţiune, Ghiţă, cizmar sărac, dar onest
decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. Hanul e situat la răscruce de drumuri,
izolat de restul lumii. O vreme, lucrurile merg bine, familia e armonioasă şi prosperă.
Apariţia lui Lică Sămădăul la han, constituie intriga nuvelei, declanşează în sufletul lui Ghiţă
conflictul interior şi tulbură liniştea familiei. Desfăşurarea acţiunii ilustrează înstrăinarea lui
Ghiţă faţă de familie, care, dornic să facă avere, o îndepărtează treptat pe Ana şi devine
complicele lui Lică în nelegiuiri. Îl mustră conştiinţa şi se aliază cu jandarmul Pintea, fost
tovarăş al lui Lică, însă nu e cinstit, căci îşi păstrează o parte din banii necuraţi. Punctul
culminant ilustrează dezumanizarea personajului. De Paşte, o lasă pe Ana singură la moară
şi merge să-l anunţe pe Pintea că Lică are asupra lui bani furaţi. Dezgustată de laşitatea
soţului, Ana i se dăruieşte lui Lică. Ghiţă o ucide şi este la rândul său ucis din ordinul lui
Lică. Deznodământul este tragic. Un incendiu mistuie Moara cu noroc, iar Lică se sinucide,
pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea. Singurele personaje care supravieţuiesc sunt
copiii şi bătrâna, nuvela având un final moralizator.

Personajele sunt încadrate în tipologii diferite şi sunt caracterizate în manieră realistă. Ghiţă
e un personaj complex, ,,rotund”, în jurul lui fiind polarizată întreaga acţiune. Iniţial este
=cizmar, dar îşi schimbă statutul social, în cârciumar, pentru a oferi familiei un trai mai bun.
Este caracterizat direct de narator care conturează un portret fizc ,,înalt şi spătos”, dar şi
indirect prin fapte, gânduri atitudini. Are simţ practic, iniţiativă, însă e copleşit de patima
pentru bani.

Lică e personajul negativ care exercită o influenţă malefică asupra tuturor cu care intră în
contact. Statutul său social e sugerat printr-un enunţ simplu: „Lică era porcar”. Este
caracterizat direct de narator, prin portret fizic „înalt şi slab” şi indirect prin faptele nelegiuite
din care reies trăsături precum: trufie, orgoliu, răutate, viclenie.

În concluzie, întâlnirea cu nuvela „Moara cu noroc” este, pentru orice cititor, o experienţă de
viaţă, deoarece intră într-o lume plăsmuită după propria viziune a autorului. Fiind o nuvelă
psihologică, ea nu aduce în faţa contemporanilor un model de conduită morală, ci un model al
dezumanizării.

726 cuvinte

Bibliografie: https://www.notion.so/Romana-743c17ea16e54821a88326659b223b98