Moara cu noroc

De Ioan Slavici

Realismul este un curent literar care a apărut în mijlocul secolului al XIX-lea. Trăsături
ale curentului literar sunt atitudinea critică față de societate și tipicitatea personajelor. Teme
specifice realismului sunt familia și averea. Nuvela psihologică „Moara cu noroc” scrisă de
Ioan Slavici a apărut în perioada Epoca Marilor Clasici și face parte din curentul literar
realism.
Autorul operei, Ioan Slavici este un reprezentant din Epoca Marilor Clasici, și a scris
proze realiste cu accente sociale și psihologie.
În nuvela lui Slavici se observă tema averii și familiei prin viața familiei lui Ghiță și se
remarcă atitudinea critică față de societate prin dezumanizarea personajelor din cauza banii și
moștenirii. Nuvela prezintă personaje conflictuale cu o viață interioară neliniștită și accentul
va cădea pe analiza stărilor emoționale. Apar și tipologii de personaje: Ghiță este tipul
țăranului fără avere și Lică este omul manipulativ.
Titlul operei, „Moara cu noroc” prezintă locul acțiunii, dar conține și ironia autorului:
locul aduce numai experiențe negative și ghinion.
Nuvela abordează tema familiei tradiționale și urmărește dorința de îmbogățire a
omului. Scopul este acela de a demonstra că banul distruge caracterul omului.
Conflictul operei este complex. Sub aspect social, surprinde confruntarea dintre două
lumi cu mentalități diferite, reprezentante de Ghiță și Lică Sămădăul. Din perspectivă
psihologică și morală, nuvela prezintă conflictul interior al protagonistului, care joacă un rol
important, căci în urma acest personaj se transformă la nivel sufletesc, moral și
comportamental.
Nuvela are o structură simetrică, deoarece începe și se sfârșește cu imaginea, cuvintele
bătrânei. Așadar, mesajul femeii apare în prologul și în epilogul textului. Opera cuprinde 17
capitole în care acțiunea evoluează gradat.
Expozițiunea prezintă familia lui Ghiță. Nemulțumit de sărăcie, Ghiță nu ascultă de
sfatul soacrei sale și ia în arenda câțiva ani cârciuma de la Moara cu noroc. Locul se
dovedește a fi bestemat. Cârciuma cândva a fost o moară părăsită, iar acum atrage nu numai
clienții dornici de distracție, ci și răufăcători. În desfășurarea acțiunii observăm că treptat
Ghiță se închide în sine, îndepărtându-se de Ana, soția lui, și de familie. Ghiță acceptă târgul
propus de Lică și-i devine complice. Punctul culminant surprinde și momentul sinuciderii lui
Lică. Oamenii acestuia dau foc Morii cu noroc unde ard și trupurile celor doi soți.
Deznodământul o aduce din nou în centrul atenției pe bătrână care, în finalul nuvelei, pune
totul pe seama destinului.
Perspectiva naratorului este obiectivă, iar narațiunea se realizează la persoana a III-a.
Naratorul este clasic obiectiv, dar uneori el se identifică și cu vocea eroilor. La începutul și la
sfârșitul nuvelei, cuvintele bătrânei sunt, de fapt, ale naratorului. Narațiunea este uneori
înlocuită de dialog. Descrierea se manifestă în toate formele sale, de la prezentarea obiectelor,
până la portrete.
 Concluzionând, putem spune că nuvela psihologică „Moara cu noroc” prezintă
viziunea realistă despre lume a autorului Ioan Slavici prin conturarea personajelor, prin teme
specifice ale curentului literar realism și prin atitudinea critică față de societate prezentate în
acțiunea operei.