Nuvela Moara cu noroc Ioan Slavici

1. Tema si viziunea despre lume reflectata intr-o nuvela studiata ( I ) 2. Relatia dintre incipit si final intr-o nuvela studiata ( I ) 3. Tema familiei reflectata intr-o nuvela studiata ( II ) 4. Particularitatile de constructie a unui personaj intr-o nuvela studiata ( III ) 5. Relatia dintre doua personaje intr-o nuvela studiata ( III ) 6. Particularitati ale nuvelei ( III )

fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit, si la sfarsitul acesteia: Asa le-a fost data. Aceste doua replici-teze se refera la sensul fericirii si la forta destinului.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic pentru ca aceasta

carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri de la morala, abateri grave ca nelegiuirea si crima (P.Marcea)

Actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea in satul

ardelean, intr-o perioada de tranzitie [vezi inceputul]. Intamplarile sunt localizate in tinuturile de origine ale scriitorului, din care memoria sa pastreaza inca vie, imaginea pustei aradene cu holdele manoase, paduri, pastori, si numeroase turme de porci. Este un spatiu delimitat intre Muntii Raraului si Campia Banateana. Referindu-se la acest spatiu, autorul afirma Aci traiesc tarani, carciumari, porcari, samadai, preoti, invatatori, oameni darji, lacomi, intreprinzator, rai, asa cum se intampla in viata.

Varianta 1
Ioan Slavici este un clasic al literaturii romane, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale. El a creat in literature romana, romanul si nuvela realist psihologica anticipand pe scriitorii moderni, si in special pe Liviu Rebreanu. Impreuna cu Ioan Slavici, se reprezinta toate spatiile geografice romanesti: Moldova (M. Eminescu, I. Creanga), Muntenia (I.L.Caragiale), Ardealul (I. Slavici). Este autor de romane (Mara, Cel din urma armas, Din doua lumi etc.), dramaturg (Fata de birau, Gaspar Gratiani, Bogdan Voda), autor de povesti, memorialist (Amintiri, Lumea prin care am trecut).

Structura narativa.
Nuvela este alcatuita din 17 capitole repartizate astfel: Cap I = cap.incipit; Cap II = expozitiunea; Cap III = intriga; Cap IV-XVI = desfasurarea actiunii

Actiunea nuvelei este situata intr-o perioada de tranzitie, de

mari prefaceri sociale determinate de patrunderea tot mai accentuate a relatiilor capitaliste in lumea satului si in viata oamenilor. Cap XVI = punctual culiminant si deznodamantul Cap XVII = finalul

Tema nuvelei sustine caracterul ei realist (oglindirea vietii

sociale a satului ardelean de la sfarsitul secolului al XIX-lea cand patrund relatiile de productie capitaliste) si caracterul psihologic (consecintele nefaste pe care le are setea de imbogatire asupra individului, asupra destinului sau).

Incipitul nuvelei are statutul unui prolog care anticipeaza

tema si conflictul dominant al nuvelei. Incipitul surprinde relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta este casatorit cu Ana, au un copil, locuiesc impreuna cu mama Anei. Cei trei au un trai modest caci Ghita, cizmar sarac nu-si poate imbunatati starea gospodariei. Fire actuva, hotarata, dinamica, deschisa hotaraste sa arendeze carciuma de la Moara cu Noroc situate intr-un loc pustiu, dar favorabil castigului. Se opune soacra lui, pentru care saracia este asociata cu fericirea, in timp ce bogatia este vazuta ca o posibila sursa de nefericire.

Conflictul. Se poate vorbi despre un conflict exterior (social)

dintre Ghita si Lica Samadaul, de un conflict interior (psihologic) dintre setea de imbogatire a lui Ghita si dorinta acestuia de a ramane om cinstit. Criticul literar Pompiliu Marcea considera ca in aceasta nuvela exista un conflict manifest, interior si exterior, si un conflict latent intre mentalitatea batranei si cea a lui Ghita.

Expozitiunea reprezinta descrierea drumului care duce la

Moara cu Noroc si locului unde se afla carciuma. Aceasta descriere este realizata in maniera realista prin tehnica detaliului semnificativ. Aceasta tehnica este evidentiata si in prezentarea semnelor parasirii acestui loc. Intriga este realizata la aparita lui Lica Samadaul la Moara cu Noroc. Acesta era seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi. Lica este individualizat realizat in maniera realista prin utilizarea tehniciii detaliului, prin notarea amanuntului semnificativ. Lica are orgoliu de stapan si isi impune regulile. El ii impune lui Ghita colaborarea, complicitatea la nelegiuirile

Perspectiva narativa este obiectiva prin prezenta

naratorului omniscient care este impersonal, nu se implica, nu realizeaza simpatii si antipatii la nivelul personajelor, naratiunea la persoana a III-a si atitudine detasata in descriere. In relatarea faptelor, autorul mai foloseste tehnica detaliului semnificativ si tehnica punctului de vedere (ex interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, care exprima mesajul moralizator al nuvelei). Semnificative pentru aceasta tehnica sunt doua replici-teze ale nuvelei; la inceputul operei: Omul sa

lui. Aparitia lui Lica Samadaul perturba echilibrul acestei familii fericite. Ana este prima care intuieste ca Lica e un om rau si primejdios si il avertizeaza pe Ghita.

Varianta 2 Tema familiei intr-o nuvela studiata

Ioan Slavici este un clasic al literaturii romane, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale. El a creat in literature romana, romanul si nuvela realist psihologica anticipand pe scriitorii moderni, si in special pe Liviu Rebreanu. Impreuna cu Ioan Slavici, se reprezinta toate spatiile geografice romanesti: Moldova (M. Eminescu, I. Creanga), Muntenia (I.L.Caragiale), Ardealul (I. Slavici). Este autor de romane (Mara, Cel din urma armas, Din doua lumi etc.), dramaturg (Fata de birau, Gaspar Gratiani, Bogdan Voda), autor de povesti, memorialist (Amintiri, Lumea prin care am trecut).

Desfasurarea actiunii
Ghita incearca sa-si ia masuri de aparare, isi cumpara doua pistoale, isi ia sluga, isi adduce doi caini fiorosi. El este convins ca pentru a ramane la aceasta carciuma este nevoit sa recunoasca autoritatea lui Lica. Se indeparteaza de Ana si de familia lui deveninde ursuz si nervos si neacceptand sfaturile Anei. Este partas la nelegiuirile lui Lica. Este arestat si judecat la procesul de la Oradea mare. Jura stramb, fiind condamnati doi oameni nevinovati. Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica pentru a facilita prinderea lui de catre Jandarmul Pintea. Ana nu rezista tentatiei, fiind atrasa de aceste barbat. Pierzandu-si demnitatea de sotie si mama, Ana il roaga pe Lica s-o ia cu el. Aceste refuza.

Actiunea nuvelei este situata intr-o perioada de tranzitie, de

mari prefaceri sociale determinate de patrunderea tot mai accentuate a relatiilor capitaliste in lumea satului si in viata oamenilor.

Punctul culminant.
Ghita o ucide pe Ana; soseste Lica; Ana simtindu-i prezenta reactioneaza contradictoriu, tipa dezmierdata, ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui. Ghita este ucis de Raut, un om al lui Lica.

Tema nuvelei sustine caracterul ei realist (oglindirea vietii

sociale a satului ardelean de la sfarsitul secolului al XIX-lea cand patrund relatiile de productie capitaliste) si caracterul psihologic (consecintele nefaste pe care le are setea de imbogatire asupra individului, asupra destinului sau).

Deznodamantul
Lica accepta moartea izbindu-si capul de trunchiul unui stejar, decat sa cada viu in mainile lui Pintea. Hanul sfarseste in flacari.

Conflictul. Se poate vorbi despre un conflict exterior (social)

dintre Ghita si Lica Samadaul, de un conflict interior (psihologic) dintre setea de imbogatire a lui Ghita si dorinta acestuia de a ramane om cinstit. Criticul literar Pompiliu Marcea considera ca in aceasta nuvela exista un conflict manifest, interior si exterior, si un conflict latent intre mentalitatea batranei si cea a lui Ghita.

Finalul sugereaza conceptia autorului asupra existentei

umane: cei care nu s-au facut vinovati de o nici o incalcare a lor au dreptul sa ia totul de la capat, sa-si continue existent. Batrana rosteste in final Asa le-a fost data, apoi ia copiii si pleaca mai departe.

Perspectiva narativa este obiectiva prin prezenta

naratorului omniscient care este impersonal, nu se implica, nu realizeaza simpatii si antipatii la nivelul personajelor, naratiunea la persoana a III-a si atitudine detasata in descriere. In relatarea faptelor, autorul mai foloseste tehnica detaliului semnificativ si tehnica punctului de vedere (ex interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, care exprima mesajul moralizator al nuvelei). Semnificative pentru aceasta tehnica sunt doua replici-teze ale nuvelei; la inceputul operei: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit, si la sfarsitul acesteia: Asa le-a fost data. Aceste doua replici-teze se refera la sensul fericirii si la forta destinului.

Concluzii
Ioan Slavici reuseste cu deosebita arta sa demonstreze ca tot ce iese din limitele firescului vietii, incalcand regulile morale, sfarseste tragic.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic pentru ca aceasta

carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri de la morala, abateri grave ca nelegiuirea si crima (P.Marcea)

Actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea in satul

ardelean, intr-o perioada de tranzitie [vezi inceputul]. Intamplarile sunt localizate in tinuturile de origine ale scriitorului, din care memoria sa pastreaza inca vie, imaginea pustei aradene cu holdele manoase, paduri, pastori, si

numeroase turme de porci. Este un spatiu delimitat intre Muntii Raraului si Campia Banateana. Referindu-se la acest spatiu, autorul afirma Aci traiesc tarani, carciumari, porcari, samadai, preoti, invatatori, oameni darji, lacomi, intreprinzator, rai, asa cum se intampla in viata. Tema familiei traditionale este abordata in nuvela Moara cu Noroc de Ioan Slavici. Aceasta tema este subusmata temei destinului. Este una dintre cele mai prolific teme din literature, ea permitand surprinderea unui process complex de interrelationari umane. Romanul, ca specie epica ampla permite abordarea acestei teme cu relaxare. Nuvela, ca specie epica medie, cu un ingur plan narativ, mizeaza pe concentrarea conflictului, pe reflectarea acestora in constiinta personajelor. Prezentarea sumara a nuvelei (vezi variant I pana la incipit) In familia traditional, barbatul este cpul familiei. In aceasta postura se situeaza Ghita, o persoana active, dinamica, hotarata, deschisa la schimbare. El nu impartaseste opinia soacrei generata de o mentalitate conservatoare, potrivit careia omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit, adica cu ce i s-a dat si sa nu provoace modificari in destinul sau. Ghita este convins ca profesia lui de cizmar duce la saracie si nu-i va aduce nici o bruma de prosperitate. Batrana nu trece peste deciziile ginerelui, capul familiei, si spune: Voi faceti dupa gandul vostru, si sa stiti bine ca daca voi va duceti la moara, nici vorba nu poate fi ca eu sa raman aici Asadar, in familia traditional, femeia are rolul de protector, iar batrana de sfatuitor. Mutarea familiei la hanul de la Moara cu Noroc este de bun augur. Familia este fericita si prospera. Batrana este garantul ordinii morale, ea tine legatura cu divinitatea si asigura ocrotirea acesteia atat timp cat sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut cu bine. In familia traditional, tinerii respecta batranii. Asa se intampla si in familia lui Ghita, care o respecta pe soacra pentru experienta de viata dobandita, pentru sfaturile intelepte pe care le dadea tinerilor. Batrana are un cuvant de spus in familie, o ocroteste, iar Ana si Ghita ii sarutau mana. Raporturile dintre soti se circumscriu traditiei. Relatiile dintre Ghita si Ana stat atat sub semnul afectivului (inima ii radea cand Ana se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, frageda si subtirica, sprintena si mladioasa), dar si sub semnul spiritualului(Ana era inteleapta si asezata).Din aceste aprecieri rezulta ca in familia traditional femeia nu era numai un partener erotic, ci si spiritual. Familia era fericita, pentru ca intre cei doi soti exista intelegere, comunicare, incredere, transparent. Familia era unita in tot ceea ce facea: Ghita privea la Ana, Ana privea la el, amandoi priveau la cei doi copilasi, iar batrana se simtea intinerita)

Echilibrul aceste familii se perturba in momentul in care apare Lica Samadaul care ii impune acesteia colaborarea, complicitatea la ticalosiile lui. Ghita, fricos si las, se implica tot mai mult in faptele marsave puse la cale de Lica. Orbit de patima banului, Ghita se instraineaza tot mai mult de familie. Ana observa schimbarile comportamentale si afective ale sotului care devenise impulsive, ursuz, provocandu-i teama (iti venea sa te sperii de el, is pierdea lesne cumpatul). Ana nu renunta usor la dragostea ei. Incearca comuncarea, increderea, incearca sa-l avertizeze asupra pericolului care ii pandeste familia: Tu esti barbat si trebuie sa stii ce faci. Ghita nu vede in Ana femeia care l-ar putea ajuta spunandu-i: Esti usoara la minte si nu intelegi, sunt cu tine ca fara tine. Autorul se dovedeste a fi un bun cunoscator al sufletului femeii. Ana incepuse sa fie atrasa de Lica, cand il vede la han. Atunci ramase privind ca un copil uimit de calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei, fiind speriata de barbatia infatisarii lui. Relatiile familial se altereaza, intre soti nu mai exista comunicare si incredere. Ana suporta cu rusine momentul in care sotul este arestat si judecat. Atractia pentru Lica se intensifica. Ana nu rezista ispitei, nu face nimic sa scape de ea, dimpotriva, se lasa in voia ei, la inceput cu o anumita cochetarie, iar apoi cu o vadita placere a simturilor. Esecul familiei lui Ghita este in buna masura un esec al comunicarii. Acest esec duce la crima din final care se explica din disperarea lui Ghita ce nu mai are nimic de pierdut. Cei doi soti mor in conditii dramatice. Amandurora le-au lipsit simtul masurii. Finalul o readuce in prim-plan pe batrana care incheie simetric nuvela printr-o replica privitoare la forta destinului: Asa le-a fost data. Din toata opera lui Slavici si mai ales din aceasta nuvela se desprinde caracterul moralizator al creatiei lui Slavici. Scriitorul a fost convins intotdeauna ca o viata familial facuta pe principia morale si unitate este un indiciu al nivelului moral al unei societati, si in primul rand al tariei acesteia. Caracterul moralizator al operei lui Slavici se explica prin aceea ca autorul traieste si scrie in perioada in care relatiile capitaliste incepusera sa perverteasca pe oameni. In nuvela Moara cu Noroc, drama familiei lui Ghita este generate de ratarea comunicarii. Aceasta duce la pierderea increderii intre soti. Neincrederea la izolare, iar izolarea la rupture. Fericirea aceste familii data de linistea colibei, in care domneste armonia, este inlocuita cu nefericirea data de bogatie.

Varianta 3 Personajele
Ioan Slavici este un clasic al literaturii romane, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale. El a creat in literature romana, romanul si nuvela realist psihologica anticipand pe scriitorii moderni, si in special pe Liviu Rebreanu. Impreuna cu Ioan Slavici, se reprezinta toate spatiile geografice romanesti: Moldova (M. Eminescu, I. Creanga), Muntenia (I.L.Caragiale), Ardealul (I. Slavici). Este autor de romane (Mara, Cel din urma armas, Din doua lumi etc.), dramaturg (Fata de birau, Gaspar Gratiani, Bogdan Voda), autor de povesti, memorialist (Amintiri, Lumea prin care am trecut).

numeroase turme de porci. Este un spatiu delimitat intre Muntii Raraului si Campia Banateana. Referindu-se la acest spatiu, autorul afirma Aci traiesc tarani, carciumari, porcari, samadai, preoti, invatatori, oameni darji, lacomi, intreprinzator, rai, asa cum se intampla in viata. In nuvela Moara cu Noroc sun prezente personaje complexe si verosimile. Ghita este un personaj rotund, cel mai complex din nuvelistica lui Ioan Slavici. Lica este personajul negative al nuvelei. El intruneste numai defecte. Acest om rau si primejdios intruchipeaza spiritul malefic care actioneaza devastator asupra celor din jurul sau. Daca Lica ramane egal cu sine, Ana sufera transformari interioare care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine. Pintea, personajul secundar urmareste pedepsirea lui Lica pe cai legale, motiv pentru care se asociaza cu Ghita. Batrana si copiii, personaje episodice, care supravietuiesc incendiului pentru ca sunt singurele personaje morale.

Actiunea nuvelei este situata intr-o perioada de tranzitie, de

mari prefaceri sociale determinate de patrunderea tot mai accentuate a relatiilor capitaliste in lumea satului si in viata oamenilor.

Tema nuvelei sustine caracterul ei realist (oglindirea vietii

sociale a satului ardelean de la sfarsitul secolului al XIX-lea cand patrund relatiile de productie capitaliste) si caracterul psihologic (consecintele nefaste pe care le are setea de imbogatire asupra individului, asupra destinului sau).

GHITA
Ghita avand o conditie social-economica inferioara, doreste sa parvina prin imbogatire, singura solutie fiind arendarea carciumei de la Moara cu Noroc, situate intr-un loc pustiu, primejdios, dar favorabil castigului. Netinand cont de sfaturile batranei, familia se muta la aceasta carciuma care avea proasta reputatie, loc in care parca plateau nelinisti si vagi amenintari. Ghita oscileaza intre demnitate (dorinta de ramane om cinstit) si atractia spre imbogatire, intre dragostea pentru Ana si tendinta de a-i ascunde adevarul. Insa fascinatia banului este mai puternica decat demnitatea si cinstea. Ii plac banii si de aceasta slabiciune profita Lica Samadaul. N-are puterea de a rezista ispitei de a se imbogati desi sunt moment in care constientizeaza pericolul. Gustul banului anihileaza calitatile eroului si dintr-un sot si parinte admirabil, incepe pentru prima oara in viata sa regrete existent familiei sale. Intaia oara in viata lui, ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii pentru ca sa poate zice: Prea putin imi pasa!. Pentru bani, el este gata sa accepte cu indiferenta moartea: si daca pier, atata paguba. Punctul maxim al degradarii eroului il constituie juramantul stramb de la proces. Dupa proces, Ghita are miscari de revenire la umanitate, incearca remuscari de o sinceritate cruda care demonstreaza ca fondul sau pozitiv nu disparuse cu totul, ca inca nu este exclusa salvarea. Remuscarilor le ia locul obisnuinta neputintei punand totul pe seama lui Dumnezeu: Asa m-a lasat Dumnezeu, ce sa fac. Daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea. De la complicitatea la crima el devine ucigas. Aceste este momentul supreme al degradarii lui morale.

Conflictul. Se poate vorbi despre un conflict exterior (social)

dintre Ghita si Lica Samadaul, de un conflict interior (psihologic) dintre setea de imbogatire a lui Ghita si dorinta acestuia de a ramane om cinstit. Criticul literar Pompiliu Marcea considera ca in aceasta nuvela exista un conflict manifest, interior si exterior, si un conflict latent intre mentalitatea batranei si cea a lui Ghita.

Perspectiva narativa este obiectiva prin prezenta

naratorului omniscient care este impersonal, nu se implica, nu realizeaza simpatii si antipatii la nivelul personajelor, naratiunea la persoana a III-a si atitudine detasata in descriere. In relatarea faptelor, autorul mai foloseste tehnica detaliului semnificativ si tehnica punctului de vedere (ex interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, care exprima mesajul moralizator al nuvelei). Semnificative pentru aceasta tehnica sunt doua replici-teze ale nuvelei; la inceputul operei: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit, si la sfarsitul acesteia: Asa le-a fost data. Aceste doua replici-teze se refera la sensul fericirii si la forta destinului.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic pentru ca aceasta

carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri de la morala, abateri grave ca nelegiuirea si crima (P.Marcea)

Actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea in satul

ardelean, intr-o perioada de tranzitie [vezi inceputul]. Intamplarile sunt localizate in tinuturile de origine ale scriitorului, din care memoria sa pastreaza inca vie, imaginea pustei aradene cu holdele manoase, paduri, pastori, si

Dezumanizarea lui Ghita nu se explica numai prin slabiciunea sa morala si psihica, prin lipsa de vointa, ea are o motivare sociala puternic subliniata de autor. Lica este protejat de oameni cu influenta (contele Vermesy: Pe Lica il poti speria cu o vorba, dar nu-l poti strive, fiindca el nu e om singur, ci un intreg rand de oameni, din care unii se razbuna pe altii) Particularitati de constructie (modalitati de caracterizare) a) Caracterizare directa (facuta de autor) Ex. Om harnic si cinstit, la inceput, bun meserias, bland si cumsecade, trudind pentru fericirea familiei sale b) Caracterizare directa (facuta de alte personaje) ex: Ana il caracterizeaza astfel: Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti. Rosteste aceste cuvinte atunci cand este dezamagita de comportamentul sotului ei si crezand ca n-o mai iubeste, o lasase singura la han. c) Caracterizare indirecta care reiese din comportament, atitudini, gesture, relatiile cu celelalte personaje. Toate acestea tradeaza starea de nesiguranta si incertitudine, de teama si suspiciune care s-a instalat din clipa in care a intrat in posesia banilor furati de la Lica: Merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi cani ciobanesti, angajeaza o sluga credincioasa. Un alt exemplu ,ca sa nu se strice cu Lica, o indeamna pe Ana sa joace cu acesta: Joaca muiere, parca are sa-ti ia din frumos. In tot acest timp Ghita fierbea in el cand ii vedea fata Anei strabatuta de placerea jocului. d) Caracterizarea indirecta prin intermediul stilului indirect-liber I se prezinta gandurile, starile, felul in care personajul insasi judeca propriile fapteRelatarea insa este facuta de autor la persoana a III-a, naratorul se afla in spatele acestei destainuiri. Concludenta este scena cand Ghita isi plange de mila spunand: Ei! Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu!. Cuvintele demonstreaza incercarea lui Ghita de a-si motiva siesi actele grave savarsite in cardasie cu Lica. Din aceste moment, prabusirea lui Ghita este iremediabila. e) Monologul interior introduce cititorul in viata interioara a personajului ex.: Trei ani, numai trei ani sa pot sta aici sis a ma pun pe picioare, incat pot sa lucrez cu zece calfe si sa le dau altora de carpit. f) Caracterizarea prin limbaj, prin modul de a vorbi ex. Saracul de mine! Cand e vorba sa-mi fac o pofta, proasta, buna cum ar fi, top ca mi se supara nevasta. g) Caracterizarea prin mediul social in care traieste personajul Prabusirea morala a lui Ghita, dezumanizarea lui, trebuie pusa nu numai pe lipsa de vointa, si ci pe seama lumii aspre, crude, in care traia. O asemenea lume nu-l ajuta sa reziste demn la

urzelile nelegiuite ale lui Lica. Asa se explica marturisirea nedreapta de la judecata. El este convins ca Lica este aparat de contele Vermesy.

Lica Samadaul
Lica Samadaul este un personaj realist, unic in literatura romana, prin chipul lui satanic care exercita asupra celorlalte personaje o dominatie fascinanta. Concludenta in acest sens este marturisirea lui Ghita: Tu nu esti om, Lica, esti diavol! Comportamental, Lica este un personaj romantic, fiind inclus in tipologia sceleratilor romantici (Pompiliu Marcea). Este un personaj romantic prin misterul ce-l inconjoara, prin acel amestec de om si demon, prin sadismul si taria sa de granit, prin forta cu care isi reprima sentimentele, dar si prin unele izbucniri de o duioasa umanitate, mai ales fata de copiii lui Ghita. Lica este totodata si un personaj realist prin viziunea obiectiva, sobra prin care este prezentat. Se conduce dupa un cod moral propriu, in afara legilor si a statului, iar faptele lui marsave infioara: inselaciune, minciuna, furt, crima. Edificativa este marturisirea pe care o face lui Ghita: Pentru mine sangele cald e un fel de boala care ma apuca din cand in cand, pentru ca tu nu esti inca o grozava placer de a lovi, pe omul care te supara, de a-l lovi tare, ca sa-l sfarami Patrunderea lui Lica Samadaul in viata lui Ghita are efecte catastrofale, pentru ca acest personaj concentreaza in caracterul sau o extraordinara doza de neomenie, de sadism, de cinism, de demonism. Lica este un decazut moral iremediabil, un personaj indraznet si navalnic (autorul), un character plin de contradictii, darzenie, hotarare, sadism si rareori izbuncniri de umanitate.

Particularitati ale nuvelei

Ioan Slavici este un clasic al literaturii romane, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale. El a creat in literature romana, romanul si nuvela realist psihologica anticipand pe scriitorii moderni, si in special pe Liviu Rebreanu. Impreuna cu Ioan Slavici, se reprezinta toate spatiile geografice romanesti: Moldova (M. Eminescu, I. Creanga), Muntenia (I.L.Caragiale), Ardealul (I. Slavici). Este autor de romane (Mara, Cel din urma armas, Din doua lumi etc.), dramaturg (Fata de birau, Gaspar Gratiani, Bogdan Voda), autor de povesti, memorialist (Amintiri, Lumea prin care am trecut).

Actiunea nuvelei este situata intr-o perioada de tranzitie, de

mari prefaceri sociale determinate de patrunderea tot mai accentuate a relatiilor capitaliste in lumea satului si in viata oamenilor.

Tema nuvelei sustine caracterul ei realist (oglindirea vietii

sociale a satului ardelean de la sfarsitul secolului al XIX-lea cand patrund relatiile de productie capitaliste) si caracterul

psihologic (consecintele nefaste pe care le are setea de imbogatire asupra individului, asupra destinului sau).

Conflictul. Se poate vorbi despre un conflict exterior (social)

dintre Ghita si Lica Samadaul, de un conflict interior (psihologic) dintre setea de imbogatire a lui Ghita si dorinta acestuia de a ramane om cinstit. Criticul literar Pompiliu Marcea considera ca in aceasta nuvela exista un conflict manifest, interior si exterior, si un conflict latent intre mentalitatea batranei si cea a lui Ghita.

7) Tehnica detaliului semnificativ: fiecarui element fizic ii corespunde unul moral (ex: ochii mici traduc rautatea, sprancenele dese si impreunate la mijloc, caracterul malefic al personajului; mustata roasa intre dinti, cruzimea, sadismul; imbracamintea, vanitatea, orgoliul nemasurat al personajului) 8) Prezenta descrierilor detaliate a stilului sobru, cenusiu, concis, fara podoabe artistice 9) Concentrarea epica: un singur fir epic, un conflict concentrate, o intriga riguroasa, putine personaje, accentual este pus nu pe actiune, ci pe creionarea personajelor 10) Preferinta pentru analiza psihologica tine tot de realism Nuvela psihologica 1) Accentul se pune pe conflictul interior, psihologic, implicatii sociale (concretizat in incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social) si moralizatoare (consecintele nefaste ale dorintei de a avea bani) 2) Acest conflict psihologic este dat de: - pierderea increderii in sine care il sa devina mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. De aceea ii spune lui Lica: Sunt gata sa-ti fac pe plac, dar atunci fii sit u om cu mine sa intelegi ca, daca e sa fiu de folos, lumea trebuie sa ma creada om cinstit si stricat cu voi. - pierderea increderii celorlalti in el. Ghita incepe sa fie banuit de implicarea in faptele marsave ale lui Lica. De rusinea lumii se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara cu Noroc. Renunta la acest gand acceptand un joc dublu: accepta regulile impuse de Lica, dar incepe sa colaboreze cu Pintea. - pierderea increderii Anei. Ana observa schimbarea sotului, incearca sa-I gaseasca scuze, pana la urma se convinge ca este omul lui Lica si cedeaza in fata fascinatiei dominatoare a acestuia. 3) Tema nuvelei este de natura psihologica, autorul insistand asupra consecintelor pe care le are asupra sufletului individului 4) Sunt utilizate mijloacele de investigatie psihologica: scenele dialogite, notatia mimicii, a gesticii si a tonului vocii. Toate acestea tradeaza drama pe care o traieste Ghita. 5) Prin modalitatile de constructive a personajelor: caracterizare directa, indirect, autocaracterizare, stilul indirectliber etc. Folosind aceste modalitati de constructie, naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul etc.. 6) Opera este o nuvela psihologica deoarece Slavici urmareste destinul eroului prin mijloace psihologice profunde, sondand reactii, ganduri, trairi in cele mai adanci moment ale constiintei personajelor 7) Autorul demonstreaza profunda cunoastere a sufletului omenesc ajungand la concluzia ca omul se alfa in puterea unui

Perspectiva narativa este obiectiva prin prezenta

naratorului omniscient care este impersonal, nu se implica, nu realizeaza simpatii si antipatii la nivelul personajelor, naratiunea la persoana a III-a si atitudine detasata in descriere. In relatarea faptelor, autorul mai foloseste tehnica detaliului semnificativ si tehnica punctului de vedere (ex interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, care exprima mesajul moralizator al nuvelei). Semnificative pentru aceasta tehnica sunt doua replici-teze ale nuvelei; la inceputul operei: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit, si la sfarsitul acesteia: Asa le-a fost data. Aceste doua replici-teze se refera la sensul fericirii si la forta destinului.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic pentru ca aceasta

carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri de la morala, abateri grave ca nelegiuirea si crima (P.Marcea)

Actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea in satul

ardelean, intr-o perioada de tranzitie [vezi inceputul]. Intamplarile sunt localizate in tinuturile de origine ale scriitorului, din care memoria sa pastreaza inca vie, imaginea pustei aradene cu holdele manoase, paduri, pastori, si numeroase turme de porci. Este un spatiu delimitat intre Muntii Raraului si Campia Banateana. Referindu-se la acest spatiu, autorul afirma Aci traiesc tarani, carciumari, porcari, samadai, preoti, invatatori, oameni darji, lacomi, intreprinzator, rai, asa cum se intampla in viata. Nuvela realista 1) Oglindirea realista a satului, a vietii oamenilor din Ardeal la sfarsitul sec. al XIX-lea cand patrund relatiile de productie capitaliste 2) Atitudine critica fata de unele aspect negative ale oamenilor (ex: dorinta de imbogatire a lui Ghita) 3) Verosimilitatea intrigii si a personajelor nuvelei 4) Personajele sunt conditionate de epoca si mediul in care traiesc 5) Obiectivitatea perspectivei narrative. Slavici este un observatory impartial al vietii rurale inzestrat cu spirit realist desavarsit anticipand pe Liviu Rebreanu 6) Crearea de personaje tipice pentru lumea ardeleneasca de la acea epoca

destin venit din adancuri, din profunzimi, din subconstientul sau. Definita nuvelei: Specia genului epic in proza cu un singur fir narativ, o intriga riguros contruita urmarind un conflict centrat; personajele nu sunt numeroase fiind caraterizate succinct, in functie de contributia lor in desfasurarea actiunii; accentul este pus mai mult pe definirea personajelor decat pe actiune.