Nuvela psihologica: Moara cu noroc, de Ioan Slavici – proiect didactic

Se indica sarcinile receptarii textelor: geneza, curent literar – realism, mijloace de expresie - analiza
psihologica, tematica - dezumanizarea provocata de obsesia banului, structura compozitionala - 17
capitole – ordonate cronologic dupa conflictul interior (linear), compozitia unitara – elemente
structurale: constructia simetrica – data de inceputul si sfarsitul nuvelei cu vorbele batranei (incipit si
final), momentele subiectului se respecta.

Conducerea invatarii si dobandirea noilor cunostinte

La Slavici: etapa nuvelelor – publicarea in 1881 a volumului „Novele din popor”

Sunt caracterizate prin tematica variata:

- evocarea satului transilvanean cu mentalitatea si viata sociala:

- Gura satului

- Padureanca

- rolul intelectualului in luminarea oamenilor:

- Budulea Taichii
 - Popa Tanda

- procesul de dezumanizare in goana dupa bani:

- Moara cu noroc

- Comoara

- in nuvele Slavici este reflexiv si moralist, sanctionand fara crutare, potrivit unei teze morale, lipsa
masurii, a cumpatului, a stapanirii de sine („In stapanirea de sine consta vietuirea morala si libertatea
vointei omenesti”)

- in „Moara cu noroc” si „Comoara” Slavici urmareste, cu ajutorul analizei psihologice, efectul pe care il
are patima banului asupra unui om care are un fond cinstit.

- avand ca principal mijloc de expresie analiza psihologica, accentul cade pe realizarea personajelor.

Elevii sunt indrumati sa urmareasca, pe baza reperelor din manual si a celor citite acasa, felul in care
Slavici limiteaza universul tematic la evenimentele petrecute in lumea satului, urmareste mutatiile pe
care le au vietile eroilor sai in concepte diferite: legate de marile evenimente din lumea satului, de viata
sociala sau de patima banului.

Incadrarea in curent:

- apartine curentul realist prin: zugravirea mediului social, crearea de tipologii umane complexe,
realitatea este infatisata obiectiv si din perspectiva auctoriala (prin aceasta Slavici fiind un precursor al
lui L. Rebreanu), autor – omniscient, omnipotent, ubicuu.
Tema: dezumanizarea provocata de obsesia banului

Slavici este un autor moralist, iar tema aceasta ii ofera prilejul de a analiza sufletul uman din
perspectiva incalcarii legii nescrise a comunitatii rurale, potrivit careia cinstea si linistea sufletului
reprezinta elementele esentiale ale fericirii individului – abaterea de la aceasta lege atrage intotdeauna
pedeapsa divina.

Constructie:

a) Compozitie: 17 capitole, desfasurandu-se in ordinea cronologica a conflictului dramatic puternic ai

carui protagonisti sunt coplesiti de un destin tragic.

- unitatea – clasica (constructie simetrica = comparabil cu Rebreanu) – data de cuvintele batranei (mama
Anei) cu care se deschide si se inchide nuvela = doua replici-sentinta ale batranei, simbol al experientei
de viata si al mentalitatii traditionale. (structura simetrica: incipit = final)

b) Momentele subiectului:

Expozitiunea – actiunea este plasata in spatiu geografic precis (Ardeal) la Moara cu noroc, asezata
in valea dintre doua drumuri (motivul hanului - loc al pierzaniei). Ghita, eroul nuvelei, cizmar modest si
sarac, hotaraste sa ia in arenda carciuma

Intriga: aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acestor locuri, un adevarat geniu
al raului, un demon activ.

Desfasurarea actiunii: - Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica; se va
instraina de familie, de Ana care, simtind ca Ghita este legat de Lica, „simti tragere de inima” pentru
acesta; Ghita depune marturie falsa la procesul legat de omorul si jaful din padure salvandu-l pe Lica, in
timp ce Saila Boarul si Buza-Rupta sunt osanditi pe viata; eroul hotaraste sa-l denunte pe Lica si ia
legatura cu Pintea (jandarmul); pentru a-i oferi probe, acesta o arunca pe Ana drept momeala in aceasta
cursa;

Punctul culminant – manat de gelozie, Ghita se intoarce la Moara si isi ucide sotia.

Deznodamantul – Raut il omoara pe Ghita, apoi da foc Morii; Lica alearga in disperare, pe timp de
furtuna; de teama de a nu fi prins de Pintea, se sinucide sfaramandu-si capul de un stejar.

Slavici este cel care deschide seria scriitorilor ardeleni (Agarbiceanu, Rebreanu, Titus Popovici) -
directia realismului social;

®el isi propune sa realizeze un tablou real si autentic al satului ardelenesc;

®proza sa are ca trasatura esentiala spiritul moralizator;

® la eroii lui Slavici gasim alta origine a dorintei de inavutire; aflata in mecanismele dupa care
functioneaza satul: pentru taran, averea este echivalentul prestigiului si al onoarei, ea dand echivalentul
muncii si al stradaniei sale de gospodar, este un criteriu al valorii umane;

- problema setei de inavutire, deci a dorintei de ascensiune sociala se pune la eroii lui Slavici in raport cu
firea acestora si cu morala;

- in „Comoara” este evidenta teza moralizatoare ca banii ingropati in pamant, comorile, apartin
diavolului si nu aduc fericire;

- in „Moara cu noroc„ apare aceeasi idee a banilor nemunciti intr-o serie de fapte care duc la ciocnirea
dramatica a mai multor caractere si la moartea tragica a eroilor;
Nuvela psihologica

Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Trasaturi:

-subiectul dezvaluie procesul de parvenire al individului

-prezinta efecte dramatice ale inadaptarii

-descopera comlexitatea sufletelor simple:tarani ,targoveti,hangi

-printre starile analizate in nuvela psihologica se afla frica,obsesia,alinarea ,erosul.

Nuvela “Moara cu noroc”este o proza realista de analiza psihologica.Naratiunea realista este

obiectiva, realizata la persoana a-III-a de un narator omniscient .

Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei:

 -efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de imbogatire ,pe fundalul societatii ardelenesti de
la sf sec al-XIX-lea.

Problematica nuvelei este complexa si poate fi stabilita din mai multe perspective:

1.Din perspectiva sociala , nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social.

2.Din perspectiva moralizatoare nuvela prezinta consecintele dramatice ale setei de inavutire.

3.Din perspectiva psihologica nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat
de dorinte pe cat de puternice ,pe atat de contradictorii:

-dorinta de a ramane om cinstit pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica pe

de alta parte .

-de natura sociala ,de natura psihologica, morala sau etica

Titlul nuvelei provine de la o moara parasita si sugereaza bucuria oamenilor, care scapau cu viata dupa
ce treceau prin locurile rele .Este de asemenea si numele carciumii ridicate in acel loc, dar si norocul
inselator care transforma totul in nenorocire.

Actiunea se petrece in locuri singuratice ,in apropiere de Ineu in a doua jumatate a sec al XIX-lea.

Nuvela este alcatuita din 17 cap avand un subiect concentrat. “Moara cu Noroc” debuteaza cu un
precept moral, izvorat din intelepcinea batraneasca, rostit de batrana soacra:
 -”Omul sa fie multumit cu saracia sa ,caci ,daca-i vorba ,nu bogatia ,ci linistea colibei tale te face
fericit “.

Batrana este adepta pastrarii traditiei in timp ce Ghita ,capul familiei, doreste schimbarea si in
acelasi timp bunastarea materiala. Ghita este un cizmar sarac ,dar cinstit ,harnic si muncitor care din
dorinta de a asigura familiei un trai mai bun ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc. Initial el nu
este un om slab ,ci dimpotriva are mult curaj din moment ce isi asuma responsabilitatea destinului
celorlalti.

Carciuma de la Moara cu Noroc este izolata de restul lumii fiind asezata la rascruce de drumuri si
inconjurata de pustietati intunecoase.

Expozitiunea prezinta venire lui Ghita la Moara ,prosperitatea ,dar si sentimentul de teama
.Descrierea drumului care ajunge la moara fixeaza in peisaj cadrul obiectiv al actiunii.

Semnele parasirii anticipeaza destinul tragic al familiei lui Ghita: vechea moara, dar si cele cinci cruci din
fata hanului (doua din piatra si trei de lemn).

Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului, simbolistica initiala a drumului
completandu-se in final cu sugestia drumului vietii, care merge inainte si dupa tragedia de la moara:

-“apoi ea lua copiii si pleca mai departe”.

Intriga nuvelei se contureaza odata cu aparitia lui Lica Samadaul la moara, un personaj ciudat care
tulbura echilibrul familiei lui Ghita. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si
familia lui, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui si nici
tendintei de imbogatire.
 In desfasurarea actiunii, Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica; el merge la Arad sa
isi ia doi caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci si isi angajeaza inca o sluga, pe Marti, un
ungur inalt cat bradul. Cu toate acestea, din momentul aparitiei lui Lica incepe procesul iremediabil de
instrainare al lui Ghita fata de familia sa. El devine violent, posomorat, incepe sa se poarte urat cu Ana
fara nici un motiv si in acelasi timp se poarta brutal si cu cei mici. Mai mult decat atat, Ghita ajunge sa
regrete la un moment dat ca are familie si copii, deoarece nu isi poate asuma total riscul imbogatirii
alaturi de Lica.

Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile

personajului,realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea:

“Ei!Ce sa-mi fac?…Asa m-a lasat Dumnezeu!…Ce sa-mi fac daca e in mine un lucru mai tare decat
vointa mea?Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare.”

Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita este un om de nadejde
si chiar ii spune acest lucru: ”Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca
te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu
alaturea cu un om ca tine”.

Datorita falsei generozitati a lui Lica starea materiala a lui Ghita incepe sa prospere, dar in acelasi
timp el isi pierde din ce in ce mai mult increderea in sine.Tocmai din acest motiv el incepe sa fie mai
atent la parerea pe care ceilalti o au despre el.

“Prietenia “ dintre Ghita Si Samadaul marcheaza pentru primul inceputul obisnuirii cu raul. El isi
indeamna sotia sa joace cu Lica si o arunca definitiv in bratele acestuia:”Joaca muiere, parca are sa-ti ia
ceva din frumusete”.

Incet, incet el distruge imaginea pe care ceilalti o aveau despre el ajungand in cele din urma sa fie
implicat in furtul de la arendas, dar si in uciderea unei femei si a unui copil.
 El ajunge sa jure stramb la proces pentru a-i acoperi nelegiuirile lui Lica, devenind astfel complice la
crima. Are insa si unele momente in care isi regreta faptele :

-ii cere iertare Anei si se hotaraste sa il dea in vileag pe Lica cu ajutorul lui Pintea . Din pacate nu
este sincer cu Pintea si acet lucru ii va aduce pieirea;el ii aduce dovezi jandarmului despre vinovatia lui
Lica numai dupa ce reuseste sa isi opreasca jumatate din sumele aduse de acesta. Greseala lui Ghita
consta in faptul ca nu reuseste sa fie onest nici fata de Pintea dar nici fata de Lica.

Punctul culminant este marcat de momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii
morale si isi arunca sotia, de sarbatorile Pastelui, in bratele lui Lica .Ghita spera ca Ana va rezista
influentei malefice a acestuia, dar nu tine cont de faptul ca Ana era dezgustata de lasitatea sa. Dandu-si
seama ca sotia lui l-a inselat, Ghita o ucide. La randul sau si el este ucis de Raut, un om al lui Lica. Pentru
a nu cadea in mainile lui Pintea Lica Samadaul se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar batran.

In deznodamant observam ca un incendiu de proportii mistuie carciuma in noaptea de Paste

(venirea lui Ghita la moara avand loc la Craciun) iar singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana
si cei doi copii, care nu se aflau la carciuma in momentul producerii incendiului.

Nuvela se incheie in mod simetric cu inceputul, prin vorbele batranei care pune intamplarile pe
seama destinului necrutator: “simteam eu ca nu are sa iasa bine ,dar asa le-a fost data”.

Ghita este un personaj complex al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire.
El este un personaj tragic care strabate tot traseul unei dezumanizari graduale.

In nuvela naratorul este obiectiv, lasand personajele sa se dezvaluie in momente de incordare,

consemnandu-le gestica, limbajul, prezentand relatiile dintre ele (autorul face o caracterizare indirecta a
personajele). De asemenea, el realizeaza si portrete sugestive(caracterizare directa).

Stilul nuvelei este simplu si concis.

 “ Moara cu Noroc” este o nuvela psihologica tocmai pentru ca in ea regasim toate trasaturile acestei
specii:

-analizeaza trairile interioare ale personajului principal, urmareste procesul de instrainare a lui Ghita
fata de familie si urmareste degradarea morala a acestuia, degradare produsa de puternica dorinta de
imbogatire.

Moara cu noroc

(de Ioan Slavici)

Traind in perioada numita de critici 'Epoca marilor clasici', Ioan Slavici este un nuvelist de exceptie.
Alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, Caragiale si Titu Maiorescu, Ioan Slavici aduce in opera sa
povestirile populare si universul satului ardelenesc. Scriitorul este cunoscut in literatura romana mai
intai prin nuvelele sale, care aduc o viziune realista asupra satului transilvanean intr-un stil sobru.
Temele abordate, cum ar fi patima banului, dragostea, transformarea omului pun in valoare nuvelele
sale realiste. Personajele lui Slavici sunt tipice si creeaza o monografie a satului transilvanean.

Moara cu noroc, cea mai reusita nuvela a lui Ioan Slavici, a fost publicata in volumul Nuvele din popor,
este clasica, realista si are un scop moralizator ca rezultat al convingerilor etice ale autorului. In viziunea
autorului goana dupa avere, setea de bani zdruncina viata omului si genereaza numai rele.
Tema nuvelei o constituie urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are
asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. Actiunea se petrece in a II-a jumatate a
secolului XIX si surprinde relatiile capitaliste din economia romaneasca. Compozitional este alcatuita din
17 capitole, actiunea fiind gradata si deznodamantul dramatic, tragic, intr-o opera inchegata unitar.

Nuvela Moara cu noroc este scena de infruntare a doua personaje cu caractere puternice: Ghita si Lica.
Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine echilibrul sufletesc
al omului, produce la inceputul nuvelei profunde framantari dand lui Ghita un sentiment de inferioritate.
El identifica saracia cu lipa de demnitate. Ghita nu dorea sa se imbogateasca pentru a scapa de saracie,
ci pentru a fi o persoana respectata. Se hotaraste sa abandoneze casa de la sat si se muta impreuna cu
familia la carciuma de la moara cu noroc. Cand lui Ghita incepuse sa-i place ca a scapat de saracie apare
un personaj ciudat: Lica Samadaul. Ana, nevasta lui Ghita, intuieste ca Lica este personajul negativ, dar o
atractie misterioasa o impiedica sa-si dezvaluie gandurile.

Dorinta de a se face om cu stare si intamplarile pe care Ghita nu le putea nici prevedea, nici evita, l-au
antrenat treptat in afacerile necurate ale lui Lica. Setea de razbunare a lui Ghita, necinstit de Lica, nu
poate fi stavilita. Ghita stia acum ca Lica este un hot si un ucigas, ca el il predase pe arendas si ca tot el
pusese la cale uciderea femeii gasite de jandarmul Pintea in padure. Dupa multe framantari si ezitari
Ghita se hotaraste sa-l predea le Lica jandarmului Pintea, si el un fost hot devenit politist pentru a se
razbuna pe Lica. Cei doi se inteleg sa-i intinda o cursa, spre a-l putea prinde cu banii si obiectele furate
asupra lui. Ghita il anunta ca vrea sa mearga la oras si vrea sa schimbe in bani unele obiecte din aur. Lica
vine cu banii la moara cu noroc. Sub pretext ca pleaca la oras, Ghita se duce sa-l anunte pe Pintea. Cei
doi se intorc la moara cu alti doi jandarmi si constata ca Lica plecase si astfel ratasera posibilitatea de a-l
dovedi vinovat pe Lica. Totodata onoarea familiei a fost patata. Ghita iti da seama ca acum nimic nu mai
poate fi indreptat si astfel unei vieti incepute frumos i se prevede un sfarsit tragic.

Adept al unei morale intransigente, Slavici isi pedepseste toate personajele nuvelei amestecate in
afaceri necinstite. Pentru a purifica locul afacerilor necurate, Moare cu Noroc arde si transforma in
scrum si cele doua corpuri neinsufletite ale Anei si a lui Ghita.
Cizmarul Ghita, personajul principal al nuvelei devenit carciumar la Moara cu Noroc, este un personaj
puternic individualizat, mai ales printr-o mare varietate de trasaturi sufletesti contradictorii, izvorate din
incompatibilitatea dintre atractia irezistibila spre imbogatire li simtul innascut al demnitatii, dorinta lui
de a ramane om cinstit. Slavici exemplifica drama omului prin personajul Ghita. El intra in mecanismul
necrutator al existentei zbuciumate. Constiinta lui devine lupta intre doua indemnuri opuse: unul care il
indeamna sa fie cinstit si altul care il ispiteste la complicitati necinstite pentru a se imbogati. El devine
victima lui Lica Samadaul numai pentru ca acesta descopera slabiciunea lui de a tine prea mult la bani.
Banii ravniti atat de mult ii dau o fericire tragica si provizorie. Patima banului transforma radical
caracterul lui Ghita. El se instraineaza de toata lumea, pana la nevasta si copii. Un sentiment de
nesiguranta il tine intr-o neliniste si tensiune permanenta. Neincrederea in ziua de maine si sentimentul
culpabilitatii il fac sa devina inchis in sine si irascibil, mereu pe punctul de a izbucni intr-o criza de manie.
Nici in prezenta Anei, fata de care inainte avea o comportare atenta si delicata, el nu se mai poate
stapani. Cand venise la Moara cu Noroc, Ghita stia inca sa fie un sot tandru si iubitor si un tata bun, dar
acum nu mai simtea nevoia unor asemenea manifestari. Patima banului anulase sentimentul iubirii.
Crezand ca in anumite imprejurari minciuna face mai putin rau decat adevarul, Ghita isi ascunde fata de
Ana si sufletul si gandurile. Satisfactiile inedite pe care i le aduce banul, impingandu-l pe drumul
ticaloseniei, alterneaza cu momente de renastere a fondului uman pozitiv, cand se simte indemnat sa
fuga cat mai departe de Lica pentru a-si redobandi linistea, pentru a-si trai viata alaturi de Ana si copii.
Ghita este constient ca se afunda pe zi ce trece in necinste, da nu gaseste sprijinul necesar pentru a
pune capat tentatiei nesabuite.

Ana, sotia lui Ghita, desi nu vrea sa deranjeze pe nimeni cu tristetea ei, nu poate sa nu de indurerata de
instrainarea sotului ei. Vazand ca Ghita isi ascunde cu atata grija atat afacerile, cat si framantarile, Ana
este adanc jignita. Cu toate astea, Ana, crescuta de mama ei in traditia devotamentului fata de camin,
fata de barbat si copii, nu se lasa usor convinsa ca Ghita este om cinstit. Ea isi face adesea reprosuri ca
nu a stiut sa fie alaturi de el, sa-l ajute la greu, pentru a nu cadea in ispita lui Lica. Iubirea ei fata de Ghita
devenise trista si lipsita de entuziasm. In prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un bun
cunoscator al psihologiei feminine. Cand iubirea pentru Ghita inceteaza, in sufletul Anei se aprinde
dispretul, iar forta care il declanseaza este foarte puternica si emotionanta.
Realizarea portretului lui Lica Samadaul dovedeste talentul lui Slavici de mare portretist. Desi linear ca
viata sufleteasca, fara framantarile si zbuciumul lui Ghita, Lica se distinge prin cateva trasaturi de
caracter bine conturate pe fondul actiunilor la care participa. Slavici il caracterizeaza indirect, prin
apartenenta la acea categorie a pastorilor, specifica economiei ardelenesti din vremea sa. In aceasta
categorie, Lica ocupa un loc aparte. Lica este individualizat printr-un portret fizic alcatuit din trasaturi
caracteristici: 'un om ca de treizeci si sapte de ani, inalt, cu ochi mici si verzi si cu sprancenele dese si
impreunate la mijloc'. In aceasta infatisare Ana si Ghita intuiesc trasaturi de caracter ce se vor afirma pe
masura desfasurarii evenimentelor. Asprimea de om primitiv a lui Lica este asociata cu un fel de noblete
salbatica. El este inteligent si generos cu cei ce-l sprijina in afaceri, iar la petreceri este vesel si bun, dar
nu lipsesc nici semnele exterioare ale acestei noblete. Unele elemente de factura romantica, cum ar fi
descrierea infatisarii lui Lica in momentul in care era pe punctul de a o parasi pe Ana, tabloul de natura
care urmeaza parasirii Anei, precum si scena din biserica, intregesc portretul moral al lui Lica, om fara
suflet si fara credinta.

Scriitor obiectiv si realist, Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele. Contributia
eroilor la desfasurarea actiunii este masiva, iar dialogurile, fiind reflexe ale intimitatii omului, au o mare
putere de caracterizare psihica. Remarcabile sunt in stilul lui Slavici expresiile, zicatorile si proverbele
anumite capitole ale nuvelei par a ilustra adevarul invariabil al unor proverbe. Ioan Slavici reuseste sa
demonstreze, cu deosebita arta, ca tot ce iese din limitele firescului vietii, incalcand regulile morale
sfarseste tragic.