SURSELE AUTOCUNOAȘTERII

Autocunoașterea este procesul prin care persoana persoana își răspunde la

întrebarea ”Cine sunt eu?” și conduce la formarea unei reprezentări mentale despre
propria persoană, numită imaginea de sine.

Deși simțul identități eului este format încă din copilăria mică, el se atenuează în anii
următori datorită influenței familiei, dar în adolescență tema identității devine din nou
importantă în conștiința tânărului, fiind una din temele centrale ale acestei perioade.

Ericsson definește formarea identității ca un proces de integrare a tuturor identificărilor

anterioare și a tuturor imaginilor de sine. Autocunoașterea conduce ,așadar,,la formarea
imaginii de sine și la structurarea propriei identități. Autocunoașterea este implicită
existenței umane însăși. Oamenii realizează autocunoașterea din nevoia de a îmbunătăți
încrederea în sine, din nevoia de realism în privința propriei persoane și din nevoia de
consistență.

Există mai multe modalități prin care se realizează autocunoașterea:

1 prin comparații: oamenii se compară unii cu alții pentru a-si forma o imagine de sine;

2 prin introspecție acesta reprezintă procesul de contact cu propriul sine, cu gândurile

si emoțiile noastre;

3 prin auto observație sau autopercepție care constă în observarea și

interpretarea propriei conduite;

4 prin atribuții cauzale care reprezintă interpretările pe care oamenii și le dau despre
ei pornind de la analiza propriului comportament.

Dezvoltarea autocunoașterii poate fi stimulată prin întrebări la care să se răspundă

cât mai sincer și obiectiv.

De pildă :

Ce știu și ce pot să fac bine? - pentru identificarea cunoștințelor abilităților

capacităților sau deprinderilor noastre

Ce aș dori si mi- ar plăcea să fac?- pentru conștientizarea intereselor dorințelor

preferințelor aspirațiilor idealurilor personale

Ce este important pentru mine?- răspunsurile se referă la sistemul de valori

Cum sunt? - ajută la identificarea trăsăturilor de personalitate

Autocunoașterea și dezvoltarea personală se determină reciproc. Totuși, procesul
dezvoltării personale presupune mai multe demersuri: activități pentru îmbunătățirea
încrederii în sine, de dezvoltare a aptitudinilor și talentelor, de exprimare a propriului
potențial, de creștere a calității vieții și de realizare a propriilor dorințe și aspirații.
Aceste activitati se bazează pe autocunoaștere, pe dezvoltarea propriei identități prin
descoperirea limitelor și blocajelor, prin întărirea încrederii și a stimei de sine, prin
rezolvarea și restructurarea conflictelor interioare. Dezvoltarea personală are loc în toate
aspectele vieții și pe toată durata acesteia. Niciodată nu vom putea spune că ne
cunoaștem pe noi înșine în totalitate; puși în fața anumitor obstacole sau provocări vom
găsi resurse de care poate nu eram conștienți până în acel moment.

Cunoașterea de sine este un proces cognitiv, afectiv și motivațional individual, dar poate
avea influențe puternice de mediu.

Prin comunicarea interpersonală eficientă se poate asigura un climat care să faciliteze

auto dezvăluirea și autocunoașterea. Aceasta poate fi realizată prin ședințe la
psiholog sau în discuțiile cu prieteni intimi. Autocunoașterea integreaza și intelegerea
felului cum ceilalti ne vad, parerea celorlalti despre propria noastra persoana.

Funcționarea eficientă în mediul social profesional contemporan depinde de capacitatea

de autocunoaștere și autoreglare a persoanei. Accederea la jobul mult dorit presupune
parcurgerea unei selecții din partea angajatorului sau a unui potențial partener, multe
chestionare și interviuri pentru angajare vizează tocmai nivelul de autocunoaștere și
încrederea în sine a viitorului angajat.

1. bibliografie> Allport, G. (1991), Structura şi dinamica personalităţii, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti