Moara cu noroc

Argumentare
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881 , in volumul de debut
Novele din popor , reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Nuvela Moara cu noroc este o proza realista de analiza psihologica. Este o nuvela,
adica o specie epica in proza , cu o constructie riguroasa , un fir narativ central;
personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal, complex,
puternic individualizat. Se observa tendinta de obiectivizare a perspectivei narative
la persoana a III-a, atitudinea detasata in descriere.
Este o nuvela psihologica prin: tematica, modalitati de caracterizare a personajuli si
de investigare psihologica, natura conflictului ( interior).
Naratiunea realista este obiectiva realizata la persoana a III-a de catre un narator
omniscient, omniprezent, neimplicat. Cu toate acestea relatarea evenimentelor nu
se realizeaza tocmai in mod linear.
Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste ale dorintei de
imbogatire. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din
perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul
social ; din perspectiva moralizatoare, prezinta consecintele dramatice ale setei de
avutie si din perspectiva psihologica , nuvela prezinta conflictul interior trait de
Ghita care este sfasiat de doua tendinte contradictorii: una de a ramane om cinstit,
si cealalta de a se imbogati alaturi de Lica.
Titlul nuvelei este mai degraba ironic, Moara cu noroc insemnand de fapt moara cu
ghinion.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu
valoare religioasa: de la Sf.Gheorghe pana la Paste.
Nuvela debuteaza cu un precept moral izvorat din intelepciunea batraneasca rostit
de mama-soacra : omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu
bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit. Batrana este adepta pastrarii traditiei
, in timp ce Ghita doreste schimbarea, bunastarea materiala. Cizmar sarac, dar
onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru a
castiga rapid niste bani.
Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri, izolata de
restul lumii. In expozitiune este descris drumul care merge la Moara cu noroc si a
locului care se afla.

Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica

initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vierii care continua
si dupa tragedia de la Moara cu noroc: Apoi ea lua copiii si pleca mai departe.

Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc ,un personaj ciudat, carismatic, seful
porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei.
Cu toate ca Ghita isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui,
acesta nu se poate sustrage influentei malefice pe care o exercita asupra lui, si nici
tentatiei imbogatirii.
Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui
Ghita fata de familie. Datorita generozitatii Samadaului , starea materiala a lui Ghita
devine tot mai infloritoare, numai ca omul incepe sa-si piarda increderea in sine.
Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el.
Prin faptul ca jura stramb la proces acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine
complice la crima. Se hotaraste sa il dea in vileag cu ajutorul lui Pintea. Nu e sincer
insa nici cu Pintea si acest lucru ii va aduce pieirea.
Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care , orbit de
furie este dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia , la
sarbatorile Pastelui, drept momeala, in bratele Samadaului. Spera pana in ultimul
moment ca se va produce o minune si ca sotia va rezista influentei malefice a
acestuia. Dezgustata insa de lasitatea lui Ghita, care se instrainase de familie, intrun gest de razbunare , Ana i se daruieste lui Lica, deoarece, in ciuda nelegiuirilor
comise, Lica eom , pe cand Ghita nu e decat muiere imbracata in haine
barbatesti. Dandu-si seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana. La randul lui
Ghita este ucis de Raut , din ordinul lui Lica.
Un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si
singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiintele cu adevarat
morale si inocente din carte.
Nuvela se incheie in mod simetric cu vorbele batranei.: asa le-a fost data.
In nuvela accentul cade pe complexitatea personajelor. Ghita este cel mai complex
personaj din nuvelistica lui Slavici , al carui destin ilustreaza consecintele nefaste
ale setei de inavutire. Personajul evolueaza de la tipicitate( sub determinare sociala,
carciumar dornic de avere) la individualizare( sub determinare psihologica si
morala). El parcurge un traseu al dezumanizarii , cu framantari sufletesti si ezitari.
Ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana ( valorile familiei, iubirea, linistea
colibei) si de Lica ( bogatia, atractia malefica a banilor).
Lica este egal cu sine , un om rau si primejdios.

In schimb Ana sufera transformari interioare , care ii ofera scriitorului posibilitatea

unei fine analize a psihologiei feminine.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de
incordare,
consemnandu-le
gesurile,
limbajul,prezentand
relatiile
dintre
ele(caracterizarea indirecta). De asemenea , realizeaza portrete sugestive
( caracterizare directa);

Stilul nuvelei este sobru, concis , fara podoabe.

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul naratic.
Descrierea initiala are pe langa rolul de descriere spatiala si functia de anticipare .
Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor. Monologul interior, de
factura traditionala, monologul interior adresat, stilul indirect liber sunt principalele
mijloace de investigare psihologica a personajului principal.

Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica , deoarece
are toate trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al
personajului principal, urmareste procesul instrainarii lui Ghita fata de familie si
urmareste degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii.