Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavic

este publicata in 1881 , in volumul de

debut Nuvele din popor ,
reprezentativ pentru viziunea
autorului asupra lumii satului.
Nuvela Moara cu noroc este o proza
realista de analiza psihologica. Este o
nuvela, adica o specie epica in proza ,
cu o constructie riguroasa , un fir
narativ central; personajele relativ
putine pun in evidenta evolutia
personajului principal, complex,
puternic individualizat. Se observa
tendinta de obiectivizare a
perspectivei narative la persoana a III
a, atitudinea detasata in descriere.
Este o nuvela psihologica prin:
tematica, modalitati de caracterizare
a personajuli si de investigare
psihologica, natura conflictului
( interior).
Naratiunea realista este obiectiva
realizata la persoana a III-a de catre
un narator omniscient, omniprezent,
neimplicat. Cu toate acestea relatarea
evenimentelor nu se realizeaza
tocmai in mod linear.
Tema sustine caracterul psihologic al
nuvelei: efectele nefaste ale dorintei
de imbogatire. Problematica nuvelei
se poate stabili din mai multe
perspective. Din perspectiva sociala,
nuvela prezinta incercarea lui Ghita
de a-si schimba statutul social ; din
perspectiva moralizatoare, prezinta
consecintele dramatice ale setei de
avutie si din perspectiva psihologica ,
nuvela prezinta conflictul interior trai
de Ghita care este sfasiat de doua
tendinte contradictorii: una de a
ramane om cinstit, si cealalta de a se
imbogati alaturi de Lica.
Titlul nuvelei este mai degraba ironic,
Moara cu noroc insemnand de fapt
„moara cu ghinion”.
Actiunea se desfasoara pe parcursul
unui an, intre doua repere temporale
cu valoare religioasa: de la
Sf.Gheorghe pana la Paste.
Nuvela debuteaza cu un precept
moral izvorat din intelepciunea
batraneasca rostit de mama-soacra :
„omul sa fie multumit cu saracia sa,
caci, daca-i vorba, nu bogatia , ci
linistea colibei tale te face fericit”.
Batrana este adepta pastrarii
traditiei , in timp ce Ghita doreste
schimbarea, bunastarea materiala.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si
muncitor, Ghita ia in arenda carciuma
de la Moara cu noroc pentru a castiga
rapid niste bani.
Carciuma de la Moara cu noroc este
asezata la rascruce de drumuri, izolata
de restul lumii. In expozitiune este
descris drumul care merge la Moara
cu noroc si a locului care se afla.
Simetria incipitului cu finalul se
realizeaza prin descrierea drumului.
Simbolistica initiala a drumului se
completeaza, in final, cu sugestia
drumului vierii care continua si dupa
tragedia de la Moara cu noroc: „ Apoi
ea lua copiii si pleca mai departe”.
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu
noroc ,un personaj ciudat, carismatic,
seful porcarilor si al turmelor de porc
din imprejurimi, tulbura echilibrul
familiei.
Cu toate ca Ghita isi da seama ca Lica
reprezinta un pericol pentru el si
familia lui, acesta nu se poate
sustrage influentei malefice pe care o
exercita asupra lui, si nici tentatiei
imbogatirii.
Insa din momentul aparitiei lui Lica,
incepe procesul iremediabil de
instrainare a lui Ghita fata de familie.
Datorita generozitatii Samadaului ,
starea materiala a lui Ghita devine tot
mai infloritoare, numai ca omul
incepe sa-si piarda increderea in sine.
Tocmai de aceea devine tot mai atent
la imaginea pe care lumea o are
despre el.
Prin faptul ca jura stramb la proces
acoperindu-i nelegiuirile lui Lica,
Ghita devine complice la crima. Se
hotaraste sa il dea in vileag cu
ajutorul lui Pintea. Nu e sincer insa
nici cu Pintea si acest lucru ii va aduce
pieirea.
Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii morale in momentul in
care , orbit de furie este dispus sa fac
orice pentru a se razbuna pe Lica, isi
arunca sotia , la sarbatorile Pastelui,
drept momeala, in bratele
Samadaului. Spera pana in ultimul
moment ca se va produce o minune s
ca sotia va rezista influentei malefice
a acestuia. Dezgustata insa de
lasitatea lui Ghita, care se instrainase
de familie, intr-un gest de razbunare ,
Ana i se daruieste lui Lica, deoarece,
in ciuda nelegiuirilor comise, Lica
e”om” , pe cand Ghita „nu e decat
muiere imbracata in haine
barbatesti”. Dandu-si seama ca sotia l
a inselat, Ghita o ucide pe Ana. La
randul lui Ghita este ucis de Raut , din
ordinul lui Lica.
Un incendiu teribil mistuie carciuma
de la Moara cu noroc in noaptea de
Pasti si singurele personaje care
supravietuiesc sunt batrana si copiii,
fiintele cu adevarat morale si inocente
din carte.
Nuvela se incheie in mod simetric cu
vorbele batranei.: „asa le-a fost data”
In nuvela accentul cade pe
complexitatea personajelor. Ghita
este cel mai complex personaj din
nuvelistica lui Slavici , al carui destin
ilustreaza consecintele nefaste ale
setei de inavutire. Personajul
evolueaza de la tipicitate( sub
determinare sociala, carciumar dornic
de avere) la individualizare( sub
determinare psihologica si morala). El
parcurge un traseu al dezumanizarii ,
cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita
intre cele doua cai simbolizate de Ana
( valorile familiei, iubirea, linistea
colibei) si de Lica ( bogatia, atractia
malefica a banilor).
Lica este egal cu sine , un om rau si
primejdios.
In schimb Ana sufera transformari
interioare , care ii ofera scriitorului
posibilitatea unei fine analize a
psihologiei feminine.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele
sa-si dezvaluie trasaturile in momente
de incordare, consemnandu-le
gesurile, limbajul,prezentand relatiile
dintre ele(caracterizarea indirecta).
De asemenea , realizeaza portrete
sugestive ( caracterizare directa);
Stilul nuvelei este sobru, concis , fara
podoabe.
Modurile de expunere indeplinesc o
serie de functii epice in discursul
naratic. Descrierea initiala are pe
langa rolul de descriere spatiala si
functia de anticipare .
Dialogul contribuie la caracterizarea
indirecta a personajelor. Monologul
interior, de factura traditionala,
monologul interior adresat, stilul
indirect liber sunt principalele
mijloace de investigare psihologica a
personajului principal.

Opera literara Moara cu noroc de

Ioan Slavici este o nuvela psihologica
deoarece are toate trasaturile acestei
specii literare: analizeaza conflictul
interior al personajului principal,
urmareste procesul instrainarii lui
Ghita fata de familie si urmareste
degradarea morala a acestuia produs
de ispita imbogatirii.