Moara cu noroc

-repere teoretice-

de Ioan Slavici

Încadrare

0- La Ioan Slavici, etapa nuvelelor, inaugurată în 1881 cu volumul ”Novele din popor” este
caracterizată de o tematică variată:
1- Evocarea satului transilvănean, cu mentalitatea și viața socială, în nuvelele ”Gura satului”,
”Pădureanca”;
2- Rolul intelectualilor în luminarea oamenilor, temă ilustrată de nuvelele ”Budulea Taichii”,
”Popa Tanda”;
3- Procesul de dezumanizare al personajelor în goana după înavuțire, ilustrat de nuvelele
”Moara cu noroc”, ”Comoara”;
4- În nuvelele sale Slavici este reflexiv și moralist, sancționând fără cruțare, potrivit unei teze
morale, lipsa măsurii, a cumpătului, a chibzuinței morale, a stăpânirii de sine, valori morale
preluate de la filosoful chinez Confucius. Scriitorul mărturisește că filosoful chinez este ”cel
mai cu minte dintre toți oamenii care le-au dat altora sfaturi”(”Educația morală”).
5- În ”Moara cu noroc” și ”Comoara” Slavici urmărește, cu ajutorul analizei psihologice, efectul
pe care îl are patima banului asupra unui om care este cinstit în esența sa. Având ca mijloc
principal de expresie analiza psihologică, accentul cade pe realizarea personajelor. După
Nicolae Filimon și Duiliu Zamfirescu, Ioan Slavici creează o operă valoroasă, care aparține
curentului realist prin zugrăvirea mediului social, crearea de tipologii umane complexe,
înfățișarea obiectivă a realității, distanțarea de personaje și acțiune (perspectiva auctorială,
autor omniscient, omnipotent, ubicuu, narațiunea la persoana a III-a), prin aceasta Slavici
făcându-se un precursor al lui Liviu Rebreanu.
Nuvelă
6- Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu o construcţie
riguroasă, un fir narativ central; personajele relativ puţine pun în evidenţă
evoluţia personajului principal, complex, puternic, individualizat. Se observă tendinţa de
obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naraţiunea la persoana a
III-a, atitudine adetaşată în descriere, veridicitatea. Este o nuvelă psihologică prin: tematică,
modalităţi de caracterizare a personajului şi de investigare psihologică, natura conflictului
(interior)
Tema
7- Tema nuvelei este dezumanizarea lui Ghiță provocată de obsesia îmbogățirii cu orice preț.
Slavici este un autor moralist, iar tema ilustrată în nuvelă îi dă ocazia să analizeze sufletul
uman în cele mai intime resorturi ale sale, din perspectiva încălcării legii nescrise a
comunității rurale, potrivit căreia cinstea, virtutea și liniștea sufletului reprezintă elementele
esențiale ale fericirii individului, iar abaterea de la această lege atrage întotdeauna după sine
pedeapsa divină.
Simetrie
8- Nuvela are un caracter simetric (ceea ce o face comparabilă cu arta literară a lui L.
Rebreanu,G. Călinescu), dat de incipitul și finalul nuvelei cu vorbele mamei Anei, având
valoare de precepte moralizatoare, de sentințe morale: ”- omul să fie mulțumit cu sărăcia sa,
căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit ” și ” – se vede c-au lăsat
ferestrele deschise (...) simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dat”.
Structură
9- Din punct de vedere compozițional, nuvela este alcătuită din 17 capitole, desfășurându-se în
ordinea cronologică a conflictului dramatic, ai cărui protagoniști sunt copleșiți de un destin
tragic.
Momentele subiectului:
10- Expozițiunea: acțiunea este plasată într-un spațiu geografic precis (Ardeal), la Moara cu
noroc, așezată în valea dintre două drumuri, pe unde treceau turme de porci înspre și
dinspre Ineu. Ghiță, eroul nuvelei, cizmar modest și sărac, hotărăște să ia în arendă cârciuma.
11- Intriga: apariția la Moara cu noroc a lui Lică Sămădăul, stăpân temut al acestor locuri,
proprietar al mai multor turme de porci, un adevărat geniu al răului;
12- Desfășurarea acțiunii: Ghiță intră în mecanismul necruțător al afacerilor necinstite ale lui
Lică, primind de la acesta bani necinstiți, însemnați; speriat de amenințările acestuia, își
cumpără două pistoale, își ia o slugă, pe Marți ”un ungur înalt ca un brad” și doi căței pe care
îi pune în lanț să se înrăiască. Se va înstrăina de familie, de soția sa, Ana, care observă că
soțul ei devine tot mai ursuz, tot mai închis în sine cu trecerea timpului și, simțind că Ghiță
este legat de Lică, ”simți tragere de inimă pentru acesta”. Ghiță depune mărturie falsă la
procesul legat de omorul și jaful din pădure (lângă Moara cu noroc), salvându-l pe Lică, în
timp ce Săilă Boarul și Buză-Ruptă sunt osândiți pe viață. În cele din urmă, Ghiță hotărăște
să-l denunțe pe Lică și ia legătura cu jandarmul Pintea, iar pentru a-i oferi probe, o aruncă pe
Ana drept momeală pentru cursă;
13- Punctul culminant: mânat de gelozie, Ghiță se întoarce la moară și își ucide soția, pe care o
găsește în brațele lui Lică;
14- Deznodământul: Răuț, omul lui Lică, îl omoară pe Ghiță, apoi dă foc morii; Lică, de teama de
a fi prins de Pintea, fuge, pe timp de furtună, și în cele din urmă se sinucide, sfărâmându-și
capul de un stejar.
Planuri
15- În nuvelă talentul narativ al autorului urmărește două planuri, unul exterior, dat de evoluția
conflictului și de construcția firului epic, și unul interior, care urmărește evoluția pe plan
sufletesc a personajului principal, Ghiță, de la un om cinstit, un bun soț, dedicat familiei sale,
la un om necinstit, orbit de dorința de îmbogățire; pe de altă parte, de evoluția Anei, de la o
soție fidelă, virtuoasă, care-și iubește soțul și are încredere în el, într-o soție infidelă, care va
sfârșit tragic.
Stil
16- Opera lui Ioan Slavici se caracterizează prin simplitatea și sobrietatea stilului, prin temele
tradiționale abordate, prin concepția morală populară, cât și prin dragostea sa pentru
sufletul omenesc.