NUVELA REALIST PSIHOLOGICĂ CU FINAL MORALIZATOR

MOARA CU NOROC
-Ioan Slavici

Ca si Caragiale, Slavici este cunoscut pentru crearea nuvelei realist-

psihologice, în operele sale prezentându-se latura dramatică a destinului uman.
Slavici este un scriitor moralist, convingerea lui este că goana după avere
zdruncină ticna si amă ră ste viata omului. În schimb, să ră cia este pretuita pentru
puterea ei de a mentine echilibrul sufletesc al omului.

Ca nuvelă realistă , „Moara cu noroc” se caracterizează prin obiectivitatea

perspectivei narative, prin omniscienta naratorului, veridicitatea obtinuta prin
tehnica detaliului, respectarea cronologiei faptelor, preocuparea pentru tipurile
umane-tipul avarului, tipul sceleratului si pentru moravurile unei epoci. În plus,
stilul este sobru si impersonal. Reperele spatio-temporale sunt precise-
naratiunea se petrece în pusta ară deană de la Sf.Gheorghe până la Pastele din
anul viitor.
Ca nuvelă psihologică se analizează cazuri de constiintă , omul aflat in
situatii limita. Se observă accentul pus pe conflictele interioare. De exemplu, în
„Moara cu noroc” se analizează procesul de integrare a individului în societate
si dezumanizarea vietii sale sufletesti. În nuvela psihologică se descoperă
complexitatea sufletelor simple (cizmar, porcar, hangiu), iar temele predilecte
sunt frica, obsesia, dezumanizarea si erosul.
Temele nuvelei sunt dezumanizarea provocată de câstigul necinstit,
dezintegrarea eului sub presiunea unei forte devastatoare, destinul, familia si
iubirea. Motivele care ajută la conturarea acestor teme sunt hanul, banii,
chimirul lui Lică , apa si focul. Se remarcă motivul hanului care este un loc de
trecere, izolat, legat de dorinta lui Ghita de a scă pa de să ră cie. Cât se munceste
cinstit, hanul esre un loc rentabil, binecuvântat, dar odată cu aparitia lui Lică
devine un loc malefic. În final, arde din temelii, focul purificând locul atâtor
nenorociri. Hanul dă si titlul operei-titlul are inteles metaforic, norocul
ascunzând, de fapt, goana după bani, crima, dezumanizarea. Se poate face o
asociere cu motivul „fortuna labilis”, norocul trecă tor sau soarta schimbă toare.
Structural, nuvela are dimensiuni ample, 16 capitole dintre care primul are
functie de prolog, iar ultimul joacă rolul epilogului. Deoarece replica aceluiasi
personaj se află atât în prolog cât si în epilog, nuvela are o constructie ciclică .
Astfel, bă trâna, soacra lui Ghită sustine în incipit că „Omul să fie multumit cu
să ră cia sa, că ci dacă e vorba nu bogă tia, ci linistea colibei tale te face fericit”.
În final, constatând moartea celor doi eroi si arderea hanului, bă trâna rosteste cu
resemnare ”Simteam eu că nu are să iasă bine, dar asa le-a fost dată ”. Accentul
cade pe fatalitate, pe rolul destinului în viata omului. Bă trâna este personaj
alter-ego, sau personaj reflector, adică purtă toarea mesajului moral al autorului.
„Moara cu noroc” poate fi considerată si o nuvelă socială deoarece se
observă confruntarea dintre cele două lumi-ordinea de stat reprezentată de
jandarmul Pintea si lumea porcarilor reprezentată de Lică Să mă dă u. Ghită
intelege că la han nu putea să stea niciun om fă ră voia lui Lică -„afară de
stă pânire, pentru ca să poti sta la masă mai trebuie să te faci si om al ui Lică ”.
Initial, Ghită este un cizmar să rac, însurat cu Ana si hotă ră ste să arendeze
un han pentru a iesi din să ră cie. Muncind corect ală turi de familia sa, pentru
Ghită cârciuma devine cu noroc-„sporul era dat de la Dumnezeu dintr-un câstig
fă cut a bine”, situatia se schimbă , fră mântă rile sufletesti se ivesc odată cu
aparitia lui Lică , personaj bizar si fascinant în acelasi timp. Lică îi dă de înteles
cârciumarului că nu poate ră mâne la han dacă nu devine „omul lui”. A colabora
cu Lică înseamnă a spă la bani curati, a ascunde porci, a da detalii despre
că lă tori si a furniza alibi lui Lică ori de câte ori va avea nevoie. Când Ghită
ezită , Lică , bun psiholog, îi descoperă slă biciunea de a tine la bani. Din cauza
acestei slă biciuni, Ghită nu se mai poate desprinde de maleficul Lică si face tot
ce îi cere acesta. Treptat se înstră inează de Ana că reia îi este rusine să -i spună
ce face. În plus, pentru prima dată în viata lui îsi doreste să nu aibă nevastă si
copii-„vedea banii gră madă înaintea sa si i se împă ienjeneau ochii, de dragul
acestui câstig ar fi fost gata să -si pună capul în primejdie”. Decă derea maximă
este atinsă atunci când cei doi complici sunt arestati si învinuiti de crimă . Ei
scapă datorită relatiilor lui Lică , acesta fiind sustinut de autorită tile din Arad.
Întors acasă , Ghită hotă ră ste să se ră zbune, se aliază cu jandarmul Pintea si
ocazia predă rii lui Lică se iveste în ziua de Paste. În noaptea de înviere Lică
jefuise un arendas si avea asupra lui bani si obiecte furate. Ca să -l tină la han, o
aruncă momeală chiar pe Ana, care în ultimul timp se apropiase foarte mult de
Lică . Să mă dă ul îsi dă seama de planul hangiului, fuge de la han, dar din cauza
unei furtuni se adă posteste într-o biserică . Aici este ajuns de pedeapsa divină ,
îsi dă seama că îsi uitase chimirul cu ceea ce furase la han. Întorcându-se să -si
recupereze lucrurile, fiind însotit de doi dintre oamenii să i, îl surprinde pe Ghită
ucigându-si sotia. Oamenii lui Lică îl împuscă pe hangiu si dau foc hanului.
Simtind că nu mai are nicio sansă de salvare Lică se sinucide zdrobindu-si
capul de un stejar. Gă sindu-l cu capul sfă râmat la tulpina stejarului, Pintea
aruncă trupul în apă -astfel, focul si apa sterg si purifică toate nenorocirile
întâmplate.
Ghită este un personaj complex, mobil aflat în conflict direct cu Lică
Să mă dă ul si într-o relatie de tipul că lă u-victimă cu acesta.
Social, este un cizmar să rac care arendează o cârciumă , câstrigă bani cinstiti
initial, dar se implică în jocuri necinstite ală turi de Lică .
Psihologic, Ghită este un om usor de manipulat care se dezumanizeaza din
cauza obsesiei pentru bani. Se observă că Lică , capabil să sfideze legile divine
si umane, sigur pe el, eliberat de orice cenzură , îl domină pe Ghită din toate
punctele de vedere. El striveste personalitatea hangiului, declansează teroarea si
stă pâneste prin frică . Când descoperă slă biciunile lui Ghită , când stie că celă lalt
nu mai e decât o marionetă în mâinile lui, îi strigă „trebuie să stai înainte de aici
de frică ...acum tremuri înaintea mea ca frunza de mesteacă n”. Pentru Ghită , el
reprezintă ispita, demonul, tentatia bogă tiei malefice, iar frica este sentimentul
dominant în relatia dintre cei doi.
Ca personaj complex, Ghita are si calită ti si defecte-harnic, cinstit,
respectuos, dar devine pe parcursul actiunii lacom, las, necomunicativ, orgolios,
gelos, patimas.
Personaj mobil, Ghită se dezumanizează treptat si dintr-un om care
respectă valorile familiale ajunge un criminal. Sentimentele fată de familie sunt
anihilate treptat de patima pentru bani-Ghită se va îndepă rta de Ana, va tă inui
crimele Să mă dă ului, va ajunge la închisoare. Degradarea se intensifică atunci
când nu-si doreste să aibă familie.
Protagonistul este prezentat în relatie de opozitie cu Lică , antagonistul. Lică
este ferm si poruncitor, Ghită este un caracter slab, umil, usor de manipulat.
Fricos, el se teme de dusmanii din exterior, când de fapt forta distructivă se află
în sufletul să u. Monologurile interioare denotă fră mântă ri sufletesti puternice,
personajul se autocaracterizează ca un om necinstit, tră să tură de care îi este
rusine, dar pe care o motivează pueril dând vina pe destin si Dumnezeu-„Ei, ce
să -mi fac? Asa m-a lă sat Dumnezeu”.
 „Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică de factură realistă ce are în
centru un personaj dominat de patima banului.
În primul rând, se remarcă perspectiva narativă „din spate”, naratorul
obiectiv, descrierile detaliate si verosimilitatea întâmplă rilor.
Pe de altă parte, firul epic este amplu, prezentând un conflict puternic,
secventele narative sunt construite prin înlă ntuire evidentiind tema care prezintă
urmă rile nepaste pe care le are lă comia asupra omului.
În concluzie, nuvela este o capodoperă a literaturii noastre deschizând
calea că tre marile creatii epice din perioada interbleică .