Moara cu noroc

De Ioan Slavici

Ioan Slavici este unul dintre reprezentantii fundamentali ai literaturii romane din perioada
marilor clasici alaturi de: Mihai Eminescu,Ion Creanga si I.L Caragiale si promoveaza cu
succes realismul romanesc .

Opera sa are o importanta deosebita întrucat promoveaza cu succes nuvela care ia amploare
în aceasta perioada, evidentiind problemele cu care se confrunta societatea romaneasca de
la sfarsitul secolului all xx-lea.In operele sale, tema fundamentala utilizata este familia, iar
din punct de vedere al personajelor se evidentiaza tipul avarului, arivistului, dar si alte
modalitati de caracterizare ale acestora.

Perioada marilor clasici reprezinta o învoire a literaturii, deoarece reprezentantii

fundamentali ai aceste perioade se inspira din viata oamenilor si transpun în plan fictional
evenimente veridice sau verosimil.

Realismul este un curent literar care apare în literatura romana cu principii diferite de
romantism, întrucat neaga fantezia creatoare si se axeaza pe obiectivitatea evenimentelor,
avand în centrul atentiei evenimente reale sau care pot fi probate în realitate.Principalele
caracteristici ale acesteia, tinand cont ca se regasesc doar în proza si dramaturgie,sunt:
tehnica detaliului semnificativ, cronologia evenimentelor, tipurile de personaje si trasaturile
specifice ale acestora.

Nuvela este o specie literara a genului epic innproza in care autorul isi exprima in mod
indirect gandurile, ideeile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor, actiunea
se desfasoara pe un singur fir narativ, personajele pot fi putine sau numeroase, dar se
prezinta in mod explicit modul de viata al acestora.

Opera literara „Moara cu noroc”este o nuvela psihologica, întrucat se urmareste evolutia

psihica a personajului de a lungul actiunii prin schimbarea comportamentului de la un episod
la altul.

Din punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita din 17capitole fara a avea titlui
semnificative, ci numerotate cu cire romane pe parcursul carora se urmareste evolutia
personajelor, evenimentele fiind prezentate cronologic, stabilindu-se o legatura între ele prin
continuitatea ideilor.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic, întrucat toporul ales, carciuma de la moara cu noroc
aduce evenimente nefericite în viata lui Ghita.

Titlul ar fi fost mai degraba potrivit si Moara cu ghinion, întrucat se prezinta usurinta cu care
se pot castiga bani prin ilegalitate, iar pedeapsa nu urmeaza sa întarzie.
Carciuma, amplasata la rascruce de drumuri, la fel ca orice han în literatura este prezentat ca
un loc primejdios,acolo unde se întampla toate nenorocirile,acest aspect fiind prezentat chiar
de la începutul nuvelei „De la ineu, drumul de tara o ia printre paduri si printre tarini, lasand
in urma la dreapta si la stanga, satele asezate prin colturile vailor”.Semnele parasirii vechii
mori anticipeaza destinul tragic al familiei „Vechea moara cu lopetile rupte si cu
acoperamantul ciuruit de vremurile ce trecusera peste dansul, cele 5 cruci care vestesc pe
drumeti ca aici e locul binecuvantat”, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceasta, a aflat un
om o bucurie , ori i-a scapat altul de o primejdie.

Tema nuvelei reprezinta consecintele grave ale dorintei de îmbogatire a personajului

principal care doreste sa devina bogat nu doar pr5in munca cinstita, ci si printr o serie de
nelegiuriri care se abat de la norma morala.

Incipitul se deschide cu un alter ego, al naratorului si tipul înteleptului a carui teza morala
este încalcata de Ghita „Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci,daca e vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te poate face fericit” aceasta afirmatie constituind prologul nuvelei.

Finalul actiunii este rostit tot de batrana care intuise nenorocirea:„Se vede ca au lasat
ferestrele deschise...asa le a fost data...”, aceasta afirmatie reprezentand epilogul actiunii,
ceea ce denota ca între incipit si final se stabileste un raport de simetrie, vorbele batranei
reprezentand cel mai important lucru, cumpatarea.

Viziunea despre lume în nuvela lui Slavici se raporteaza la tipoologia umana, privita din mai
multe perspective:lacomie,avaritie,trasaturi negative,fiind aspru taxate de catre narator prin
consecintele nefaste ale acestor obsesi nefondate.

Actiunea este plasata într-un timp si spatiu bine precizate la sfarsitul secolului al xx-lea într
un sat ardelenesc, actiunea fiind derulata dea lungul a doua coordonate cu valoare
religioasa, de la Sf.Gheorghe pana la Paste, anul urmator, perspectiva narativa, obiectiva,
ceea ce înseamna ca naratorul actiunii este detasat de fluxul evenimentelor, neimplicat,
viziunea narativa, obiectiva ,„dindarat”, focalizare zero, nonfocalizare.

Subiectul nuvelei se deschide cu prezentarea personajului principal, ghita, de profesie cizmar,

un om devotat familiei, respectat si apreciat de comunitatea locala, alaturi de sotia sa, Ana,
soacra sa si cu doi copii.

Dorinta Lui Ghita de a schimba statutul social din cizmar în carciumar nu este acceptat de
catre soacra sa, considerand ca linistea sufleteasca este mai presus decat orice avere, însa
acesta nu ia in seama sfatul batranei considerand ca ideile sale sunt învechite, fara sustinere,
iar prin autoritate decide sa nu se abata de la planul prestabilit, astfel încat închiriaza pentru
trei ani de zile locul numit „Moara cu noroc”, însa evenimentele tragicereduc actiunea la
derularea de a lungul unui an.
Din punct de vedere al amplasarii carciumei, într-un loc izolat, la o rascruce de drumuri
alaturi de care se vizualizeaza cele cinci cruci, ascunde o serie de evenim ente care se
desfasoara în acel loc prin abatere de la normele moralitatii.

Odata cu sosirea lui Ghita la han, afacerea devine prospera, încat o determina pe batrana sa
afle ca s-a înselat in privinta progresului financiar al ginerelui sau, bucurandu se la olalta în
întreaga familie.

Stabilitatea familiei lui Ghita va fi schimbata în momentul în care la han îsi va face aparitia
un personaj dubios,Lica, seful porcariilor„Un om cam de 36 de ani,înalt,uscativ si supt la fata
cu msutata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese împreunate la mijloc”.La
întalnirea cu Ghita, acesta este impunator,argumentandu-si regulile:„Eu sunt Lica Samadaul,
multe se spun despre mine, însa multe vor fi adevarate si multe scornite”, cerandu-i sa-l
informeze cu privire la tot ce se întampla în preajma hanului, cine trece pe acolo si ce face, pe
un ton ironic, amenintator:„Cred ca ne-am înteles!?”

Relatia lui Ghita cu Lica va duce la degradarea sigura a personajului principal, influentata de
ticalosia antagonistului care la început îl ademeneste cu bani, apoi îl ameninta.Orbit de
puterea banului, Ghita se complace situatiei si îl apara pe Lica atunci cand îl jefuieste pe
arendas fara a recunoaste ca prietenul sau este faptasul.Degradarea moraa a
protagonistului se produce atunci cand Lica este acuzat de crima pentru uciderea vaduvei
care viziteaza hanul, careia îi este refuzata de Ana o bacnota rupta pe care o vede ulterior la
Lica, dar si de uciderea copilului care însotea acea femeie.Ulterior,Lica isi recunoaste crimele
savarsite in fata lui Ghita pentru a l speria si mai tare, determinandu l sa tina toate secretele,
fiind acuzat de complicitate, de aceea atunci cand jandarmul Pintea îl acuza pe Lica de
diferite nelegiuiri, Ghita îl apara, inclusiv atunci cand este citat ca martor la proces, este
eliberat pe „chezasie”.

Simtindu-se amenintat de Lica, atat el cat si întreaga familie, Ghita merge la Arad si
cumpara doua pistoale, doi caini apoi angajeaza o sluga, pe Marti, „Un ungur inalt ca un
brad”, însa Lica ademeneste cainii cu mancare si mereu îl ameninta pe Ghita.

Ajuns pe ultima treapta a degradarii morale, Ghita are curajul de a-si cere iertare atat
copiilor, cat si Anei, avand mustrari de constiinta, preutilizarea monologului interior care
evidentiaza naivitatea la care s-a expus în fata lui Lica si da vina pe destinul nefericit,
considerand ca totul s a desfasurat fara vointa sa.

Ghita este un personaj rotund, întrucat de-a lungul actiunii îsi schimba atitudinea de la o
secventa la alta, transformandu se dintr un om cinstit, iubitor de familie, într un avar, dornic
sa castige bani indiferent de situatie, un ticalos si un tradator de familie, împingandu-si sotia
în bratele lui Lica, un demon al societatii, fortand-o sa joace cu aceasta si sa-i acorde atentie:
„Joaca, femeie,ca doar n are sa ti ie din frumusete”, apoi, orbit de gelozie, se va razbuna.
În preajma sarbatorilor pascale, Ghita planuieste ca sotia împreuna cu mama acestuia si cei
doi copii sa plece la rude, la ineu, pentru a petrece pastele acolo, iar el sa ramana la
carciuma sa se întalneasca cu Lica pentru ai lua banii, apoi sa-l denunte în fata autoritatiilor
însa Ana se opune plecarii si va ramane la carciuma în ciuda luji Lica, stranindu-i indignarea
acestuia atunci cand o gaseste la han, ironizandu-l pe Ghita, reprosandu-i ca nu este
autoritar, astfel încat sa fie capabil sa ia o decizie, lasandu-se manipulat de sotie.

În seara sfintelor Pasti,Ghita o lasa pe Ana drept momeala pentru Lica si pleaca pentru a
anunta autoritatiile ca Lica se afla la han, dorind„sa-l dea in vileag”, recunoscand toate
nelegiuirile acestuia chiar daca stie ca îsi va pierde respectul în societate. În acest timp,Anam
din orgoliu pentru Ghita i se daruieste lui Lica,considerandu-l un om adevarat, pe cand sotul
sau este„o muiere îmbracata în haine barbatesti”, apoi îi cere acestuia sa o ia alaturi de el
pentru a scapa de Ghita si de obsesiile lui, însa Lica o tradeaza si o ignora în totalitate.

Cand se întoarce la han, Ghita îl zareste pe Lica plecand, apoi intra cu furie în casa si se
razbuna pe Ana, acuzand-o de infidelitate apoi îi înfinge cutitul în piept, considerand c a
moartea este singura izbavire a acestuia de tot raul pe care-l provocase el. În acest timp, Lica
se reîntoarce la han pentru a-si recupera ceea ce uitase acolo, dar cand vede nenorocirea,
fuge îngrozit si îi da ordin lui Raut sa-l împuste pe Ghita, apoi sa incendieze carciuma pentru
a sterge orice urma a nenorocirilor produse, lasand sa se înteleaga ca un fulger puternic a
mistuit hanul.

Lica încearca sa se elibereze, parasind hanul însa este suprins de jandarmul Pintea care îl
urmareste, însa vazand ca nu are nicio scapare din orgoliu sa nu fie prins si sa îi faca pe plac
fostului sau partener de afaceri, se sinucide, izbindu se cu capul de un copac

Singurele persoane care raman in viata sunt batrana si cei doi copii, fiindca nu fusesera
prezenti la crimele odioase care se desfasurasera în interiorul hanului; acestia isi fac aparitia
a doua zi cand batrana plange cu lacrimi amare anticipand vorbele spuse ginerului sau
înainte de a avea carciuma.Dupa ce se odihneste putin langa cele cinci cruci de langa
han,carora li se vor mai alatura alte doua cruci, îsi ia copii de mana si pleaca mai departe,
ceea ce înseamna ca viata îsi continua drumul, iar timpul este atotputernic si necrutator.

Finalul nuvelei este închis, întrucat personajul principal al actiunii va sfarsi tragic alaturi de
sotia sa, dar si de antagonistul actiunii, stabilindu-se un conflict puternic între acestia,
element ce duce la sfarsitul tragic alaturi de sotia sa, dar si de antagonistul actiunii,
stabilindu-se un conflict puternic între acestia, element ce duce la sfarsitul tragic al acestora.

Personajelor lui Slavici sunt construite în mod obiectiv prezentandu-se statutul definitoriu al
acestora, încadrandu-le într-o anumita tipologie:înteleptul,avarul, tradatorul,apreciindu le
atunci cand este cazul si taxandu-le aspru în situatii dificile.

Limbajul folosit de autor este simplu si sobru, utilizand limbajul popular si regional, specific
tinutului transilvanean.
Opera literara„Moara cu noroc” alaturi de alte opere semnificative ale lui Slavici, îl
propulseaza pe acesta în randul celor mai apreciati scriitori ai literarurii romane, atat prin
stilul sau original, cat si prin conceperea operelor literare.