Caracterizarea lui Ghita

Ghita este personajul principal al nuvelei “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici. El este un
personaj rotund, complex si realist, a carei profunda evolutie psihologica este urmarita de-a lungul
intregii actiuni. El traieste o drama a constiintei, fiind sfasiat de dorintele sale puternice, dar
contradictorii. Este caracterizat atat in mod direct, prin autocaracterizare si de catre narator, cat si in
mod indirect prin ganduri, fapte, comportament si relatiile cu alte personaje.

Conditia sociala a lui Ghita se contureaza prin insumarea detaliilor: este un fost cizmar sarac,
casatorit cu Ana, are doi copii si o soacra inteleapta, se muta la Moara cu noroc, o carciuma aflata in
apropiere de Ineu, pentru a castiga bani. El este capul familiei pe care o incearca sa o conduca spre
bunastare. Cum se dovedeste un om harnic si muncitor, carciuma aduce profit, iar familia traieste in
armonie. Aspiratia lui este sa economiseasca bani pentru a-si deschide un atelier de cizmarie, unde
sa angajeze vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor.

Caracterizarea directa este realizata de narator, care surprinde transformarile personajului:

la inceput, Ghita era “om harnic si sarguitor”, “era mereu asezat pe ganduri, dar el se bucura cand o
vedea pe dansa vesela”, insa dupa ce il intalneste pe Lica el devine “de tot ursuz”, “se aprindea
pentru orisice lucru de nimic”, “nu mai zambea”. El devine violent: este nefiresc de rau cu Ana si cu
cei mici: “isi pierdea lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate”. Din cauza acestor schimbari si a
faptului ca el si-a silit nevasta sa danseze cu Lica, urmand sa plece si sa ii lase singuri, Ana isi iese din
fire si isi da seama ca Ghita nu mai e ce a fost, ci a devenit un barbat lipsit de onoare: “Tu esti om,
Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa”. Prin
intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile personajului, realizandu-se in
felul acesta autocaracterizarea: “Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici
cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare”. Considerand ca o vointa superioara ii
coordoneaza gandurile si actiunile, ca Dumnezeu asa l-a facut si nu poate fi schimbat, devine un las
usor influentabil.

Ghita este caracterizat in mod indirect prin ganduri, fapte, comportament si relatiile cu
celelalte personaje. Schimbarea drastica de comportament demonstreaza evolutia puternica si
cutremuratoare a conflictului interior. Cea mai mare slabiciune a sa este, pe departe, dorinta de a se
imbogati si a ajunge la un statut social mai ridicat: meseria de cizmar castiga mult prea putini bani si
considera ca viata lui era una plictisitoare, asa ca el ia in arenda hanul de la Moara cu noroc pentru a
deveni carciumar, schimband astfel nu numai destinul sau, dar si pe cel al familiei lui. In urma
aparitiei lui Lica la han si inceputului degradarii morale, se observa o trasatura de caracter principala
a lui Ghita: este ezitant si slab. Desi in adancul inimii sale el inca era un om bun, motivul pentru care
s-a mutat la han fiind faptul ca si-a dorit o viata mai buna pentru familia lui, el nu stie cum poate
castiga multi bani si in acelasi timp sa fie un om cinstit si onest. In cele din urma, el ii cedeaza lui Lica
si devine partas si vinovat pentru crimele infaptuite de el, ca un complice, fapt ce se dovedeste si
atunci cand jura stramb pentru a-l salva pe Lica din necaz.

O scena importanta in evolutia lui Ghita este intalnirea cu Lica si urmarile acesteia. Lica este
raul absolut si conduce spre pierzanie familia lui Ghita, intrand in mintea lui si controlandu-l aproape
ca o marioneta. Daca la inceput el era un om harnic si iubitor, acum ii ies la iveala toate slabiciunile si
trasaturile negative de caracter: este fricos si indoielnic, deoarece isi cumpara doua pistoale, isi
angajeaza o sluga si ia 2 caini pe care ii invata sa fie rai; alege sa vorbeasca numai in bucati de adevar
fata de Pintea si de Ana; isi neglijeaza copiii si nevasta.

O alta scena relevanta este alegerea sa de a o arunca pe Ana in bratele lui Lica. Aceasta
scena marcheaza si treapta finala a degradarii sale morale: este dispus sa faca orice pentru a-l prinde
pe Lica, chiar si a-si da sotia la schimb. El a crezut ca Ana va rezista influentei malefice a Samadaului,
insa brutalitatea si nepasarea cu care a fost tratata a impins-o sa-l aleaga pe Lica in locul lui Ghita.
Cand afla ca Ana l-a inselat, Ghita isi pierde complet cumpatul si o omoara, devenind ucigas la fel ca
Lica si astfel definitivand dezumanizarea sa.

Prin urmare, Ghita, personajul principal al nuvelei psihologice este complex, privit in
evolutie, in jurul caruia se intreaga naratiune care urmareste degradarea sa morala pana la sfarsitul
tragic al personajelor care au incalcat normele morale.