Ghita, este personajul principal al nuveleipsihologice "Moara cu noroc" de Ioan

Slavici, urmarit in evolutia sa, de la statutul de cizmar sarac la cel de carciumar

instarit si personaj malefic, complice al lui Lica Samadaul, un bandit criminal
care controla afacerile din regiune. In spiritul clasicismului si al realismului
literar, naratorul urmareste destinul personajului in evolutia sa treptata, care
imbraca de fapt forma unei involutii, unei degradari morale continue pana la
dezumanizare. Folosind caracterizarea directa, naratorul il prezinta pe Ghita ca
pe un om cumsecade si cinstit, locuind cu familia sa, cu sotia, cu soacra si cu
copilul, pe care ii protejeaza si carora ar dori sa le asigure un trai indestulator.
Folosind portretul fizic, naratorul il descrie pe Ghita ca pe un barbat puternic,
"inalt si spatos", cu un aspect fizic impresionant, iar portretul moral proiecteaza
un om ambitios, hotarat si muncitor, care vreea sa scape de saracie. Ghita locuia
intr un sat sarac si era cizmar. El nu putea sa scape de saracie, deoarece oamenii
umblau mai mult desculti sau in opimci, iar cizmele erau niste podoabe cu care
se incaltau la evenimente deosebite. Nemultumit de statutul sau de cizmar si de
starea sociala a familiei sale, Ghita hotaraste sa arendeze carciuma de la Moara
cu noroc. Numele carciumei este seducator pentru Ghita, care isi imagineaza ca
va evada dintr un spatiu al esecului intr-un plan al implinirii sociale, carciuma
fiind norocul sau, intrucat era asezata la raspantie de drumuri si acolo poposeau
multi drumeti cu multe afaceri, Ceea ce insa se proiecteaza ca o iluzie, anume
carciuma de la Moara cu noroc, va deveni infernul existentei lui Ghita si ii va
zdrobi destinul. Deci, la inceput de drum Ghita e increzator si optimist,
apropriat de sotia sa, Ana si de soacra sa. Afacereea incepe promitator, iar Ghita
este multumit de alegerea facuta. Daca inainte sa se lanseze in aceasta afacere,
Ghita era confuz si derutat, el devine stabil si puternic, echilibrat si increzator in
propriul sau destin. Pe masura ce personajul evolueaza naratorul il prezinta si in
relatie cu alte personaje. Evolutia personajului este dublata, deci, de evolutia sau
destramarea unor relatii. Pe de o parte relatia personala cu sotia sa, Ana, care se
degradeaza, pana la alienare, pe masura ce Ghita se imbogateste. Din sotul
bland si iubitor, Ghita ajunge barbat detasat de familie, instrainat de sotia sa, cu
care nu mai comunica si pe care o abandoneaza sentimental. Personajul este
caracterizat indirect prin atitudinea sa fata de celelalte personaje. Pe masura ce
relatia personala cu Ana se destrama, relatia de rivalitate si de complicitate cu
Lica se amplifica. Ghita se dovedeste insa, mai slab decat rivalul sau, care ii
exploateaza punctele slabe si il transforma intr-un instrument al sau si intr-un
complice al actelor sale criminale. Monologul lui Ghita relefeaza evolutia
psihologica a personajului, degradarea lui pana la dezumanizare, Ghita traieste
conflicte puternice cu lumea, cu Lica si cu Ana, dar un conflict interior si mai
puternic, cu sine. Personajul se transforma, se descompune moral, se
dezumanizeaza fiind impatinit de dorinta de a avea bani, de a deveni puternic.
Setea lui de inavutire il impinge la acte de care nu s-ar fi crezut niciodata
capabil, mergand pana la complicitatea la crima cu Lica Samadaul, la tainuirea
crimelor si furturilor acestuiua, care ii aduceau venituri substantiale, Locul pe
care il gestioneaza si anume Moara cu noroc, ii permite lui Lica sa spele banii
murdari, iar lui Ghita sa se instareasca si sa semene tot mai mult cu rivalul sau,
pentru care nutreste sentimente contradictorii, de ura, dar si de admiratie, de
dispret, dar si de respect. Lupta lui Ghita cu sine se confunda cu dorinta acestuia
de a pastra restul de umanitate, sau cel putin aparentele de umanitate. Desi vede
si singur cat de degradat este moral, Ghita nu accepta ca a devenit un talhar si
un criminal. Pentru a salva iluziile si aparentele, el ii promite lui Pintea
Jandarmul, ca il va denunta pe Lica si ca il va livra lui Pintea cu toate probele
vinovatiei sale, desi aceste probe erau de fapt banii pe care si-i pastrase pentru
sine si de care stia ca nu va putea sa se desparta. Monologul lui Ghita reflecta
toata complexitatea personajului, trairile sale contradictorii, slabiciunea sa,
incapacitatea sa de a lua o decizie finala, care sa-l ajute sa se rupa de mediul
criminal in care intrase. Folosind caracterizarea indirecta, naratorul creeaza un
personaj ambiguu, oscilant, confuz, ezitant, ascuns, ipocrit si lipsit de scrupule.
In locul triumfului personajului asupra unui destin obstil, asistam la o rafuiala
intre doi pungasi, criminali, care vor sa se elimine reciproc. Complet alienat,
lipsit de orice repere morale si indepartat complet de valorile lumii din care
venise, Ghita o arunca pe Ana in bratele lui Lica si apoi o ucide pe motiv ca ar
fi pacatoasa. El se crede un justitiar, cand de fapt era un criminal. Autorul
suprima toate personajele, inclusiv pe Ghita care se indepartasera de valorile
traditionale, crestine ale satului romanesc, asa cum fusesera formulate de soacra
lui Ghita: "omul sa fie multumit cu saracia lui, caci la o adica, nu bogatia ci
linistea colibei tale te face fericit". Batrana soacra, care preia rolul oracolului
din tragedia antica, prefigureaza astfel un contract nescris intre individ si
comunitate, intemeiat pe valori morale. Cine incarca acest contract atenteaza la
echilibrul comunitatii si la supravietuirea sa istorica. Din aceasta cauza, toate
personajele negative sunt ucise, pe cand personajele inocente, copiii si batrana
sunt protejate de autor, pentru ca ele trebuie sa asigure supravietuirea istorica a
poporului sau. Portretul moral al lui Ghita este intregit de dimensiunea sa
anxioasa. Ghita este omul modern, din zorii capitalismului romanesc, care
incearca sa controleze lumea in care traieste si sa o deturneze in interesul sau,
Dar, ca orice personaj modern, este strivit de aceasta lume, care actioneaza
asupra lui ca o mecanica oarba.