MODULUL I

Drama lui Ghita

Pornind de la definitia nuvelei – creatie epica in proza in care focalizarea presupune

evolutia personajului central, in opozitie cu povestirea in care accentul cade asupra
intamplarilor, realizati o incadrare a personajului Ghita in constructia nuvelei.
Personajul central al nuvelei este cizmarul Ghita care se muta la Moara cu Noroc dintr-o intentie
onesta, aceea de a castiga prin munca cinstita un ban mai mult.Ghita e unul dintre protagonistii
nuvelei, personaj viabil si complex, un tip uman in care contradictiile se manifesta puternic. Ghita
este un personaj complex – poate fi incadrat in tipologia omului care si-a pierdut omenia.
Tema textului se refera la procesul de dezumanizare ca rezultat al procesului de imbogatire,
drama lui Ghita e analizata magistral. Notati etapele acestui proces.
Elementul care declanseaza procesul prabusirii morale a lui Ghita ramane intalnirea cu Lica
Samadaul, personaj malefic, un hot odios, dar nu antipatic.Prezenta lui Lica ii tulbura viata hangiului,
el intelegand ca imbogatirea sa rapida depinde numai de bunavointa Samadaului al carui complice
accepta sa devina “se gandea la castigul pe care-l putea face in tovarasie cu Lica, vedea banii gramada
inaintea sa si i se impaienjeneau ochii, de dragul castigului ar fi fost gata sa-si puna capul in
primejdie”. Actiunile ii devin precipitate, tradand teama si insingurarea, isi cumpara doua pistoale, isi
ia o sluga puternica, pe Mart, isi ia doi caini. Gesturile si pornirile lui spre duritate sunt sugerate abil
de narator: Ghita isi dreseaza cainii sa ucida, iar el insusi incepe sa simta placere la vederea
sangelui.Tulburarea launtrica a personajului principal reprezinta esenta nuvelei, dezumanizarea lui
Ghita producandu-se lent si dureros, cu reveniri si mustrari de constiinta pe care carciumarul le
traieste. Isi cere iertare Anei: “ Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai
pe fata pamantului”, pentru ca mai tarziu, traind un sentiment al culpabilitatii sa se adreseze copiilor :
sarmanilor mei copii, voi nu mai aveti cum avusesera parintii vostri, un tata om cintit”. Dupa aceste
licariri de omenie si puternice remuscari, Ghita incearca sa gaseasca o explicatie a setei de bani: “Ei, ce
sa-mi fac? asa m-a lasat Dumnezeu! ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?”
Dezumanizarea merge atat de departe incat Ghita regreta existenta familiei, considerand-o piedica in
cale imbogatirii sale : “ Pentru prima data in viata lui ar fi vrut sa nu aiba nevasta si copii”. Autorul
foloseste enumeratia ampla pentru a descrie bunastarea lui Ghita, pentru a descrie incapacitatea de a-
si constientiza drumul gresit “ avea porci la ingrasare, carute pe razoare, doua vaci cu lapte, doi cai
buni, avea bani in lada” .Doar aparent insa Ghita este slab pentru ca odata intrat in cardasie cu Lica
va fi la fel de hotarat ca acesta. Pentru el, inceputul a fost greu, dar patima castigului ii da forta
nebanuita “ nu cred ca poti sa ma tii de frica”, ii spune lui Lica ferm. Devine siret si chiar mai subtil
decat Lica, stiind sa actioneze astfel ca lumea sa-l creada in continuare cinstit. Ghita devine duplicitar
de aici inainte, chiar si dezvaluirile jandarmului Pintea se opresc la jumatate, iar prietenia cu acesta se
clatina. Se clatina si iubirea pentru Ana pe care o impinge in bratele lui Lica.
Dar prabusirea este completa, patima pentru bani il roade pe dinauntru, distrugandu-l “Banii primti
de la Lica erau pe masa; ar fi voit sa-i ia si sa-i arunce, insa el nu putea, se gandea ca ar fi trebuit sa
munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mana”Hangiul lui Slavci aminteste de Stavrache a
lui Caragiale din nuvela “In vreme de razboi” – cele doua personaje strabatand aceeasi cale a
prabusirii morale sub putrerea banului, diferenta fiind aceea ca eroul lui Slavici aluneca traind
remuscari, momente de regret fiind sfasiat sufleteste in timp ce Stavrache se prabuseste brusc si
definitiv , dorind chiar moartea fratelui sau.
Esenta nuvelei este una dramatica, personajul fiind prins intre ataractia banului si dorinta
de a ramane demn si cinstit - este si motivul pentru care Ghita poate fi considerat un
personaj al contrastelor, paleta trairilor sufletesti fiind una variata. Punctati-le!
Ademenit de un sentiment al prosperitatii si al implinirii financiare va veni impreuna cu sotia, cei
doi copii si soacra la hanul de la Moara cu Noroc.Demonia lui Lica trezeste setea de bani in apele
adanci ale sufletului lui Ghita, acesta trecand prin toate cercurile instrainarii: se indeparteaza de
Ana, de copii si chiar de el insusi, ascultand doar de poruncile propriului subconstient: ”Ar fi voit sa
mearga la ea, sa-i ceara iertare si sa o impace, dar nu putea; era in el ceva ce nu il lasa”.Dezumanizarea
personajului central se produce lent si dureros, cu reveniri si mustrari de constiinta: “ Iarta-ma Ano,
iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului”, pentru ca apoi, traind
un sentiment al culpabilitatii sa se adeseze copiilor: “ Sarmanilor mei copii, voi nu mai aveti cum
avusesera parintii vostri un tata om cinstit.” Aceasta obsesie care ajunge sa-i modifice destinul va da
nastere unui acut sentiment de neputinta: “ Ei! Ce sa-mi fac? asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac,
daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea...” In numeroase scene autorul analizeaza starile
sufletesti ale lui Ghita, sfasierea lui intre moral si imoral, sfarsita numai in moarte. Bunaoara, atunci
cand Lica ii cere toti banii (promitand ca-i va inapoia daca va trai) Ghita este cuprins de o furie
neputincioasa: “mi-ai luat linistea sufletului si mi-ai stricat viata”. Atunci cand Lica, adus in fata
judecatorilor, ii invinuieste pe doi dintre oamenii sai, Ghita traieste la modul acut, conflictul intre
adevar si minciuna: desi “ era patruns de nevinovatia lor” carciumarul il sustine pe Lica de teama ca
altfel familia sa va avea de suferit, tot asa in scena uciderii Anei, tensiunea acumulata in sufletul lui
Ghita alienarea si ura impotriva samadaului rabufnesc din adancurile intunecate in care dospisera
devenind dominante: cel care porunceste este subconstientul lui Ghita care ii intuneca ratiunea “simt
numai ca mi s-a pus ceva de-a curmezis in cap si ca nu mai pot trai, iar pe tine nu pot sa te las vie in
urma mea.”