Citatul Trăsătura Modul de caracterizare

„Se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăienjeneau parcă
ochii.”

„Ghiță se aprindea pentru orișice lucru de nimic. Nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el.”

,,Cu Ana, își pierdea repede cumpătul și-i lăsa urme vinete pe braț.’’

“Ei! Ce să-mi fac?... Așa m-a lăsat Dumnezeu!... Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea? Nici cocoșatul nu e
însuși vinovat că are cocoașe în spinare."

“Cât despre Ana... îi era parcă n-a văzut-o demult și parcă era să se despartă de dânsa.’’

„Joacă, muiere, parcă are să-ți ia ceva din frumusețe, zise Ghiță.”

,,Lica îi spune: - Tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău, și ești om cu minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde și de
diavol și de mumă-sa. Mă simt chiar eu mai vrednic când mă știu alăturea cu un om ca tine.”

“Iartă-mă, Ano! Îi zise el. Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului. Ai avut tată om de frunte, ai
neamuri oameni de treabă și ai ajuns să-ți vezi bărbatul înaintea judecătorilor.”

“Cinstit nu e decât omul care a astupat gurile rele, zise Ghiță.”

“Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa! îi spuse Ana."

,,Sâmbăta de cu seara locul se deșerta, și Ghiță se punea cu Ana și cu bătrâna să numere banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea
la el, amândoi priveau la cei doi copilași, iară bătrâna privea la cateșipatru și se simțea întinerită căci avea un ginere harnic, o fată
norocoasă, doi nepoți sprinteni iară sporul este dat de la Dumnezeu, dintr-un câștig făcut cu bine”

Ghiță “cumpară două pistoale și își luă o a doua slugă, pe Marți, un ungur înalt ca un brad (...). Ca om harnic si sârguitor, Ghțăa
era mereu asezat și pus pe gânduri, dar el se bucura când o vedea pe dânsa vesela: acum el se făcuse mai de tot ursuz , se aprindea
pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el”.

,,Ghiță întâia oară în viața lui ar fi voit să n-aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice: “prea puțin îmi pasă!” se gândea
la caștigul pe care l-ar putea face în tovărașie cu Lică, (…)de dragul acestui castig ar fi fost gata să își pună pe un an, doi capul în
primejdie. Avea însă nevastă și copii și nu putea să facă ce-i plăcea”.

,,Tu poți să mă omori, Lică, tu cu oamenii tăi: eu pot să te duc pe tine la spânzurătoare. Nu te juca dar cu mine”.

,,Zilele treceau însă, și precum ele treceau, Ana se simțea tot mai părasita. De cand se împrietenise cu Lică, Ghiță parcă fugea de
dânsa, parcă-i ascundea ceva și se ferea să nu rămâie singur cu dânsa”.

,,Toate gândurile rele se grămadiseră deodata în capul lui și îl cuprinsese o neliniște. (...) Dară Ghiță nu voia să plece, nu îl lăsa
inima să părăseasca locul la care în scurt timp putea să se facă om cu stare. Și iar se gândea la învoiala pe care o făcuse în strâmtorarea
sa, la banii săi, la primejdiile ce-l împresurau.”.

,,- Așa sunt vremile, grăi bătrâna. Ghiță e om harnic și sârguitor și așa se gândește mereu ca să adune ceva pentru casa lui. Are
și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi râde inima când își vede sporul.”

,,- Sărmanilor mei copii, zise el, voi nu mai aveși, cum avusesera părinșii voștri, un tată om cinstit(...) Tatăl vostru e un ticălos”.

,,Când ușa căzu sfărâmată din țâțâni și Răuț se ivi cu Lică în ea, Ana era întinsă la pământ și cu pieptul plin de sânge cald iară
Ghiță o ținea sub genunchi și apăsa cuțitul mai adânc spre inima ei.”