Citate reprezentative pentru construcţia personajelor

• ...să cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată săptămâna în opinci ori desculţi, iară dacă duminica e
noroi, îşi duc cizmele în mână până la biserică, şi să ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine,
amândoi la copilaş, iară d-ta la tustrei. Iacă liniştea colibei.
• ...iară bătrâna privea la câteşipatru şi se simţea întreţinută, căci avea un ginere harnic, o fată norocoasă, doi nepoţi
sprinteni, iară sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un câştig făcut cu bine.
• Ana cea înţeleaptă şi aşezată deodată îşi pierde cumpătul şi se aruncă răsfăţată asupra lui, căci Ana era tânără şi
frumoasă, Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă, iară el însuşi, înalt şi spătos, o purta ca pe o
pană subţirică.
• Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău, şi eşti om cu minte: dacă te-aş avea tovarăş pe tine, aş rade şi de
dracul şi de mumă-sa. Mă simt chiar eu mai vrednic când mă ştiu alăturea cu un om ca tine.
• Tare om eşti tu, Ghiţă, grăi Pintea pe gânduri. Şi eu îl urăsc pe Lică; dar n-aş fi putut să-mi arunc o nevastă ca a ta drept
momeală în cursa cu care vreau să-l prind.
• Ei! Ce să-mi fac?... Aşa m-a lăsat Dumnezeu!... Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? Nici
cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşă în spinare.
• -Iartă-mă, Ano! îi zise el. Iartă-mă cel puţin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe faţa pământului. Ai avut tată om de
frunte; ai neamuri oameni de treabă şi ai ajuns să-ţi vezi bărbatul înaintea judecătorilor. Şi n-am păcătuit nimic, Ano,
dar cerul m-a lovit cu orbie şi n-am voit să cred şi să înţeleg când mi-ai arătat calea cea bună.
• Sărmanilor mai copii, voi nu mai aveţi (...) un tata om cinstit (...) tatăl vostru e un ticălos.
• Joacă, muiere, parcă are să-ţi ia ceva din frumuseţe.
• El era om cu minte şi înţelegea cele ce se petrec. Aci, la Moara cu noroc, nu putea să stea nimeni fără voia lui Lică:
afară de arândaş şi afară de stăpânire mai era şi dânsul care stăpânea drumurile, şi în zadar te înţelegi cu arândaşul, în
zadar te pui bine cu stăpânirea, căci, pentru ca să poţi sta la Moara cu noroc, mai trebuie să te faci şi om al lui Lică.
• ...iară tu eşti bună, Ano, şi blândă, dar eşti uşoară la minte şi nu înţelegi nimic: sunt cu tine ca fără tine; în loc de a-mi
alunga gândurile cele rele, mă laşi să mă mistuiesc cu ele, şi când nu mai ştiu ce să fac, tu te uiţi la mine cu milă, şi
atâta-i tot.
• Ghiţă! Nu vorbi cu mine ca şi când ai avea un copil înaintea ta. Tu eşti bărbat şi trebuie să ştii ce faci. Te întreb numai;
nu vreau să te descos: tu îţi dai seama dacă ai ori nu ai ceva să-mi spui. Fă cum ştii, dar eu îţi spun, şi nu mă lasă inima
să nu-ţi spun, că Lică e om rău şi primejdios: asta se vede din ochii lui, din rânjetul lui şi mai ales din căutătura ce are,
când îşi roade mustaţa cu dinţii. E om pătimaş, Ghiţă, şi nu e bine să te dai prea departe cu el.

Fragmente Mijloace de caracterizare Trăsături

… acum el se făcuse mai de tot ursuz,
se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu
mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot
Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi
vrut să n-aibă nevasta şi copii, pentru ca să
poată zice: „Prea puţin îmi pasă!” Se gândea
la câştigul pe care 1-ar putea face în
tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă
înaintea sa şi i se împăiănjeneau parcă ochii:
de dragul acestui câştig ar fi fost gata să-şi
pună pe un an, doi capul în primejdie. Avea
însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i
plăcea.
Lică, tu trebuie să înţelegi că
oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar
prieteni nepreţuiţi.
Sărmanilor mai copii, voi nu mai
aveţi (...) un tata om cinstit (...) tatăl vostru e
un ticălos.
Tu eşti om Lică, iar Ghiţă nu e decât
o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti.
(Ana)
Tu eşti om cinstit Ghiţă, şi am făcut
din tine om vinovat. (Lică)