FISA DE LUCRU MOARA CU NOROC

Identifica trasaturile personajului Ghita din nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici, utilizand
fragmentele:
1. “Sambata de cu seara locul se deserta, si Ghita se punea cu Ana si cu batrana sa numere banii, si
atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amandoi priveau la cei doi copilasi, iara batrana privea la
catesipatru si se simtea intinerita caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni iara
sporul este dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut cu bine”

2. Ghita “cumpara doua pistoale si isi lua o a doua sluga, pe Marti, un ungur inalt ca un brad
(...). Ca om harnic si sarguitor, Ghita era mereu asezat si pus pe ganduri, dar el se bucura cand o vedea
pe dansa vesela: acum el se facuse mai de tot ursuz , se aprindea pentru orisice lucru de nimic, numai
zambea ca mai nainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el”.

3. “Ghita intaia oara in viata lui ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii, pentru ca sa poata zice:
“prea putin imi pasa!” se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasie cu Lica, vedea banii
gramada inaintea sa si i se impainjenau ochii: de dragul acestui castig ar fi fost gata sa isi puna pe un
an, doi capul in primejdie. Avea insa nevasta si copii si nu putea sa faca ce-i placea”.

4. “Tu poti sa ma omori, Lica, tu cu oamenii tai: eu pot sa te duc pe tine la spanzuratoare. Nu te
juca dar cu mine”.

5. “Zilele treceau insa, si precum ele treceau, Ana se simtea tot mai parasita. De cand se
imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa, parca-i ascundea ceva si se ferea sa nu ramaie singur
cu dansa”.
 6. “Toate gandurile rele se gramadisere deodata in capul lui si il cuprinsese o neliniste. (...) Dara
Ghita nu voia sa plece, nu il lasa inima sa paraseasca locul la care in scurt timp putea sa se faca om cu
stare. Si iar se gandea la invoiala pe care o facuse in stramtorarea sa, la banii sai, la primejdiile ce-l
impresurau.”.

7. “- Asa sunt vremile, grai batrana. Ghita e om harnic si sirguitor si asa se gandeste mereu ca sa
adune ceva pentru casa lui. Are si el, ca tot omul, o slabiciune: ii rade inima cand isi vede sporul.”

8. “- Sarmanilor mei copii, zise el, voi nu mai eveti, cum avusesera parintii vostri, un tata om
cinstit(...) Tatal vostru e un ticalos”. “Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu nu am sa ma iert cat oi
trai pe fata pamantului”.

9. “Asa m-a lasat Dumnezeu! Ca sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?! Nici
cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare.”

10. “Cand usa cazu sfaramata din tatani si Raut se ivi cu Lica in ea, Ana era intinsa la pamant si
cu pieptul plin de sange cald iara Ghita o tinea sub genunchi si apasa cutitul mai adanc spre inima ei.”