GENURILE LITERARE

GENUL LIRIC reprezintă totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă direct gândurile și
sentimentele.
EUL LIRIC reprezintă vocea autorului în text. Mărcile lexico-gramaticale care atestă prezența eului liric
în text sunt verbele și pronumele/adectivele pronominale la persoana I singular sau plural: “eu”,
“noi”, “(al)meu/nostru”, “visez”, “sunt” etc.
MODURILE DE EXPUNERE specifice operelor lirice sunt: - monologul
- descrierea
În operele lirice sunt prezente confesiunea,autoexprimarea, subiectivitatea interioară.
SPECIILE GENULUI LIRIC sunt:
- doina
- imnul
-oda
-legenda
-psalmul (imn religios bibic)
- elegia (poezie lirică în care sunt exprimate sentimente de tristețe, de jale)
- romanța (poezie lirică cu conținut sentimental)
- meditația (specie a genuui liric cuprinzând reflecții despre condiția umană)
- idila (poezie lirică în care sunt prezentate în mod ideal viața și dragostea în cadrul rustic)
GENUL EPIC

GENUL EPIC cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă indirect gândurile și
sentimentele, prin relatarea unor întâmplări, prin intermediul personajelor și al naratorului.
Prin urmare, opera epică are trei elemente definitorii:
- naratorul (vocea delegată de autor pentru a relata faptele)
- acțiunea (totalitatea faptelor și a întâmplărilor, formeaza subiectul operei)
- personajele (săvârșesc faptele și sunt purtătoarele mesajului autorului)
INSTANȚELE (COMUNICĂRII) NARATIVE sunt:
- autorul (persoana reală,care imaginează și scrie opera)
- naratorul (nu trebuie confundat cu autorul, deoarece este o voce delegată de autor să relateze
faptele în operă)
- personajele (sunt construcții imaginare)
- cititorul (persoană reală care receptează mesajul operei)

Subiectul (acțiunea) operei epice se desfășoară în mai multe etape care se numesc momentele
acțiunii/subiectului:
1. Expozițiunea (partea de început care precizează locul și timpul acțiunii și personajele)
2. Intriga (conflictul care determină desfășurarea acțiunii)
3. Desfășurarea acțiunii (evenimentele declanșate de conflict, cea mai parte a acțiunii)
4. Punctul culminant (momentul de maximă tensiune a conflictului)
5. Deznodământul (rezolvarea conflictului și sfârșitul)
Modurile de expunere într-o operă epică sunt:
- narațiunea (trăsătură definitorie)
- descrierea
- dilogul
- monologul (interior sau adresat)
Perspectiva narativă poate fi:
1. SUBIECTIVĂ, când narațiunea este la persoana I, naratorul fiind și personaj. În acest caz, faptele și
întâmplările sunt relatate din perspectiva naratorului-personaj. Prin urmare, naratorul este implicat.
2. OBIECTIVĂ, când narațiunea este a persoana a III-a, naratorul relatând despre alții (alte
personaje).El este neimplicat, detașat.
SPECIILE GENULUI EPIC sunt:
1. În versuri:
- blada
- basmul
- legenda
-fabula
2. În proză:
- basmul
-legenda
-schița
-nuvela
-romanul
-povestirea
GENUL DRAMATIC

DEFINIȚIE: Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare destinate punerii în scenă (piese de
teatru). 
SPECIILE GENULUI DRAMATIC: 
 comedia
 drama
 tragedia
TRĂSĂTURILE GENULUI DRAMATIC:
 Este scris pentru a putea fi prezentat pe scenă.
 Autorul își exprimă în mod  indirect sentimentele, ideile și concepțiile, prin intermediul
personajelor.
 Acțiunea este limitată în timp și spațiu  și se desfășoară concentric în jurul unui pretext,  fiind
structurată pe momentele subiectului.
 Înfățișează un conflict puternic între personaje (exterior) sau/și între concepțiile și atitudinile
lor (interior, psihologic).
 La începutul operei, înainte de începerea ei, apare lista personajelor, cu prezentarea lor foarte
succintă (vârstă, statut social, grade de rudenie/relația dintre personaje).
 Textul dramatic are următoarele subdiviziuni: actul, scena și tabloul.
 Apar indicațiile scenice/indicațiile regizorale/didascaliile - acele precizări aparținând autorului,
cuprinse între paranteze, referitoare la decoruri, costume, mimica și gesturile personajelor. Ele
au rolul de a îndruma la punerea în scenă a piesei, dar și de a caracteriza personajele prin
vestimentație, mimică, gestică (reacții). 
 Personajele dramatice (actanții) pot fi clasificate după următoarele criterii: 
1. după rol:
- principale 
          - secundare
         - episodice
         -  figuranți
2 .după trăsătura morală : 
- pozitive 
- negative
- complexe
 3. după alcătuire : 
- individuale
- colective
 4 . după gradul de transfigurare a realității :
-reale
- colective
 -fictive 
 Modurile principale de expunere sunt dialogul și monologul dramatic. Descrierea apare mai
ales în didascalii. 
 Dialogul apare sub formă de replici.El are rolul de a caracteriza personajele și de a conferi aspect
scenic întâmplărilor/faptelor.

Didascaliile
 oferă informațiile necesare pe de o parte regizorului și scenaristului, pentru punerea în scenă a
piesei, iar pe de altă parte cititorului, care primește astfel informații suplimentare cu privire la
caracterul personajelor, la reacțiile lor (atitudini), la relațiile dintre ele și la mișcarea scenică (
caracterizare)
 oferă informații relevante despre vestimentația personajelor, despre acțiunile lor,
caracterizându-le.
 descriu mediul în care se mișcă personajele. Mediul are, de asemenea, rol în caracterizarea
personajelor, înfățișând lumea/societatea în care trăiesc personajele, moravurile ei.