SE DĂ TEXTUL:

- Ce-ţi doreşte inima pe ziua de azi? îl întrebă ea. O ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică...
- Nu, o întrerupse Gavrilescu ridicând braţul. Nu nemţoaică.
- Atunci, o ţigancă, o grecoaică, o ovreică, reluă bătrâna. Trei sute de lei, adăugă.
Gavrilescu zâmbi cu gravitate.
- Trei lecţii de pian! exclamă el începând să se caute în buzunare. Fără să mai socotim tramvaiul dus şi
întors.
Bătrâna sorbi din cafea şi rămase pe gânduri.
- Eşti muzicant? Îl întrebă ea deodată. Atunci are să-ţi placă.
- Sunt artist, spuse Gavrilescu [... . Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost,
de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet...

( M. Eliade – La ţigănci )
Redactează răspunsuri pentru fiecare dintre următoarele cerinţe:

1. Menţionează o trăsătură a prozei fantastice.

2. Menţionează un element comun cu basmul, existent în text.
3. Indică două mijloace/procedee de caracterizare a personajului Gavrilescu, din text.
4. Explică diferenţa de semnificaţie a cuvintelor: muzicant şi artist, din dialogul personajelor.
5. Redactează, în minimum 8 rânduri, o schiţă de portret a personajului Gavrilescu, comentând afirmaţia
personajului: Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta
pură.
6. Arătaţi din punct de vedere simbolic care ar putea să fie semnificaţia celor trei fete, şi a babei.
7. Oferă o posibilă interpretare a finalului nuvelei.
8. Arată care sunt caracteristicile specifice nuvelei,în general, ca specie literară.

B. Identificați semnificația simbolurilor din fragmentul următor:

Coborând, Gavrilescu regăsi arșița și mirosul de asfalt topit. Traversă cu greutate strada ca să aștepte tramvaiul spre
direcția opusă. „Gavrilescule, șopti, atenție! că parcă - parcă ai începe să îmbătrânești. Te ramolești, îți pierzi memoria.
Repet: atenție! că n-ai dreptul. La patruzeci și nouă de ani bărbatul este în floarea vârstei. [...]
Apoi, cuminte, fără grabă, începu să înainteze. Ajuns la stația următoare, își scoase haina și se pregăti să aștepte,
când îl lovi deodată mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete. Întoarse capul și privi în jurul lui. Era singur.
Cât putea vedea cu ochii trotuarul era pustiu. Nu îndrăznea să privească cerul, dar simțea deasupra capului aceeași lumină
albă, incandescentă, orbitoare, și simțea văpaia fierbinte a străzii lovindu-l peste gură, peste obraji. Porni atunci la drum,
resemnat, cu haina sub braț, cu pălăria trasă apăsat pe frunte. Când zări de departe umbra deasă a nucilor, simți cum
începe să i se bată inima, și grăbi ușor pasul. Aproape ajunsese, când auzi tramvaiul gemând metalic în urma lui. Se opri, și-
l salută lung cu pălăria. „Prea târziu!” exclamă. „Prea târziu!...”

SECVENȚELE COMPOZIȚIONALE identificate de SORIN ALEXANDRESCU:

I. „ ÎN TRAMVAI” REAL – BANALUL COTIDIAN
II. DIALOGUL CU BABA
III. EPISODUL GHICIRII ȚIGĂNCII „IREAL” – „LA ȚIGĂNCI”
IV. PROBA LABIRINTULUI
V. DRUMUL PÂNĂ LA DOAMNA VOITINOVICI
VI. DRUMUL PÂNĂ LA PROPRIA LOCUINȚĂ „REAL” – BANALUL COTIDIAN
VII. DRUMUL ÎNAPOI, CU BIRJA, CU POPAS LA BISERICĂ
VIII. REÎNTOARCEREA DEFINITIVĂ „LA ȚIGĂNCI” IREAL – „LA ȚIGĂNCI”
Barem de evaluare:
1. Interferenţa planurilor: real-ireal; se realizează o încălcare a realităţii, prin anularea temporalităţii (timpul
fie se condensează, fie se dilată), prin invazia sacrului în profan etc.
2. Iniţierea eroului, cifrele simbolice
3. Caracterizare directă: autocaracterizare; caracterizare indirectă: limbaj, gestică, intonaţie.
4. muzicant – varianta degradată a artistului, echivalent cu statutul de profesor de pian, dependent de
material, efemer şi imitaţie; artist – statutul ideal, etern şi creator, ratat în existenţa terestră a personajului.
5. contradicţia între aspiraţie şi realitate; personaj banal, modest profesor de pian, ratându-şi existenţa, cu un
acut sentiment al neîmplinirii cauzat de teama de-a risca, multumindu-se cu rutina zilnică care îi asigura o
oarecare siguranţă, dar nu-i asigura împlinire.
6. cele trei fete fac trimitere către mitul ielelor, iar baba către mitul Cerberului.
7. Finalul poate fi interpretat făcându-se trimitere la motivul călătoriei şi al pădurii-labirint: o călătorie a
regăsirii sinelui şi a regăsirii iubirii care împlineşte sufletul, sugerându-se triumful asupra propriului
destin. Birja poate fi comparată cu luntrea lui Charon.Finalul mai poate face trimitere către mitul
Androginului când cei doi vor forma cuplul primordial, uniţi fiind prin/în moarte.Drumul porneşte dintr-
un vis către un alt vis: Toţi visăm...Aşa începe ca-ntr-un vis...
8. accentul este pus pe caracterizarea personajelor, tinde către obiectivizare;
- fiecare cerinţa va fi punctată cu câte un punct plus două puncte din oficiu.