II.

ASPECTE GEOGRAFICE ALE LIMBII ROMÂNE

Limba, în general, este definită drept “principalul mijloc de comunicare între membrii unei
colectivități”. Așadar, principala funcție a limbii este cea de comunicare.
Atenție! Limba nu trebuie confundată cu limbajul! Limbajul este doar procesul de exprimare a ideilor
și a sentimentelor prin mijlocirea limbii.
Dacă discutăm din punct de vedere geografic despre limba română (zonele în care se vorbește), se
disting 4 dialecte ale acesteia (subdiviziuni ale limbii/ramuri din străvechime):
1. dacoromân, care se vorbește la N. și la S. de Dunăre
2. aromân, care se mai numește macedoromân și se vorbește în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia,
Macedonia, sudul Albaniei și Bulgaria)
3. meglenoromân, vorbit în Câmpia Meglenului și în ținutul Caragiovei (la nord de Salonic, în Grecia,
Macedonia, Serbia)
4. istroromân, vorbit în Peninsula Istria din Croația
Dialectele aromân, meglenoromân și istroromân se vorbesc la sud de Dunăre.
Dialectul dacoromân cuprinde 5 graiuri:
1. muntean
2. moldovean
3. bănățean
4. crișean și maramurșean
5. oltenesc
Graiul muntenesc este folosit în Muntenia și în Dobrogea. Nu vi le arăt pe hartă, că o să vreți să va
arăt și temperaturile!
Graiu’ moldovinesc - folosât în Molodova șî-n Basarabia, pâni hăt, dincolo di Nistru, în Bucovina!
Graiul bănățan - folosit în Bănat care-i fruncea!

III. DEFINIȚIA GENEALOGICĂ A LIMBII ROMÂNE

Limba română se înrudește din punct de vedere genealogic cu alte limbi romanice (neolatine),
dezvoltate, fiecare în parte, din limba-mamă, latina, în mod diferit (independent).
Limbile romanice sunt:
- româna
- italiana
- longobarda (în Italia)
-franceza și provensala (numită și occitana)
- spaniola și catalana ( catalana este vorbită în Catalonia)
- portuheza
- sadra (în Sardinia, insulă aparținând Italiei)
- retoromana (numită și romanșă și vorbită la granița dintre Elveția și Italia)
- dalmata (a dispărut în sec. al XIX-lea)