Tema: Diferențe dialectale (teritoriale, sociale)

Dialect:

 ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând mai multe graiuri;

 variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale
(teritorial);
 variantă a limbii utilizată de un grup social specific (social);
 grai, idiom, vorbire.

Dialecte românești - deplasarea spre alte regiuni ale unor grupuri de vorbitori, a dus la
apariţia celor patru dialecte româneşti:

1. dacoromân – în Dacia istorică;

2. aromân – în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, sudul Albaniei şi
Bulgaria, arar în România);
3. meglenoromân – în sudul Bulgariei şi nordul Greciei, pe valea râului Vardar.
4. istroromân – vorbit azi în Peninsula Istria din Croaţia.

Dialectul dacoromân - o „înfrăţire” teritorială a cuvintelor, în hotarele în care au stat de-

a lungul veacurilor cele trei ţări române: Moldova, Transilvania şi Ţara Românească (în
care s-au aflat vremelnic - Banatul, Almaşul şi Făgăraşul, respectiv, Dobrogea)

Subdialectele (graiurile) românești - sunt acele particularități ale limbajului popular,

care se manifestă în diferite zone geografice ale țării: muntean, moldovean, bănățean,
crișean și maramureșean și se vorbesc în provinciile de la care provin și numele lor.

Subdialectele (graiurile) dialectului dacoromân urmăresc harta provinciilor istorice:

Moldova, Muntenia, Ţara Românească, pentru că se pare că Transilvania nu ar avea un
dialect sau un grai propriu, diversele ei regiuni grupându-se, din punct de vedere
lingvistic, cu regiunile învecinate din celelalte provincii.
Graiurile românești se deosebesc unele de altele prin trăsăturile fonetice și lexicale care le
și particularizează. De exemplu, în Moldova și în Banat consoanele „ci”, „gi” se rostesc
„s”, „j”, iar consoanele „p”, „b”, „f”, „v”, „m” urmate de „i” se pronunță „chi”, respectiv
„ghi”, „hi”, „ghi” (i, ji), „ni” (ex. „picioare = chișoare”).

Spre exemplificare, iată câţiva termeni lexicali specifici cu o mare circulaţie în ariile
dialectale:

boltă – Banat, Transilvania; dugheană – Moldova; prăvălie – Muntenia

bumb – Banat, Moldova, Muntenia; nasture – Moldova, Muntenia, Dobrogea, sudul

Transilvaniei

cârciumă – Muntenia, Oltenia, Dobrogea; crâşmă – Moldova; făgădău – Ardeal

glod – Moldova, nordul Transilvaniei şi Dobrogei; im – Banat, Hunedoara; noroi –

Muntenia, Banat; tină – Oltenia

Cauzele apariției dialectelor:

1. locul de trai (regiunea, zona geografică);

2. mediul de trai (social, profesional, familial);
3. nivelul intelectual diferit

 Regionalisme – fapte de limbă caracteristice vorbitorilor unei limbi dintr-o

regiune anumită (cuvinte, forme gramaticale, accent, pronunție):

 fonetice – piatră/chiatră; bine/ghini; vin/jin; zahăr/dzăhar;

 lexicale – pâine/pită; pernă/căpătâi; varză/curechi; beci/bordei; grădină/harman;
 morfologice – voi merge/oi merge; lucrează/lucră; nu/no; mănâncă/mâncă;
 sintactice – schimbarea ordinii cuvintelor în propoziții, expresii.

 Profesionalisme – cuvinte/fapte de limbă caracteristice vorbitorilor de o anumită

profesie.

Exemple:

 medic – chirurgie, septic, intravenos, oftalmologie, hemoragie, zonă cervicală etc.;

 profesor – lecție, diriginție, predare, curriculum, consiliu profesoral etc.;
 bancher – credit, depozit, finanțare, debit, corporație etc.

 Argou – limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, criminali, pentru a nu

fi înțeleși de restul societății; limbaj convențional, folosit în mod conștient de către
vorbitorii unui grup social, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți (limbaj secret).
Exemple:

Bicicletă – ochelari; bostan – cap; curcan – polițist; a ciordi – a fura; mișto – foarte bun; a
ciripi – a denunța; fasole – dinți; bombă – senzație etc.

Există un argou al elevilor, al studenţilor, al celor din armată, al deţinuţilor, al

hoţilor, al interlopilor etc., cuprinzând cuvinte al căror sens a fost “deturnat”, putând fi
decodat doar de cei care cunosc limbajul respectiv.
Argoul elevilor: bacu (examenul de bacalaureat); mate (matematică); masa de operație
(catedra); babac (părinte); nașpa (antipatic, nesuferit); bengos (formidabil); parametru
(deștept); plopist (prost) etc.

 Jargon – limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l
vorbesc de a se distinge de masa vorbitorilor și care se caracterizează prin
abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei, împrumutate din alte
limbi.

Exemple:

Angelul meu – îngerul meu; merci – mulțumesc; pardon – mă scuzați; ok – bine; ciao –
bună ziua/bună seara; te capisc – te înțeleg; trend – tendință; fashion – modă; vibe –
stare; cool - frumos etc.

 Ocazionalisme – cuvinte sau forme utilizate doar în anumite situații de

comunicare; cuvinte formate ocazional, întâmplător.

Exemple:

A se anticarisi (de la „anticar”) – a îmbătrâni frumos; a se siberiza (de la „Siberia”) – a

răci; poliglod (de la „poliglot”) – care pretinde că știe multe limbi, dar nu știe niciuna;
radio-baba – persoană care știe tot și răspândește informația; a dădăi – a spune repetat
„da” etc.

Temă pentru acasă:

 De studiat tema
 De exemplificat categoriile învățate