Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Registrele stilistice
Definiție
Registrele stilistice sunt varietăți ale limbii, manifestate în procesul vorbirii, determinate social și
cultural. Apar și sub denumirea de limbaje, diferențiate lexical (la nivelul cuvintelor) și sintactic (la
nivelul organizării enunțurilor), de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori.
1. Registrul popular
specifică maselor din zona rurală, în special
simplitatea frazei, limbaj curent
multitudinea de locuțiuni și expresii (la soare te puteai uita dar la dânsa ba, de-ale
gurii, a da ghes, a da de veste, a avea de furcă,)
limbajul vieții cotidiene, a meșteșugurilor și ocupațiilor tradiționale:( ștergură, a da
apă la moară, la botul calului,)
sintaxă afectivă: interjecții (Văleu!), diminutive (anișori), propoziții exclamative sau
interogative (Ce să vezi?), dativul etic (să mi te-omoare)
elemente peiorative: insulte, blesteme etc.(Ardă-te-ar para focului să te ardă! Bată-
te să te bată!)
alte exemple: acu, să le deie, sară, s-o făcut, parale
2. Registrul regional
apare în vorbirea din diferite zone ale țării
diferențe fonetice sau semantice în funcție de regiune,
Graiurile sunt variante regionale ale limbii romane și se deosebesc între ele fonetic
sau lexical: moldovenesc, muntenesc, ardelenesc, oltenesc, dobrogean, crișean,
maramureșean, bănățean, bucovinean
în textele literare creează culoarea locală
exemple: dește, curechi, lubeniță, fotag, păsulă, croampe
3. Registrul literar/ cult
se caracterizeaza printr-o frază elaborată,
vocabular variat: utilizeaza numeroase neologisme, cuvinte livrești, împrumuturi
el cuprinde limbajele specializate ( stilurile funcționale)
poate fi politic, filozofic, intelectual ori un discurs oratoric pe teme grave.
respectă normele limbii literare
elemente puține de afectivitate
cea mai îngrijită formă a limbii române
utilizat în situații oficiale, în texte științifice etc.
4. Registrul familiar (colocvial)
variantă lingvistică dintr-o sfera socială restrânsă: în familie, între prieteni/rude sau
colegi;
principalele caracteristici: oralitate (Păi,), variație stilistică, elemente din registrul
popular, expresivitate, cuvinte peiorative, interjecții, formule de adresare (băi,
măi etc.), porecle, ironie, umor etc.
nu este foarte îngrijit și nu respectă cu strictețe normele gramaticale
alte exemple: M-o pus ăștia să fac o prezentare…., a sparge banii, pa!, servus!, Vreau
și eu o cafea!, neața!
5. Registrul argotic
- limbaj folosit de anumite grupuri sociale (elevi, studenți, delicvenți), cu scopul de a nu fi înțeleși cu
ușurință de cei din jur sau din dorința de apartenență la un grup.
- suferă permanente modificări (prin denaturarea sensului inițial al cuvintelor), fiind preluat și
îmbogățit de alte categorii
Exemplu: curcan, gabor, sticlele – pentru polițist; nașpa, ghenă, nasol pentru neplăcut,
urât; diriga, mate, mititica, cașcaval- pentru diriginte, matematică, pușcărie, bani.
6.Jargonul este un limbaj specializat în care se abuzează de cuvinte străine: bonjour, madam’, O.K.,
weekend, look, bye-bye, merci, cool, full
exprimă dorința vorbitorului de a epata (a ieși în evidență)
7. Arhaismele sunt cuvintele vechi care au dispărut din vorbirea curentă sau care şi-au modificat
complet înţelesurile.
În funcţie de specificul manifestat, arhaismele pot fi: arhaismele lexicale, ţin de vocabular şi
denumesc cuvinte ieşite din limbă din cauza dispariţiei obiectului, meseriei, obiceiului etc: gramatic,
pârcălab, copist, stolnic; arhaismele fonetice se referă la pronunţia veche a cuvintelor, deşi ele nu au
dispărut din limbă: a îmbla (a umbla), a împle (a umple), a rumpe (a rupe), samă (seamă); arhaismele
morfologice se referă la forma veche a părţilor de vorbire, la flexiunea acestora: inime (inimi),
greşeale (greşeli), aripe (aripi), ruinuri (ruine); arhaismele semantice cuprind acele sensuri care au
dispărut din limbajul curent, deşi cuvintele ca atare continuă să existe. Cu alte întelesuri: prost = om
simplu; nemernic = străin, pribeag;
În operele literare, arhaismele, regionalismele şi cuvintele populare sunt elemente stilistice, artistice,
deoarece au rolul de a evoca atmosfera, culoarea epocii conturate în creaţia respectivăsau sunt
mijloace de caracterizare pentru personajele literare, care ilustrează, prin limbaj, o anumită
tipologie.
8. Registrul standard: utilizat în momente obișnuite de comunicare: școală, mass- media.
absența implicării afective
eliminarea regionalismelor, a jargonului
cuvinte cu sens denotativ (propriu)
păstrează corectitudinea limbii
nu e de o mare complexitate
9. Neologismele: sunt unități lexicale noi, apărute recent, un mijloc de îmbogățire a vocabularului
limbii române.
pot fi împrumutate din alte limbi (weekend, puzzle) sau create prin mijloace proprii (anormal,
anticalcar)
folosite pentru a denumi concepte noi: invenții, fenomene etc.
cele mai multe sunt in stilul științific, în terminologia de specialitate (marketing, job,
management, lobby)
sunt necesare dar trebuie folosite cu măsură
10. Registrul oral: folosirea unor aspecte specifice limbii vorbite în textele scrise. Oralitatea se
realizează prin:
diminutive și augmentative: ziulică
vocative (substantive): Ileano!
imperative (verbe): Vino!
propoziții exclamative și interogative: Așa-i el. Ce să-i faci?
interjecții: Off!
forme verbale și pronominale scrute: Dacă-i așa, lasă-l în pace!
dativ posesiv: Mi ți-l ia și pleacă cu el.
locuțiuni
repetiții: Era frumoasă, frumoasă.