DRAGI ABSOLVENTI, Va urez din suflet SUCCES la examenul de maine si poimaine!

Iata cateva SFATURI FINALE:

Ganditi-va ca nu este posibil sa picati examenul! Fiti atenti la tinuta si atitudine; Aveti timp destul de gandire (circa o ora)-deci, nu intrati in panica! Lectura textului este primul lucru prin care va prezentati-deci, aveti grija sa cititi cursiv, cu intonatie (daca aveti emotii mari, urmariti rand cu rand cu ajutorul unei foi albe suprapuse peste text); Cititi tare, energic, entuziast, raspundeti privind evaluatorii direct, chiar daca nu sunteti siguri 100% de ce stiti; Incercati sa raspundeti oral, fara sa cititi permanent de pe ciorna; Multe din cerinte presupun argumente-dati citate din text! La subiectul II, construiti o argumentare ca pentru subiectul II de la proba scrisa! Adica, sa aveti structura specifica- In opinia mea/In primul rand/In al doilea rand/ In concluzie.

invata O SINGURA POVESTIRE din Hanu Ancutei

TIPURI DE TEXTE
Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni se comunic idei. 1. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente desfurate n timp i spaiu. - Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c indic o cronologie a evenimentelor; - Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus; 2. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane, obiecte, emoii i se concentreaz asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor. - Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc. - Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor scene din viaa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul descrierea fizic i/ sau moral a unui personaj), ct i n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor produse etc.); - Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemneaz obiectul descrierii i prile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul n care sunt percepute proprietile obiectului descris; adverbele care precizeaz coordonatele spaiale ale obiectului descries sau ale perspective din care acesta este descris; Timpurile verbale folosite sunt: prezentul i imperfectul. - Folosit n textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative timpul naraiunii avanseaz, n timp ce timpul aciunii st pe loc. 3. Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz nelegerea, ofer explicaii n legtur cu diverse obiecte, fenomene, situaii, atitudini ale unor persoane, demonstreaz cum se face un lucru, cum funcioneaz un aparat, cum se fac obiectele etc.; Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate; Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele tiinifice, textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reete culinare, reclamele publicitare, anunurile, buletinul meteo etc.); ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informai?,Cum suntem informai?; De ce? (n ce scop este transmis informaia)? n textele informative, emitorul este o prezen discret, estompat. 4. Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea).

n concluzie, scopul i elementul accentuat sunt n strns legtur cu modul de expunere selectat:

SCOP Destindere Autoexprimare Informare Convingere

Tipuri de texte: 1. Informativ: -obiectiv -mesaj neutru -referent real -lexic specializat -monosemantism -denotatii -pluralul autorului -structura riguroasa -dovezi care sustin teoria

ELEMENT ACCENTUAT Public Autor Subiect Autor Subiect/ Public - Subiect

MOD DE EXPUNERE Narativ Descriptiv Expozitiv Argumentativ

-functie informativa sau referentiala -scop informativ, educativ 2. Argumentativ -persoana I si a IIa -structuri specifice (ipoteza, argumentare propriu-zisa, concluzie) -conectori (structuri sintactice de organizare) : in opinia mea -tehnici argumentative: inductia, deductia, enumeratia, exemplul, argumentul autoritatii (un proverb dat ca exemplu, citate) -functia persuasiva -scopul persuasiv (incerci sa convingi) 3. Descriptiv -descrierea de tip portret sau de tip tablou

-descrierea obiectiva (stiintifica) sau subiectiva -enumerarea unor insusiri -verbe de perceptie -imagini vizuale, auditive -caracter subiectiv -functia poetica (figuri de stil) sau referentiala 4. Narativ -actiunea gradata pe momente ale subiectului -o insiruire de evenimente -instantele narative (autor, narator, personaj cititor) -timp, spatiu -modalitate de expunere- naratiunea

REGISTRE LINGVISTICE
REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n procesul vorbirii, determinate social i cultural; apar i sub denumirea de limbaje, difereniate lexical i sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori. A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o funcie comunicativ, limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime (cercul colegilor de serviciu, la spectacol, ntr-un compartiment de tren, ntr-un grup de prieteni sau n cercul familiei, al rudelor). Se identific prin urmtoarele caracteristici: poliglosia (adaptarea exprimrii la mediul social i cultural al interlocutorilor); se dezvolt spontan; degajarea n exprimare (fr constrngeri lingvistice); numarul mare de cuvinte cumulative (Ce lucruri interesante ai mai fcut?); aproximri (S-a cam speriat.) ticuri verbale (i deci, cum am spus...; M rog, o s vin el.); forme neliterare ale cuvintelor; repetiii; cliee lingvistice; locuiuni; diminutive, augmentative; superlative populare; formule de adresare (bi, mi, bade, neic, domle); vocative, imperative; propoziii exclamative i interogative;

expresii peiorative; supranume (poreclele); elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal etc.) B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaz mesajul oral, remarcndu-se prin: folosirea termenilor concrei; registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor folclorice), limbajul tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor tradiionale); redundan; accidente fonetice; locuiuni i expresii populare; sintaxa afectiv (interjecii, diminutive, augmentative, paralelismul sintactic, propoziii exclamative, dativul etic, vocativul etc.); polisemie bogat; elemente peiorative (insulte, imprecaii, termeni obsceni). C. REGISTRUL ORAL difereniaz, pe coordonata lexical, limbajul popular originar(rural) de oralitatea citadin, dar se recunoate prin aceleai particulariti ale vorbirii: efecte sonore n realizarea enunului; diminutive sau augmentative; derivare spontan (L-a citit i rscitit.); forme pronominale sau verbale scurte (Casa-i pe deal., C-l folosete); vocativ diversificat (Ileano!. Ilean!); folosirea articolului posesiv a invariabil (A gsit nite cri a copiilor.); articolul hotrt proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina); dativul etic (Mi i-1 ducea cu vorba.); formule de adresare; superlativ perifrastic (Stranic de bun!); verbe la prezent, trecut i viitor nedifereniate (nu acioneaz concordana timpurilor gramaticale); forme verbale echivalente modului imperativ (S vii repede!); i adverbial (cumulativ, iterativ); interjecii; locuiuni; expresii echivalente negaiei (mare lucrul, ba bine c nu!, pe naiba!); acorduri forate (hain kakie); coordonarea sintactic; propoziii incidente; propoziii eliptice de predicat; tautologia; repetiia;

anacolutul; dezacorduri (subiect - predicat); paralelism sintactic; propoziii exclamative i interogative; elemente paraverbale; oralitatea cult se remarc prin frecvena formulelor de adresare, exclamaii, interogaii, repetiii emfatice, enumeraii retorice, elipse, suspensii (n discursul oratoric). D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implic: respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic); pstrarea integritii fonetice a cuvintelor; vocabular bogat, nuanat; prezena termenilor abstraci, specializai, neologici; evitarea repetiiilor; elemente afective puine i controlate; sintax complex: procedee retorice ale discursului etc. E. REGISTRUL ARHAIC vizeaz opiunea vorbitorului n a folosi particulariti ale limbii romne vechi: cuvinte de origine slav; arhaisme fonetice (pre) i lexicale (logoft); folosirea vocalei u (serviciu, Mateiu) n poziie final (sub influena transcrierii kirilice a unor cuvinte); formele verbale de perfect simplu i mai-mult-ca-perfect, plural, fr sufixul r (Noi luptasem...); sintax greoaie (latin); pluralul majestii; forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora ( carii, carele pentru pronumele relativ 'care') etc. F. REGISTRUL REGIONAL apare n vorbirea dintr-o anumit zon a rii, caracterizat fiind, printre altele, de: forme fonetice neliterare (itia - 'acetia'; dete - 'degete'); lexic (curechi - 'varz'; lubeni - 'pepene verde'); forme ale verbelor auxiliare (o venit, oi vedea); perfectul simplu (predilect n Oltenia); forma pronominal dnsuldnsa, cu valoare afectiv n Moldova. G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc (grupuri sociale: elevi, studeni, delincveni etc.). Se remarc prin: permanenta schimbare a fondului lexical;

fonetica i morfosintaxa repet caracteristicile limbajului popular; folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun (cobzar - 'informator'; mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist'; mate - 'matematic' ; diriga - 'diriginta' etc.). H. JARGONUL se prezint ca variant a limbii naionale, delimitat dup criterii sociale i culturale sau profesionale. Const n folosirea folosirea excesiv a unor cuvinte strine (neogreceti, franuzeti, englezeti), cu intenia emitorului de a epata, ceea ce implic preiozitate lingvistic. Vorbitorii tineri utilizeaz frecvent elemente de jargon (bye-bye, ,,merci, ,,full, ,,cool).

UTIL IN ARGUMENTARE (1)

Mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri: verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.; adverbe/ locuiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitii evaluative: probabil, posibil, desigur, fr ndoial, cu siguran etc.; conectori exprimnd cauzalitatea, consecuia i concluzia: pentru c,ntruct, nct, deci, prin urmare; elemente corelative care indic un raionament de tipul cauzefect: dacatunci; cu ctcu att; conectori de ierarhizare a argumentelor: n primul rnd/ mai nti, n al doilea rnd etc., apoi, n concluzie/ aadar, deoarece, de exemplu, precum se tie (se cunoate); conectori ce indic gruparea argumentelor n jurul unei teme: n ceea ce privete, din punctul de vedere al; conectori de introducere a exemplelor: de exemplu, precum, astfel; conectori de introducere a unei comparaii: la fel ca..., spre deosebire de ...;

UTIL IN ARGUMENTARE (2)

Exprimarea legturilor logice ntre idei Tip de raionament Enumerare tip de raionament folosit n numirea argumentelor Adunare tip de raionament folosit n numirea argumentelor cu dovezi i exemplificarea dovezilor Explicare tip de raionament folosit n susinerea argumentelor cu dovezi i exemplificarea dovezilor Alternativ tip de raionament folosit n producerea de contraargumente Comparaie tip de raionament folosit n Operator specific n primul rnd, n al doilea rnd, n continuare, n sfrit n plus, nc, n afar de, pe lng

Explicarea cauzelor: fiindc, datorit,pentru c Explicarea consecinelor: deoarece, din cauz c, n consecin, prin urmare Sau... sau..., fie...fie..., pe de o parte...pe de alt parte... Cum, ca i cum, de parc, la fel ca, diferit de

susinerea dovezilor i exemplificarea lor Opoziie sau restricie tip de raionament folosit n producerea contraragumentelor Sintez i final tip de raionament folosit n n concluzie, rezumnd, n final, pentru a finalizarea discursului concluziona, n consecin, rezult c ... Din contr, totui, dei, este contrar cu ...

STILUL BELETRISTIC Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului. Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il constituie transmiterea de informatii . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca expresie a unui continut determinat , este unica si irepetabila . Modalitati de comunicare: sunt valorificate deopotriva naratiunea, descrierea, dialogul si monologul, in scris sau oral (in creatia populara). Creatii: vezi toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic) Caracteristici: - Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real , in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor ; destinatarul nu-si pune problema falsului , el stie ca e vorba de fictiune , de conventie ; textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ceea ce spune , ci si la CUM SPUNE ; - Deschiderea catre toate mijloacele de expresie, indiferent carui stil functional ar apartine; se apeleaza la toate sferele vocabularului , astfel incat in opera literara apar deopotriva : regionalisme , elemente de jargon si de argou , arhaisme si neologisme ; - Limbajul expresiv, obtinut prin valorificarea figurilor de stil. ATENTIE! 1. Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba literara (= aspectul cel mai elaborat al limbii, supus regulilor la toate nivelele lingvistice). 2. In limbajul liric, fenomenele neliterare (pleonasm, dezacord etc) sunt consideratelicente poetice.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi De Camil Petrescu STILUL COLOCVIAL ( FAMILIAR , COTIDIAN ) Este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , in viata de zi cu zi . Modalitatile de comunicare sunt : dialogul oral ( cea mai frecventa), dialogul scris ( schimb de scrisori ) , monologul scris ( notite , jurnal intim ) , monologul oral ( relatari si anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) . Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,, stapanit,, de toti vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata . Este unicul stil in care este posibila si se realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii. Caracteristici : - naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor reguli, factori de constrangere si control precum in alte stiluri ale limbii ; - continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare . Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice , a cuvintelor de umplutura, a abrevierilor de tot felul , dar mai ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii dialogate , precum si prin mijloace extralingvistice ( mimica , gestica ) care permit intreruperea comunicarii , restul fiind sugerat . Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie , prin utilizarea zicalelor , proverbelor , locutiunilor si expresiilor , prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze . - incarcatura emotionala : comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor emotionale , pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar . Lingvistic , aceasta trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor , a cuvintelor peiorative , a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc. - inclinatie spre satira si umor , exprimata printr-o varietate de procedee : porecle , contaminari ( ,, Bine-ai venit nepurcele ! ,, ) , calambur ( ,, Ai iesit la vanatoare de lei ? ,, ) unitati neologice ( Curat murdar ! ,, )

STILUL PUBLICISTIC este acea modalitate de comunicare prin care publicul esteinformat , influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice , economice , artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si publicatii ) , monologul oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral ( dezbaterile publice ) , dialogul scris ( interviuri consemnate scris ) . Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda, stirea, anuntul publicitar etc. Caracteristici : Contopirea celor doua componente - intelectuala si afectiva , tranzitiva ( obiectiva , informativa ) si reflexiva ( subiectiva , afectiva ) , in vederea indeplinirii sarcinilor de informare si formare de convingeri ; Caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul realitatii cotidiene ; este stilul cel mai sensibil la nou, la schimbari lingvistice; Apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri , datorita ariei tematice foarte largi ;

Imprumuta diverse trasaturi proprii beletristicii : preocuparea pentru inovatia lingvistica ( creatii lexicale proprii ) , utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor , titluri eliptice , adeseori formate dintr-un singur cuvant , constructii retorice ( repetitii , interogatii , enumeratii , exclamatii etc. ), utilizarea larga a sinonimelor ; tendintele de aglomerare sintactica ; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative , folosirea figurilor de stil, valorificarea sensurilor figurate ale cuvintelor.

STILUL.CALITATILE PARTICULARE
Inafara calitatilor generale, stilul individual poate fi caracterizat si printr-o serie de insusiri particulare. Din combinarea acestora rezulta originalitatea exprimarii. Cele mai cunoscute calitati particulare sunt: 1. NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautarefortata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul.Opuse naturaletei sunt afectarea si emfaza. 2. DEMNITATEA - impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinte; ea cere sa se evite ce este vulgar, trivial, grosolan, necuviincios. 3. ARMONIA - obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului; opusul armoniei este cacofonia. 4. FINETEA - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un modindirect ganduri, sentimente, idei (subtilitate in exprimare). 5. SIMPLITATEA reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si expresiilor simple. Opus este simplismul, expresie a superficialitatii 6. RETORISMUL folosirea unor cuvinte si structuri care imprima comunicarii onota entuziasta, patetica. Daca este formal, devine cusur. 7. UMORUL sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii. Are o gama foarte variata, de la umorul jovial, plin de haz , pana la umorul negru, tragic sau absurd. 8. IRONIA consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin disimulare.Poate fi persiflare, zeflemea, batjocura, autoironie, sarcasm etc. 9. CONCIZIA utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. Opusa conciziei este poliloghia. 10. ORALITATEA folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite. NOTA In cerintele de anii trecuti de la bacalaureat, am intalnit si VARIETATEA STILISTICA, luata drept calitate particulara a stilului; aceasta consta in amestecul de stiluri ale limbii in exprimare.

STILUL.CALITATI GENERALE
In vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a se exprima in scris (stil individual) In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii: 1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale (stiluri functionale);

2. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand un stil literar. In orice act concret al vorbirii, se evidentiaza doua tipuri de trasaturi: unele care arata apartenenta comunicarii la un anumit stil functional, si altele care arata ca apartine unui anume vorbitor. Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii obligatorii, numite CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt: 1. CLARITATEA = expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles; absenta claritatii in comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si echivoc;tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia. Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute, de larga circulatie, si evitarea termenilor dificili, iar la nivel sintactic prin folosirea constructiilor firesti, in spiritul limbii si evitarea frazelor lungi, obositoare. 2.CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale in ceea ce priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice sunt solecismul(dezacordul dintre subiect si predicat) si anacolutul (amestecul de constructii sintactice). 3.PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact intentiile autorului;lipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor/constructiilor cu sensuri nepotrivite, sau din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate. 4.PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare. Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) urmatoarele grupuri de cuvinte: potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme (cuvinte vechi, iesite din uzul curent al limbii), neologisme (cuvinte recent intrate in limba, al caror uz nu a fost inca pe deplin validat) si regionalisme, (cuvinte a caror intrebuintare este locala, specifica unei zone). potrivit cu valoarea de intrebuintare a cuvintelor, cu sensurile in care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putem identifica doua categorii de termeni neliterari: argoul (un limbaj folosit doar de anumite grupuri de vorbitori care confera cuvintelor alte sensuri decat cele de baza pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc codul) si jargonul (un limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati profesionale, folositi pentru a realiza o comunicare mai rapida). mai sunt neliterare si formele cu modificari de sunete (caderi, adaugari, inlocuiri).
NOTA: LIMBA LITERARA NU ESTE ACELASI LUCRU CU LIMBA DIN OPERELE LITERARE (STILUL BELETRISTIC!!!!)

5. PRECIZIA = utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru intelegerea comunicarii;opuse ei sunt: stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos) si digresiunile (abaterile de la ideea centrala a textului prin paranteze sau constructii incidente).

STILURILE FUNCTIONALE Stilul functional este o varianta a limbii care indeplineste functii de comunicare intr-un domeniu de activitate determinat . Orice stil functional apare ca un model care exercita o anumita presiune asupra constiintei vorbitorilor .

Limba romana literara actuala contine cinci stiluri functionale de baza:oficial(administrativ), tehnico-stiintific, publicistic, colocvial si beletristic.

1. STILUL OFICIAL ( ADMINISTRATIV ) indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor oficiale . In ordinea frecventei si a importantei apar urmatoarele modalitati de comunicare :monologul scris ( in documente si acte oficiale ) , monologul oral ( cuvantari in ocazii oficiale ) , dialogul scris ( corespondenta oficiala ) , dialogul oral ( in relatiile oficiale dintre institutii si public ) . Compunerile cu destinatie oficiala sunt: darea de seama, procesul-verbal, autobiografia, cererea, raportul, declaratia, referatul, curriculum vitae, memoriul de activitate, scrisoarea de intentie. Caracteristicile generale ale stilului : - stricta respectare a normelor limbii literare : corectitudinea fonetica , gramaticala , ortografica , lexicala si grafica ; - caracter obiectiv , impersonal ; comunicarile ( scrise sau orale ) sunt neutre expresiv , lipsite de incarcatura afectiva ; - accesibilitatea , claritatea si precizia : comunicarile oficiale nu permit decat o singura interpretare ; - absenta oricarei nuante afective , prezenta formalismului , a exprimarii rigide ; lipsesc lexicul afectiv , mijloacele de expresie figurata , epitetele apreciative . - specificitatea acestui stil o da utilizarea unor clisee lingvistice (terminologie specifica) de tipul : ,,Subsemnatul ..... ; ,, In conformitate ...,, ;,, Conform hotararii ...,, etc. Caracteristicile specifice ale stilului: a. la nivel morfologic sunt frecvente: substantivele provenite din infinitive lungi (calificare, executare etc.) infinitivele cu val. de imperative (a se vedea capitolul) viitorul cu valoare de imperativ ( institutiile vor acorda fonduri) reflexivul pasiv (comitetele se aleg) forme verbale impersonale (vi se face cunoscut ca .) pluralul autoritatii (va rugam sa aprobati) preferinta pt anumite adverbe si locutiuni (in vederea, in scopul, pe baza, in consens cu.) locut. cu subst.mod ( in mod independent, in mod necesar, in mod obligatoriu) b. la nivel sintactic: grupuri predicative cu vb. a trebui, a putea; constructii infinitivale c. la nivel stilistic: coordonarea ca mijl. principal de organizare; elipsa respectarea unor reguli de organizare grafica

STILUL TEHNICO - STIINTIFIC - indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si tehnicii . Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in lucrari si documente stiintifice si tehnice ) , monologul oral ( in prelegeri , expuneri , sau comunicari ) , dialogul oral ( in cadrul colocviilor , seminariilor si dezbaterilor stiintifice ) Compozitii pe baza textelor stiintifice: analiza stiintifica ( filozofica , economica , politica , botanica etc. ),studiul stiintific, comunicarea stiintifica , referatul stiintific ,eseul stiintific. Caracteristici : - Corectitudine - in comunicare sunt preferate variantele literare la toate nivelele limbii) ; - Obiectivitate - comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva ; accentul cade pe comunicare de notiuni , cunostinte , idei etc. , astfel ca functia limbajului este cognitiva ; - Lipsa marcilor afective - intr-un text stiintific autorul , cel care transmite un asemenea mesaj , nu se implica in comunicare , prezinta un adevar stiintific de necontestat , iar receptarea se face obiectiv , pentru ca se adreseaza intelectului , gandirii abstracte , logice (exceptie: polemica stiintifica) - Accesibilitate - comunicarile se disting prin claritate , prin precizie si proprietate ; formularile , frazele sunt clare , precise iar topica frazei este fireasca, fara inversiuni ; ele sunt insotite adesea de mijloace auxiliare extralingvistice- tabele , diagrame , schite fotografii harti etc. ; Particularitati lingvistice: a)la nivel lexical: -fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie proprie; -termenii lexicali sunt de obicei monosemantici; -sunt frecvente neologismele; -se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva, cvasicomplet, extrafin, izotermic) si elemente de compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie, cronologie, futurologie); -termenii lexicali se folosesc in forme apropiate de cele internationale (computer, microbiologie, televiziune); b)la nivel morfologic sunt frecvente: -substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective; -infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note; -inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului, pluralul academic); c)la nivel sintactic predomina subordonarea fata de coordonare; d)la nivel stilistic sunt folosite procedee care au ca scop organizarea discursului stiintific: -coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie, paralelism si antiteza; -citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ; -figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini polemice; -digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note, adnotari in subsolul paginii; -succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a discursului stiintific.

DENOTATIE SI CONOTATIE
SENSURILE CUVANTULUI Cuvntul este o structur fonic (invelis sonor, format dintr-un sunet sau un grup de sunete care se noteaza grafic prin litere) la care se asociaz un sens, i este capabil s ndeplineasc o funcie n comunicare. Numim sens lexical nelesul pe care vorbitorii l atribuie unui cuvnt. Semnificaie nseamn actualizarea sensului. Un cuvnt oarecare, considerat izolat, poate avea unul sau mai multe sensuri. ntr-un context dat, o unitate lexical nu poate avea dect o singur semnificaie. Semnificaia rezult din relaiile pe care unitatea lexical le stabilete cu celelalte uniti lexicale n context. Cuvintele care au un singur sens (i, de regul, realizeaz o singur semnificaie) se numesc monosemantice. Ele au neles unic( termenii de specialitate, zilele sptmnii, lunile anului, numeralele). Cuvintele care au mai multe sensuri (i n contexte diferite realizeaz mai multe semnificaii) se numesc polisemantice. Atat cuvintele monosemantice, cat si cele polisemantice, au, n general, un sens comun, folosit n mod curent, care este sensul de baz. Cnd cuvntul denumete (denoteaz),el trezete n minte imaginea obinuit, comuna, independenta de context a unui obiect, a unei aciuni.Atunci el este folosit cu sensul propriu; ex: ochi=organ al vazului (Ma doare un ochi).Orice cuvnt al limbii trimite la un obiect la modul general. Aceast relaie direct care se stabilete ntre cuvnt i obiectul desemnat poart numele de denotaie, iar sensurile respective sunt sensuri denotative. Cuvintele polisemantice au, pe langa sensul de baza si alte tipuri de sensuri,secundare si figurate. Ele stabilesc o relatie indirecta intre cuvant si obiectul desemnat. Aceasta relatie se numeste conotatie, iar sensurile sunt conotative. Valoarea conotativ a cuvntului se pune n eviden numai n context. Acesta dirijeaz nelegerea. Sensurile derivate (secundare) ale cuvntului se ntemeiaz pe o modificare a sensului de baz, cu care pastreaza o relatie tip cauza-efect, parte-intreg, asemanare calitativa/cantitativa/formala etc.ex: ochi de geam, ochi de apa, ochi de impletitura, ou ochi, ochi de aragaz. Sensurile figurate sunt strict dependente de context ; prin ele, cuvntul are alt neles dect cel firesc, atribuindu-i-se nsuiri ale altor obiecte sau aciuni, de ex.:deasupra ma pazea ochiul rece al noptii. Denotaia i conotaia sunt modaliti de a reflecta realitatea prin cuvinte. Orice cuvnt polisemantic e dat n dicionar mai nti cu sensul propriu, apoi cu sensurile derivate.

FUNCIILE COMUNICRII

Exista ase funcii ale limbajului, n care sunt angajai factorii comunicrii(elementele situatiei de comunicare). Funciile limbii corespund siturii comunicrii lingvistice n perspectiva unuia dintre factorii comunicrii: emitator - funcia emotiv receptor funcia conativ mesaj funcia poetic cod - funcia metalingvistic context (sau referent) funcia referenial canal de transmitere funcia fatic

1.Functia corespunztoare centrrii mesajului pe emitor este funcia EMOTIVA,care trdeaz starea afectiv, sentimentele, valorile morale, capacitile cognitive i cultura emitorului. Funcia emotiv a comunicrii const n evidenierea strii interne a emitorului. Aceasta se refer, cum bine se tie, la capacitatea pe care o avem, ca emitori, s marcm poziia noastr fa de informaia pe care o conine enunul nostru. Ea se se realizeaz la nivelul emotiv al limbajului prin interjecii, exclamaii, prinlungirea emfatica a sunetelor. Este semnificativ c intonaia are un rol deosebit de important n exprimarea poziiei Emitorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor i augmentativelor, preferina pentru un anumit termen din seria de sinonime aflat la dispoziia vorbitorului. 2.Funcia orientat spre receptorul mesajului este cea CONATIV, ce servete laincitarea acestuia la aciune/respectiv la ncetarea aciunii prin ordine, ndemnuri, rugmini, interdicii, etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcia conativ se concentreaza pe strategia lingvistic a contactrii receptorului, bazat pe mrci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale i adjective) i imperativului (mod verbal personal), de propoziii imperative, exclamative, afirmative i negative . Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelen. 3. Funcia aferent mesajului este cea POETIC, prin care limbajul se orienteaz spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modulcum se spune, cum se vorbete, spre deosebire de limbajul tiinific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, n special reclamele pentru serviciile turistice. Funcia poetic presupune modul n care este concentrat mesajul poetic de la emitor spre receptor i constituie funcia esenial a artei verbale. Ea nu apare singura: n poezia epica, unde se ntrebuineaza formulri la persoana a treia, apare i funcia refereniala; n poezia lirica, n care enunurile sunt la persoana nti, apare i funcia emotiv, iar n poezia liric -adresativ, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare i functia conativa. n opera dramatica, se exploateaz din plin resursele oferite de funciile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicrii, care creeaz atmosfera specific. 4.Funcia corespunztoare codului este cea METALINGVISTIC, ce are n vederenelegerea corect i complet a mesajului. Ea presupune intervenii prin care se verific folosirea i nelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar s se atrag atenia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie n perifraze explicative (explicaii de genul glumesc, desigur). Funcia metalingvistic are n vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul n care funcionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaz i faciliteaz comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistic a comunicarii 5.Funcia limbajului corespunztoare contextului este cea REFERENIAL. Aceasta ilustreaz modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personal, o imagine, o prere sau o ide, aa cum o percepe emitorul. Funcia referenial transmite informatii despre lumea real sau imaginar,trimite la context i stabilete referent ul. Ea poate fi denotativ sau cognitiv, avnd n vedere informarea, contextul lingvistic i extralingvistic (social, cultural,) al comunicrii. 6. Funcia limbajului corespunztoare canalului este cea FATIC, interacional. Ea servete la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea interesului pentru aceasta pn la

ncheierea mesajului, prin verificarea funcionrii optime a circuitului. La nivelul contactului social funcia fatic asigur comunicarea de succes prin amprenta lingvistic degajat. Majoritatea textelor ndeplinesc mai multe functii, dar hotrtor pentru includerea ntr -un stil sau altul, este funcia dominant. De pild: emotiva n memorii, confesiuni, comentarii, interpretri critice conativ n ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame poetic n operele literare, dar i n unele mesaje publicitare metalingvistic n analize gramaticale, n dicionare, n texte cu caracter didactic referenial e dominant n comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici fatic n saluturi i formule de convenien, texte de receptare a mesajului telefonic

CE PUTEM DEDUCE DESPRE AUTORUL TEXTULUI SI DESPRE SITUATIA DE COMUNICARE?CUI SE ADRESEAZA TEXTUL?

Autorul=Emitorul= sursa de informaie dintr-o situaie de comunicare; Numele autorului este indicat n subsolul textului, alaturi de titlu In general, titlul sugereaz faptul c autorul este un: 1. scriitor text beletristic; 2. om de tiin text tehnico-tiinific; 3. Instituie legislativ ( Parlamentul Romniei ) text juridico-administrativ ( oficial ) ; 4. jurnalist text publicistic ( jurnalistic ) . Cititorul=Receptorul = beneficiarul informaiei dintr-o situaie de comunicare; Acesta poate fi: 1. specializat ( un specialist n domeniu: critic literar / jurist/ om de tiin ); 2. n curs de specializare ( elevi, studeni ); 3. nespecializat ( cititor obinuit ). Mesajul = fraza care poart informaia esentiala a textului(poate fi extrasa din text, sau poate fi sintetizata de cititor); Codul= limba romn; Canalul =scris; Referentul = informaia despre ceva;despre ce este vorba n mesaj; Contextul= poate fi vorba de contextul la care se refera mesajul, sau/si de contextul in care este emis mesajul

Trecerea din vorbirea direct in vorbirea indirect VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT Ex.: Dar vocea de dincolo adaog: - Coni! Uite Ionel! Vrea s-mi rstoarne maina! Astmpr-te, c te arzi! - Ionel! Strig iar madam Popescu; Ionel vin la mama! - Sri, coni! Vars spirtul ! s-aprinde! - Ionel! Strig iar mama, i se scoal repede s mearg dup el.

VORBIRE INDIRECTA=TEXT NARATIV Ex. Vocea de dincolo(servitoarea) o strig insistent pe doamna, adaugand c Ionel vrea s-i rstoarne maina, apoi i spune lui Ionel s se astmpere, pentru c se va arde. Madam Popescu l cheam pe Ionel s vin la ea. Si mai ingrijorata, slujnica o roag pe stapana s i sar n ajutor, fiindc Ionel vars spirtul i se poate aprinde ceva. Mama l strig iar pe Ionel i se ridica repede s mearg dup el. MODIFICARI SURVENITE: eliminarea liniei de dialog; transformarea persoanei I i a-II-a a verbelor i a pronumelor n persoana a III-a; semnalarea replicilor prin verbe care exprim aciunea de a spune; plasarea, dup aceste verbe, a unor cuvinte precum: c, s , ca s, dac, unde, cnd, care etc. (elemente de subordonare in fraza); reproducerea ct mai exact a cuvintelor vorbitorului, transpunand narativ marcile afectivitatii; transformarea modului imperativ n conjunctiv; transformarea cazului V n Ac sau D; eliminarea exclamaiilor, interogatiilor, interjectiilor

TIPOLOGIA TEXTELOR
Tipuri sau secvene de text Obiectivul lor TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam) Mrci lingvistice Genuri de texte ce probabile aparin sau care au o secven ce aparine unui anume tip de text - romane, nuvele, TEXTUL NARATIV - repere temporale, mai ales: atunci, apoi, mai trziu... - timpuri verbale: prezent i perfect compus sau perfect simplu - lexic: frecvena verbelor i adverbelor ce insist asupra aciunii - repere spaiale, mai ales: aici, mai departe, lng ... basme... - fapte diverse - pasaje de basm, schi, nuvel... ntrebri ce evideniaz specificul textului Cine? Ce face? Unde? Cnd? Cum? De ce?

Testul descriptiv

- pasaje de roman, nuvel, pastelul

Ce este descris? De cine? Cum? De ce?

Testul scenic sau dialogal / conversaional Textul informativ a informa

- timpuri verbale: imperfect sau prezent - lexic: frecvena substantivului i adjectivului; verbe ale strii; cmpuri lexicale ce asigur unitatea tematic - punctuaie specific - mrci ale enunrii

- plane anatomice - pasaje de ghid turistic

- piese de teatru - scene n texte epice - conversaii pe viu" - unele articole de pres - rubrici de pres de tipul meteo", anunuri"

Textul explicativ

- a face s neleag

Textul injonctiv a indica modul de aciune Textul argumentativ a convinge

- estomparea complet a emitorului - articulaii de tip cronologic: mai nti, apoi...; timp verbal: prezentul - lexic specific orizontului tematic - estomparea emitorului - conectori logici: cauz efect: deoarece, deci... - timp verbal: prezentul - lexic specific orizontului tematic - estomparea emitorului - timpuri verbale: imperativ sau infinitiv - conectori logici: deoarece, n consecin, cu toate acestea... - lexic, n funcie de strategia adoptat: neutru sau valorizant vs. devalorizant

Cine vorbete? Cu cine? Despre ce? Unde? Cnd? De ce? Despre ce suntem informai? De cine? Cum? De ce?

- manuale colare - unele texte tiinifice

Ce este explicat? De cine? Cum? De ce?

- reete - prospecte - expuneri, prezentare de carte - editoriale, cronici i comentarii de pres

La ce se refer indicaiile? Cine le d? De ce? Cine argumenteaz? Ce argumenteaz? Pe cine dorete s conving? Cui i se opune? De ce?

Iarasi foarte folositor pentru bacalaureat - oral , mai ales pentru aceia dintre voi care nu pot invata teorie foarte multa; cititi cu atentie mai ales coloana a 2-a (marci lingvistice probabile), ca sa va fixati cateva trasaturi ale fiecarui tip de text. Voi reveni cu detalii, pentru textele narativ si descriptiv (argumentativul l-am explicat deja)

TEXTUL LITERAR SI TEXTUL NONLITERAR

Materialul este luat de pe net, dar consider ca este foarte bine realizat si va ajuta sa realizati diferenta literar/nonliterar, importanta in rezolvarea unor cerinte de la proba orala a bacalaureatului.

MESAJUL poate fi structurat sub forma unui TEXT LITERAR sauNONLITERAR, n funcie de scopul comunicrii i modul particular de concretizare a informaiei transmise. A. TEXTUL LITERAR particularizeaz comunicarea artistic, pentru c n el se recunoate originalitatea reflectrii lumii nconjurtoare de ctre creatorul operei artistice (populare sau culte). n text se manifest funcia poetic a limbajului, prin excelen reflexiv, ntruct expresivitatea coninutului primeaz i nu informaiile oferite. B. TEXTUL NONLITERAR este elaborat pentru a comunica un coninut n care acioneaz, cu precdere, funcia referenial. Vizeaz domenii diverse, de

la cele tiinifice i juridico-administrative la mass-media audio-vizual, concretizndu-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/ scris; popular/ cult; regional, colocvial, argoul i jargonul). Indiferent de textul funcional reprezentat n comunicare, emitorul abordeaz obiectiv realitatea i folosete un limbaj comun, convenional, prin excelen tranzitiv (scopul principal este de a transmite informaii). TEXTUL LITERAR - caracter reflexiv - subiectivitatea emitorului - nclcarea intenionat a normelor lingvistice - limbaj expresiv, realizat cu ajutorul figurilor de stil i al procedeelor artistice - acioneaz funcia poetic - modalizare afectiv maxim TEXTUL NONLITERAR - caracter tranzitiv - obiectivitatea emitorului - respectarea normelor de redactare a textului funcional - limbaj specializat pe domenii de activitate - acioneaz funcia referenial - modalizare afectiv minim

SITUATIA DE COMUNICARE

FUNCIILE LIMBAJULUI
Scopul limbajului este acela de a transmite informaii, esenial este funcia sa de comunicare. Comunicarea organizeaz enunul n forme diferite, ceea ce duce la existena unor diferite tipuri de mesaj, care presupun mai multe funcii ale limbajului. Funcia limbajului -relaie ntre o anumit form lingvistic i situaia/ contextul/ poziia social ori interpersonal n care aceast form lingvistic este utilizat; nsumeaz comunicarea ideilor, exprimarea atitudinilor etc. Fiecrei funcii i corespund, n procesul comunicrii, forme lingvistice specifice; chiar dac un mesaj nu are o singur funcie, una dintre ele predomin i impune un anumit uz al unitilor lingvistice n enun.

Factori care intervin n procesul comunicrii EMITOR

FUNCTIILE CORESPUNZATOARE
(ROMAN JAKOBSON)

1. EMOTIV (numit i interjecional) - este centrat asupra emitorului, are ca scop exprimarea atitudinii vorbitorului fa de coninutul enunului. Stratul pur emotiv al limbajului este constituit din interjecii; dincolo de emoia pur, limba posed ns i alte caracteristici formale menite s marcheze participarea afectiv a vorbitorului la enun (persoana I la pronume i verb, intonaia* interogativ/ exclamativ, lungimea sunetelor etc): Vai, ce tare plou! DESTINATAR 2. CONATIV (numit i persuasiv sau retoric) (RECEPTOR) - orienteaz enunul ctre destinatar (receptor). Expresia gramatical a funciei conative este marcat de pers. a II -a la pronume i verb, de vocativ la substantiv i de imperativ la verb;intonaia exclamativ/interogativ caracterizeaz i ea enunurile a cror funcie primordial este centrat asupra receptorului: Ascult-m! De ce nu m crezi? 3. REFERENIAL (numit i denotativ, informativ) REFERENT - este orientat spre referentul mesajului, este funcia primordial ntr -o (CONTEXT) mare parte a enunurilor, coexistnd uneori cu alte funcii; i aparin enunuri neutru-informative ca: Pisica este un animal domestic . COD 4. METALINGVISTIC - este predominant n frazele care aparin metalimbajului, deci care transmit informaii despre un anumit cod*, devenit el nsui obiect de descriere n enun; distincia care st la baza identificrii acestei funcii se face ntre limbajul obiectual (care spune ceva despre obiect, referent) i metalimbaj (care spune ceva despre limbaj); explicaiile pot privi argourile, limbajul copiilor, (in)corectitudinea unei forme gramaticale, decodificarea unui alt cod .a.: Nu se spune ei este, ei face", ci ei sunt, ei fac"; u" nseamn ho; Sgeat nainte nseamn sens unic". CONTACT 5. FATIC - asigur meninerea contactului dintre vorbitor i interlocutor. Enunul poate cuprinde fraze care atrag atenia destinatarului sau confirm faptul c el rmne n continuare atent, att n comunicarea direct, ct i n cea mediat: Acum urmrii-m cu atenie!; Alo, mai eti pe fir? 6. POETIC(numit i estetic sau literar) MESAJ - este centrat asupra mesajului, constituind funcia predominant a artei verbale. Ea nu apare izolat n text, ci se combin cu celelalte funcii, de ex. n diversele genuri poetice: poezia epic, dominat de enunuri expozitive formulate la persoana a III-a. implic o participare a funciei refereniale; poezia liric, dominat de persoana I, cuprinde enunuri n care intervine puternic funcia emotiv, iar poezia liric-adresativ, cu valori retorice, formulat la pers. a II-a (oda, epistola), implic funcia conativ.

VARIANTA 2 ORAL + REZOLVARE

Varianta 2 Cum e mai bine s fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau i mari i multe i scumpe, dac se poate. i viu colorate? Nu vi se ntmpl s v uitai n jur n ultima vreme i s simii o atmosfer de bazar prsit? Cnd umblai prin magazine, prin hypermarketuri nu v lovete o revelaie c sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe n crucior? (...) De la portbagaj la dulapul de haine i apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu pn la sufocare casele de obicei, e un pas mental uor de fcut. Nu cumva am mucat prea cu pasiune i am rmas cu flcile ncletate, ca un pitbull, n buntile crora nu mai vrem s le dm drumul, pe care vrem s le avem i s le pstrm fr niciun fel de msur sau raiune? (Rzvan Exarhu, Viaa e o magazie?, n Evenimentul zilei, 20.07.2009) [Citete textul cu voce tare.] 1. Ce poi deduce despre autorul textului i despre situaia de comunicare? Cine este? Cui se adreseaz? Unde ar fi putut aprea textul? Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpr i le adun oamenii? De ce crezi c textul cuprinde o serie de ntrebri? 2. Care este opinia ta despre importana cumprturilor n ziua de astzi? Susine , cu argumente, opinia prezentat. Va propun o rezolvare a cerintelor: 1. Autorul textului, Rzvan Exarhu, este gazetar i scriitor, iar situaia de comunicare este una real. Astfel, gazetarul public acest articol n ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului exagerat din Romnia perioadei actuale. Textul este de tip nonficional, aparine stilului publicistic i se adreseaz att unui receptor specializat - un sociolog -, ct i unui receptor nespecializat - oamenii obinuii. Textul ar fi putut aprea n orice cotidian, pe un blog al autorului sau ntr-orevist de opinie precum Dilema Veche. Autorul consider c oamenii cumpr foarte multe lucruri, fr a avea neaprat nevoie de acestea. De asemenea, oamenii cumpr diverse lucruri oarecum n virtutea ineriei i ntr-o manier iraional: Nu cumva am mucat prea cu pasiune i am rmas cu flcile ncletate, ca un pitbull, n buntile crora nu mai vrem s le dm drumul, pe care vrem s le avem i s le pstrm fr niciun fel de msur sau raiune?" Textul cuprinde o serie de ntrebri retorice: Nu vi se ntmpl s v uitai n jur n ultima vreme i s simii o atmosfer de bazar prsit? Cnd umblai prin magazine, prin hypermarketuri nu v lovete o revelaie c sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe n crucior"? al cror rspuns este implicit,ntrebrile retorice au rolul de a atrage atenia cititorului asupra problemei pe care o ridic textul: consumismul exagerat i iraional al omului modern. 2. In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumprturile sunt foarte importante n ziua de astzi. In fiecare sear, la fiecare sfrit de sptmn, hypermarketurile devin

un furnicar de oameni, care i umplu crucioarele pn la refuz, n mod iraional, cu lucruri utile sau inutile. Reclamele agresive la diverse produse reprezint un factor important care i determin pe oameni s cumpere n exces, fr a avea neaprat nevoie de lucrurile pe care le achiziioneaz. In cazul romnilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil i de faptul c, n perioada comunist, ei au fost privai de cele mai elementare produse, iar acum ncearc s recupereze ceea ce le-a lipsit n acea epoc, fcnd cumprturi n exces. In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astzi, <a cumpra> a devenit sinonim cu <a tri>". VARIANTA 1 ORAL +REZOLVARE Varianta 1 L-am vzut cum i cura pomii din livad, ncepu tefan cu un zmbet misterios. Stam pe prisp i-l observam. Atunci l-am neles. M-am convins c munca lui e de o alt calitate dect muncile noastre. Eram pregtit, de altfel, pentru asta, continu tefan dup o scurt pauz, pentru c ceva din beatitudinea asta o cunoscusem i eu, cnd pictam. Numai c, n cazul meu, nu era vorba de o munc responsabil, cu un obiect precis, ca n cazul lui. El i cura pomii de omizi. l observam i-l simeam cum era prezent n fiecare gest. n faa pomului nu era distrat, nu se gndea la nimic altceva. Dar ghiceam c pomul acela i se revela n totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, aa cum ni se arat nou, majoritii oamenilor. Lui, pomul acela, pe care-l cura, i revela, n acel moment, Universul ntreg. l vedea n totalitatea lui: cu rdcinile, cu ramurile, cu frunzele i paraziii lui (Mircea Eliade, Noaptea de Snziene) [Citete textul cu voce tare] 1. Ce poi deduce despre autorul textului i despre situaia de comunicare? Cui se adreseaz textul? Ce tip de text este acesta? Care este atitudinea lui tefan fa de activitatea la care asist ( curarea pomilor)? 2. Care este opinia ta despre atenia acordat gesturilor pe care le implic o anumit activitate? Susine, cu argumente, opinia prezentat.

Si inca o mentiune importanta: invatati sa cititi cu intonatie-asta va poate salva la examen! Va propun o rezolvare a cerintelor:

1. Autorul textului este prozatorul Mircea Eliade, iar fragmentul citat aparine unui roman,Noaptea de Snziene. Astfel, situaia de comunicare este una fictiv, creat de autor. Textul se adreseaz att unui receptor specializat - un alt scriitor, un profesor de limba i literatura romn, un student la Facultatea de Lit ere -, ct i unui receptor nespecializat - cititorii obinuii. Acest text este de tip ficional, aparine stilului beletristic, prin faptul c face parte dintr-un roman, dar i pentru c prezint ntr-o manier subiectiv o anumit realitate. Aadar, textul reprezint un monolog al unui personaj, tefan, despre o activitate la care asistase - curarea pomilor. Atitudinea lui tefan fa de activitatea la care asist este una de respect i admiraie. El l admir pe cel care cur pomii din livad pentru c face acest lucru cu pasiune i dedicaie: II observam i-l simeam cum era prezent n fiecare gest. In faa pomului nu era distrat, nu se gndea la nimic altceva. Dar ghiceam c pomul acela i se revela n totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, aa cum ni se arat nou, majoritii oamenilor." Pentru acela care ngrijete livada, pomii capt aproape o dimensiune sacr. Se remarc, de asemenea, atitudinea panteist a celui care ngrijete livada. Aceast atitudine poate fi identificat i n alte romane ale lui Mircea Eliade, precumMaitreyi. Protagonista acestui roman i povestete la un momentdat personajului-narator, Allan, c a fost ndrgostit de un copac. Credina panteist se refer la faptul c Dumnezeu nu este exterior Universului, ci este prezent n tot Universul nconjurtor, divinitatea identificndu-se cu ntreaga natur. Ingrijitorului livezii, pomul i revel Universul ntreg. 2. In opinia mea, orice activitate trebuie executat cu grij, cu pasiune i dedicaie. Fie c este artist, muncitor sau ngrijitorul unei livezi, omul trebuie s-i execute munca ntro manier atent i delicat, pentru a fi mulumit mai trziu de rezultatele obinute. Graba, lipsa de atenie, lipsa pasiunii sfresc prin a compromite rezultatele muncii unei persoane. In concluzie, gesturile care nsoesc orice activitate trebuie s fie pline de solicitudine.

Teoretician al "noului roman"(roman modern, de analiza/roman al experientei), Camil Petrescu este scriitorul care a introdus o noua structura a operei si un nou stil. Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind cea a cunoasterii, cei mai multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, neliniste, clocotitoare de idei - eroii camilpetrescieni sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului. De-a lungul vietii, Camil Petrescu a realizat o diversitate de opera literare, printre care se numara: "Jocul ielelor", "Suflete tari", "Act venetian" (dramaturgie), "Patul lui Procust" (roman). In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Camil Petrescu surprindedrama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii. Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o intriga complicata la care participa numeroase personaje construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din propriile fapte, ganduri, sentimente, realizate prin dialog, monolog interior, introspectie. Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolut. Titlul romanului ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Gheorghidiu prin noaptea incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire. Cuvantul "noapte", repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "nopti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si razboiul. Naratorul-personaj, subiectiv si naratiunea la persoana I definesc perspectiv narativa. Perspectiva psihologica este realizata prin mijloace de analiza a constiintei, naratorul apeland la dialog, monolog interior, flashback(fluxul memoriei) si cuvinte cu valoare de simbol. Toate acestea argumenteaza caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narativa se remarca prin prezenta marcilor formale ale naratorului(verbe si pronume la persoana I), de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Mai mult, notele de subsol scrise tot la persoana I sg (o inovatie absoluta a romancierului, adept al autenticitatii) sugereaza o identitate autornarator-personaj. Timpul este discontinuu, bazat pe alternanta temporala a evenimentelor sub forma de flashback. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, frontul si un spatiu imaginarinchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului. Conflictele romanului au in vedere raporturile lui Gheorghidiu cu sine, in cuplu (cu Ela) si cu lumea insasi (in razboi), fiind, deci, interioare.

Incipitul romanului il reprezinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. Romanul incepe printr-o discutie de la popota, cand Gheorghidiu aduce in prezent (timpul subiectiv) experienta sa erotica fundamentala, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala". Casnicia sa cu Ela este linistita o vreme, mai ales ca tinerii duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Moartea unui unchi de-ai lui Gheorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capata pentru Ela importanta primordiala. Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi cunosc "un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G. Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afle mereu alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela. Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca "niciodata femeia asta nu ma iubise" si-i cere sa divorteze. Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Gheorghidiu, fiind concentrat in armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment. Cartea a doua incepe cu capitolul "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati. Desprinderea eroului din drama torturanta a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Gheorghidu participa efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare. Pe front, Stefan Gheorghidiu este ranit. Se intoarce in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut "gasi alta la fel". Ii daruieste casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce era in casa, de la obiecte de pret la carti [...] Adica tot trecutul", ramanand singur. Romanul este structurat in doua carti, cu titluri semnificative "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta, si "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte a romanului este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul Primului Razboi Mondial. Este un roman modern deoarece: Stefan Gheorghidiu este intelectual, foloseste mijloace moderne de analiza psihologica (introspectia, monologul interior), demitizari (iubirea, razboiul, statul).

"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman subiectivdeoarece evenimentele sunt relatate la persoana I, naratorul relateaza propriile trairi, ganduri, sentimente si se implica in evenimentele pe care le nareaza. Este un romanu al experientei deoarece valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii Este un roman erotic intrucat sunt prezente mitul iubirii si motivul cuplului. Stefan Gheorghiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu, deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este uimit cand observa ca Elei ii placea sa discute politica, sa intervina in discutiile barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie (in capitotlul "Diagonalele unui testament", viata celor doi se schimba radical), intr-un final iubirea dintre cei doi esueaza. Protagonistul romanului "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi", Stefan Gheorghidiu, este personajul-narator al evenimentelor si personaj "rotund" prin complexitatea si profunzimea psihologica. El traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), in care analizeaza drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care Gheoghidiu investigheaza cu luciditate atat experienta subiectiva a iubirii, cat si pe cea obiectiva, traita, a razboiului. Caracterizarea directa este realizata prin autocaracterizare: "ma chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv"(inadaptat si inadaptabil) Caracterizarea indirecta reiese indirect din faptele si trairile protagonistului. Stefan Gheorghidiu este o natura reflexiv, care isi analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar: "Cata luciditate atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama". Fire pasionala, puternic reflexiva si hipersensibila, Stefan Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale chinuitoare, pe care le analizeaza minutios. Conflictul interior al personajului-narator este de natura filozofica, el cauta cu incapatanare adevarul, fiind un pasionat al certitudinii absolute. Stefan spera sa gaseasca in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu toata fiinta, ideal care s-a prabusit dramatic si din cauza conceptiei sale absolutizante: "cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Nici in plan sentimental, nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si traieste dureros drama omului singur, inflexibil moral, intransigent si moral, neputand sa faca niciunul din compromisurile cerute de societatea in care traieste, afacerile in care incercase sa se implice fiind in dezacord cu firea lui cinstita. A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiului, frontal, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale. In conceptia lui George Calinescu, Stefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent". Limbajul se caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa, este analitic si intelectualizat. In concluzie, originalitatea romanului subiectiv e data subtilitatea analitica a propriei constiinte, de drama intelectualului complex si introvertit, declansata prin memorie involuntara, de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.

ADAUGARI TEORETICE Romanul experientei valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnal, elemente autobiografice, scrisori) Estetica autenticitatii (care sta, deci, la baza romanului experientei) are in vedere confesiunea personajului-narator la persoana I, introspectia, autoanaliza lucida, tehnica narativa moderna a "punerii in abis"(de ex, introducerea in naratiune a fragmentelor de jurnal), stilul anticalofil, (si numai la Camil Petrescu, notele de subsol tot la persoana I, care sustin chiar identitatea autor-narator!!!) Romanul psihologic/de analiza are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta.Este scris de obicei la persoana I (perspectiva narativa subiectiva), pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului. Proza de factura subiectiva are drept caracteristici: perspectiva narativa "faramitata", relativizata, timpul subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia (utilizata nu numai ca mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a celuilalat!), constructia personajelor a caror identitate se construieste treptat, prin alcatuirea unor "dosare de existenta", dar si autenticitatea definita ca identificare a actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila)

ROMANUL MODERN, REALIST-BALZACIAN - "ENIGMA OTILIEI" de George Clinescu In 1932, George Clinescu (1899- 1965) susinea necesitatea apariiei n literatura romn a unui roman de atmosfer modern, dei respingea teoria sincronizrii obligatorii a literaturii cu filozofia i psihologia epocii, argumentnd c literatura trebuie s fie n legtur direct cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Clinescu depete realismul clasic, creeaz caractere dominate de o singur trstur definitorie, realiznd tipologii (avarul, arivistul), modernizeaz tehnica narativ, folosete detaliul n descrieri arhitecturale i n analiza personajelor, nscriindu-se astfel n realismul secolului al XX-Iea, cu trimitere cert ctre creaia lui Balzac. Realismul de tip balzacian este prezent n "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreazviaa burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea, societate degradat sub puterea mistificatoare a banului, ntreaga aciune a romanului construindu-se n jurul averii lui mo Costache Giurgiuveanu, care concentreaz faptele i reaciile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai puin de motenire. Tot aici se nscrie i motivul literar al motenirii, majoritatea personajelor pzind cu strnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehemen nfierii Otiliei de ctre Costache, iar cnd acesta moare, instituie o adevrat paz militar pentru a nu fi nstrinat nici un obiect din casa fratelui: "... s fii cu ochii n patru, s nu ia cineva vreo hrtie, vreun lucru, nici un cap de a, aici eu raspund, ca unica rud mai de aproape". Tema paternitii, tot de influenta balzaciana, este nucleul epic al romanului, fapt confirmat Clinescu nsui, care-i intitulase iniial romanul "Prinii Otiliei". Relaiile interfamiliale sunt conflictuale i degradate i n romanul lui Clinescu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt nvinse de avaritia personajului, el neputnd asigura "fe-fe-fetiei" lui traiul n viitor, tnra fiind nevoit s se mrite cu Pascalopol. Acesta, la rndul lui, nu-i definete foarte bine sentimentele fa de Otilia, nu tie ct o iubete ca un tat i ct ine la ea ca la o iubit, nu poate distinge "ce e patern i ce e viril" n relaia sa cu tnra Otilia. Relaia familial a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradeaz profund din cauza averii acestuia, distrugnd orice sentimente fraterne ntre cei doi. Relaia familiei Olimpia - Stanic Raiu se rezum la discursuri fade despre familie i societate, tema dizertaiilor sale fiind paternitatea, o teorie demagogic prin care Stanic stoarce bani de la oricine. Aurica i-ar dori o familie, dar deoarece concepia sa este complet fals, alergnd disperat dup brbai, nu reuete s-i ntemeieze un cmin. De asemenea, relaiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate, Aglae stpnete cu autoritate distrugtoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tat i ca so, este total incapabil i dezinteresat de a fi un "cap de familie". Tipologia personajelor este construit in acelasi spirit realist, de tip balzacian, de catre de Clinescu, prin aceea c fiecare erou al romanului este dominat de o trstur de caracter puternic, definindu-1 n esena sa moral : Costache Giurgiuveanu este ntruchiparea avarului, Stanic Raiu este tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Pturic, iar demagogia lui se nscrie n descendena lui Nae Caavencu; Aglae este "baba absolut fr cusur n ru", Titi - tipul retardatului, Felix este definit de autor ca "martor i actor", iar Otilia, eternul feminin enigmatic. Tehnica detaliului este o modalitate epic realista, de tip balzacian, a romancierului, prin care acesta ncadreaz cu precizie aciunea n timp i spaiu ("ntr-o sear, de la nceputul lui iulie 1909, cu puin nainte de orele zece, [...] n strada Antim, venind dinspre strada Sfinii Apostoli..."), descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidria era crpat i scorojit [...] un grilaj nalt i greoi ruginit i czut puin pe spate...") creeaz atmosfera n care se vor derula destinele personajelor, dar are i implicaii caracterologice pentru proprietar.

Conturarea personajelor se bazeaz, de asemenea pe folosirea detaliului att pentru descrierea fizionomiei acestora ct i pentru descrierea coafurii, a mbrcmintei, a gesturilor, a timbrului vocii, construind personajul in totalitate, fizic, moral i n micare: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totui evitnd impresia de exces, crnos la fa i rumen ca un negustor, ns elegant prin fineea pielii i tietura englezeasc a mustii crunte. Prul rar dar bine ales ntr-o crare care mergea din mijlocul frunii pn la ceafa, lanul greu de aur cu breloc la vest, hainele de stof fin, parfumul discret n care intra i o nuan de tabac, toate acestea reparau cu desvrire, n apropiere, neajunsurile vrstei i ale corpolenei" (descrierea Iui Pascalopol, prin ochii lui Felix). Elementele romantice se adaug celor balzaciene, prin cteva trsturi evidente: folosirea antiteze in caracterizarea unor personaje (Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mo Costache cu Pascalopol, se opun prin trsturile eseniale: inteligen, ambiie, frumusee, delicatee, farmec, generozitate, n antitez cu debilitatea mintal, apatia, urenia, acreala, rutatea, invidia, avariia ); descrierea naturiiBrganului ntr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, prginite, cu scri care scrie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminescian; motivul orfanului , evideniat n roman prin Felix i Otilia, supui - din aceast cauz - rutilor nveninate ale clanului Tulea. Elemente ale clasicismului reies mai ales din: simetria romanului, care ncepe cu o imagine dezolant a casei lui Costache Giurgiuveanu i se termin cu aceeai imagine lugubr: "Aici nu st nimeni"; personajele sunt caractere construite pe o dominant psihic: Costache Giurgiuveanu - avariia, Leonida Pascalopol - nobleea sufleteasc, Stanic Raiu arivismul i demagogia, Aglae - rutatea i invidia etc. Elementele de modernitate sunt: dezvoltarea personajelor inspre noi tipologii (femeia independenta, intelectualul), limitarea omniscientei naratorului prin introducerea personajului-narator, Felix; amestecul genurilor si speciilor in constructia romanului; trasaturile caricaturale, de farsa tragica, date unor personaje; valorificarea grotescului in conturarea personajelor; folosirea unor tehnici literare noi, precum cea a punctelor diferite de vedere, in conturarea Otiliei (relativizarea perspectivei narrative). Romanul "Enigma Otiliei" de George Clinescu ntrunete aadar spiritul clasic balzacian, cu elemente de factur romantic i cu trsturi puternice ale romanului modern, realist i obiectiv , constituindu-se ntr-o creaie fundamental a literaturii romne. In ce priveste titlul romanului- iniial, Prinii Otiliei reflecta ideea balzacian a paternitatii, pt. c fiecare personaj determin cumva soarta orfanei Otilia, ca nite prini. Autorul schimb titlul din motive editoriale i deplaseaz accentul de la un aspect realist, tradiional, la tehnica modern a reflectrii poliedrice, prin care este realizat personajul titular. O enigm a Otiliei se nate mai ales n mintea lui Felix, care nu poate da explicaii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce rmne pn la sfritul romanului o tulburtoare ntruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin. Pascalopol , ndrgostit de Otilia, o admir i o nelege, dar nici el nu poate descifra n profunzime reaciile i gndurile fetei, confirmndu-i lui Felix n finalul romanului A fost o fat delicioas, dar ciudat. Pentru mine e o enigm. Structura romanului: contine 20 de capitole si este construit pe mai multe planuri narative care urmresc destinele unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea pt. obinerea motenirii lui mos Costache Giurgiuveanu i nlturarea Otiliei Mrculescu. Al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima care, rmas orfan, vine la Bucuresti pt. a studia medicina, locuiete la tutorele lui, mos Costache, i triete iubirea adolescentin pt. Otilia. Autorul acord atentie i planurilor secundare, pt. susinerea imaginii ample a societii citadine. Succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire (respectarea cronologiei faptelor), completat prin inseria

unor micronaraiuni n structura romanului. Unele secvene narative se realizeaz scenic (de ex.cap. I i 18) prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului, prin notarea gesturilor i vestimentaiei ca n didascalii. Dialogul confer veridicitate i concentrare epic. n proza realist, descrierea spaiilor(strada, arhitectura, decorul interior) i a vestimentaiei susine impresia de univers autentic , iar prin observaie i notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirect, pt. conturarea caracterelor. Imaginea Brganului este redat ntr-o descriere de tip romantic: proiecia realitii n plan fantastic. Incipitul romanului realist fixeaz veridic cadrul temporal (ntr-o sear de la nceputul lui iulie 1909) i spaial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei lui mo Costache, a interioarelor), prezint principalele personaje, sugereaz conflictul i traseaz principalele planuri epice. Finalul este nchis prin rezolvarea conflictului i este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaz prin descrierea strzii i a casei lui mo Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/ strinul, din familia Giurgiuveanu, n momente diferite ale existenei sale (adolescen i aproximativ 10 ani mai trziu: dup rzboi). Aciunea debuteaza cu venirea tnrului Felix, orfan, la Bucuresti, n casa unchiului i tutorelui su legal, pt. a urma Facultateade Medicin. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar , care o crete n casa lui pe Otilia Mrculescu, fiica sa vitreg, cu intenia de a o nfia. Aglae o consider un pericol pt. motenitorii fratelui ei. Expoziiunea contine, n metoda realist-balzacian, situarea exact a aciunii n timp i n spaiu, veridicitatea susinut prin detaliile topografice, descrierea strzii n manier realist, fineea observaiei i notarea detaliului semnificativ. Caracteristicile arhitectonice ale strzii i ale casei lui mo Costache sunt surprinse de ochiul unui estet, din perspectiva naratorului specializat, dei observaia i este atribuit personajului intrus, care caut o anumit cas. Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrngerii treptate a cadrului, de la strad la cas, la interioare, la fizionomia i la gesturile locatarilor (tehnica focalizrii) este o modalitate de ptrundere a psihologiei personajelor din acest spaiu, prin reconstituirea atmosferei. Pentru Balzac, o cas este un document social i moral. Strada i casa lui mo Costache sugereaz, prin detaliile surprinse, contrastul dintre pretenia de confort i bun gust a unor locatari bogai, burghezi mbogaii cndva, i realitate: inculi (aspectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile), zgrcii (case mici cu ornamente din materiale ieftine), snobi (imitarea arhitecturii clasice), delstori (urme vizibile ale umezelii, impresia de paragin). Arhitectura reflecta imaginea unei lumi n declin, care a avut cndva energia necesar pt. a dobndi avere, dar nu i fondul cultural. Intrat n locuin, Felix l cunoate pe unchiul su, un omule straniu care i rspunde blbit nu-nu st nimeni aici, nu cunosc, pe verioara Otilia i asist la o scen de familie: jocul de table. Naratorul i atribuie lui Felix observarea obiectiv a personajelor prezente. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare i fiziologice care sugereaz n manier clasic, trsturile de caracter i este prezentat n mod direct, starea civil, statutul n familie, elemente de biografie. Toate aceste aspecte configureaz atmosfera neprimitoare, imaginea mediului n care ptrunde tnrul i prefigureaz cele dou planuri narative i conflictul. Replicile Aglaei anticipeaz conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a Otiliei motiveaz ataamentul lui Felix. Intriga se dezvluie pe 2 planuri care se ntreptrund: istoria motenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tnrului Felix Sima 1. Competiia pt. motenirea btrnului avar devine un prilej pt. observarea efectelor, n plan moral, ale obsesiei banului. Btrnul avar, proprietar de imobile, restaurante, aciuni, nutrete iluzia longevitii i nu pune n practic nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pt. a nu cheltui. Clanul Tulea urmrete succesiunea total a averii lui, plan periclitat ipotetic de nfierea Otiliei. Dei are o afeciune sincer pt. fat, btrnul amn nfierea ei, de dragul banilor i din teama de Aglae. Iniial ntr-un plan

secundar, Stanica Ratiu urmrete s parvin, vizeaz averea clanului Tulea, dar smulge in final banii lui mo Costache. Pretutindeni prezent, divers informat, amestecndu-se oriunde crede c poate obine ceva bani sau poate da lovitura vieii lui, personajul susine n fond intriga romanului, pn la rezolvarea n deznodmnt: Olimpia e prsit de Stnic, Aurica nu-i poate face o situaie, Felix o pierde pe Otilia. Alturi de avariie, lcomie, i parvenitism, aspecte sociale supuse observaiei i criticii n romanul realist, sunt nfiate aspecte ale familiei burgheze: relaia dintre prini i copii, dintre soi, cstoria, orfanul. Cstoria face parte dintre preocuprile unor personaje: Aurica, fata btrn are obsesia cstoriei; Titi se tulbur erotic i triete o scurt experien matrimonial; Pascalopol dorete s aib o familie i se castoreste cu Otilia; Stnic se nsoar cu Olimpia pt. zestrea niciodat primit; Felix se va cstori, ratnd prima iubire, dup ce i va face o carier. Banul pervertete relaia dintre soi. Stnic se nsoar pt. a-i face o situaie material, dar nu-i asum rolul de so sau de tat. n clanul Tulea rolurile sunt inversate: Aglae conduce autoritar, Simion brodeaz, iar mai trziu este abandonat n ospiciu. Motivul paternitii este nfiat difereniat- orfanii au 2 protectori:pe mos Costache i pe Pascalopol. Primul este zgrcit, dar i iubete sincer fiica, dei n-o adopt legal, n timp ce Aglae, adevratul avar al romanului strivete personalitatea copiilor si. 2. Planul formrii tnrului Felix, student la medicin, urmrete experienele trite n casa unchiului su, n special iubirea adolescentin pt. Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindc primeaz dorina de a-i face o carier. Otilia. l iubete pe Felix, dar dup moartea lui mo Costache i las tnrului libertatea de a-i mplini visul i se cstorete cu Pascalopol, brbat matur, care i poate oferi nelegere i protecie. n epilog, aflm c Pascalopol i-a redat cu generozitate libertatea de a-i tri tinereea, iar Otilia a devenit soia unui conte exotic; ea rmne pt. Felix o imagine a eternului feminin, iar pt. Pascalopol o enigm. Conflictul romanului se bazeaz pe relaiile dintre 2 familii nrudite, care sugereaz universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, i Otilia Mrculescu, adolescent orfan, fiica celei de-a doua soii decedate. Aici ptrunde Felix Sima, fiul surorii btrnului, care vine la Bucuresti. pt. a studia medicina. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al btrnului, pe care l aduce n familia Giurgiuveanu afeciunea pt. Otilia, pe care o cunoate de mic. A doua familie, vecin i nrudit, care aspir la motenirea averii btrnului, este familia surorii lui, Aglae. Clanul Tulea este alctuit din soul Simion Tulea, cei 3 copii ai lor: Olimpia, Aurica i Titi. n aceast familie ptrunde Stanica Ratiu pt. a obine zestrea ca so al Olimpei. Istoria motenirii include 2 conflicte succesorale: primul este iscat n jurul averii lui mo Costache (adversitatea manifestat de Aglae mpotriva orfanei Otilia), al doilea destram familia Tulea (interesul lui Stanica pt. averea btrnului). Conflictul erotic privete rivalitatea adolescentului Felix i a maturului Pascalopol pt. mna Otiliei. Pornind de la teza ca obiectul romanului este omul ca fiin moral, George Calinescu distinge 2 feluri de indivizi, n funcie de capacitatea de adaptare la lume: cei care se adapteaz moral (au o concepie moral asupra vieii, sunt capabili de motivaia actelor proprii: Pascalopol i Felix) i cei care se adapteaz automatic/ instinctual (organizai aproape schematic i ilustrnd cte un chip uman: cocheta, fata btrn, avarul, baba absolut, dementul senil). n general caracterizarea personajelor este ca n romanul realist balzacian. Prin tehnica focalizrii, caracterul personajelor se dezvluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existenei lor: prezentarea mediului, descrierea locuinei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor i a obinuinelor. n mod direct, naratorul d lmuriri despre gradele de rudenie, starea civil, biografia personajelor reunite la nceputul romanului, la jocul de table. Caracterele dezvluite iniial nu evolueaz pe parcursul romanului, dar trsturile se ngroa prin acumularea detaliilor n caracterizarea indirect (prin fapte, gesturi, replici, vestimentaie, relaii ntre personaje). Excepie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul

i reflectarea poliedric. Pn n capitolul al 16-lea, Otilia este prezentat exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), fr a-i cunoate gndurile din perspectiva unic a naratorului, cu excepia celor mrturisite chiar de personaj. Aceast tehnic este dublat, pe acelai spaiu narativ, de reflectarea poliedric a personalitii Otiliei n contiina celorlalte personaje, ceea ce confer ambiguitate personajului, iar n plan simbolic sugereaz enigma, misterul feminitii. Relativizarea imaginii prin reflectarea n mai multe oglinzi alctuiete un portret complex i contradictoriu: fe-fetia cuminte i iubitoare pt. mo Costache, fata exuberant, admirabil, superioar pt. Felix, femeia capricioas, cu un temperament de artist pt. Pascalopol, o dezmat, o stricat pt. Aglae, o fat deteapt, cu spirit practic, pt. Stanica Ratiu, o rival n cstorie pt. Aurica. Dei adopt un ton obiectiv, naratorul se ascunde n spatele mtilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. Amestecul de stiluri (juridic i colocvial) n discursul casnic al lui St.R. are efect comic i transform personajul ntr-un Caavencu al ideii de paternitate. Se utilizeaz fraza ampl. Se observ preferina n descrieri pt. grupul nominal i pt. epitetul neologic (faa juvenil, aspect bizar). Descrierea se realizeaz prin aglomerarea detaliilor (principiul enumerativ) sau prin hiperbolizare (imaginea romantic a Brganului). Precizia notaiei are uneori rolul didascaliilor i susine mpreun cu dialogul sau monologul (discursul) caracterul scenic al secvenelor. PERSONAJELE Otilia Mrculescu este "eroina mea liric", proiecia autorului n afar, "tipizarea mea n ipostaz feminin" (G.Clinescu). Este cel mai modern personaj al romanului, att prin tehnicile de realizare, ct i prin problematica sa existenial, reprezentnd tipul feminitii. Otilia, o tnr de optsprezece ani, este fiica celei de a doua soii a lui Costache Giurgiuveanu, femeie frumoas i bogat, care murise "de suprare" i-i lsase lui toat averea, laolalt cu ndatorirea creterii Otiliei, rmas de mic fr mam. Costache o crete ca pe fiica lui, dar avariia l mpiedic s-o nfieze oficial sau s-i asigure, n mod concret, un viitor. Fascinant i imprevizibil, Otilia se difereniaz de celelalte personaje feminine din literatura romn - de Saa Comneteanu din "Viaa la ar" de Duiliu Zamfirescu i de Olgua din "La Medeleni" de Ionel Teodoreanu - prin aceea c ea se afl permanent ntr-un proces dinamic, n continu devenire. Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaz, indirect, trsturile sale morale de delicatee, tineree, farmec, cochetrie, distincie, inocen i maturitate: "... un cap prelung i tnr de fat, ncrcat de bucle, cznd pn la umeri. Fata, subiric, mbrcat intr-o rochie foarte larg pe poale, dar strns tare la mijloc i cu o mare coleret de dantel pe umeri, i ntinse cu franchee un bra gol i delicat...". Definit indirect, de fapte, aciuni, gesturi, vorbe i gnduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabil de emoii puternice, apoi trecnd brusc de la o stare la alta, imprtiat i vistoare uneori, dovedind alteori, n mod surprinztor, luciditate i tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilroas si matur n acelai timp: alearg descul prin iarba din curte, se urc pe stogurile de fn n Brgan, st ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund lucid i matur atunci cnd i explic lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot cstori, dovedind o autocunoatere desvrit a propriei firi: "Eu am un temperament nefericit: m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat". Descrierea detaliat a camerei sale sugereaz, indirect, firea enigmatic a Otiliei: "o mas de toalet cu trei oglinzi mobile i cu multe sertare, [...] un scaun rotativ pentru pian", ar

putea simboliza firea ei imprevizibil (motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasc a lucrurilor aruncate amestecat peste tot (rochii, plrii, pantofi, jurnale de mod franuzeti, cri, note muzicale, ppui) trimit ctre exuberana juvenil, ctre un univers spiritual al "ascunziului feminin", cum spune naratorul. Finalul romanului este deschis n privina destinului Otiliei, modernismul personajului constnd i n faptul c nimeni nu poate dezlega misterul ce se esuse n jurul ei, Pascalopol nsui conchiznd c, dup atia ani, pentru el Otilia rmsese "o enigm". Fotografia pe care o privete Felix dezvluie o "femeie frumoas, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatic", ci avea un aer de platitudine feminin, care nu mai semna cu imaginea din contiina lui. Este cel mai controversat personajal romanului, aprnd n opinia celorlalte personajen mod diferit, strnind contradicii surprinztoare: Mo Costache o iubete pe "Otilica", "pe fe-fetia mea", el fiind "papa" care primete de la ea un strop de tineree, lumin i vioiciune. Raionalul Felix vede n Otilia "o fat admirabil, superioar, pe care n-o neleg". Pascalopol o privete pe Otilia ca pe femeia n devenire, are rbdare cu ea, dar nu distinge "ce e patern i ce e viril" n dragostea lui pentru tnra, pe care o consider "o artist" i care l ncnt i l emoioneaz, "e ca o rndunic". Pentru Stanic Raiu, Otilia este o femeie cu "spirit practic", care tie ce vrea i cum s se descurce n via: "deteapt fat!". Aglae o consider "o znatic", "o dezmat", "o stricat", care sucete capul bieilor de familie, deoarece chiar i pe Titi reuise s-1 cucereasc, iar Aurica o urte i o invidiaz pentru c are succes la brbai. Otilia triete drama singurtii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata fericire, deoarece - se destinuie ea lui Felix - o femeie se bucur de via adevrat doar civa ani: "Ct crezi tu c mai am de trit, n nelesul adevrat al cuvntului? Cinci, ase ani!" Otilia ntruchipeaz, aadar, eternul feminin plin de mister, tainic i cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candid i profund maturitate.

Alexandru Lapusneanul
de Costache Negruzzi Alexandru Lpuneanul de C. Negruzzi este prima nuvel istoric din literatura romn, o capodoper a speciei i un model pentru autorii care au cultivat -o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicat n perioada paoptist, n primul numr al Daciei literare (1840), nuvela ilustreaz dou dintre cele patru idei formulate de Mihail Koglniceanu, conductorul revistei, n articolul-program intitulat Introducie, care constituie i manifestul literar al romantismului romnesc: promovarea unei literaturi originale si inspiraia din istoria naional.Ulterior, Alexandru Lpuneanul a fost inclus n ciclul Fragmente istorice, din volumul alctuit chiar de autor n 1857, Pcatele tinereilor, alturi de alte texte narative de inspiraie istoric: Aprodul Purice, Sobieski i romanii, Regele Poloniei i domnul Moldovei. Aceasta opera literar este o nuvel istoric de factur romantic.Ca nuvel , este o specie epic n proz, cu o construcie riguroas, avnd un fir narativ central. Se observ concizia intrigii, tendina de obiectivare a perspectivei narative i aparena verosimilitii faptelor prezentate. Personajele sunt relativ puine, caracterizate succint i graviteaz n jurul personajului principal.Este o nuvel istoric pentru c este inspirat din trecutul istoric: tema, subiectul, personajele i culoarea epocii (mentaliti, comportamente, relaii sociale, obiceiuri, vestimentaie, limbaj). In ce priveste sursele de inspiratie ale operei,scriitorul declar ca izvor al nuvelei Letopiseul rii Moldovei de Miron Costin, de unde ntr-adevr prelucreaz, pentru episodul omorrii lui Motoc din nuvel, scena uciderii lui Batiste Veveli n timpul domniei lui Alexandru Ilia. n schimb, imaginea personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat din Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche Negruzzi preia scene, fapte i replici (de exemplu: motoul capitolului I i al IV-lea), dar se distaneaz de realitatea istoric prin apelul la ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia paoptist. Concepia autorului nu este subordonat concepiei cronicarilor asupra istoriei. Dintre principalele evenimente consemnate de cronicar, autorul preia urmtoarele: mprejurrile venirii lui Lpuneanul la a doua domnie, solia boierilor trimis de Toma pentru a-i mpiedica ntoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetilor Moldovei, boala, clugrirea i moartea prin otrvire a domnitorului. Negruzzi comprim, omite sau modific unele fapte istorice (de exemplu: decapitarea lui Motoc la Liov). Scriitorul transform evenimentele menionate de cronicar n scene ample/ episoade (de exemplu: uciderea boierilor), crora le confer o desfurare narativ impus de evoluia conflictului.Transfigurarea artistic a faptelor istorice este motivat estetic: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor n relaie cu spectaculosul aciunii, mesajul textului narativ. Negruzzi a neles spiritul cronicii romne i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealiti"(George Clinescu, Istoria literaturii romane de la origini pn n prezent). Autorul modific realitatea istoric, dar aciunea nuvelei se pstreaz n limitele verosimilului.

n mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda persoana/ personalitatea istoric i personajul literar. Personajul ilustreaz un tip uman, iar existena sa se datoreaz unei elaborri n conformitate cu viziunea autorului i cu ideologia paoptist, spre deosebire de persoana/ personalitatea istoric a crei existen este consemnat n cronici sau n lucrri tiinifice. De pild, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veveri i sptarul Spancioc fugiser la Liov, n Polonia, i nu mai triau n a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul trdtor i linguitor, boierii cu iubire de moie"), iar autorul le atribuie alte destine i profiluri psihologice. Nuvela are ca tem evocarea artistic a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritii domneti i consecinele deinerii puterii de un domnitor crud, tiran. Naratorul este omniscient, sobru, detaat, predominant obiectiv, dar subiectiveaz uor naraiunea prin epitetele de caracterizare (de exemplu: tiran", curtezan", mielul boier", denat cuvntare"). Naraiunea (la persoana a IlI-a) este cu focalizare zero, viziunea dindrt". Naraiunea se desfoar linear, cronologic, prin nlnuirea secvenelor narative i a episoadelor. Respectnd criteriul succesiunii temporale, procedeul face ca ritmul naraiunii s devin alert. Caracterul dramatic al textului este dat si de rolul capitolelor n ansamblul textului (asemenea actelor dintr-o piesa de teatru), de realizarea scenic a secvenelor narative, de utilizarea predominant a dialogului i de minima intervenie a naratorului prin consideraii personale. Pauza descriptiv este o descriere static inclus n naraiune, avnd ca efect crearea suspansului printr-un moment de ateptare. Este cazul portretului fizic al doamnei Ruxanda, realizat naintea discuiei cu domnitorul (n capitolul al II-lea). Alte funcii ale descrierii sunt: funcia anticipativ a descrierii vestimentaiei domnitorului ifuncia simbolic, realizat prin descrierea romantic a cetii Hotinului: Cetatea era mut i pustie ca un mormnt de urie. Nu se auzea dect murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stncoasele ei coaste, sure i goale, i strigtul monoton a ostailor de straj, carii ntru lumina crepusculului se zreau rzmai pe lungile lor lance." Incipitul i finalul se remarc prin sobrietate, iar stilul lapidar se aseamn cu cel cronicresc. Paragraful iniial rezum evenimentele care motiveaz revenirea la tron a lui Lpuneanul i atitudinea lui vindicativ. Sunt frecvent utilizate substantivele proprii, nume de domnitori, orae, ri, prin care este evocat contextul istoric i politic: se nturna acum s izgoneasc pre rpitorul Toma i s-i ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vndut de boieri". Frazele finale consemneaz sfritul tiranului n mod concis, lapidar i obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar menionarea portretului votiv susine verosimilitatea: Acest fel fu sfritul lui Alexandru Lpuneanul, care ls o pat de snge n istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidit de el, unde e ngropat, se vede i astzi portretul lui i al Familiei sale". Echilibrul compoziional este realizat prin segmentarea textului narativ n celepatru capitole, care fixeaz momentele subiectului. Capitolele poart cte un moto

semnificativ, care le rezum i care constituie replici rostite de anumite personaje:capitolul I - Dac voi nu m vrei, eu v vreu..." (rspunsul dat de Lpuneanu soliei de boieri care i ceruse s se ntoarc de unde a venit pentru c norodul" nu l vrea);capitolul al II-lea - Ai s dai sam, Doamn.!" (avertismentul pe care vduva unui boier decapitat l adreseaz doamnei Ruxanda, pentru c nu ia atitudine fa de crimele soului su); capitolul al III-lea - Capul lui Motoc vrem..." (cererea vindicativ a norodului care gsete n Motoc un vinovat pentru toate nemulumirile); capitolul al IV-lea - De m voi scula, pre muli am s popesc i eu..." (ameninarea rostit de Lpuneanu care, bolnav, fusese clugrit potrivit obiceiului, dar pierduse astfel puterea domneasc). Capitolul I cuprinde expoziiunea (ntoarcerea lui Alexandru Lpuneanu la tronul Moldovei, n 1564, n fruntea unei armate turceti i ntlnirea cu solia format din cei patru boieri trimii de Toma: Veveri, Motoc, Spancioc, Stroici) i intriga (hotrrea domnitorului de a-i relua tronul i dorina sa de rzbunare fa de boierii trdtori). Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfurrii aciunii i cuprinde o serie de evenimente declanate la reluarea tronului de ctre Alexandru Lpuneanul: fuga lui Toma n Muntenia, incendierea cetilor, desfiinarea armatei pmntene, confiscarea averilor boiereti, uciderea unor boieri, intervenia doamnei Ruxanda pe lng domnitor pentru a nceta cu omorurile i promisiunea pe care acesta i-o face. Capitolul al III-lea conine mai multe scene: participarea i discursul domitorului la slujba duminical de la mitropolie, ospul de la palat i uciderea celor 47 de boieri, omorrea lui Motoc de mulimea revoltat i leacul de fric" pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant. n capitolul al IV-lea, este nfiat deznodmntul, moartea tiranului prin otrvire. Dup patru ani de la cumplitele evenimente, Lpuneanul se retrage n cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este clugrit, dup obiceiul vremii. Deoarece cnd i revine amenin s-i ucid pe toi (inclusiv pe propriul fiu, urmaul la tron), doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de a-1 otrvi. Cruzimea actelor sale este motivat psihologic prin dorina de rzbunare pentru trdarea boierilor n prima domnie. Conflictul nuvelei este complex i pune n lumin personalitatea puternic a personajului principal. Conflictul exterior, principal este de ordin social: lupta pentru putere ntre domnitor i boieri. Impunerea autoritii centrale/ domneti n faa oligarhiei boiereti a constituit n secolul al XVI-lea o necesitate. Dar intenia, bun n aparen, este dublat de setea de rzbunare a domnitorului (sursa conflictului interior) care i schimb comportamentul n a doua domnie i devine un tiran. Conflictul secundar, ntre domnitor i Motoc (boierul care l trdase), este anunat n primul capitol i ncheiat n capitolul al III-lea. Timpul i spaiul aciunii sunt precizate i confer verosimilitate naraiunii: ntoarcerea lui Lpuneanu, la a doua sa domnie. In primele trei capitole, evenimentele se desfoar ndat dup revenirea la tron, iar n ultimul capitol se trece, prin rezumare, patru ani mai trziu, la secvena morii domnitorului. n desfurarea narativ, Alexandru Lpuneanu este principalul element constitutiv, celelalte personaje gravitnd n jurul personalitii sale.

Alexandru Lpuneanu este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepional, care acioneaz n situaii excepionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena morii domnitorului otrvit). ntruchipeaz tipul domnitorului tiran i crud. El este construit din contraste i are o psihologie complex, caliti i defecte puternice, un damnat" romantic (G. Clinescu). Echilibrul dintre convenia romantic i realitatea individului se realizeaz prin modul de construire a personajului: subordonarea celorlalte nsuiri unei trsturi principale, voina de putere, care i cluzete aciunile. Crud, hotrt, viclean, disimulat, inteligent, bun cunosctor al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat i memorabil. Este caracterizat direct (de ctre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) i indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relaii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaie). Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte personaje, care, n general, sunt manipulate de domnitor. Avnd capacitatea de a ne surprinde, ntr-un mod convingtor", Lpuneanul este un personaj rotund", spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvel, personaje plate", construite n jurul unei singure idei sau caliti" (E.M. Forster). Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit n antitez cu Lpuneanul: blndee - cruzime, caracter slab -caracter tare. Ea nu acioneaz din voin proprie nici cnd i cere soului su s nceteze cu omorurile, nici cnd l otrvete. Dei n evul mediu femeia -chiar soie de domn - nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda nfieaz n nuvel un caracter slab, care pune n lumin, prin contrast, voina personajului principal. Alt personaj secundar, Boierul Motoc reprezint tipul boierului trdtor, viclean, la, intrigant. Nu urmrete dect propriile interese. De aceea l trdase pe Lpuneanu n prima domnie, iar la ntoarcerea acestuia, dup refuzul de a renuna la tron, l linguete asemenea cinelui care n loc s muce, linge mna care-l bate". Este la n faa primejdiei, comportndu-se grotesc n timp ce ncearc s-1 determine pe domn s nu-1 dea mulimii. Personajele episodice Spancioc i Stroici reprezint boierimea tnr, pre buni patrioi", cu spiritul mai treaz dect al marilor boieri, prevztori, capabili s anticipeze micrile adversarului. Ei rostesc replica premonitorie: Spunei celui ce v-au trimis, strig ctre ei Spancioc, c ne vom vedea pn-a nu muri!". Sunt personaje cu rol justiiar. O sftuiesc pe doamna Ruxanda s-1 otrveasc pe tiran i asist cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, adresndu-i o alt replic sugestiv: nva a muri, tu care tiai numai a omor." Personajul colectiv, mulimea revoltat de trgovei, apare pentru prima dat n literatura noastr. Psihologia mulimii este surprins cu finee, n mod realist: strngerea norodului la porile curii domneti din cauza unor veti nelmurite, descumpnirea gloatei care venise fr s tie pentru ce au venit i ce vrea" n faa ntrebrii armaului, glasurile izolate care exprim nemulumirile, n sfrit, rostirea numelui Motoc, n care toi vd un vinovat pentru toate suferinele: - Motoc s moar! ~ Capul lui Motoc vrem!". Se observ capacitatea lui Lpuneanu de manipulare i de dominare a gloatei. El orienteaz micarea haotic a mulimii spre exprimarea unei singure dorine, n acelai timp rzbunndu-se pentru trdarea de odinioar a vornicului Motoc i mplinindu-i promisiunea. Odat cererea satisfcut, mulimea mulmindu-se de ast jertf, se mprtie", ca i cnd ar fi venit anume pentru acest

lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat strile psihologice ale mulimii prin notaii scurte, care separ replicile personajelor asemenea indicaiilor scenice dintr -o dram: Prostimea rmas cu gura cscat." ;Acest din urm cuvnt gsnd un eho n toate inimile, fii ca o schinteie electric. Toate glasurile se fcur un glas, i acest glas striga: Capul lui Motoc vrem!" ; Ticlosul boier czu n braele idrei acestei cu multe capete, care ntr-o clipal l fcu buci". Limbajul conine expresii populare (rmas cu gura cscat"), regionalisme fonetice (clipal", gsnd"), dar for de sugestie au neologismele care conserv forma de secol XIX, unele fiind integrate n figuri de stil: eho", comparaia Acest din urm cuvnt [...] fu ca o schinteie electric", metafora n braele idrei acestei cu multe capete". Modalitile narrii realizate n nuvel sunt: relatarea (modalitate de a nfia evenimentele rezumativ sau panoramic; de exemplu, biografia doamnei Ruxanda sau aciunile domnitorului la reluarea tronului) i prezentarea (asemntoare unei reprezentri scenice; de exemplu, scena uciderii celor 47 de boieri). Mrcile prezenei naratorului sunt: topica afectiv (antepunerea adjectivelor, de exemplu: aceast denat cuvntare", ticlosul boier", nenorocitul domn") utilizat n caracterizarea directa sau pentru notarea gesturilor/ a detaliilor semnificative, lexicul combinat (arhaisme i regionalisme pentru a conferi culoarea local; neologisme cu forme de secol XIX). Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare i concentreaz atitudini, red trsturi n mod indirect, prin replicile memorabile (de exemplu: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a crui ochi scntier ca un fulger, i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpt"). Stilul narativ se remarc prin concizie, sobrietate, claritate, echilibru ntre termenii arhaici i neologici, frecvena gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaz cu stilul direct, realizat prin dialog i intervenie izolat. Valori stilistice generate de folosirea registrelor limbii: regionalismele (de exemplu: pan", epte") i arhaismele sunt utilizate pentru culoarea local (arhaisme lexicale: spahii", hanul tatarilor, vomicul", sptarul'; arhaisme semantice: proti" cu sensul oameni simpli, a mplini" cu sensul a obliga la plata drilor, arhaisme fonetice: mprotivire", pre", junghi"; arhaisme gramaticale - folosirea formelor de plural cu sens de singular: Venise fr s tie pentru ce au venit"). Puinele neologisme nu influeneaz claritatea stilului, ci exprim concis ideea: curtezan", regent", schinteie electric", eho". In concluzie, prima nuvel istoric din literatura romn nu aduce n faa contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conductor (ca unavertisment adresat contemporanilor ntr-o perioad de efervescen revoluionar) i reconstituie culoarea de epoc, n aspectul ei documentar. Coexistena elementelor romantice cu elemente clasice ntr-o oper literar este o trstur a literaturii paoptiste. Fiind o nuvel istoric n contextul literaturii paoptiste,Alexandru Lpuneanul este i o nuvel de factur romantic, prin respectarea principiului romantic enunat n Introducie la Dacia literar - inspiraia din

istoria naional, prin specie, tem, personaje excepionale n situaii excepionale, personajul principal alctuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor i al scenelor. Elementele romantice se mpletesc cu elemente clasice: echilibrul compoziiei, construcia simetric, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naraiunii. Interesul romantic pentru specific i culoare local deschide drumul observaiei realiste a cadrului prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulimii. Valoarea nuvelei este exprimat prin afirmaia criticului G. Clinescu: nuvela istoric Alexandru Lpuneanul ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac ar fi avut n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate nchipui o mai perfect sintez de gesturi patetice adnci, de cuvinte memorabile, de observaie psihologic i sociologicacut, de atitudini romantice i intuiie realist"(G.Clinescu).

Costache Negruzzi nu e autor canonic, nu? 22 mai 2010, 13:51 PROFADEROMANA spunea... Nu este, insa nuvela sa poate ilustra foarte bine pasoptismul, care este in programa de bac. Sigur, daca vrei, o poti inlocui cu o poezie din epoca, de Alecsandri sau Alexandrescu.

Neomodernismul nichitastanescian Incepand cu 1960, lirica romaneasca abandoneaza subordonarea fata de politic revenind treptat la principiile estetice . In acest context apare o noua generatie de poeti ,ale caror versuri abordeaza o noua forma de modernism , in lipsa altor modele . Dintre acestia se pot mentiona nume remarcabile precum Nicolae Labis , Nichita Stanescu , Marin Sorescu . Dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi , Nichita Stanescu este al treilea inovator al limbajului poetic in literatura romana . Etapele creatiei : 1) Prima etapa cuprinde volumele de tinerete Sensul iubirii si O viziune a sentimentelor . Versurile exprima exuberanta specifica adolescentei . Eul se afla in armonie cu sine si cu lumea,care devine treptat singura certitudine ; teme si motive folosite : trezirea din somn , lumina , rasaritul , zborul , transparenta . 2) A doua etapa: lirismul devine interiorizat si reflexiv : Dreptul la timp , 11 Elegii , Oul si sfera , Rosu vertical , Necuvintele , In dulcele stil clasic . Constiinta lirica se scindeaza , timpul este perceput in mod dureros . Se creaza un cuplu simbolic creator opera . Poetul incepe sa abordeze miturile, in versiuni originale . Eul incepe cautarea tragica a sinelui . Apare si tema necuvintelor considerate de poet ca unicul limbaj propriu creatiei lirice . 3) A treia etapa contine volumele Maretia frigului , Epica magna , Operele imperfecte , Noduri si semne . In aceasta etapa se poate vorbi despre afrimarea unei orientari lirice proprii (nichitastanescianismul) . Poezia devine profund metaforica si simbolica . Pentru poet, liricul este singura realitate acceptabila . Poezia nu se scrie cu cuvinte, ci cu sine insusi . Trasaturi generale ale lirismului nichitastanescian : versuri care contrariaza permanent cititorul ; eul liric se afla intr-o permanenta confruntare cu sinele ganditor si creator ; poeticul este redefinit , luand nastere un nou limbaj liric , necuvintele ; poezia este singurul mod de cunoastere deplina a lumii si de participare la creatie ; sunt abordate toare marile teme ale liricii in viziune filozofica ; deseori ofera o perspectiva ironica , ludica a realului ; elementele abstracte sunt exprimate foarte concret , disparand limita dintre cele doua , astfel ca poezia are mai multe nivele de semnificatie ; limbajul liric este ambiguu pana la nefiresc si ermetic .

Lecia despre cub Se ia o bucat de piatr, se cioplete cu o dalt de snge, se lustruiete cu ochiul lui Homer,

se rzuiete cu raze pn cubul iese perfect. Dup aceea se srut de numrate ori cubul cu gura ta, cu gura altora i mai ales cu gura infantei. Dup aceea se ia un ciocan i brusc se frm un col de-al cubului. Toi, dar absolut toi zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un col sfrmat!

Introducere: vezi mai sus Cuprins: Versurile deschid volumul Operele imperfecte aparut in 1979 si reprezinta oarta poetica deoarece pun accentul pe relatia dintre creator opera si publicul receptor . Pe de alta parte, poezia este si o meditatie in stil neomodernist despre miracolul frumosului vazut ca forma de perfectiune . In acest sens poezia isi justifica pozitia initiala in cadrul volumului ,care are ca problematica esentiala drumul catre perfectiune . Nu intamplator, el se incheie in mod simetric cu Lectia despre cerc , o alta metafora a creatiei si receptarii absolutului prin arta . Tema poeziei este conceptia despre perfectiunea artistica dintr-o dubla perspectiva , cea a creatorului ( poet ) si cea a publicului receptor . Totodata este prezenta si tema creatiei surprinsa in procesul realizarii ei . De asemenea, poetul abordeaza tema moderna a imperfectiunii in arta vazuta ca o replica la estetica uratului . Titlul contine substantivul lectie , care alaturi de verbele impersonale din text ilustreaza un punct de vedere didactic prin care artistul considera ca poate sa dezvaluie celorlalti calea de urmat pentru atingerea perfectiunii . In acest fel, interesul autorului se concentreaza de la inceput pe creatie vazuta ca o relatie dintre creator si publicul sau ( lumea ) . Titlul mai contine si metafora centrala a poeziei cu valoare de simbol , cubul . Acesta este un corp geometric ce sugereaza perfectiunea, dar totodata si o creatie a omului , deci , imperfecta si artificiala . Prin el , poetul neomodernist surprindeparadoxul creatiei umane, perfecta si imperfecta totodata . La nivelul versificatiei, cele 13 versuri formeaza o singura strofa care nu respecta regulile prozodiei clasice ( vers liber ) . Totusi, ritmul interior sustinut si prin repetitii da versurilor o muzicalitate aparte, ce transmite intensitatea actului creator . Textul poetic este stucturat in 2 parti . Prima parte este formata din versurile 1-9 si exprima figurat, prin metafore, etapele muncii artistului in incercarea de a obtine desavarsirea . Dintre gesturile necesare crearii obiectului perfect fac parte : participarea organica la actul creatiei ( se ciopleste cu o dalta de sange ) , atingerea magica a creatiei cu vederea interioara a esentei lucrurilor ( se lustruieste cu ochiul lui Homer ) , transmiterea scanteii divine , iluminarii necesare operei de arta ( se razuieste cu raze ). A doua etapa este manifestarea iubirii fata de creatie in toate formele ei , progresiv : iubirea creatorului fata de opera sa , iubirea celor din jur fata de aceasta dar si iubirea care

inobileaza a infantei , care flateaza orgoliul artistului : dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul / cu gura ta , cu gura altora / si mai ales cu gura infantei . In partea a doua a poeziei, perspectiva se schimba total si surprinzator , fapt exprimat si prin adverbul brusc . Gestul sfaramarii unui colt al cubului exprima printr-o metafora faptul paradoxal ca perfectiunea creatiei poate fi perceputa numai prin imaginea imperfectiunii: Dupa aceea se ia un ciocan/si brusc se sfarama un colt de-al cubului. In ultimele 3 versuri , poetul ironizeaza viziunea majoritatii care , la unison, apreciaza artificialul , imperfectul multumindu-se doar sa viseze la perfectiune :Toti, dar absolut toti, zice-vor: <- Ce cub perfect ar fi fost acesta,/de n-ar fi avut un colt sfaramat!> Repetitia pronumelui toti subliniaza antiteza dintre creator si ceilalti in ceea ce priveste receptarea creatiei . Expresivitatea textului provine in primul rand din metaforizarea limbajului simplu . Imaginile artistice devin semnificative prin asocierea neobisnuita de cuvinte (a se da exemple diverse !) In concluzie , in aceasta creatie de maturitate poetul modern Nichita Stanescu reuseste sa exprime foarte sugestiv problema creatiei artistului pe care o situeaza dilematic intre creator si publicul receptor . Note 1. Concluzia se poate dezvolta in functie de cerinta eseului 2. Introducerea trebuie sa contina: referiri la autor, la etapele creatiei, integrarea poeziei in etapa corespunzatoare, eventual chiar sublinierea unor trasaturi ale lirismului nichitastanescian.

DACIA LITERARA
Aparuta intr-o perioada dificila pentru publicatiile autohtone,revista Dacia Literara a simbolizat un nou inceput pentru literatura romana, reprezentand o noutate a presei. Intr-o perioada in care putinele publicatii existente prezentau preponderent fapte politice, Dacia Literara a fost pata de culoare din presa romaneasca. Toate acestea se regasesc in articolul-program al revistei, semnat de Mihail Kogalniceanu in calitate de editor raspunzator. Avand primul numar la 30 ianuarie 1840, revista marcheaza un punct de cotitura in literatura romaneasca. In Introductie ,articolul prezinta realitatile vremii in privinta publicatiilor nationale.Sunt mentionate circumstantele politice anterioare ce au impiedicat dezvoltarea presei pana la momentul respectiv. Acesta aduce in discutie si celelalte ziare nationale, Curierul Romanesc(1829, Ion Heliade Radulescu) ,Albina Romaneasca (1829, Gh Asachi) si Foaia Inimii(1838, George Baritiu). Acestea ,,au mai mult sau mai putin o colora locala si includ prea multa politica fara sa puna accentul necesar pe literatura. Astfel, Dacia Literara este prima revista care se angajeaza sa publice doar lucrari literare si din toate zonele tarii ,realizandu-se o unificare a romanilor in plan literar.Se va cere, de asemenea, si originalitate in creatiile publicate ( ,, fiestecarele cu ideile sale,cu limba sa, cu chipul sau),astfel promovandu-se cultura nationala si eliminandu-se treptat puternica influenta a operelor straine. Sunt mentionate minusuri ale literaturii vremii, cum ar fi lipsa originalitatii in operele literare, care deja sunt putine ca numar, dar si multitudinea traducerilor incorecte. Traducerile sunt admise doar daca sunt corect realizate. Kogalniceanu subliniaza si ca ,,Traductiile nu fac insa o literatura.Mai este specificat si faptul ca revista va evita pe cat posibil scandalurile: ,, Iubitori ai pacei,nu vom primi nici in foaia noastra discutii ce ar pute sa se schimbe in vrajbe. Mihail Kogalniceanu anunta si intentia revistei de a-si exprima parerea asupra respectivelor opere, asftel anticipand critica de mai tarziu:,,Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Obiectivul revistei este si de a oferi tarii ,,o limba si o literatura nationala. Mai apoi sunt ilustrate marile teme romantice : istoria, natura si obiceiurile romanesti,care ar trebui sa slujeasca autorilor drept surse de inspiratie : ,,Istoria noastra are destule fapte eroice,frumoasele noastre tari sunt destul de mari,obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si noi sujeturi de

scris,fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.Tocmai de aceea revista a fost considerata ,,manifestul romantismului romanesc. La finalul articolului sunt precizate rubricile ce vor exista in revista, articole originale, compunerile originale,critica noilor aparitii si Telegraful Daciei, care va include stiri,informatii,noutati etc. Multi dintre scriitorii ulteriori au urmat sfaturile date de Kogalniceanu in articolul program,ei inspirandu-se fie din istoria nationala,fie din frumusetile naturii.Astfel de exemple sunt Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi. (se va prezenta aici opera pasoptista aleasa!) Concluzii: Odata cu articolul-program al lui Kogalniceanu, un nou punct de vedere asupra literaturii a aparut. Multi dintre scriitorii vremii s-au decis sa urmeze sfaturile oferite in acel articol,drept dovada operele a doi mari poeti ai literaturii romane,Grigore Alexandrescu si Vasile Alecsandri si afirmarea creatorului nuvelei istorice romanesti, Costache Negruzzi. In opinia mea,Dacia Literara a fost publicatia care a redresat literatura romana si care a oferit impulsul necesar pentru dezvoltarea unei adevarate literaturi nationale, deschizand calea junimismului maiorescian si a perioadei marilor clasici.

REALISMUL
Apariie: Curent literar aprut n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, ca reacie la subiectivitatea, exaltarea, excesul de reverie a spiritului romantic, reacie detremina de marile desoperiri tiinifice. Principiu fundametal al realismului este redarea n manier credibil, veridic a realitii, cu obiectivitate i spirit de observaie, pe un ton impersonal, neutru. Trsturi: pricipiul mimesisului i al verosimilitii: inspirat din fapte reale, opera realist expune nu fapte care s-au petrecut ntr-adevr, ci evenimente fictive, dar prezentate ca i cum s-ar fi putut produce, n mod credibil, verosimil; prezentarea moravurilor unei epoci, atenia fiind concentrat asupra detaliilor, iar intenia de a surprinde epoca n complexitatea ei. preferina pentru o tematic social prezentarea individului n relaiile sale cu mediul social n care triete, al crui produs este: de aceea personajul nu mai este excepional n situaii excepionale (ca la romantici), ci are o condiie social mediocr, astfel nct operele realiste sunt mrturia faptului c omul simplu are o existen la fel de dramatic i de complex. crearea unor personaje tipice n situaii tipice, personajele realiste fiind complexe i avnd dinamic interioar; interesat de aspecele realitii imediate, scriitorul realist alege ceea ce este reprezentativ pentru epoca aleas. Exemple: parvenitul, arivistul, seductorul, avarul femeia aduterin. caracterul de fresc al operelor, monografii ale lumii prezentate preferina penru un stil sobru i refuzul celui mpodobit, cu scopul prezentrii ct mai fidele a realitilor cultivarea observaiei n descrierea realitii sau n portretele personajelor, observaia viznd precizia tiinific tehnica detaliului, cu scopul de a realiza descrieri sau portrete verosimile preferina, la nivel naratologic, penru naraiunea la persoana a III-a, pentru un narator obiectiv, impersonal, omniprezent, omniscient, cruia i corespund o perspectiv auctorial, o viziune naratologic din spate i focalizarea zero. Reprezentani: curentul impune supremaia dramei i a romanului, respectiv modelul scriitorului laborios (nu putem vorbi de realism n poezie): n literatura universal: Balzac, Flaubert, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Dickens, Lampedusa, Thomas Mann. n literatura romn: Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creang, Liviu Rebreanu, G. Clinescu, Marin Preda. Manifest: primele discuii despre realism se cristalizeaz n Frana, n jur de 1850, pornind de la picturile lui Courbet i datorit lui Champfleury, care public n 1857 volumul de eseuri Realismul. Se regsesc principii ale realismului i n operele lui Balzac sau Stendhal. Proza realista: - Caracterul verosimil, neidealizat al faptelor relatate - Geneza - reprezentat de fapte reale - Tematica social - Aspectul monografic - Caracterul de fresc - Incipitul renun la convenii (de tip manuscrisul gsit sau confesiunea unui personaj) i const de cele mai multe ori n fixarea coordonatelor spaio-temporale - Conflictul de esen social, constnd n dorina de parvenire a protagonistului, n impulsul lui de a avea un statut social superior

- Relaia individ-mediu (omul este un produs al mediului, personajul realist funcionnd dup logica determinismului social) - Cronologia faptelor - Coerena la nivelul construciei subiectului epic, prin evitarea rsturnrilor dramatice i prin crearea de scene paralele, antitetice, prin gradaia faptelor - Simetria i caracterul circular al romanului - Personajul tipic n situaii tipice - Deznodmntul cert - Finalul nchis/deschis - Tehnica detaliului (mimesis i verosimilitate) - Obiectivitatea naratologic - Naratorul la persoana a III-a, omniprezent, omniscient, omnipotent

a multumesc din suflet,si daca nu va suparati v-as ruga doar daca aveti timp sa puneti o lista cu ce ar trebui sa invatam pentru subiectul 3.eu am facut comentarii pentru urmatoarele opere: 1Moara cu noroc de I.Slavici 2.Enigma Otiliei de G.Calinescu 3.Povestea lui Harap-Alb de I.Creanga 4.Alexandru Lapusneanu de C.Negruzzi 5.La tiganci de M.Eliade 6.Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi de Camil Petrescu 7.Ion de Liviu Rebreanu 8.Morometii de Marin Preda 9.O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale 10.Iona de M.sorescu 11.Baltagul(dar am sa invat povestirea) de Sadoveanu Si cam atat...daca mai trebuie ceva va rog sa completati dumneavoastra.am inteles ca trebuie ceva si de Titu Maiorescu..sau ceva studii de caz.lamuriti-ne dvs.La mine in cls erau elevi care nici nu stiau ca trebuie sa stim o opera pt fiecare autor canonic.Va multumesc si imi cer scuze ca va deranjez inc a o data.Gabriela(din nou:D) 6 iunie 2011, 14:37 PROFADEROMANA spunea... Gabriela, nu cred ca esti tu sau colegii tai de vina, insa nu inteleg de ce nu vi se explica mai clar programa de bacalaureat! - pentru proza si dramaturgie este bine, ai chiar ceva in plus-poti omite nuvela lui Eliade, nu se mai cere; - critici obligatorii: Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu - prezentare generala a activitatii, orientarilor culturale intemeiate, reviste, curente, doctrine literare din studiile acestora; - Trebuie sa inveti si Dacia Literara, pe care sa o ilustrezi prin Negruzzi; -unde sunt poetii??? Ai de invatat cate o opera de la Eminescu, Bacovia, Blaga, Arghezi, Barbu, N.Stanescu si un poet traditionalist! ASTEPT COMPLETARI DE LA TINE

Realism fantastic-Harap-Alb, realism psihologic-Moara cu noroc, realism obiectiv-Ion, realism balzacian-Enigma Otiliei, realism postbelic-Morometii, tot realism-O scrisoare pierduta, Hanu Ancutei...

ROMANTISMUL

Este o miscare artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850), aparuta in spatiul european in contextul revolutiilor burghezodemocratice, al luptei pentru independenta si libertate nationala Isi gaseste expresia in filozofia idealista germana (Schelling, Fichte, Hegel, Schopenhauer) Manifestul literar al Romantismului este Prefata la drama Cromwell de Victor Hugo (1827): Nu exista reguli, nici modele. [...] Conceptul artei de frumos include si uratul si grotescul Trasaturi/ principii estetice romantice: - imaginatia este principiul fundamental de creatie; - primatul sentimentului si al fanteziei creatoare - subiectivitatea; expansiunea eului individual - respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creatie - fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; locala; interesul pentru mituri, folclor, simboluri, trecutul istoric, natura si spatii exotice - cultivarea emotiei si a sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); antiteza - afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii - amestecul genurilor si al stilurilor Teme romantice: - istoria medievala (idealul cavaleresc) - folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul - trecutul istoric (Evul Mediu) - natura locala sau spatiile exotice - exceptionalul (situatii, personaje) - timpul (evadarea din realitate in fantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice) - atmosfera nocturna - antiteza trecut-prezent Personajul romantic: - erou exceptional in imprejurari exceptionale - antiteza (inger-demon); titanul, geniul - provine din toate mediile sociale - exprima victoria pasiunii asupra ratiunii - defineste particularul, unicul, individualul Stilul romantic: - este metaforic - sustine fuziunea genurilor si a speciilor - promoveaza largirea si imbogatirea vocabularului literar prin elemente de limbaj popular, arhaic etc. - cultiva grotescul, uratul, ironia Specii cultivate si reprezentanti in literatura universala - specii dramatice:drama istorica (V. Hugo, Puskin), filozofica, lirica (Shelley) - specii lirice: meditatia, elegia, romanta (Lamartine, V. Hugo) - specii epice: legenda, balada (H. Heine), poemul (Heine, Byron, Keats, A. de Vigny, Puskin, Lermontov, Eminescu), nuvela (istorica, fantastica - E.A. Poe), romanul (istoric, de aventuri, fresca) (Novalis, W. Scott, V. Hugo, E.A. Poe)

Reprezentanti in literatura romana:C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, I.H.Radulescu, D.Bolintineanu (Romantism pasoptist), M. Eminescu (constituirea deplina a Romantismului), O.Goga, G.Cosbuc (prelungiri ale Romantismului)

AVANGARDISMUL
Avangardismul se manifesta, n perioada interbelic, sub forma unei radicalizari a modernismului, un modernism extrem. Denumirea deriv de la termenul militaravangard, care este o mic trup de oc, o unitate de comando, de mare iniiativ, curaj i energie, care se strecoar spre liniile inamicului, nfruntnd multe riscuri i obstacole, pentru a deschide drum armatei n naintare [Adrian Marino]. Avangarda artistic se coaguleaz n jurul ideii de ruptur total de tradiie i a ideii de cultivare a unor forme estetice noi. Aceasta a inclus urmtoarele orientri artistice: fauvismul (fovismul), cubismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul, integralismul. Orientrile avangardiste s-au manifestat n literatur, artele plastice, muzic, cinematografie, dar i arhitectur. n esen, trsturile avangardei sunt urmtoarele: - negarea ideii de literatur i a oricror constrngeri formale - proclamarea subiectivitii absolute a artistului - dinamismul - libertate absolut de creaie, care permite orice abatere, att de la estetica tradiional, ct i de la normele gramaticale i de punctuaie - tehnica dicteului automat - supremaia visului n procesul de creaie artistic Una dintre primele micri de avangard este Futurismul (il futuro viitorul), iniiat de poetul italian Filippo Tomasso Marinetti (1876-1944), n 1909, la Paris. Arta, literatura i pictura, nseamn pentru futuriti: respingerea formelor tradiionale de art (distrugerea muzeelor i bibliotecilor), glorificarea curajului, e revoltei i chiar a rzboiului, i, n special, cultul mainismului, al vitezei. Micarea futurist se va extinde i n artele plastice, n cinematografie, n mod chiar. n anul 1910 rusul Wassily Kandinsky picteaz prima acuarel abstract, n care i propune s nu se mai inspire n nici un fel din realitatea nconjurtoare, ci s pun n prim -plan rigoarea intelectual, regula geometric. se vor altura olandezii Piet Mondrian, Theo Van Doesburg (att poet, ct i arhitect i critic de art). n 1910, la Berlin ncepe s se manifeste Expresionismul, mai nti n literatur, mai apoi n cinematografie i n artele plastice. Adepii acestei micri considerau c este necesar s extrag din via inspiraia creatoare i c opera de art se nate din transpunerea total a ideii personale n lucrare. ntre iniiatori se numr pictorii: Ernst Ludwig Kirchner, Emil Nolde, Otto Mller, crora li se vor aduga Edvard Munch, James Ensor, Georges Rouault, etc., iar n Rusia debuteaz poeii: Osip Mandeltam, Anna Ahmatova, Vladimir Maiakovski. Dadaismul, un curent avangardist conceput de un grup de tineri boemi, refugiai n Elveia n timpul Primului Rzboi Mondial, a fost iniiat la Zrich (n Elveia) n 1916, prin contribuia decisiv a poetului romn Tristan Tzara (pe numele adevrat Samuel Rosenstock, nscut la Moineti n 1896 i mort la Paris n 1963). Denumirea orientrii a fost stabilit prin hazard, deoarece Tristan Tzara a gsit acest termen din limbajul

colocvial francez, ntr-un dicionar Larousse. Iniiatorii intenionau s decorseteze (s elibereze) poezia de o serie de rigori: sintactice, gramaticale, de punctuaie. n general, au avut intenia de a nega, de a demola tot ce a nsemnat literatur pn atunci. Este memorabil Manifestul lui Tristan Tzara cel mai reprezentativ poet al orientrii avangardiste. El a conceput un text literar prin care incit la instituirea unei modaliti ocante de a scrie poezie: Luai un ziar. Luai nite foarfeci. Alegei n ziar un articol care s aib lungimea pe care dorii s-o dai poeziei dumneavoastr Decupai articolul. Decupai i fiecare cuvnt ce intr n articol i punei toate cuvintele ntr-o pung. Agitai uor. Scoatei cuvintele, unul dup altul, dispunndu-le in ordinea n care le vei extrage. Copiai-le contiincios. Poezia v va semna. Micarea dadaist nu a durat mult, s-a autodizolvat. Scriitorii precum Tristan Tzara, Paul Eluard, Louis Aragon, Andr Breton au aderat la suprarealism. Constructivismul, este o micare artistic influenat de futurism, aprut n Rusia. Direcia constructivismului este reprezentat de revista CONTIMPORANUL, care apare n 1922, sub ndrumarea lui Ion Vinea i Marcel Iancu. n aceast revist se public Manifestul activist ctre tinerime, n 1924, redactat de Ion Vinea. n paginile revistei apar i cteva poezii ale lui Ion Barbu. Alt revist constructivist este PUNCT (1924), care va fuziona cu CONTIMPORANUL n 1925. Constructivismul propune o nou formul estetic prin care se ncearc armonizarea artei cu spiritul contemporan al tehnicii moderne. Suprarealismul (fr. surralisme= supra+realitate), o alt orientare avangardist, a fost iniiat de poetul francez, Guillaume Apollinaire, i denumete o micare literar-artistic, promovat apoi de poeii Lautramont i Alfred Jarry. n artele plastice suprarealismul a fost reprezentat de pictorul Salvador Dali. Pe plan artistic, suprarealismul propune o tehnic a surprizei prin sabotarea (=mpiedicarea) universului imagistic i metaforic, hazard obiectiv, delir metodic, exploatarea fenomenelor onirice, iar n pictur metoda paranoia-critic (a lui Salvador Dali). n anul 1924, Breton public primul Manifest al suprarealismului. n literatura romn, suprarealismul a avut mai muli adepi i a fost cultivat cu succes de ctre: Urmuz, Ilarie Voronca, Saa Pan, Geo Bogza (primul scriitor romn, autor de reportaje literare), Tristan Tzara, ulterior au aderat Gellu Naum i Virgil Teodorescu. Direcia suprarealismului poate fi remarcat n 1928, n revistele: URMUZ, condus de Geo Bogza i UNU, editat de Saa Pan. Termenul suprarealism presupune ceva ce transcende realitatea (visul), fiind influenai de psihanaliza lui Freud. Scriitorii au apelat la tehnica dicteului automat (procedeu care presupune notarea necenzurat a oricror gnduri ce ne trec prin minte n legtur cu subiectul abordat, scrierea spontan, jocul absolut liber al imaginaiei), dar i la promovarea visului, a strilor halucinatorii, sondarea subcontientului, spiritismul, hipnoza. Poeziile suprarealiste ilustreaz atotputernicia visului i puterea de creaie a autorului. Cele dou direcii, constructivismul i suprarealismul, se unesc n Integralism sau Sintetism (n denumirea lui Ilarie Voronca), ilustrat prin revista INTEGRAL, aprut n 1925 i condus de Ilarie Voronca. Alte reviste avangardiste: 75 H.P (1924, cu un singur numr), ALGE (1930), LICEU

(1932), VIAA IMEDIAT (1933, numr unic), etc. Fr ndoial c scriitorii romni care prin scrierile lor avangardiste au modernizat literatura romn rmn: Tristan Tzara, Ion Vinea, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Saa Pan, Gellu Naum, Ilarie Voronca. (multumiri dnei prof. Barna Oana)

TRADITIONALISMUL
Termenul de tradiionalism are mai multe accepiuni. El reprezint un tip de cultura, specifica unei spiritualitati, care, indiferent de epoca sau de curent literar, se distinge de celelalte culturi ale aceleiai epoci. Uneori, el desemneaz numai cultura populara, ca rezultat al geniului colectiv, anonim si oral, de la sate sau de la periferia oraelor. In literatura romana interbelica, acest termen s-a folosit pentru a-i diferenia pe moderniti, scriitori inspirai exclusiv din cultura occidentala, de colegii lor, traditionalistii, care refuzau sursele externe, in favoarea celor consacrate in cultura romana. Inteles astfel, traditionalismul apare ca o continuare a directiei inaugurate de Dacia Literara si Junimea, dar intr-o maniera radicala, respingand adaptarea la cultura moderna si conservand interesul pentru valorile nationale. Traditionalismul romanesc cuprinde trei curente inrudite prin apropierea de traditia rurala si diferite prin modul in care se realizeaza aceasta apropiere:samanatorismul, poporanismul, gandirismul. a) Samanatorismul, orientare care se-ncheag in jurul revistei Samanatorul, apruta la Bucureti, in 1901, sub conducerea lui Al. Vlahuta si G. Cobuc. In articolul-program al revistei, intitulat Primele vorbe, ca si in poezia Samanatorul publicata de Vlahuta in primul numr al acesteia, se contureaz programul viitoarei orientri: scriitorii trebuie sa cultive specificul naional, prin prezentarea vieii satului. Speciile cultivate de samanatoristi: texte de mici dimensiuni, in versuri scurte, poeme epice(idilele), in proza -; schite, povestiri in care naratiunea se impleteste cu descrierea. Principalul ideolog al revistei a fost Nicolae Iorga. Trsturi: cultiva paseismul (ntoarcerea spre trecut) si idilismul sentimentul dezradacinarii elogiul dreptatii, facute de tarani pe cont propriu in maniera haiducilor de altadata proza peisagista ispiratie istorica si rurala idilizarea vietii satului si a taranului, prin reducerea lor la o serie de evenimente placute, legate de contactul cu natura, iubirea, cantecul, poezia prezentarea armonioasa a relatiei dintre boieri si tarani, conditionata de apartenenta boierilor la vechile familii aristocrate romanesti considerareavietii urbane drept un factor distructiv pentru sufletul taranesc curat, nealterat, orasul fiind vazut ca un loc al pierzaniei grija ntririi si inaltarii neamului acestuia Reprezentani: O. Goga, M. Sadoveanu, Duiliu Zamfirescu, St. O. Iosif. b) Poporanismul este orientarea care se-ncheag in jurul revistei Viata romaneasca, apruta la Iai, in 1906, sub conducerea lui C. Stere si avndu-l ca secretar de redacie pe Garabet Ibrileanu. Curentul manifesta interes pentru viata

rurala si pentru valorile poporului, dar se deosebeste de samanatorism prin: evocarea unei existente chinuite a taranilor, condamnati la munca trudnica si la mizerie (O. Goga); lipsa educatiei corespunzatoare, a bolilor netratate, care aduc moartea timpurie in lumea satului ( Fefeleaga- I. Agarbiceanu). Din punct de vedere formal: Tablouri descriptive sumbre, caracterizate prin amestecul suferintei fizice si morale, care implica si un sentiment de mila, de duiosie al autorilor, ceea ce confera un pronuntat aspect liric textelor Adepii acestei orientri isi propuneau ca obiective: dragostea pentru popor simpatie pentru sat si tarani, dar nu idealizeaz viata de la tara (realismul viziunii) interes pentru luminarea poporului critica aspra a nedreptatilor facute omului de rand Reprezentanti: C. Hoga, G. Galaction, M. Sadoveanu, O. Goga, I. Agarbiceanu. c) Gndirismul se nate in jurul revistei Gndirea, apruta la Cluj, in 1921, sub directia lui Cezar Petrescu. Are la inceput o orientare eclectica si grupeaza in jurul ei principalii scriitori ai vremii, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Gib Mihaescu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat. Cu timpul, revista trece sub influenta lui Nichifor Crainic, iar din 1928 sub conducerea lui, cuprinzand in aceeasi orientare si alte publicatii literare, "Datina", "Ramuri", "Gand romanesc", "Mesterul Manole", "Sfarma-Piatra". Filozofia promovata in multe din articolele publicate in "Gandirea" se afla sub inraurirea germanului Oswald Spengler, cu a sa filozofie a vietii (Lebensphilosophie) din "Declinul Occidentului" ("Der Untergang des Abendlandes"), in care erau explicate deosebirile dintre cultura si civilizatie si se proclama prabusirea Occidentului sub povara lipsei de cultura, a masinismului si a civilizatiei. Multe dintre ideile lui Spengler, infuzate in estetica expresionismului, sunt preluate si in operele filozofice ale lui Blaga. In articolele sale programatice, "Isus in tara lui" (1923), "Parsifal" (1924) si "Sensul traditiei" (1929), Nichifor Crainic promoveaza traditionalismul culturii romane, conceput ca imbinare intre autohtonism si ortodoxism, intre temele si valorile nationale promovate de miscarile literare anterioare, pasoptism, junimism si samanatorism, si spiritualitatea ortodoxa, vazuta ca un "coviltir de aur" al bisericii romane, ca o zare metafizica in care se proiecteaza toata existenta si aspiratiile poporului roman. Nichifor Crainic argumenteaza superioritatea culturii bizantine, negand valoarea civilizatiei occidentale si criticand tendintele de occidentalizare a culturii si a spiritului civic romanesc, dar limiteaza orizontul culturii romane la un anumit balcanism cu tendinte autarhice. Crainic sustine ideile lui Herman Keyserling, din "Das Spektrum Europas", potrivit carora Romania ar putea deveni un adevarat centru al bizantinismului. in aceasta orientare, arta ar trebuie sa fie numai de sorginte religioasa. Ideea de lume aflata in declin este comuna si expresionismului, dar imbraca forme excesive in cazul gandiristilor. Forma cea mai radicala a curentului este promovata de Nae Ionescu, in "Roza vanturilor", si se numeste trairism. Dintre trasaturile gandirismului in literatura enumeram: reprezentarea unui sat arhaic, dominat de credinte stravechi, precrestine, de mituri( V. Voiculescu- Lostrita prezenta unor personaje biblice in viata profana -; transcendentul care coboaraBlaga ( Paradis in destramare- Blaga; vol. Parga; Poeme cu ingeri; V. Voiculescu; Psalmii- Arghezi);

 evocarea trecutului istoric intr-o maniera mitologizanta (versuri- Mateiu Caragiale); observarea unui vitalism in construirea personajelor, surprinse in situatii dilematice care conduc la o moarte tragica( Mesterul Manole- Blaga); existenta unei corespondente intre mediul geografic si desfasurarea vietii interioare a personajelor( spatiul mioritic- Blaga); existenta unui ethos intemeiat pe religiozitatea ortodoxa, conceptie expusa de N. Crainic in studiul Sensul traditiei, articol in care el apreciaza ca: Ne aflam geografic in Orient si cum prin religiunea ortodoxa detinem adevarul luminii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am invrednicit ... O cultura proprie nu se poate dezvolta organic decat in aceste conditii ale pamantului si ale duhului nostru. Chiar daca N. Crainic absolutizeaza orientarea culturii romanesti spre Orient, fiind impotriva influentelor Europei Occidentale. Din punct de vedere formal , scriitorii grupati in jurul revistei Gandirea, au preluat unele mijloace de realizare din curentele moderniste, astfel incat, spre deosebire de samanatorism si poporanism, in literatura gandirista se remarca o sinteza intre traditionalism si modernism( poezia lui Blaga asociaza fondul traditionalist cu versificatia moderna, iar traditionalismul arghezian imbraca forme ermetice: artele poetice, Psalmii)Pe langa acesti poeti se remarca in perioada interbelica Ion Pillat, al carui volum Pe Arges in sus(1923)l-a consacrat pe poet traditionalist. In versurile sale, evoca satul natal, cu perioada copilariei,plina de amintiri f rumoase, cu biserica de altadata, cu o autohtonizare a reprezentarilor religioase, raiul aflandu -se la Muscel, iar Sfanta Familie traind pe langa Raul Doamnei.Un alt exemplu de literatura scrisa in spirit traditionalist il constitue poezia lui N. Crainic Sesuri natale, in care peisajul dunarean se naste in poezie intr-o relatie de suprapunere a imaginilor copilariei cu cele ale maturitatii. .

ILUMINISMUL

Iluminismul

Caracterizat prin profunde schimbri n structura societii, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirm n numele unei noi concepii despre lume, natur i societate, ca i prin efervescena de idei produs de cercetrile din domeniul matematicii i fizicii, secolul al XVIII-lea aduce n cele mai multe ri europene nzuina puternic de nnoire, existent pe toate planurile culturii. Iluminismul a pretins eliberarea fiinei umane de sub tutela sa autoindus. Tutela este incapacitatea fiinei umane de a-i folosi abilitile cognitive n lipsa instruciunilor de la o alt persoan. Aceast tutel este auto-indus atunci cnd cauza sa nu rezid n absena raiunii, ci n absena hotrrii i a curajului de a lua hotrri fr instruciuni de la o alt persoan. Sapere aude! Avei curajul de a v folosi propriul sim al raiunii!" acesta este moto-ul Iluminismului (Immanuel Kant). Iluminismul este o replic la adresa barocului, care ncearc s nlture dogmele religioase i s infiltreze luminarea maselor pe baza experienei proprii. n multe ri europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci n care s-a pus accentul pe dezvoltare i rspndirea cunotinelor culturale, pe ideea luminrii maselor. Iluminismul sau luminismul este un curent de gndire, cu multiple consecine pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din poziia rigid n

care l fixase filozofia tradiional, pentru a-l face obiectul propriei sale activiti: prin munc i cultur, omul este perfectibil, ca i societatea pe care el o construiete. nlocuind concepia static despre om cu una dinamic, iluminismul e susinut de ideologii claselor dinamice ale societii, de burghezie n primul rnd. De aceea, a aprut n rile n care burghezia a aprut mai repede ( Anglia i Frana ) i s -a configurat mai trziu acolo unde forele feudale erau mai puternice ( de ex. n S -E-ul Europei ). Lupta de emancipare a acestei clase revoluionare s-a sprijinit pe un numr de idei orientate n ntregime pe o direcie antifeudal. nc din 1688, n cadrul Revoluiei burgheze din Anglia, ncepe s fie pus sub semnul ntrebrii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat, se cristalizeaz o ideologie iluminist care va pregti Marea Revoluie Francez din 1789. Iluminismul a avut cteva trsturi specifice: - caracter antifeudal si antidespotic. Toate instituiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absolut, bazat pe ideea dreptului divin, biserica, justiia, coala. Gnditorii iluminiti cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului i acordarea de liberti sociale i politice ntregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicri se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural i a contractului social, conform crora oamenii se nasc cu aceste drepturi i triesc pe baza unei nelegeri cu monarhul, pe care pot s nu-l mai accepte dac nu este un om luminat. - spiritul raionalist, materialist i laic. n secolul XVIII s-a afirmat raiunea, fenomenele vieii au cunoscut o interpretare materialist, iar problemele culturii i ale tiinei au nceput s se separe de cele ale religiei, combtnd fanatismul i misticismul. Declinul autoritii ecleziastice asupra vieii publice a atras i revalorificarea mentalit ii magice. Practicile oculte nu au mai fost satanizate ( i condamnate juridic ), ci au nceput s fie depreciate raional ( i luate n derdere). Magul nu mai este vzut ca un pactant cu diavolul, ci ca un arlatan abuznd de credulitatea publicului. - militeaz pentru emanciparea poporului prin cultur; - ncurajeaz tratarea problemelor sociale in literatur. - genereaz o literatur cu caracter moralist. n calitate de curent ideologic i cultural, iluminismul se definete prin: promovarearaionalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului i a dogmelor, rspndirea culturii n popor, literatura preocupat de problemele sociale i morale; teme i motive literare promovate de literatura iluminist: monarhul luminat , contractul social , emanciparea poporului prin cultur; Genuri i specii: liric, epic ( povestire, nuvel, roman ), dramatic ( tragedie, comedie );

Aprut la sfritul secolului al XVIII-lea, micarea iluminist transilvnean i are rdcinile i explicaia cu trei secole n urm. n 1437, dup Rscoala de la Boblna, cele trei naiuni - ungurii, saii i secuii - semneaz pactul Unio trium nationum, prin care romnii, exclui de la drepturile sociale, politice i religioase, deveneau o naiune tolerat n Transilvania. n 1784, Rscoala lui Horia, Cloca i Crian zguduie din temelii Imperiul Habsburgic, pretinznd schimbarea imediat i radical a ornduirii existent e. Suspectai de a fi pactizat cu rsculaii, corifeii colii Ardelene vor fi prigonii de autoriti.coala Ardelean fost o micare cultural complex i neomogen, reflectnd o perioad istoric: procesul de formare a burgheziei i a naiunii romne la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea.

Iluminismul romnesc se identific n mare msur cu coala Ardelean i cu ecourile ei n Moldova i ara Romneasc. Aceast micare, ntemeiat sub semnul iluminismului european, a stat n serviciul idealului naional, la a crui fundamentare a contribuit hotrtor, prin preuirea istoriei, a istoriei limbii i a poporului. Iluminismul romnesc va recurge, la rndul su, la argumentele istorice n favoarea unor revendicri politice. coala Ardelean a pus n micare un amplu proces de afirmare naional i cultural a romnilor din Transilvania n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea i la nceputul secolului al XIX - lea. Crturarii acestui curent au adusargumente tiinifice pentru afirmarea drepturilor romnilor din Transilvania. Activitatea lor tiinific s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar. coala Ardelean a fost o important micare cultural generat de unirea mitropoliei romnilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolic, act n urma cruia a luat natere Biserica Romn Unit cu Roma. Reprezentanii colii Ardelene au adus argumente istorice i filologice n sprijinul tezei c romnii transilvneni sunt descendenii direci ai colonitilor romani din Dacia. Aceasta tez este cunoscut i sub numele de latinism. Diferena fa de iluminismul francez este dat de faptul c coala Ardelean nu a constituit un curent anticlerical, micarea cultural transilvnean pornind tocmai din snul Bisericii Catolice. Micarea iluminist ilustrat de coala Ardelean a evoluat n mai multe etape: Etapa pregtitoare, prin lupta pentru revendicri politice i naionale dus de Inoceniu Micu-Klein, episcopul romnilor unii, care cere drepturi i liberti pentru romnii din Transilvania, n schimbul unirii cu biserica roman (Sinodul de la Blaj); Etapa de elaborare i afirmare a ideologiei naionale: formularea crezului latinist extremist att pe plan filologic ct i istoric, dezvoltarea nvm ntului romnesc; Etapa pronunat iluminist (avnd ca moment de vrf iganiada, n care crturarii se opun aciunii de defimare a romnilor ntreprins de clasele feudale privilegiate). Evoluia micrii cunoate dou direcii mai importante: prima are un pronunat caracter iluminist i urmrete emanciparea poporului, mai ales a ranilor. Se nfiineaz numeroase coli n limba romn ( Gh. incai nfiineaz aproximativ 300 de coli ), se scriu abecedare, aritmetici, catehisme, manuale etc. A doua este erudit i cuprinde tratate de istorie i de filologie, care urmresc demonstrarea argumentat a originii romane a poporului romn i a continuitii lui n Ardeal. Treptat, ncepnd cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, afirmarea contiinei naionale n prile vestice ale spaiului romanesc alimenteaz un program politic cuprinztor, incluznd coala, biserica, aspectele general-culturale i, n primul rnd, cultivarea limbii. n ceea ce privete argumentarea latinitii poporului romn, crturarii colii Ardelene au ncercat s impun ideea originii pur latine a poporului romn, vehiculnd teoria exterminrii dacilor de ctre romani. Samuil Micu, n lucrarea Istoria i lucrurile i ntmplrile romnilor dezvolt idei iluministe, moderne, dar relateaz sec evenimentele sau copiaz pasaje ntregi din cronici. Gheorghe incai, n Hronica romnilor i a mai multor neamuri dovedete mai mult spirit critic i ofer o informaie mai bogat, opera sa ncercnd s evidenieze adevruri istorice. Petru Maior este autorul lucrrii Istoria pentru nceputul romnilor n Dacia, cu un pronunat caracter polemic, mai curnd un pamflet de idei dect o cronic, fr valene literare ns. n direcia lingvistic, crturarii colii Ardelene au susinut ideea originii pur latine a limbii romne, cernd scrierea cu alfabet latin i adoptarea scrierii etimologice. Samuil Micu i Gheorghe incai ( Elementa linguae daco-romanae sive valachicae ) fac o paralel ntre latin i romn, propunnd eliminarea cuvintelor de alt origine i nlocuirea lor cu neologisme latineti. Lexiconul de la Buda este un dicionar colectiv care furnizeaz numeroase neologisme romanice, eliminndu-le pe cele de alte origini.

Petru Maior afirm c limba romn provine din latina popular ( disertaia de la finalul lucrriiIstorie pentru nceputul romnilor n Dachia ). Din punct de vedere literar, cea mai valoroas oper pe care o d coala Ardelean este epopeea lui Ion Budai Deleanu, iganiada. Autorul i-a declarat modelul n literatura antic ( Homer, Btlia oarecilor cu broatele ). n Epistola nchintoare ctre Mitru Perea i alctuiete, ca Cervantes, o biografie fantezist de igan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon i a rmas acolo. n finalul scrisorii parodiaz proiectele colii Ardelene de a evoca veridic trecutul naional. iganiada a fost redactat n dou versiuni: prima, din 1800, este mai stufoas i cu o aciune mai complicat, a doua, din 1812, mai echilibrat i mai artistic. Din pcate, ea nu a fost cunoscut dect trziu, publicat mai nti ntr -o revist obscur, Buciumul romn n 1875 n prima variant, iar n cea de-a doua abia n 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparine genului epic n versuri, fiind o epopee eroi-comic. Este singura epopee romneasc terminat, care are ca tem lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul. Cele dousprezece cnturi urmresc dou fire epice: pe de o parte se nareaz aventurile iganilor nrolai n armata lui Vlad epe, iar pe de alt parte aventurile lui Parpangel, n cutarea iubitei sale Romica, furat de diavoli. Ca n orice epopee care se respect, eroii pmnteni au dumani i protectori supranaturali. Autorul are simul artei ca joc, subiectul i personajele fiind pretexte pentru o comedie a literaturii (N. Manolescu). De aceea, universului naraiunii i corespunde un metaunivers, prezent n subsolul paginilor i alctuit dintr-o armat de critici care supun adevrul istoric prezent n epopee unui tir de contestaii umoristice. Dac textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficiunea amestecndu-se cu critica ficiunii, pentru c autorul are simul artei ca joc, intuiia gratuitii i a absurditii (N. Manolescu). Exist, deci, dou niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zis, care este epopeea fricii cronice i a preocuprii pentru stomac (N. Manolescu), care parodiaz motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestii de altdat), muza inspiratoare, devenit aici o femeie crtitoare cu gur mare i minte puin, sau lumea pe dos, cci epopeea ncepe cu defilarea ordonat iganilor i sfrete cu ncierarea acestora (nti ordinea, apoi haosul); b) critica povestirii, ale crei personaje sunt ntruchipri ale modalitilor de receptare a textului: Onochefalos, care se mir c Romica s-a putut transforma n tuf vorbitoare, reprezint lectura literal; Idiotiseanu, care afirm c nu toate cele ce se scriu sunt adevrate, reprezint lectura naiv; Erudiian, care recunoate mprumuturile de la ali scriitori, este lectura savant. Stilul. G. Clinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenueaz lipsa talentului descriptiv. Invenia verbal ncepe de la numele iganilor, un grotesc de sonuri (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Gvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Drboi etc.), trece prin invenii onomatopeice unele att de fireti nct trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dac ele nu circul i ajunge la modelarea lor n scopuri prozodice, schimbndu-le genul i terminaia pentru a le face s rimeze (drac, palat, copace etc). n Istoria critic a literaturii romne, Nicolae Manolescu evideniaz valoarea iganiadei printr-o comparaie: iganiada este un Don Quijote al nostru, glum i satir, fantasmagorie i scriere nalt simbolic, ficiune i critic a ei. In celelalte tari romane,invmntul a contribuit la rspndirea ideilor iluministe. Academiile domneti, ntemeiate n ara Romneasc ntre 1678-1688, n Moldova la 1707, au reprezentat un nsemnat focar de cultur al Rsritului ortodox. O alt form de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tiprirea de cri . ntre 1700 i 1800, s-au tiprit de ctre romni 799 de cri dintre care 617 n romnete, iar

182 n grecete, latinete, slav, etc. Procentul de carte laic a crescut necontenit, n dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de cltorie rspndete idei iluministe i Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care n nsemnare a cltoriei mele, surprinde contrastele dintre civilizaia rilor vizitate i realitile triste din patria sa. n ara Romneasc i n Moldova, Chesarie Rmniceanul i Leon Gheuca rspndiser idei iluministe datorate lecturilor din raionalitii francezi i, n special, din Enciclopedia lui Diderot.

Umanismul. Renasterea

1. Informatii generale; Umanismul european Epoca de afirmare plenar a omului i de impresionant nflorire a artelor, numitRenatere prin contrast cu evul mediu vzut ca o perioad a dogmei i a fanatismului, cuprinde secolele al XIV-lea, al XV-lea i al XVI-lea n Italia, al XVI-lea n Frana, Germania i rile de Jos, iar n Anglia i Spania include i nceputul secolului al XVII-lea. Renaterea apare mai nti n Italia, pentru c aici se creeaz mai devreme condiiile economice i social-politice corespunztoare. n oraele state italiene, dezvoltarea meteugurilor i a comerului determinase ntrirea burgheziei, a crei opoziia fa de feudalism se manifest i pe plan ideologic. nflorirea comer ului duce la marile descoperiri geografice. Lumea cunoscut restrns n evul mediu se lrgete tot mai mult. Inventarea tiparului face posibil o rspndire fr precedent a cunotinelor tiinifice i a valorilor literare. Termenul Umanism are dou sensuri: unul larg, de preuire a valorilor umane, i unul restrns, de interes fa de valorile Antichitiigreco-latine. n legtur cu Renaterea, termenul se folosete n ambele sensuri. Evul mediu cunotea antichitatea, dar numai parial, adesea trunchiat i incorect, prin prisma teologiei. Renaterea ia antichitatea ca model, ncercnd s-o cunoasc n toat bogia ei de valori. ncepe o cutare febril de manuscrise antice, care, o dat descoperite, sunt studiate cu atenie i ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XVlea tiprite. Spturile scot la iveal ziduri i statui, comori ale artei antice. Se creeaz biblioteci i librrii, iar academiile nou-aprute grupeaz savani care dezbat probleme filozofice, cum sunt membrii Academiei platoniciene de la Florena. Creaiile antice devin modele, surse de inspiraie, att pentru scriitori care folosessc adesea chiar limba latin -, ct i pentru artiti. Antichitatea afirmase cu mndrie c Omul e msura tuturor lucrurilor i c n lume-s multe mari minuni; / Minuni mai mari ca omul nu-s! Renviind aceast tradiie, Renaterea realizeaz un ideal de om universal, multilateral, un om cruia, ca i personajului antic, nimic din ceea ce este omenesc nu-i este strin: armonios dezvoltat fizic i cultivat ca intelect, pasionat, iubitor de cunoatere i de frumos, om de cultur i de aciune n acelai timp. Un astfel de om este un abis de tiin, dup cum se exprima Rabelais, sau, cum se intitula Pico della Mirandola, doctor n toate tiinele i n alte cteva pe deasupra.

Spre deosebire de Evul Mediu, care vedea n om o creaie a divinitii, supus n exclusivitate voinei acesteia, Renaterea pune accentul pe raiunea, libertatea i demnitatea omului, pe caracterul su perfectibil. Nimic nu este mai presus pe pmnt dect omul, nimic nu este mai presus n om dect mintea i sufletul[], scria Pico della Mirandola, n Discurs despre demnitatea omului. Un astfel de om avea o educaie multilateral, filozofic, literar, tiinific, artistic i fizic. Reprezentativi pentru idealul de personalitate al Renaterii au fost Leonardo da Vinci, pictor, om de tiin, inventator, sau Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet i arhitect. Omul Renaterii tinde s realizeze o armonie ntre el i natur. Aceast atitudine se opune dogmatismului i fanatismului medieval. Lectura n original a vechilor texte considerate sfinte le permite savanilor vremii s releve modificrile ulterioare i interesate fcute n aceste scrieri de ctre reprezentaii bisericii. Corupia i ipocrizia clerului catolic reprezint unul dintre subiectele favorite ale scriitorilor satirici din Renatere, iar n Germania Renaterea se asociaz cu Reforma, care favorizeaz dezvoltarea culturii n limba naional.

2.Umanismul romnesc Umanismul romnesc valorific tradiia cultural a Antichitii n scopul demonstrrii originii romane a poporului nostru i a originii latine a limbii romne. n spaiul autohton de civilizaie, umanismul a avut o dezvoltare special, legat de redescoperirea romanitii noastre i de comunitatea surselor de limb i de cultur cu multe ri europene. Legturile celor mai de seam voievozi ai notri din secolele al XV-lea i al XVI-lea cu papii i principii umaniti s-au datorat, nti, necesitilor istorice, observndu-se o incipient comuniune de spirit european pentru aprarea valorilor cretine i spiritual-laice ale btrnului continent, aflat deja fa n fa cu agresiunea turceasc i a mahomedanismului ( a pgnismului ). Primii reprezentanti de seama ai Umanismului romanesc sunt: domnitorul Negoe Basarab,( care prin Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosierealizeaza o sinteza romaneasca de intelepciune medievala) si carturarul Udriste Nasturel; in Transilvania, in acelasi timp se afirma Nicolaus Olahus. Umanismul romnesc este preponderent legat de istoriografia n limba romn, care s-a nscut odat cu ridicarea noii boierimi la confluena veacurilor al XVI lea i al XVII-lea, ca o consecin a renunrii la uzul limbii slavone n actele de cancelarie i a tendinei marilor feudali de a subordona puterea domneasc. Un rol nsemnat n dezvoltarea istoriografiei, mai ales a celei moldoveneti, l-a jucat umanismul trziu al colilor iezuite din Polonia, cunoscut de viitorii cronicari n mod direct. Umanismul tardiv a afectat concepia cronicarilor n privina rolului educativ al istoriei, a importanei personalitilor n devenirea unui popor, a concepiei despre rzboi i glorie n sensul sporirii renumelui individual al monarhilor i principilor Europei. Ideea apartenenei poporului romn i a limbii sale la ginta latin, aceea a originii comune i a legturilor de neam i limb ntre toi romnii, a integrrii idiomului

nostru n familia lingvistic romanic, alturi de ndemnul la studiul limbii latine i al autorilor clasici trebuie puse, de asemenea, pe seama influenei umanismului . Acelai curent cultural i literar a influenat stilul cronicarilor, oferindu-le modele de ntocmire i redactare savant a letopiseelor. Fraza lui Miron Costin, influenat de construcia latin, se distinge prin claritate, precizie i naturalee. Scrisul cronicresc s-a nscut dintr-o necesitate stringent: provinciile romneti parcurseser veacuri de istorie, care riscau s fie necate n uitare. Prima intenie a istoricilor cronicari a fost s recupereze trecutul: ca s nu s nece a toate rile anii trecui i s nu s tie ce s-au lucrat ( Gr. Ureche ); ca s nu s uite lucrurile i cursul rii ( Miron Costin ). n viziunea umanitilor notri, un popor fr istorie, care i ignor trecutul, nu va ti s-i construiasc prezentul i nici s-i imagineze viitorul. Un astfel de popor nu are contiin, nici for vizionar, asemnndu-se fiarelor i dobitoacelor celor mute i fr minte ( Gr. Ureche ). Aadar, istoria unui neam este purttoarea unor valori educative i scrierea ei devine o responsabilitate integral asumat: Eu voi da sam de ale mele, cte scriu( Miron Costin ) n celebra Predoslovie la opera cu cel mai pronunat caracter umanist pe care a redactat-o, De neamul moldovenilor, Miron Costin critic vehement activitatea copitilor iresponsabili care modificaser cronica original a lui Grigore Ureche, afirmnd c moldovenii ar fi provenit din tlharii Romei exilai pe teritoriul Daciei, fcnd, n acest mod, neamul de ocar. Miron Costin e convins c a scrie ocar vecinic unui neam nseamn a-i leza mndria devenirii istorice. Ideile, atitudinile, sentimentele evideniate att n Predoslovie, ct i n opera propriu-zis despre etnogeneza romnilor nu sunt doar ale lui Miron Costin, ci aparin tuturor cronicarilor: patriotismul discret, dar clar exprimat, preocuparea fa de originea noastr romanic, dar i convingerea de sorginte umanist c romnii trebuie s ias din ntunericul netiinei, contiina c scrisul lor este dator s slujeasc adevrul ( devenind un act de responsabilitate istoric ), sentimentul unei continuiti ( prin contribuia fiecruia ) a efortului de a scoate la tirea tuturor istoria poporului romn. Ion Neculce mbin relatarea istoric i ficiunea pilduitoare ( n cele 42 de legende aezate naintea cronicii propriu-zise, sub titlul O sam de cuvinte ), devenind un evocator autentic al trecutului i, cnd povestete ntmplri la care el nsui a luat parte, gsind accente elegiace sau dramatice ale unui memorialist nentrecut. Ironia este calitatea principal a expunerilor lui Ion Neculce, cronicar moralist, ca i Miron Costin, dar cu o vdit predispoziie spre jovialitate. Cronicarii munteni ( anonimi sau cunoscui ) sunt mai puin individualizai dect cei moldoveni, dar au o pronunat fizionomia colectiv, toi fiind vehement polemici, pamfletari, mpingnd riposta pn la invectiv. S-a afirmat c, din punct de vedere documentar, se cuvine maxim precauie n judecarea cronicilor muntene, prtinitoare fa de anumii voievozi. Din punct de vedere literar, ns, tocmai subiectivitatea, tendina spre satir i arj caricatural fac din autorii acestora veritabili scriitori. Cel mai vehement dintre istoriografii munteni este Radu Popescu, cronicarul oficial al domnitorului Nicolae Mavrocordat, ale crui pamflete vor fi valorificate, apoi, n literatura romn, de Ion Heliade Rdulescu, N. D. Cocea sau Tudor Arghezi. O figur aparte printre cronicarii munteni o reprezint stolnicul Constantin Cantacuzino, care a studiat la Pavia, nsuindu-i ideile umaniste. n Istoria rii

Romneti, discutnd despre cucerirea roman n Dacia, stolnicul crturar insist, dintr-o perspectiv umanist, asupra rolului civilizaiei aduse de colonitii care prea mari oameni au fost i atta ntru viteji au fost ispitii, educai i alei, i att ntru nelepciunea lumeasc de iscusii, ct nice un neam, nice o limb pe lume, niciodat ca ei n-au sttut. n opinia intelectualului instruit i rafinat, conceptul de civilizaie are un sens pur umanist: civilizat n accepia lui Constantin Cantacuzino este omul supus i cuprins n legi i drepti, omul care triete dup anumite norme ale societii ( numit de el soiire ), nu acela care d fru liber instinctelor ca varvarul ( Barbarul ). Tot un umanist a fost i Nicolae Milescu, traductor n limba romn al Bibliei ( al crui manuscris a fost ulterior folosit de fraii erban i Radu Greceanu, traductorii Bibliei de la Bucureti, n 1688 ) i autor al unui faimos Jurnal de cltorie, scris n limba slavon i intitulat Descrierea Chinei. Cu opera lui Nicolae Milescu apare alta direcie de dezvoltare a literatur ii romne vechi, consecin fireasc a orientrii religioase i istoriografice precedente: direcia superioar estetic a literaturii de concepie i de imaginaie . Ea s-a concretizat artistic n dou specii noi, eseul i romanul, ambele reprezentate de un singur autor, voievodul Moldovei, mai trziu consilier intim al arului petru cel Mare, Dimitrie Cantemir. Eseul lui Cantemir, Divanul sau glceava neleptului cu lumea sau giudeul sufletului cu trupul, a fost redactat n limbile elin ( greaca veche ) i romn, aprnd la Iai n 1698. Volumul este un mic tratat de etic, realizat dup tehnica dialogurilor platoniciene, pe tema fortuna labilis ( soarta schimbtoare ), citnd chiar i versuri din poemul Viaa lumii, de Miron Costin. Romanul Istoria ieroglific, al lui Cantemir, scris la Constantinopol, n 1705, este o fabul alegoric, personajele aparinnd lumii animale, sub ale cror mti se ascund protagonitii certurilor dintre casa domnitoare a rii Romneti, n frunte cu Brncoveanu ( Corbul ) i aceea a Moldovei, conduse de Cantemir nsui ( Inorogul ). Fcnd dovada culturii sale clasicizante, savantul romn mprumut procedeul tehnic din Etiopica lui Heliodor, decorurile fabuloase din Halima, mtile din Bestiarii i cugetri din Homer, Hesiod, Horaiu, Sfntul Augustin. Dei epicul este srac i adesea sufocat de ncifrarea ntmplrilor adevrate n hieroglife i de ascunderea fizionomiei eroilor sub nume de animale reale sau himerice, n schimb darul de a construi portrete groteti, caricaturale fiinelor satirizate, fantezia umoristic i gustul proieciilro fantastice sunt tot attea aspecte ale talentului unui scriitor veritabil, ale unicului scriitor propriu zis din literatura romn veche. O alta lucrare reprezentativa este Descrierea Moldovei, in care eruditul domnitor prezinta pentru prima data stiintific una din tarile romane; de asemenea, se afirma drept primul care valorifica folclorul ca stiinta. Moldova descrisa de Cantemir devine o matrice a spiritualitatii romanesti, un teritoriu ideal. Ultima sa lucrare, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris n limba romn, este opera unui umanist care demonstreaz pe baza a peste 150 de izvoare nu numai romanitatea i continuitatea romnilor n Dacia, dar i rolul urmailor acestora, de aprtori ai civilizaiei europene n faa invaziilor barbare ttreti i turceti: De le vom cuta firea, nima i cea eroiceasc vitejie, aieve este c a hotarlor romneti mpotriva sirepelor neamuri ttrti, ca nite ziduri de aram pui i nebiruii aprtori s-au socotit. Fiind un spirit ncreztor n fora providenei, D. Cantemir opineaz precum Nicolae Blcescu mai trziu c aceast misiune a fost hrzit poporului romn de o raiune superioar a progresului: Acea de sus pronie, purtnd de grij mntuiii acestor

crivene noroade, cu neamul romno-moldo-vlahilor ca cu un zid prea vrtos i nebiruit s se fi slujit, spre carile mpotriva a vrjmae sriturile pgnilor punndu-i cu pieptul lor, ntregi nc, pn acum i n scaunile sale nfipi i odihnii s-i fie pzit. Umanismul i renaterea ne-au redat sentimentul comunitii de civilizaie, limb i cultur cu rile Europei Apusene, contiina unitii teritoriale a provinciilor romneti, idealuri din care ne-am tras nvmintele duratei noastre ca neam, permanen spiritual i ca misiune istoric.

ROMANTISMUL
Este o miscare artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850), aparuta in spatiul european in contextul revolutiilor burghezodemocratice, al luptei pentru independenta si libertate nationala Isi gaseste expresia in filozofia idealista germana (Schelling, Fichte, Hegel, Schopenhauer) Manifestul literar al Romantismului este Prefata la drama Cromwell de Victor Hugo (1827): Nu exista reguli, nici modele. [...] Conceptul artei de frumos include si uratul si grotescul Trasaturi/ principii estetice romantice: - imaginatia este principiul fundamental de creatie; - primatul sentimentului si al fanteziei creatoare - subiectivitatea; expansiunea eului individual - respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creatie - fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; locala; interesul pentru mituri, folclor, simboluri, trecutul istoric, natura si spatii exotice - cultivarea emotiei si a sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); antiteza - afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii - amestecul genurilor si al stilurilor Teme romantice: - istoria medievala (idealul cavaleresc) - folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul - trecutul istoric (Evul Mediu) - natura locala sau spatiile exotice - exceptionalul (situatii, personaje) - timpul (evadarea din realitate in fantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice) - atmosfera nocturna - antiteza trecut-prezent Personajul romantic: - erou exceptional in imprejurari exceptionale - antiteza (inger-demon); titanul, geniul - provine din toate mediile sociale - exprima victoria pasiunii asupra ratiunii - defineste particularul, unicul, individualul Stilul romantic: - este metaforic

- sustine fuziunea genurilor si a speciilor - promoveaza largirea si imbogatirea vocabularului literar prin elemente de limbaj popular, arhaic etc. - cultiva grotescul, uratul, ironia Specii cultivate si reprezentanti in literatura universala - specii dramatice:drama istorica (V. Hugo, Puskin), filozofica, lirica (Shelley) - specii lirice: meditatia, elegia, romanta (Lamartine, V. Hugo) - specii epice: legenda, balada (H. Heine), poemul (Heine, Byron, Keats, A. de Vigny, Puskin, Lermontov, Eminescu), nuvela (istorica, fantastica - E.A. Poe), romanul (istoric, de aventuri, fresca) (Novalis, W. Scott, V. Hugo, E.A. Poe) Reprezentanti in literatura romana:C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, I.H.Radulescu, D.Bolintineanu (Romantism pasoptist), M. Eminescu (constituirea deplina a Romantismului), O.Goga, G.Cosbuc (prelungiri ale Romantismului)

AVANGARDISMUL
Avangardismul se manifesta, n perioada interbelic, sub forma unei radicalizari a modernismului, un modernism extrem. Denumirea deriv de la termenul militaravangard, care este o mic trup de oc, o unitate de comando, de mare iniiativ, curaj i energie, care se strecoar spre liniile inamicului, nfruntnd multe riscuri i obstacole, pentru a deschide drum armatei n naintare [Adrian Marino]. Avangarda artistic se coaguleaz n jurul ideii de ruptur total de tradiie i a ideii de cultivare a unor forme estetice noi. Aceasta a inclus urmtoarele orientri artistice: fauvismul (fovismul), cubismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul, integralismul. Orientrile avangardiste s-au manifestat n literatur, artele plastice, muzic, cinematografie, dar i arhitectur. n esen, trsturile avangardei sunt urmtoarele: - negarea ideii de literatur i a oricror constrngeri formale - proclamarea subiectivitii absolute a artistului - dinamismul - libertate absolut de creaie, care permite orice abatere, att de la estetica tradiional, ct i de la normele gramaticale i de punctuaie - tehnica dicteului automat - supremaia visului n procesul de creaie artistic Una dintre primele micri de avangard este Futurismul (il futuro viitorul), iniiat de poetul italian Filippo Tomasso Marinetti (1876-1944), n 1909, la Paris. Arta, literatura i pictura, nseamn pentru futuriti: respingerea formelor tradiionale de art (distrugerea muzeelor i bibliotecilor), glorificarea curajului, e revoltei i chiar a rzboiului, i, n special, cultul mainismului, al vitezei. Micarea futurist se va extinde i n artele plastice, n cinematografie, n mod chiar. n anul 1910 rusul Wassily Kandinsky picteaz prima acuarel abstract, n care i propune s nu se mai inspire n nici un fel din realitatea nconjurtoare, ci s pun n prim -plan rigoarea intelectual, regula geometric. se vor altura olandezii Piet Mondrian, Theo Van Doesburg (att poet, ct i arhitect i critic de art). n 1910, la Berlin ncepe s se manifeste Expresionismul, mai nti n literatur, mai

apoi n cinematografie i n artele plastice. Adepii acestei micri considerau c este necesar s extrag din via inspiraia creatoare i c opera de art se nate din transpunerea total a ideii personale n lucrare. ntre iniiatori se numr pictorii: Ernst Ludwig Kirchner, Emil Nolde, Otto Mller, crora li se vor aduga Edvard Munch, James Ensor, Georges Rouault, etc., iar n Rusia debuteaz poeii: Osip Mandeltam, Anna Ahmatova, Vladimir Maiakovski. Dadaismul, un curent avangardist conceput de un grup de tineri boemi, refugiai n Elveia n timpul Primului Rzboi Mondial, a fost iniiat la Zrich (n Elveia) n 1916, prin contribuia decisiv a poetului romn Tristan Tzara (pe numele adevrat Sam uel Rosenstock, nscut la Moineti n 1896 i mort la Paris n 1963). Denumirea orientrii a fost stabilit prin hazard, deoarece Tristan Tzara a gsit acest termen din limbajul colocvial francez, ntr-un dicionar Larousse. Iniiatorii intenionau s decorseteze (s elibereze) poezia de o serie de rigori: sintactice, gramaticale, de punctuaie. n general, au avut intenia de a nega, de a demola tot ce a nsemnat literatur pn atunci. Este memorabil Manifestul lui Tristan Tzara cel mai reprezentativ poet al orientrii avangardiste. El a conceput un text literar prin care incit la instituirea unei modaliti ocante de a scrie poezie: Luai un ziar. Luai nite foarfeci. Alegei n ziar un articol care s aib lungimea pe care dorii s-o dai poeziei dumneavoastr Decupai articolul. Decupai i fiecare cuvnt ce intr n articol i punei toate cuvintele ntr-o pung. Agitai uor. Scoatei cuvintele, unul dup altul, dispunndu-le in ordinea n care le vei extrage. Copiai-le contiincios. Poezia v va semna. Micarea dadaist nu a durat mult, s-a autodizolvat. Scriitorii precum Tristan Tzara, Paul Eluard, Louis Aragon, Andr Breton au aderat la suprarealism. Constructivismul, este o micare artistic influenat de futurism, aprut n Rusia. Direcia constructivismului este reprezentat de revista CONTIMPORANUL, care apare n 1922, sub ndrumarea lui Ion Vinea i Marcel Iancu. n aceast revist se public Manifestul activist ctre tinerime, n 1924, redactat de Ion Vinea. n paginile revistei apar i cteva poezii ale lui Ion Barbu. Alt revist constructivist este PUNCT (1924), care va fuziona cu CONTIMPORANUL n 1925. Constructivismul propune o nou formul estetic prin care se ncearc armonizarea artei cu spiritul contemporan al tehnicii moderne. Suprarealismul (fr. surralisme= supra+realitate), o alt orientare avangardist, a fost iniiat de poetul francez, Guillaume Apollinaire, i denumete o micare literar-artistic, promovat apoi de poeii Lautramont i Alfred Jarry. n artele plastice suprarealismul a fost reprezentat de pictorul Salvador Dali. Pe plan artistic, suprarealismul propune o tehnic a surprizei prin sabotarea (=mpiedicarea) universului imagistic i metaforic, hazard obiectiv, delir metodic, exploatarea fenomenelor onirice, iar n pictur metoda paranoia-critic (a lui Salvador Dali). n anul 1924, Breton public primul Manifest al suprarealismului. n literatura romn, suprarealismul a avut mai muli adepi i a fost cultivat cu succes de ctre: Urmuz, Ilarie Voronca, Saa Pan, Geo Bogza (primul scriitor romn, autor de reportaje literare), Tristan Tzara, ulterior au aderat Gellu Naum i Virgil Teodorescu. Direcia suprarealismului poate fi remarcat n 1928, n revistele: URMUZ, condus de Geo Bogza i UNU, editat de Saa Pan.

Termenul suprarealism presupune ceva ce transcende realitatea (visul), fiind influenai de psihanaliza lui Freud. Scriitorii au apelat la tehnica dicteului automat (procedeu care presupune notarea necenzurat a oricror gnduri ce ne trec prin minte n legtur cu subiectul abordat, scrierea spontan, jocul absolut liber al imaginaiei), dar i la promovarea visului, a strilor halucinatorii, sondarea subcontientului, spiritismul, hipnoza. Poeziile suprarealiste ilustreaz atotputernicia visului i puterea de creaie a autorului. Cele dou direcii, constructivismul i suprarealismul, se unesc n Integralism sau Sintetism (n denumirea lui Ilarie Voronca), ilustrat prin revista INTEGRAL, aprut n 1925 i condus de Ilarie Voronca. Alte reviste avangardiste: 75 H.P (1924, cu un singur numr), ALGE (1930), LICEU (1932), VIAA IMEDIAT (1933, numr unic), etc. Fr ndoial c scriitorii romni care prin scrierile lor avangardiste au modernizat literatura romn rmn: Tristan Tzara, Ion Vinea, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Saa Pan, Gellu Naum, Ilarie Voronca. (multumiri dnei prof. Barna Oana)

ROMAN AL EXPERIENTEI/ROMAN PSIHOLOGIC

Romanul experientei valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnal, elemente autobiografice, scrisori) Estetica autenticitatii (care sta, deci, la baza romanului experientei) are in vedere confesiunea personajului-narator la persoana I, introspectia, autoanaliza lucida, tehnica narativa moderna a "punerii in abis"(de ex, introducerea in naratiune a fragmentelor de jurnal), stilul anticalofil, (si numai la Camil Petrescu, notele de subsol tot la persoana I, care sustin chiar identitatea autor-narator!!!) Romanul psihologic/de analiza are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta.Este scris de obicei la persoana I (perspectiva narativa subiectiva), pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului. Proza de factura subiectiva are drept caracteristici: perspectiva narativa "faramitata", relativizata, timpul subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia (utilizata nu numai ca mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a celuilalat!), constructia personajelor a caror identitate se construieste treptat, prin alcatuirea unor "dosare de existenta", dar si autenticitatea definita ca identificare a actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila) CONCLUZII 1. Daca citim cu maaaaaare atentie cele doua definitii+trasaturi, observam foarte multe elemente comune intre cele doua tipuri de romane! 2. LA MODUL ABSOLUT SIGUR, "Ultima noapte...." ESTE ROMAN AL EXPERIENTEI (Gheorghidiu traieste doua experiente definitorii, dragostea si razboiul, pe care le traieste atat de intens, incat nu se poate elibera de ele decat scriindu-le-vezi, iar, identitatea superb realizata autor-personaj; cat despre autenticitate....E MAESTRU); 3. "Ultima noapte..." este SI roman psihologic, asa cum stiam cu totii; 4. "Maitreyi " este, de asemenea, roman al experientei, insa, cine il alege din

dragoste de Eliade, trebuie sa stie ca subiectul poate fi formulat si asa: Scrie un eseu de 2 3 pagini, despre particularitile unui roman al experienei prin referire la o oper literar studiat, aparinnd unui autor canonic...deci,pentru a nu risca, trebuie sa invete si "Ultima..."(eu asa as face, dar eu am fost o "olimpica tocilara":) 5. EU cred ca vina acestei confuzii provine de la cine a conceput cerintele, intrucat nu sia dat seama de limita ingusta dintre cele doua tipuri de romane; si mai cred ca sunt prea multi profesori care nu pot concepe ca se poate folosi aceeasi opera in aceste cazuri...no comment.

http://invatamromana.blogspot.com/search/label/ELEMENTE%20DE%20LINGVISTICA

http://invatamromana.blogspot.com/search/label/TEORIE%20DE%20TOT%20FELUL?upda ted-max=2010-01-09T20:04:00%2B02:00&max-results=20&start=7&by-date=false