EXEMPLE DE COMPUNERI DESCRIPTIVE

Descrierea unui tablou de natură

Ori de câte ori ajung cu familia la munte, prima chemare, irezistibilă, pe care o
simt este cea a pădurii. După ce îmi azvârl bagajele în cameră, pornesc împreună cu fiul
cabanierului şi cu Lupu, câinele lui ciobănesc, spre labirintul ei misterios.
Pădurea de brazi se înalţă ca un zid vechi de cetate. O cărare abruptă ne pune
puterile la încercare. Mirosul pătrunzător de răşină, umbra şi răcoarea ne vestesc intrarea
într-un ţinut nou. Păşim pe stratul gros de cetină, din care îşi înalţă capetele ciuperci cu
pălării albe. Liniştea este presărată cu glasul unor păsări necunoscute.
După un urcuş obositor, drumul se domoleşte. Printre crengile brazilor bătrâni,
sus, se zăreşe limpezimea cerului de vară. Aici copacii sunt mai rari. Hotărâm să ne
instalăm mica tabără pe malul unui pârâiaş din care Lupu se adapă cu sete.
În fiecare zi pădurea ne cheamă în inima ei şi ne dezvăluie mereu alte frumuseţi şi
taine, iar când vacanţa se sfârşeşte, plec purtând în suflet dorul de a o revedea în vacanţa
următoare.

Descrierea unei persoane/ a unei personalităţi considerate model în viaţă

Una dintre personalităţile din lumea sportului pe care le admir este pugilistul
Lucian Bute. Am ales să scriu despre el deoarece, în opinia mea, are o serie de calităţi cu
totul remarcabile, pe care le-a dovedit în competiţiile internaţionale la care a participat,
fiind deţinător al titlului de campion mondial al boxului profesionist la categoria
supermijlocie.
Îl admir în mod deosebit pentru efortul, munca, autodisciplina, perseverenţa şi
încrederea în şansele sale. Lucian Bute provine dintr-un mediu modest, fiind născut într-o
comună din judeţul Galaţi. Încă din adolescenţă s-a orientat către box şi, prin seriozitate
şi disciplină, s-a afirmat întâi în competiţiile de amatori, obţinând pentru România o
medalie de argint la un campionat mondial, iar apoi, plecat în Canada, a intrat în lumea
dură a asportului profesionist, reuşind să devină campion mondial.
Meciul diputat la Bucureşti, în 2001, în care Bute şi-a apărat cu succes titlul de
campion mondial, a reconfirmat calităţile lui fizice şi tehnice de excepţie şi a fost un
prilej de bucurie şi de mândrie pentru toţi românii.

Descrierea unui peisaj remarcat într-o pictură în care este înfăţişat un lac la
răsăritul sau apusul soarelui

Multe tablouri m-au impresionat sâmbătă, când am vizitat împreună cu părinţii

mei, Muzeul de Artă. Dintre toate, însă, cel care mi-a rămas puternic în minte înfăţişa un
lac surprins la răsăritul soarelui.
Culorile ereau armonizate, dominante erau portocaliul şi albastrul, pictura te
emoţiona de la prima vedere prin atmosfera caldă. Am remarcat, de altfel, imediat, că
negrul lipsea din compoziţie. Peisajul era învăluit în lumină şi transmitea seninătate şi
calm.
 Elementul central era, desigur, soarele, ale cărui nuanţe ieşeau în evidenţă.
Reflectat în suprafaţa lacului, razele sale păreau un joc de lumini. Elementul de viaţă era
dat şi de o barcă de pescari stilizată, pictată în prim-plan.
Am plecat din faţa acestui tablou cu o senzaţie de bine, de frumos, de linişte şi cu
nostalgia unui răsărit de soare privit de pe malul lacului.

Descrierea unui obiect cu semnificaţie deosebită

Un obiect cu valoare deosebită pentru mine este un trofeu pe care l-am câştigat în
urmă cu patru ani la un concurs de tenis. Este o statuetă de bronz ce reprezintă un mic
tenismen.
Îmi amintesc că pe vremea aceea eram tare timid şi nu credeam deloc în mine. De
câte ori privesc trofeul, îmi răsună în urechi cuvintele tatălui meu care, cu multă răbdare
şi dăruire, m-a convins că pot să reuşesc: „Ca visele să ţi se îndeplinească, trebuie mai
întâi să ai curajul să visezi!” Şi chiar aşa a fost!
Statueta mi-e foarte dragă şi stă pe raftul din camera mea, chiar lângă birou.
Deşi nu am timp să merg la concursuri, de cîte ori privesc acel trofeu, mă regăsesc
în micul tenismen şi retrăiesc clipele emoţionante ale primei mele victorii. Ştiu că acum
am curajul să visez şi că, visând, voi reuşi.

Descrierea portretului unui prieten

Când doamna dirigintă, în urma unor probleme de disciplină ale clasei luat
măsura de a schimba aşezarea elevilor în bănci, am fost foarte supărat. Motivul era că mă
despărţeam astfel, pe timpul orelor, de colegul meu, Alex, cu care stăteam în bancă din
clasa I. În plus, lângă mine s-a nimerit să fie aşezat un coleg nou-venit, cu care nimeni nu
vorbise prea mult până atunci. Aveam să aflu în curând că nu existau motive să fiu chiar
atât de necăjit: am decoperit un nou şi minunat prieten.
Se numeşte Andrei, este înalt, cu ochii verzi, luminoşi şi cu părul negru ca al meu;
deşi foarte timid la început, a devenit mult mai comunicativ, când, treptat, am descoperit
ca avem foarte multe în comun: pasiunea pentru fotbal şi lectura. Am aflat că se mutase
dintr-o localitate învecinată în oraşul nostru, alegând această şcoală care se afla acum
aproape de noua lui casă. Împreuna cu vechiul meu prieten, Alex, am alcătuit un trio de
nedespărţit, la şcoală, la plimbare, la orice distracţie. Pe mine şi pe Alex ne-a convins să
ne înscriem într-un club al tinerilor pasionaţi de fotbal, unde mergeam deseori, în
vacanţă, să jucăm la câte un meci. Cu această ocazie am constatat că Andrei este pentru
noi ca un adevărat antrenor, învăţându-ne multe scheme reuşite de fotbalişti celebri cum
este Ronaldo.
Astfel, acum am devenit mai „bogat” cu un prieten, nu mă mai tem să cunosc
oameni noi, iar dorinţa noastră cea mai mare este să intrăm toţi la acelaşi liceu.