CARACTERIZAREA LUI GHI din Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Ghi triete o dram psihologic concretizat prin trei nfrngeri/ pierderi: ncrederea n
sine, ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei, soia lui, n el. Consecinele nefaste ale setei
de navuire i procesul nstrinrii de familie sunt magistral analizate de Slavici, autorul
aducnd n prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a face
avere alturi de Lic.
La nceput, crciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i nu o palid
umbr hamletic, pierdut ntr-un peisaj autohton"(Magdalena Popescu). El hotrte
schimbarea, luarea n arend a crciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe
care ncearc s o conduc spre bunstare. Atta timp ct se dovedete un om de aciune,
mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Crciuma aduce profit, iar familia triete n
armonie. Bun meseria, om harnic, blnd i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc
atia bani ct s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de crpit cizmele
oamenilor. Aspiraia lui e fireasc i nu:i depete puterile.
Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel
interior, al lui Ghi. Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia
lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c
tentaia mbogirii, dar i a existenei n afara normelor etice sunt enorme: se gndea la
ctigul pe care l-ar putea face n tovria lui Lic, vedea banii grmad naintea sa i i se
mpienjeneau parc ochii". Cu toate acestea, Ghi i ia toate msurile de precauie
mpotriva lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i
asmute mpotriva turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari,un ungur nalt
ca un brad".
Din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul iremediabil de nstrinare a lui Ghi fa de
familie. Gesturile, gndurile, faptele personajului, trdeaz conflictul interior i se constituie
ntr-o magistral caracterizare indirect. Naratorul surprinde n mod direct transformrile
personajului: Ghi devine de tot ursuz", se aprindea pentru oriice lucru de nimic", nu mai
zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot, nct i venea s te sperii de el", iar cnd se mai
juca, rar, cu Ana, i pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete pe bra"(caracterizare
direct). Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de
brutalitate neneleasa fa de Ana, se poart brutal cu cei mici.

La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i c nu-i poate
asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt
redate gndurile i frmntrile personajului, realizndu-se n felul
acestaautocaracterizarea: Ei! Ce s-mi fac?... Aa m-a lsat Dumnezeu!... Ce s-mi fac
dac e n mine ceva mai tare dect voina mea? Nici cocoatul nu e nsui vinovat c are
cocoae n spinare".
Sub pretextul c o voin superioar i coordoneaz gndurile i aciunile, Ghi devinela,
fricos i subordonat n totalitate Smdului. n plus, se ndeprteaz din ce n ce mai
mult de Ana (i era parc n-a vzut-o demult i parc era s se despart de
dnsa"),aruncnd-o n braele smdului: Joac, muiere, parc are s-i ia ceva din
frumusee", i spune Ghi Anei, ntr-un rnd.

Ghi este caracterizat n mod direct de Lic. Acesta i d seama c Ghi e om de

ndejde i chiar i spune acest lucru: Tu eti om, Ghi, om cu mult ur n sufletul tu, i
eti om cu minte: dac te-a avea tovar pe tine, a rade i de dracul i de mum-sa. M
simt chiar eu mai vrednic cnd m tiu alturea cu un om ca tine". Totui Smdului nu-i
convine un om pe care s nu-1 in de fric i de aceea treptat distruge imaginea
celorlali despre crciumar ca om onest i cinstit. Astfel, Ghi se trezete implicat fr
voie n jefuirea arendaului i n uciderea unei femei. Este nchis i i se d drumul acas
numai pe chezie". La proces jur strmb, devenind n felul acesta complicele lui Lic. Are
totui momente de sinceritate, de remucare, cnd cere iertare soiei i copiilor: Iart-m,
Ano! i zise el. lart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct voi tri pe faa pmntului Ai
avut tat om de frunte, ai neamuri oameni de treab i ai ajuns s-i vezi brbatul naintea

judectorilor". Axa vieii lui morale se frnge; se simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i
judecata i provoac mustrri de contiin pentru modul n care s-a purtat. De ruinea lumii,
de dragul soiei i al copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc.
ncepe s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n totalitate nici fa de acesta. Ghi i
ofer probe n ceea ce privete vinovia Smdului numai dup ce i poate opri jumtate
din sumele aduse de acesta.

Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care, orbit de furie i
dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept
momeal, n braele Smdului. Sper pn n ultimul moment c se va produce o minune i
c Ana va rezista influenei malefice a smdului. Dezgustat ns de laitatea lui Ghi care
se nstrinase de ea i de familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic,
deoarece, n ciuda nelegiuirilor comise, Lic e om", pe cnd Ghi nu e dect muiere
mbrcat n haine brbteti". Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul mprit ntre
vanitate masculin i dragoste"(Magdalena Popescu). De aceea n momentul n care i d
seama c soia 1-a nelat, Ghi o ucide pe Ana, ncercnd s o scape de chinul pcatului. La
rndul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.
Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i
social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului l determin s
ajung pe ultima treapt a degradrii morale. Sfritul lui i al celor care-1 nconjoar este n
mod inevitabil tragic.
Ghit este unul dintre cele mai reprezentative personaje din literatura romana, impunndu-se prin
complexitate, dar si prin putere de individualizare, ilustrnd consecintele distrugtoare pe care le are asupra
omului setea de navutire. Cheia moralittii sta in cuvintele btrnei de la nceputul si sfrsitul nuvelei ce
cuprind normele etice care trebuie aplicate si respectate in viata de orice om cinstit si drept. Oricine sa abate
de la acest adevr fundamental, se autodistruge prin triri zguduitoare, ce duc cu siguranta spre un sfrsit
tragic.
Preview referat Caracterizarea lui Ghita - Moara cu noroc
Drama lui Ghi sa dezvluie treptat prin faptele si gndurile lui si prin opiniile celorlalte personaje.
Nemulumit de condiia sa sociala, Ghi tinde firesc spre bunstare si isi convinge familia sa se mute pentru
trei ani la crciuma aflata la ncruciarea unor drumuri importante pentru nego, Moara cu noroc.
Om harnic si cinstit, la nceput, el nu vrea dect sa agoniseasc atia bani nct sa angajeze vreo zece
calfe crora sa le dea de crpit cizmele oamenilor. Bun meseria, blnd si cumsecade, trudind din greu
pentru fericirea familiei sale, Ghi devine treptat tot mai ursuz, pus pe3 gnduri, nu mai zmbea ca
nainte. La prima ntlnire pe care o are cu stpnul acestor locuri, Ghi ncearc sa fie autoritar si drz
in fata lui Lic, sa reziste propunerilor nelegiuite ale acestuia, dar este nfrnt de extraordinara fora morala
pe
care
o
are
Lic
asupra
tuturor.
Viata exterioare a lui Ghi este subordonata si detaata de viata sa interioara, de zbuciumul din mintea si
sufletul sau. Slavici dirijeaz destinul eroului prin mijloace psihologice profunde, sondnd reacii, gnduri,
triri, in cele mai adnci zona ale contiinei personajului, mai ales prin monologuri interioare. Aciunile,
gesturile si atitudinea lui Ghi scot la iveala incertitudinea si nesigurana care-l domina, teama si
suspiciunea instalate definitiv in el cnd intra in crdie cu Lic, ncearc sa-si asigure cteva masuri de
protecie: pistoale de la Arad, doi cini ciobneti, isi angajeaz o sluga credincioasa, dar teama si
zbuciumul
nu-l
prsesc.
Ajunge sa regrete faptul ca are nevasta si copii, si-ar fi dorit sa poat zice prea putini mi pasa. Refuza sa
dea amnunte despre afacerile cu Lic, se ndeprteaz ncet dar sigur de soia sa, relaiile dintre ei fiind in
ce in ce mai reci, ii era parca n-a mai vzut-o demult si parca era sa se despart de dansa. Conflictul
interior este din ce in ce mai puternic, lupta dndu-se intre fondul cinstit al lui Ghi si ispita mbogirii.
Sufletul complex si labil este sfrtecat intre dorina de a pleca de la Moara cu noroc, rmnnd un om cinstit
si tentaia pe care n-o mai poate controla, a lcomiei de bani. Ghi isi face reprouri are remucri sincere
si dureroase, manifestate prin autocaracterizri: Iart-m, Ano, iart-m cel puin tu, cci eu n-am sa m
iert
cat
oi
trai
pe
fata
pamantului.

Alta data, intr-o efuziune a sentimentelor paterne, isi deplnge prbuirea, creia nu i se poate mpotrivi:
Srmanilor mai copii, voi nu mai avei (...) un tata om cinstit (...) tatl vostru e un ticlos. Situaia materiala
a lui Ghi e nfloritoare datorita afacerilor cu Lic si, dei fricos si las, Ghi se afunda tot mai mult in faptele
mrave
puse
la
cale
de
Lic.
Dezumanizarea lui Ghi se produce intr-un ritm alert, el nsui, autoanalizndu-se, da vina pe firea lui
slaba, ncercnd astfel sa-si motiveze faptele, aa m-a lsat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva
mai tare dect voina mea?! Nici cocoatul nu e nsui vinovat ca are cocoaa in spinare.
Odat cu mrturia mincinoasa, prbuirea lui este inevitabila si rapida, o folosete pe Ana drept momeala
pentru a-l demasca pe Lic nu numai pentru ca l mustra contiina pentru ceea ce devenise el, dar si dintr-o
gelozie ajunsa la paroxism. De la complicitate la crima, nu mai e dect un pas si Ghi devine el nsui
uciga, njunghiind-o pe Ana, care era ntinsa la pamant si cu pieptul plin de snge cald, iar Ghi o inea
sub genunchi si apsa cuitul mai adnc spre inima ei. In aceeai clipa, Ru isi descarc pistolul in ceafa
lui Ghi, care czu napoi fara sa mai poat afla cine l-a mpucat. Ghi devine victima pentru ca are in el
lcomia pentru bani, vedea banii grmada naintea sa si i se mpienjeneau parca ochii; de dragul acestui
ctig, ar fi fost gata sa-si pun pe un an-doi capul in primejdie.
La inceput, "carciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului si al aventurii, si nu o palida umbra hamletica,
pierduta intr-un peisaj autohton"(Magdalena Popescu). El hotaraste schimbarea, luarea in arenda a
carciumii de la Moara cu noroc. Ghita este capul familiei pe care incearca sa o conduca spre bunastare.
Atata timp cat se dovedeste un om de actiune, mobil, cu initiativa, lucrurile merg bine. Carciuma aduce
profit, iar familia traieste in armonie. Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade, Ghita doreste sa
agoniseasca atatia bani cat sa-si angajeze vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele
oamenilor. Aspiratia lui e fireasca si nu:i depaseste puterile.
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel interior, al lui Ghita. Cu
toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, nu se poate sustrage ispitei
malefice pe care acesta o exercita asupra lui, mai ales ca tentatia imbogatirii, dar si a existentei in afara
normelor etice sunt enorme: "se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii
gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii".
Cu toate acestea, Ghita isi ia toate masurile de precautie impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere
doua pistoale, isi ia doi caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza o sluga
credincioasa, pe Marti, "un ungur inalt ca un brad".
Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie.
Gesturile, gandurile, faptele personajului, tradeaza conflictul interior si se constituie intr-o magistrala
caracterizare indirecta.
Naratorul surprinde in mod direct transformarile personajului: Ghita devine "de tot ursuz", "se aprindea
pentru orisice lucru de nimic", "nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii
de el", iar cand se mai juca, rar, cu Ana, "isi pierdea repede cumpatul si-i lasa urme vinete pe brat"
(caracterizare directa). Devine mohorat, violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate
neinteleasa fata de Ana, se poarta brutal cu cei mici.
La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si copii si ca nu-si poate asuma total riscul
imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile
personajului, realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea: "Ei! Ce sa-mi fac?... Asa m-a lasat
Dumnezeu!... Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi
vinovat ca are cocoase in spinare".
Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devine las, fricos si
subordonat in totalitate Samadaului. In plus, se indeparteaza din ce in ce mai mult de Ana ("ii era parca n-a
vazut-o demult si parca era sa se desparta de dansa"), aruncand-o in bratele samadaului: "Joaca, muiere,
parca are sa-ti ia ceva din frumusete", ii spune Ghita Anei, intr-un rand.
Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita e om de nadejde si chiar ii spune
acest lucru: "Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras
pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca

tine".
Totusi Samadaului nu-i convine un om pe care sa nu-1 tina de frica si de aceea treptat distruge imaginea
celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Astfel, Ghita se trezeste implicat fara voie in jefuirea
arendasului si in uciderea unei femei. Este inchis si i se da drumul acasa numai "pe chezasie". La proces
jura stramb, devenind in felul acesta complicele lui Lica.
Are totusi momente de sinceritate, de remuscare, cand cere iertare sotiei si copiilor: "Iarta-ma, Ano! ii zise
el. larta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului Ai avut tata om de frunte, ai
neamuri oameni de treaba si ai ajuns sa-ti vezi barbatul inaintea judecatorilor". Axa vietii lui morale se
frange; se simte instrainat de toti si de toate. Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta pentru
modul in care s-a purtat.
De rusinea lumii, de dragul sotiei si al copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara cu noroc.
Incepe sa colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer in totalitate nici fata de acesta. Ghita ii ofera probe in
ceea ce priveste vinovatia Samadaului numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse de acesta.
Ghita este unul din personajele principale ale nuvelei, este viabil si complex, un tip uman in
care contradictiile se manifesta puternic. Esenta lui este dramatica, penduleaza la inceput intre
atractia banului, patima pentru inavutie si dorinta de a ramane drept si cinstit. Fondul
sufletesc este bun, dar confruntat cu vedeniile destinului, va ceda. Ghita aspira la mai mult,
vrea sa-si depaseasca conditia de cismar, pentru ca saracia il sperie "si-l indarjesc", dupa cum
ii spune soacrei sale: "Ne punem pe prispa la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi
la copilas, iar dumneata la tustrei." Hotararea lui este ferma: familia se va muta la "Moara cu
noroc", iar Ghita se va aseza deliberat in drumul spre avere, adica in calea ispitei.
Calinescu spunea ca Ghita se pune intre ordinea
satului si legislatia mutuala a hotilor. Drama e analizata magistral. E sfasiat de dorinta de a
avea bani si devine complice cu Lica: "Se gandea la castigul pe care-l putea face in tovarasie
cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau ochii, de dragul castigului ar fi
fost gata sa-si puna capul in primejdie".
Prezentarea interioara a personajului este mult mai bogata decat cea exterioara. Evolutia lui
se petrece pe doua coordonate permanente: cea interioara, marcata de introspectii si cea
exterioara, compusa din carciuma si familie. La inceput, cu toata pacea locului de la moara,
Ghita presimte o amenintare care deocamdata nu prinde contur: "Numai cateodata, cand
noaptea zgaltaia vantul in moara parasita, locul ii parea strain." Presimtirea se intareste cand il
vede prima data pe Lica, simtind ca "s-a racit in tot trupul".
Venirea lui Lica il modifica profund si definitiv, acesta avand asupra lui o putere aproape
magica. Slab, incapabil de a i se opune cu adevarat, fricos, Ghita se va inchide tot mai mult in
mutenie, izolandu-se sufleteste, chiar si de Ana. Actiunile ii devin precipitate, tradand teama si
insingurarea; isi cumpara doua pistoale, isi ia o sluga puternica si isi ia doi caini. Gesturile lui
Ghita si pornirile lui spre duritate sunt sugerate abil de autor: Ghita isi dreseaza cainii sa ucida
si el insusi incepe sa simta placere in vederea sangelui. Dezumanizarea merge atat de
departe, incat Ghita regreta existenta familiei, considerand-o o piedica in calea imbogatirii
sale: "Pentru prima oara in viata ;lui ar fi vrut sa n-aiba nevasta si copii". Stiind ca la moara
nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica, Ghita traieste drama neputintei, se complace in a se
declara slab, devine "legat", si omul, cand se simte legat, e suparacios. Deprinderea nu-i este
ingaduita de propria sa patima. El oscileaza intre sfasieri si trairi contradictorii: "Da intreabama daca ma pot hotari sa plec. Vezi tu, asa cum sunt, imi vine greu sa plec." Drama lui e
profunda, iar personajul se prabuseste cu fiecare zi. Cere ajutor de la Ana, dar in mod indirect,
ca apoiu sa-i reproseze acesteia ca e prea usoara la minte: "Esti usoara la minte, nu intelegi
nimic, si ma lasi sa ma mistuiesc cu gandurile cele rele."
Slavici este un observator al "sufletului disimulat si crispant de mut". (George Calinescu) Doar
aparent Ghita este slab, pentru ca odata intrat in cardasie cu Lica, va fi la fel de hotarat ca
acesta. Pentru inceput a fost greu, dar patima castigului ii da forta: "Nu cred ca ma poti tine
de frica", ii spune lui Lica. Devine siret si chiar mai subtil decat Lica, stiind sa actioneze astfel,

ca lumea sa-l creada in continuare cinstit. Ghita e mereu duplicitar de aici inainte; chiar si
dezvaluirile in fata jandarmului Pintea se opresc la jumatate, iar prietenia cu acesta se clatina
si iubirea pentru Ana, pe care o impinge in bratele lui Lica.
Chemat la interogatoriu, banuit de complice la crima, Ghita simte cum lumea il paraseste si
vechile lui coordonate se schimba. Disculparea fata de autoritati devine disculpare fata de
sine. Zbuciumul sufletesc se accentueaza: " Simti ca il slabesc deodata toate puterile; privirile
oamenilor il ardeau parca si mergea drept inainte fara a mai indrazni sa-si risice ochii de la
pamant". Monologul interior al personajului il arata mereu hartuit de propria-i constinta. El
incearca sa mentina fie si numai in sufletul sau echilibrul intre bine si rau, intre patima banului
si taria morala. Framantat, zguduit de faradelege, el incearca sa transforme slabiciunile in
virtuti, zicandu-si ca alti oameni aflati in situatia sa s-ar fi dovedit a fi mult mai slabi sau ca
toate le-a facut din dragoste pentru Ana. Dar prabusirea e completa, patima pentru bani il
roade pe dnauntru, distrugandu-l: "Banii primiti de la Lica erau pe masa; cat ar fi voit sa-i ia si
sa-i arunce, insa el nu putea, se gandea cat ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa
inima sa-i dea din mana."
Structura personajului e sintetizata astfel de Pintea: "Multe-ar fi de facut, numai daca n-ai fi
atat de prost ca sa-l acoperi cand vrei sa-l surpi pe Lica." Sfidand prevestirile, sfidand
intelepciunea traditionala ca "linistea colibei te face fericit, nu bogatia", asa cum il rugase
soacra, Ghita a sfidat primejdia. Universul nostalgic il cucereste definitiv. Raul il cuprinde
impotriva vointei lui, poate tocmai pentru ca a trecut granita binelui si a credintei, pentru ca a
sfidat regula unanim acceptata in lumea statului care oprea omul sa se apropie de locuri rele.
Ghita merge pe calea pacatului desi stie ca e pe calea pierzaniei. In tragedia greaca,
divinitatea pedepseste trufia omului. Si aici, divinitatea pedepseste raul si pe cel care,
aratandu-i-se ce e rau si ce e bine, alege totusi raul.
In lumea mitica a satului ardelean, Ghita e pilda pentru nesocotinta.
Read
more: http://articole.famouswhy.ro/caracterizarea_lui_ghita_din_moara_cu_noroc/#ixzz1d7Kk
oME9
- Vorba scurt, rspunse Ghi, s rmnem aici s crpesc i mai departe cizmele oamenilor, care umbl
toat sptmna n opinci ori desculi
- Atunci s nu mai pierdem vorba degeaba: m duc s vorbesc cu arndaul i de St. George crciuma de la
moara cu noroc e a noastr.
Rmind singur cu Ana i cu copiii, Ghi privete mprejurul su, se bucur de frumuseea locului i
inima-i rde cnd Ana cea neleapt i aezat deodat i pierde cumptul i se arunc rsfat asupra lui, cci Ana
era tnr i frumoas, Ana era fraged i subiric, Ana era sprinten i mldioas, iar el nsui, nalt i sptos, o
purta ca pe o pan subiric.
el pipia prin ntunerec s vad daca Ana, care dormea ca un copil mbiat lng dnsul, nu cumva s-a
descoperit prin somn i s-o acopre iar.
Ghi ntia oar n viaa lui ar fi vrut s n-aib nevasta i copii, pentru ca s poat zice: Prea puin mi pas!" Se
gndea la ctigul pe care 1-ar putea face n tovria lui Lic, vedea banii grmad naintea sa i i se mpinjeneau
parc ochii: de dragul acestui ctig ar fi fost gata s-i pun pe un an, doi capul n primejdie. Avea ns nevast i
copii i nu putea s fac ce-i plcea.
Iart-m, Ano, iart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct oi tri pe faa pmntului.
Srmanilor mei copii, voi nu mai avei (...) un tat om cinstit (...) tatl vostru e un ticlos.
aa m-a lsat Dumnezeu! Ce s-mi fac dac e n mine ceva mai tare dect voina mea?! Nici cocoatul nu e nsui
vinovat c are cocoaa n spinare.

Fragmente
acum el se fcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru oriice lucru de nimic, nu mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot;
Ghi ntia oar n viaa lui ar fi vrut s n-aib nevasta i copii, pentru ca s poat zice: Prea puin mi pas!" Se gndea la ctigul pe care 1-a

banii grmad naintea sa i i se mpinjeneau parc ochii: de dragul acestui ctig ar fi fost gata s-i pun pe un an, doi capul n primejdie. Ave
ce-i plcea..
Lic, tu trebuie s nelegi c oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepreuii
Srmanilor mai copii, voi nu mai avei (...) un tata om cinstit (...) tatl vostru e un ticlos.
Tu eti om Lic, iar Ghi nu e dect o muiere mbrcat n haine brbteti (Ana)
Tu eti om cinstit Ghi, i am fcut din tine om vinovat (Lic)
Ghita, personajul nuvelei se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei (omul sa
fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia ci linistea colibei tale te face fericit) si
de aceea va evolua inevitabil spre un deznodamant tragic. Personajul identifica saracia cu lipsa
demnitatii si prin urmare se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda
carciuma de la Moara cu Noroc, unde se va muta cu intreaga familie. Fostul cizmar parcurge
un drum simbolic, lasa in urma sate si locuri bune si se indreapta spre locurile rele; drumul
semnifica o coborare in infern ( descensum ad Inferos), intr-un univers malefic, al patimilor
care-l agreseaza continuu pe Ghita, depersonalizandu-l.
Afacerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa guste satisfactia castigului cu
multa usurinta a banilor, precum si bucuria ca a scapat de saracie. Dar chiar acum, la
carciuma apare un personaj ciudat, Lica Samadaul, stapanul ilegal al locurilor, fire rece,
insensibila, stapanita, un om rau si primejdios, asa cum bine intuieste Ana. Ghita insa desi a
inteles ca aici la Moara cu noroc, nu putea sa ramana nimeni fara voia lui Lica, nu poate parasi
locul pentru ca-i mergea bine. Prin urmare, cei doi vor fi prezentati in ipostaze antitetice:
personajul stapanitor (Lica) si cel stapanit de autoritatea invincibila a primului (Ghita). Acesta
din urma se simte amenintat de Samadau, de atitudinea sa de stapan necontestat al locurilor:
Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand de alt om la Moara cu noroc.
Evolutia lui Ghita este dramatica, el traieste o drama psihologica, ce se naste din conflictul
interior al personajului dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica precum aceea de
a se imbogati. Omul bun, bland, harnic, de la inceputul nuvelei, se transforma intr-o fire
ciudata, neizbutind sa-si puna in acord esenta cu aparenta existentiala decat cu pretul vietii.
(George Munteanu).
Monologul interior ilustreaza gandurile si framantarile personajului (autocaracterizare): Ei!
Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat
vointa mea?
Ghita se dezumanizeaza, devine fricos, las, fuge de eul sau real, cauta un alt eu,
iluzoriu, ce-l va conduce spre moarte mai mult, incepa sa se supuna (chiar daca nu asta isi
doreste) lui Lica , simtind ca are nevoie de bunavointa acestuia. De fapt, personajul simuleaza
alianta cu Lica, dar si cu Pintea, iar fata de propriai familie joaca rolul onorabilitatii .
Stralucirea din ochii fostului cizmar, bucuria vietii se sting; Ghita nu mai zambea ca mai
inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el , devine de tot ursuz
(caracterizare directa). Pe Ana o impinge incet incet spre Lica, fara sa anticipeze ca nu ar
putea suporta sa isi vada sotia in bratele Samadaului, iar pe sine se inpinge pe fagasul unei
tot mai depline si tot mai urate ambiguitati de comportare (George Munteanu)
Carciumarul isi dezvaluie trasaturile in deosebi in momentele de maxima incordare si in relatia
cu celelalte personaje (caracterizare indirecta) cand naratorul consemneaza cu atentie
gesturile, gandurile si framantarile personajului.
Asadar imaginea lui Ghita de om onest, bland si cumsecade se destrama ireversibil; acesta
devine, fara voie, complice in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei, la process jura
stramb, devine complicele Samadaului prin implicarea voluntara sau involuntara in afacerile
oneroase si in crimele porcarului. Carciumarul isi constientizeaza drama, are remuscari: Iartama, Ano! [] dar nu este capabil sa opteze durabil. Ghita aluneca definitiv pe panta

dezumanizarii, se indeparteaza de familie, o pierde definitive pe Ana, care nu-l mai considera
om carciumarul nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti.
Finalul sta sub semnul catliarsismului, focul purificand acest spatiu al deriziunii morale
(carciuma), in care crima este unica optiune durabila: Ghita o ucide pe Ana pierzand astfel
ultima iluzie despre sine, dupa care, carciumarul va fi omorat iar Lica se va sinucide.
Ghita este un personaj rotund, complex, ce traieste o drama psihologica, consecinta nefasta a
instinctului exacerbat al avaritiei, a nerespectarii moralei satului arhaic, in care este puternic
ancorata batrana mama a Anei, si potrivit careia banii nu contribuie la umanizarea lumii, ci
constituie sursa ei de pierzanie.
Ghita este unul dintre protagonistii nuvelei, personaj viabil si complex, un tip uman, n
care contradictiile se manifesta puternic. Esenta este dramatica, fiind sfsiat ntre atractia
banului si dorinta de a ramne demn si cinstit. Fondul lui sufletesc este bun, dar, confundat cu
vicleniile destinului, Ghita va ceda.
Personajul aspira sa-si depaseasca modesta conditie de cizmar, pentru ca monotonia acesteia
si saracia l sperie si l ndrjesc, dupa cum i spune soacrei sale: Nu punem pe prispa la
soare, privind eu la Ana, Ana la mine si amndoi la copilas, iar dumneata la tustrei. Hotarrea
lui e ferma: familia se va muta la Moara cu noroc, iar Ghita se va aseza deliberat n drumul
porcarilor , adica n calea ispitei. G. Calinescu afirma ca personajul se pune ntre ordinea
juridica a statului si legislatia mutuala a hotilor.
Drama lui e analizata magistral. E sfsiat de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica:
se gndea la cstigul pe care-l putea face n tovarasie cu Lica, vedea banii gramada naintea
sa si i se mpaienjeneau ochii: de dragul cstigului ar fi fost gata, sa-si puna capul n
primejdie.
n prezentarea personajului, viata sa interioara e cu mult mai bogata, mai nuantata dect cea
exterioara, definita ntre crciuma si familie. La nceput, cu toata pacea locului de la Moara,
Ghita presimte o amenintare, care, deocamdata, nu prinde contur:Numai cteodata, cnd
noaptea, zgltia vntul moara parasita, locul i parea strain. Presimtirea se ntareste cnd l
vede prima data pe Lica si are senzatia ca s-a racit tot trupul. Venirea lui Lica l modifica
profund si definitiv, acesta avnd o putere aproape magica. Slab, incapabil de a i se opune cu
adevarat, atras de vraja cstigului, Ghita se va nchide tot mai mult n mutenie, izolndu-se
sufleteste chiar si de Ana.
Actiunile i devin precipitate, tradnd teama si nsingurarea, si cumpara doua pistoale, si i-a o
sluga puternica, pe Mart, si ia doi cini. Gesturile si pornirile lui spre duritate sunt sugerate
abil de narator: Ghita si dreseaza cinii sa ucida, iar el nsusi ncepe sa simta placere la
vederea sngelui.
Dezumanizarea merge att de departe nct Ghita regreta existenta familiei, considernd-o o
piedica n calea mbogatirii sale: Pentru prima data, n viata lui ar fi vrut sa nu aiba nevasta si
copii.
Stiind ca la moara nu putea ramne nimeni fara voia lui Lica, Ghita traieste drama neputintei,
se complace n a se declara slab, devine irascibil, devine legat, si omul cnd se simte legat, e
suparacios. Desprinderea nu-i este ngaduita chiar de propria sa patima, iar complexitatea
personajului rezulta din faptul ca acesta e capabil sa constientizeze sfsierile si contradictiile
launtrice. Drama sa e profunda si fiecare zi i aduce o noua prabusire. Cere ajutor, n mod
direct, de la Ana, pentru ca apoi sa-i reproseze acesteia: Esti usoara de minte, nu ntelegi
nimic si ma lasi sa mistuiesc cu gndurile cele rele. Ghita nvata treptat disimularea si pe
masura ce nu mai comunica, devine tot mai crispat.
Doar aparent, nsa, Ghita este slab, pentru ca odata intrat n crdasie cu Lica, va fi la fel de
hotart ca acesta. Pentru el, nceputul a fost greu, dar patima cstigului i da forta nebanuita:
nu cred ca poti sa ma tii de frica, i spune lui Lica, ferm. Devine siret si chiar mai subtil dect
Lica, stiind sa actioneze astfel ca lumea sa-l creada n continuare cinstit. Ghita devine mereu
duplicitar de aici nainte; chiar si dezvaluirile facute jandarmului Pintea, se opresc la jumatate,
iar prietenia cu acesta se clatina. Se clatina si iubirea pentru Ana, pe care o mpinge n bratele
lui Lica.
Chemat la interogatoriu si banuit de complicitate la o crima, Ghita simte cum lumea l
paraseste si vechile lui coordonate se schimba. Disculparea fata de autoritati devine disculpare

fata de sine. Zbuciumul sufletesc se accentueaza: simti ca i slabeasc deodata toate puterile,
privirile oameinilor ardeau parca si mergea drept nainte fara a ndrazni sa-si ridice ochii de la
pamnt.
Monologul interior al personajului l arata mereu hartuit de propria constiinta. El ncearca sa
mentina fie si numai n sufletul sau, echilibrul ntre bine si rau, ntre patima banului si taria
morala. Framntat, zguduit de faradelegile savrsite, el ncearca sa transforme slabiciunile n
virtuti, zicndu-si ca alti oameni aflati n situatia sa s-ar fi dovedit mult mai slabi sau poate lea facut din dragoste pentru Ana.
Dar prabusirea este completa, patima pentru bani l roade pe dinauntru, distrugndu-l: Banii
primiti de la Lica erau pe masa; ar fi vroit sa-l ia si sal arunce, nsa el nu putea, se gndea
ct ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mna. Structura
personajului este sintetizata astfel de Pintea: Multe ar fi de facut, numai daca n-ai fi att de
prost, ca sa-l acoperi, cnd vrei sa-l surpi pe Lica.
Sfidnd prevestirile, sfidnd ntelepciunea traditionala ca: linistea colibei tale te face fericit,
nu bogatia, asa cum i sugerase soacra sa, Ghita a sfidat primejdia. Universul malefic l
cucereste definitiv. Raul l cuprinde mpotriva vointei lui, poate tocmai pentru ca a trecut
granita binelui si a credintei, pentru ca a sfidat regula unanim acceptata n lumea satului care
oprea omul sa se apropie de locuri rele. Ghita merge pe calea pacatului, desi stie ca e calea
pierzaniei. n tragedia greaca, divinitatea pedepseste raul si pe cel care, aratndu-i ce e rau si
ce e bine, alege totusi raul. n lumea mitica a satului ardelean, Ghita este pilda pentru
nesocotinta.
Ghita este caracterizat in mod direct de catreSamadau in momentul in cae acesta ii intuieste lacomia
tu esti om, Ghita, om cumulta ura in sufletul tau. Este convis pana la urma sa devina complice,
pierzandu-si demnitatea si libertatea. Cu toate acestea, orbit de setea de imbogatire, nuactioneaza
imediat pentru a-l demasca pe Samadau.La inceput Ghita este iubitor si grijuliu cu Ana. Treptat
avaritiadetermina diminuarea sentimentului de iubire, se joaca mai rar cu Ana iar atuncicand o facea
isi pierdea repede cumpatul. Incepe sa fie brutal cu Ana si ceimici, ajungand sa regrete ca are
nevasta si copii. Cand se indeparteaza aproapedefinitiv de Ana, are remuscari, evidentiate prin
monolog interior, iarta-ma Ano,iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa mi-o iert cat oi trai pe fata
pamantului.Actiunile si atitudinea, precum si gandurile sale, scot in evidentanelinistea, incertitudinea
si spaima sa interioara. Impins de dorinta de a se
razbuna, Ghita se foloseste de Ana pe care o arunca in bratele lui Lica. CandSamadaul o invita la dans,
Ghita o indeamna sa joace joaca muiere, parca are sa-ti ia ceva din frumusete. Totusi candi si vede
sotia in bratele Samadaului,fierbe in el si se umple de gelozie si orgoliu. Simtind ca cea mai mare
slabiciunea lui Ghita este dragostea pentru Ana, Lica incearca sa o cucereasca, reusind infinal sa o fac
ape aceasta sa isi doreasca sa plece cu el.Momenyul descopeririifaptului ca Ana il inseala, marcheaza
sfarsitul degradarii morale a lui Ghitacare,orbit de ura si gelozie, o omara pe femeie