Basmul cult

Povestea lui Harap- Alb - tipar narativ specific

Situaţia iniţială de echilibru :

Se evidențiaza relatiile temporale si spatiale nedeterminate „ Amu cică era odată un craiu care avea trei
feciori”
Lipsa :
Verde Imparat ii cere fratelui sau, Craiul, sa-i trimita pe cel mai viteaz dintre cei trei fii, ca sa-i urmeze la tron,
deoarece el avea numai fete: „Împăratu Verde n-avea feciori, ci numai fete”
Acţiunea de remediere a lipsei se realizează prin:
Pentru a-i pune la incercare, Craiul se imbraca intr-o piele de urs si ii sperie pe cei doi fii mari. Mezinul insa
reuseste sa invinga proba si obtine incuviintarea de a pleca spre imparatia lui Verde Imparat. Povatiuit de Sfanta
Duminica, pe care o ajutase, mezinul isi alege calul, armele si hainele, pe care le avuse tatal sau cand fusese mire si
pleaca la drum dupa ce primeste sfaturile Craiului, intre care acela de a se feri de omul span si de omul ros. Cu toate
acestea, el este pacalit de Span, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai jura ca nu
va spune nimanui cine este de fapt, pastrand taina “pana cand va muri si va invia”. Spanul ii da numele de Harap-
Alb, care-l sujeste cu credinta, respectandu-si juramantul facut.
Probe directe:
-Proba tatălui (podul), în care este ajutat de Sfânta Duminică.
-Proba spânului (fântâna).
Probe indirecte:
-Probele Împăratului Verde : salata din grădina ursului; pietrele nestemate din pădurea cerbului; aducerea fetei
Împăratului Roş.Este ajutat de Sf. Duminică în probele indirecte prin care Spânul îi doreşte moartea. Se întâlneşte
cu Crăiasa furnicilor, cea a albinelor şi cu cei cinci năzdrăvani (Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Gerilă şi Păsări-Lăţi-
Lungilă).
-Probele Împăratului Roş : Casa de aramă (Gerilă).Ospăţul (Setilă, Flămânzilă).Alegerea macului de nisip (crăiasa
furnicilor).
-Probele fetei Împăratului Roş: Păzirea (Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă).Identificarea (crăiasa albinelor).Aducerea
smicelelor de măr dulce, a apei vii şi moarte (calul).
Lupta de remediere a lipsei:
O aduce pe fiica Imparatului Ros la curtea lui Verde-Imparat. Aici sunt intampinati de Imparatul Verde, dar
fata Imparatului Ros il respinge pe Span si dezvaluie celor de fata taina ca Harap-Alb este adevaratul nepot al lui
Verde-Imparat. Dat in vileag, Spânul îl omoară pe Harap-Alb după ce află că a fost descoperit; calul îl omoară pe
Spân, iar fata îl învie pe fiul de crai.
Recompensa:
Fiul de crai primeşte împărăţia şi statutul de împărat, iar pe fata Împăratului Roş de soţie.
Nuvela psihologica
Moara cu noroc de Ioan Slavici

I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune parerea in legatura cu intentia ginerelui sau de a lua in arenda
carciuma numita Moara cu noroc, de langa Ineu:"-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia,
ci linistea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa cum va trage inima." Ghita ii raspunde:"sa ramanem aici,
sa carpesc si mai departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori desculti, iara daca dumineca e
noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind eu la Ana, Ana la
mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei". Si se decide sa arendeze carciuma.
II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul "venind despre locurile rele, ea il vesteste ca a
scapat norocos, iara mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti, ca sa nu plece singur
mai departe." In plus fata de situarea favorabila, clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa "nu il
primeau pe drumet ca pe un strain venit din lume ci ca pe un prieten asteptat de multa vreme in casa lor".
III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu
mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul" este de
fapt o porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de porci date porcarilor la pascut. De obicei este un "om
aspru si neindurat, care umbla mereu calare de la turma la turma, care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti
oamenii buni si mai ales pe cei rai, de care tremura toata lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar
si din oala cu varza". Pe Ana, Lica o fascineaza ("ramase privind ca un copil uimit la calaretul ce statea ca un stalp
de piatra inaintea ei.") iar lui Ghita oaspetele ii cere sa il informeze despre ce se intampla la Moara.
IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua sluga si doi caini, pe care ii invata sa fie
rai. Dar isi schimba si atitudinea fata de sotia sa:"Ca om harnic si sarguitor, Ghita era mereu asezat si pus pe
ganduri, dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela: acum el se facuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice
lucru de nimic, nu mai zambea ca mai nainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai
harjonea cateodata cu dansa, isi pierdea lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate". Lica ii cere carciumarului,
printr-un porcar sosit cu turma la Moara, sa dea de mancare si de baut porcarilor sai si sa isi opreasca drept plata
cinci porci din acea turma. Ghita refuza la inceput, apoi, la trecerea ultimelor turme, cand vrea sa isi opreasca porci,
pazitorii lor ii spun ca nu au primit de la Lica ordin sa ii dea. Carciumarul interpreteaza situatia ca semn al
dependentei sale de bunavoia Samadaului.
V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de carciuma pe un drum laturalnic, dar este latrat de cainii
cei rai ai lui Ghita pe care ii imblanzeste. Vazandu-l pe Lica sosit astfel, Ana il trimite pe Laie, sluga lor, sa astepte
ascuns in spatele unor rachiti de langa Moara, pentru a putea da de stire daca se intampla ceva rau. Samadaul ii da
lui Ghita insemnele turmelor de porci, bucati de piele pe care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca forma, ii
cere sa observe deplasarile turmelor si sa il informeze despre aceste deplasari. Dupa care ia de la carciumar, sub
amenintarea ca nu il va mai lasa sa stea la Moara, o parte din banii acestuia, ca imprumut. Iritat de niste cuvinte
josnice rostite de Lica dupa ce a luat banii ("Asa-i ca te-ai facut bland ca un mielusel?"), Ghita il avertizeaza pe
Samadau:"Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti". Afland de
la Ghita despre trimiterea lui Laie, Lica accepta sa il trateze pe carciumar ca pe un prieten.
VI. "Ana se simtea tot mai parasita. De cand se imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa, parca-i ascundea
ceva si se ferea sa nu ramaie singur cu dansa". Ghita primeste de la Lica sase porci, dar nici unul dintre ei nu avea
insemnele turmelor Samadaului. Acesta il intreaba pe carciumar, in timpul unei vizite la Moara, prefacandu-se a
vorbi in soapta, dar de fapt vorbind in asa fel incat sa il auda cei din preajma, despre ziua cand vine arendasul evreu
pentru a-si lua banii de arenda de la Ghita. Dupa care, profitand de sosirea unor lautari tigani la carciuma, Lica ii
pune sa cante si joaca cu Ana. "Incetul cu incetul, ea prinse voie buna; se cam tulbura cand Lica se apropia de
dansa; sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de brau ca s-o invarteasca; dar asa era acum, si altfel nu putea sa
fie, si ea se dete din ce in ce dupa par"; atitudinea ei trezeste gelozia sotului.
VII. Ghita se imprieteneste cu unul dintre jandarmii de la Ineu, "Pintea caprarul, om scurt si indesat, cu ochii mari,
cu umerii obrajilor iesiti si cu falcile late, cu mustata tunsa si cu o taietura pe frunte, dar mai presus de toate om
asezat si tacut la fire". Situatia economica a carciumarului si a familiei sale este infloritoare, caci "avea porci la
ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe razoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, ca sa
poata trai un an, doi dintrinsii". Lica ramane peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghita, trezit de latratul cainilor
priveste afara si are impresia ca vede sosind, pentru a-l vizita pe Lica, un barbat insotit de o femeie cu umeri largi.
Din nou trezit de caini si privind iarasi afara, lui Ghita i se pare ca vede plecand un alt barbat, ce parea a fi Lica,
insotit de aceeasi femeie. Sosit la carciuma, Pintea il informeaza pe Ghita despre faptul ca arendasul evreu fusese
"batut de anevoie se mai poate pune pe picioare" si jefuit acasa la el. Totodata ii marturiseste ca a fost tovaras de
talharii cu Lica, a fost prins impreuna cu el, inainte de a deveni jandarm, dupa care precizeaza:"Ghita, sunt de
treizeci si opt de ani: ma spanzur daca implinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt si altii ca dansul. Mi-a facut
una, pe care n-am sa i-o uit toata viata". Dupa care merge cu Ghita si cu cele doua slugi ale acestuia, Laie si Marti,
la Ineu, pentru cercetari asupra jafului de la arendas.
VIII. In absenta lui Ghita soseste la carciuma o trasura cu o femeie tanara in doliu, cu un copil de cinci ani, insotita
de vizitiu si de feciorul din casa. Discutand cu feciorul, Ana afla ca sotul femeii s-a sinucis cu trei saptamani in
urma si ca femeia, se zice, are turme de porci in padurile din preajma Morii cu noroc. Discutand intre ei, feciorul si
vizitiul, primul ii spune celui de-al doilea ca banuieste o intovarasire intre Lica si femeie, ca unul fura bijuterii si
celalalt le vinde. Femeia plateste Anei cu o hartie careia ii lipseste un colt, Ana cere sa i-o schimbe ceea ce
vizitatoarea si face.
IX. La Ineu, Ghita si slugile sale sunt anchetati de catre comisar, care afla de la Marti ca "Ghita are o veriga de
sarma, pe care sunt insirate semnele turmelor lui Lica, de la care a primit in mai multe randuri porci, si ca luni, ca
ieri, Lica a stat cu Raut, cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Ghita la carciuma, ca ei au vorbit cam in taina despre
arandasul si ca in amurgul serii Buza-Rupta si cu Saila au plecat spre Ineu, Raut a luat-o pe vale in sus la padure,
iara Lica a ramas pana dimineata la carciuma. Tarziu apoi, cam pe la miezul noptii, s-au miscat cainii si asa el,
Marti, a iesit afara si, vazand un om si o muiere, a intrebat cine-i. Raut a raspuns atunci:<Oameni buni!>. De cu zori
insa el iar s-a desteptat, fiindca iar se miscau cainii: a iesit si a vazut ca Raut se duce cu muierea aceea". Marturia lui
Ghita difera de cea a lui Marti, el afirmand ca nu Raut fusese cel care a venit cu "o muiere" si ca cei doi, "omul" si
"muierea" au plecat la scurt timp dupa ce sosisera, imediat dupa miezul noptii. Dupa depunerea marturiilor, Ghita
este eliberat pe garantie, o garantie scrisa si semnata de un var preot. Pintea ii aduce lui Lica o servitoare, pe Uta,
om de-al sau menit sa intre in legatura cu Lica si sa il spioneze. Revenind la Moara cu noroc impreuna cu Pintea,
doi jandarmi si noua servitoare, pe drum gasesc o trasura fara cal, iar langa trasura un copil omorat de o lovitura
primita in cap. Cu toata impotrivirea lui Pintea, care vroia sa il retina pentru a-i face apoi o perchezitie acasa, Ghita
pleaca la Moara cu noroc, impreuna cu Uta, pentru a vedea daca s-a intamplat ceva rau acolo. Prezenta servitoarei in
caruta alaturi de Ghita o face pe Ana sa aiba o violenta reactie de gelozie:"nu mai simti in ea decat o singura pornire
patimasa: sa mearge la femeia aceea si sa-i traga cu ghearele pelea de pe obraji". Apoi, pe acelasi fond de enervare,
isi acuza sotul de colaborare cu Lica in jefuirea arendasului, atitudine ce starneste mania lui Ghita
("-Mi-e scarba, cand ma gandesc ca am o nevasta care poate sa mai traiasca cu un om, precum tu ma socotesti pe
mine, zise el, si iesi din casa cu amandoua mainile in cap.").
X. Plecat in cercetare, Pintea gaseste cadavrul unei tinere femei, imbracata in negru, deja intepenit. Ea murise
sufocata de carpa cu care fusese legata la gura, iar mainile ii erau prinse la spate cu un bici, al lui Lica. Dupa aceea
Pintea il gaseste pe unul dintre jandarmi, Hantl, impuscat si injunghiat cu un cutit ramas in rana, dar inca in viata,
pentru scurt timp. Cutitul, spun jandarmii care umblasera sa-i prinda pe Saila si pe Buza-Rupta, ar fi fost al lui Saila,
iar la casa lui Buza-Rupta au gasit ascunsa o parte din argintaria furata de la arendas. Pintea il aresteaza pe Lica, in
casa din Ineu a unui prieten al acestuia; in fata comisarului, Samadaul declara ca biciul era al sau si l-a uitat probabil
la Moara, iar cutitul era al lui Saila. Lica este eliberat la interventia unui proprietar de turme de porci.
XI. Raut, Buza-Rupta si Saila sunt prinsi, iar procesul are loc la Oradea. In timpul audierilor, Lica neaga sosirea
lui Raut cu o femeie la el si spune ca Raut a venit, dar singur, sa il anunte despre disparitia unei parti din turma de
porci din padurea de la Fundureni. Dupa cum spune ca nu isi aduce aminte sa fi vorbit la Moara cu noroc despre
arendas, ori ca Saila si Buza-Rupta sa fi plecat in noaptea jafului spre Ineu. Cum exista declaratia lui Marti facuta
anterior, judecatorii inclina sa creada ca Lica neaga sosirea femeii din cavalerism, si ca neaga plecarea lui Saila si
Buza-Rupta pentru ca acestia ii erau tovarasi. Dupa cum inclina sa creada ca Saila si Buza-Rupta sunt autorii jafului
de la arendas si ai uciderii copilului, femeii si jandarmului. Pintea insa afirma in fata judecatorilor "ca nu-i crede pe
Buza-Rupta si pe Saila vinovati, ca argintaria arandasului a fost ascunsa de altii la casa lui Buza-Rupta, ca cutitul lui
Saila a fost lasat dinadins in trupul lui Hantl". Buza-Rupta declara ca nu a fost in perioada jafului si a crimelor la
Ineu, ci cu Raut si Saila la Salonta, iar Saila spune ca s-a inteles cu Raut sa fure o parte din turma de la Fundureni,
iar apoi s-a dus la Salonta ca sa caute cumparator. Ghita afirma si el, ca si Pintea, ca nu ii crede vinovati pe Saila si
pe Buza-Rupta. Prin verdictul judecatorilor, Lica si Ghita sunt socotiti nevinovati, iar Buza-Rupta si Saila Boarul
condamnati la inchisoare pe viata.
XII. Lica ii restituie lui Ghita banii pe care ii luase cu imprumut, specificand, in urma intrebarii carciumarului, ca
sunt din cei furati de la arandas si de la femeia ucisa. Despre femeie marturiseste, intrebat de Ghita, ca a ucis-o
pentru ca si-a pastrat pentru ea un lant de aur pe care el i l-a lasat pentru a-l vinde in conditii sigure, putand astfel
sa-l dea de gol. Isi expune totodata starea psihica ce il cprinde atunci cand devine violent:"sangele cald e un fel de
boala, care ma apuca din cand in cand".
XIII. Participand la numararea banilor, alaturi de Ghita, Ana recunoaste intre bancnote hartia rupta la un colt pe
care i-o schimbase cu o alta intreaga femeia ce sosise cu un copil. Dupa cum recunoaste si banii noi, dintre care
femeia a luat hartia buna spre a o schimba pe cea data inapoi de Ana. La intrebarea ei asupra provenientei banilor,
Ghita raspunde ca intr-o zi ea va afla de unde sunt banii, si pleaca la Ineu, unde ii vorbeste lui Pintea despre bani.
Acesta ii cere sa ia de la Lica, ce va veni la el pentru a-i propune sa-i schimbe banii furati, orice suma, si sa faca
schimbul la arendasul evreu jefuit, pana cand va reusi sa anunte jandarmilor prezenta lui Lica la carciuma cu bani la
el.
XIV. Lica ii face lui Petrisor, copilul lui Ghita si al Anei, un bici, "iara Ana statea in dosul lui si privea peste
umarul lui cum lucreaza, si cum stetea asa, ea se rezema cu dreapta de masa, iara stanga o tinea pe celalalt umar al
lui". Vazand scena, Ghita are un mic soc, dupa care se linisteste:"Nu! isi zise el, de asta nu m-am temut niciodata si
nu ma tem nici acum". Lica merge din ce in ce mai des pe la Moara cu noroc, dar Ghita "cand vedea pe Lica
invartindu-se pe langa Ana ori pa Ana tragandu-se la Lica, el se ducea pe ici incolo, ca sa nu vaza, fiindca ii era greu
sa vaza si-l durea inima cand simtea cum Ana scapata din ce in ce in gandul sau". La rugamintea soacrei, Ghita ii
trimite pe ai sai de Pasti la sora Anei din Ineu, dar Ana refuza sa plece fara sotul ei, ramas pentru o intalnire cu Lica.
Inainte de a pleca cu copiii la Ineu, batrana ii avertizeaza pe soti:"Ii bine sa-i crezi pe oameni buni, fiindca asa te
bucuri mai mult de dansii; Lica e insa om rau din fire." Profitand de sosirea unor tigani lautari, Lica organizeaza o
petrecere in timpul liturghiei, iar Ana joaca cu placere cu el; apoi Lica ii cere lui Ghita sa-l lase singur cu ea.
Carciumarul accepta pentru a chema jandarmii de la Ineu spre a-l surprinde pe Lica cu banii din jafuri asupra sa,
caci adusese o parte din ei pentru a-i schimba Ghita. Lica isi motiveaza cererea prin faptul ca doreste sa il lecuiasca
pe carciumar de dependenta sa de femeie:"-Are sa-ti fie greu acu o data, urma Lica, de aici inainte esti lecuit pe
vecie". Dupa purcederea lui Ghita, Ana se da Samadaului dar se motiveaza:"Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat
o muiere imbracata in haine barabatesti, ba chiar mai rau decat asa".
XV. Lica pleaca de la Moara, iar Ana ii cere sa o ia cu el, ceea ce Samadaul refuza. Pentru ca incepuse sa ploua
pe drum Lica se adaposteste in biserica de la marginea satului Fundureni. In bisetrica are revelatia atotputerniciei lui
Dumnezeu, a faptului ca "este o putere tainica ce lucreaza prin oameni si le lumineaza mintile, ca toate vin de la
aceasta putere, pe care nimic nu o covarseste"; dupa aceasta observa ca si-a uitat chimirul cu bani la carciuma si
rosteste:"unul dupa altul, om cu om toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata trebuie sa se stinga,
caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte".
XVI. Ghita, Pintea, Marti si alti doi jandami sosesc la Moara cu noroc, si se opresc pe un deal inaintea ei;
vazandu-l pe Lica plecand, pornesc toti in urmarirea lui, cu exceptia lui Ghita, care merge la Moara, cu intentia de a-
si ucide sotia. Inainte de a o injunghia, Ghita isi precizeaza vina:"Acu vad ca am facut rau si (...) ca eu te-am aruncat
ca un ticalos in bratele lui, pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare". Sosesc Lica si Raut, iar acesta din urma il
impusca pe Ghita, care era aplecat asupra Anei. Cu ultimele forte, "Cand Lica se apleaca asupra ei ea tipa
dezmierdat, ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei"; apoi Lica pleaca
spre Fundureni, cerandu-le tovarasilor sai, Raut si Paun sa dea foc Morii in urma lui. Pe drum insa calul sau se
prabuseste de oboseala. Lica il abandoneaza dar, inconjurat de jandarmi, se sinucide izbindu-se, din fuga, cu capul
de un copac. Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate un incendiu mistuie carciuma.
 BALTAGUL de Mihail Sadoveanu
CAP. I
Dumnezeu, dupa dupa ce a alcatuit lumea a dat fiecarui neam cate un semn speific care sa ii deosebeasca de
ceilalti. Dupa ce a procedat astfel cu aproape toate popoarele, au venit la sfarsit si muntenii carora Dumnezeu nu
avea ce sa le mai ofere si astfel le-a dat o inima usoara sa se bucure de ceea ce este al lor si femei frumoase si
iubete.Aceasta era povestea pe care o spunea Nechifor Lipan cel mai des. Acesta era plecat de mult timp si sotia sa,
Vitoria Lipan, era foarte ingrijorata. Langa ea acum nu mai era decat cei doi copii cu care a ramas din cei sapte pe
care i-a avut si din acestia doi unul era plecat.Cel plecat era Gheorghita care s-a dus cu oile la iernat pe valea Jijiei.
Acesta nu stia ca tatal lui inca nu s-a intors si de aceea a trimis o scrisoare acasa in spunea ca il asteapta pe Nechifor
cu paralele.
CAP. II
Vitoria afla de la Mitrea ca vremea incepe sa se strice, inca un motiv pentru care sa se ingrijoreze deoarece
Nechifor inca nu s-a intors si iarna batea la usa.
CAP. III
Vitoria pleaca la biserica, la parintele Daniil Milies, unde incearca sa gaseasca alinare. Aceasta ii povesteste
preotului de ce este nelinistita, ii povesteste visul pe care l-a avut, insa preotul o asigura ca totul e bine si nu are de
ce sa-si faca griji.In final Vitoria il roaga pe parinte sa-i scrie o scrisoare fiului ei Gheorghita. In scrisoare ii spune
sa se intoarca acasa si il anunta ca inca nu a primit nici o veste de la Nechifor.
CAP. IV
Vitoria se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, incercand sa afle niste raspunsuri.Maranda ii spune
Vitorie ca poate Nechifor a plecat cu alta femeie, ii ghiceste in carti, dar afla numai lucruri rele despre el si Vitoria
nu vrea sa creada nimic din ceea ce ii spune vrajitoarea.
CAP. V
Gheorghita se intoarce de la apa Jijiei acasa unde este primit de mama lui cu mancare proaspata, cu rachiu si
cu pupaturi.Vitoria il anunta pe Gheorghita ca trebuie sa mearga dupa tatal sau deoarece inca nu s-a intors.
Gheorghita se pregateste de plecare si scoate din grajd doi cai puternici si frumosi pe care ii ingrijeste si ii pregateste
de drum.A doua zi dimineata, Vitoria si fiul ei pleaca spre spre apa Bistritei, pentru al intalni pe staretul manastirii.
Povestindu-i si acestuia intmplarea, o sfatuieste sa se duca la Piatra-Neamt si sa anunte autoritatile de disparitia lui
Nechifor.
CAP. VI
In ziua urmatoare cei doi au plecat la Piatra-Neamt, la prefect. Acesta a pus-o pe Vitoria sa depuna plangere,
dar pentru aceasta ar fi trebui sa plateasca. Ea s-a razgandit si nu a vrut sa ii mai scrie jalbarul plangerea, dupa care
s-a dus la parintele Daniil Milies in sat pentru ca el stia de toate.Acesta i-a scris plangerea desi Vitoria nu avea
incredere in autoritati si s-a hotarat sa plece singura la Dorna in cautarea sotului ei Nechifor Lipan. Ea nu vroia sa
plece singura pentru ca avea nevoie de un barbat langa ea si asa s-a hotarat sa-l i-a si pe Gheorghita. Casa nu putea
sa o lase pe mana lui Minodora si astfel s-a gandit ca ar fi bine daca ar duce-o pe ea la o matusa la manastirea
Varaticului.Asa a si facut. In zorii zilei urmatoare au plecat cu fata la sora mamei lui Vitoria, unde avea sa stea pana
cand se vor intoarce cei doi acasa.
CAP. VII
Parintele Danila tine o slujba in numele lui Vitoria si a lui Gheorghita pentru a le fi calatoria usoara.Vitoria
vorbeste cu Mitrea pentru a lasa casa si animalele in grija lui pentru ca are mare incredere in el.La ea vin doi
negustori pentru a le vinde pieile de miel, burdufurile de branza si branza afumata pe care o mai avea pentru a pleca
la drum cu banii de care aveau nevoie.In dimineata zilei de 10 martie, munteanca si feciorul ei erau gata de plecare.
Acestia au luat cu ei si baltagul pe care l-a facut fierarul si pusca pe care a cumparat-o Nechifor. Mai intai au trecut
pe la parintele Danila apoi pe la domnul Iordan pentru ai cere rachiu.
CAP. VIII
Vitoria si Gheorghita au plecat la drum impreuna cu cei doi negustori David si Iordan, impreuna cu care vor
calatori pana la Calugareni.Acestia fac primul popas la Bicaz, la hanul domnului Donea de la care afla ca Nechifor
Lipan a trecut pe acolo.A doua zi dimineata cei patru au plecat la drum, urmatoarea oprire facand-o la Calugareni, la
casa domnului David. Calatori au fost primiti de sotia acestuia unde au stat peste noapte.In dimineata zilei
urmatoare Vitoria si Gheorghita au plecat spre Farcasa. Acolo cand au ajuns in dreptul bisericii au hotarat sa se
opreasca pentru a se odihni.

CAP. IX
In Farcasa Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care jucau jocul lor de
noroc.Acolo in multime Vitoria a intrat in vorba cu un batran care i-a poftit sa poposeasca la el si sa le potcoveasca
cai. Sotia lui mos Pricop, baba Dochia, le-a oferit de mancare lor si cailor. Vitoria a aflat de la mos Pricop ca
Nechifor a trecut pe acolo asta toamna ca sa-si potcoveasca calul.
CAP. X
Vitoria pleca mai departe spre Vatra Dornei, insa mai intai s-a oprit la Borca la un botez, apoi la o nunta la
Cruci. In cele din urma a ajuns la Vatra Dornei. Acolo s-au dus la o cancelarie unde a aflat ca Nechifor a cumparat
trei sute de oi de la Gheorghe Andamachi si Vasile Ursachi. Vitoria a incercat sa stoarca mai multe informatii de la
batranel, dar tot ce a putut afla a fost unde s-au dus cu oile.
CAP. XI
Afland acestea Vitoria a plecat pe urmele celor trei calareti. Ea a dat de urma lor prin crasmele pe la care a
trecut. A aflat ca acestia au trecut prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre Bistrita. Vitoria le-a dat de urma si
in crasma mare din Borca. In satul Sabasa a facut un popas. Mai departe a plecat impreuna cu calauza pe care si-a
luat-o, feciorul crasmarului din sat. Acesta i-a dus pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la domnul Vasiliu a
aflat ca turma de oi care a ajuns acolo era insotita de numai doi calareti si dupa descrierea dansului nici unul dintre
ei nu era Nechifor Lipan. Domnul Vasiliu si-a amintit numele unuia dintre ei care era Calistrat Bogza. Acum Vitoria
trebuia sa-si caute sotul intre Sabasa si Suha caci aici i-a pierdut urma.
CAP. XII
Vitoria a aflat si numele celui de-al doilea calaret de la sotia domnului Iorgu Vasiliu. Acesta era Ilie Cutui,
prietenul lui Calistrat Bogza care amandoi locuiau aproape in Doi Meri.Sotia domnului Vasiliu a sfatuit-o ca este
mai bine daca i-ar chema la primarie petru a le pune intrebari. Vitoria l-a trimis pe Gheorghita sa-I cheme pe
acestia la primarie unde s-au intalnit cu Vitoria. A incercat sa afle mai multe de la ei despre Nechifor Lipan, dar in
ciuda eforturilor nu a aflat nimic nou.Vitoria si cu fiul ei au cobarat din nou la Sabasa unde au poposit la alti
prieteni, la domnul Toma. Cu ajutorul acestuia Vitoria a gasit cainele de nadejde a lui Lipan in curtea unui localnic.
CAP. XIII
Vitoria si Gheorghita au luat cainele si au urcat inapoi la Suha la Iorgu Vasiliu. Sotia acestuia i-a spus ca
sotiile lui Ilie Cutui si Calistrat Bogza au venit la ea sa o intrebe de ce tot vorbeste lumea in sat de barbatii lor si
Vitoria s-a hotarat sa se duca sa le ceara scuze acestora.In timp ce mergeau cainele a inceput sa se agite si sa latre la
cai. A coborat intr-o rapa urmat de Gheorghita. Imediat a venit si Vitoria pentru a vedea ce a gasit cainele. Dintro
data Vitoria a inceput sa planga. A gasit osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut dupa haine si dupa lucrurile
pe care le avea langa el. Nu departe era si calul mort.
CAP. XIV
Vitoria a plecat in Sabasa si l-a lasat pe Gheprghita sa pazeasca mortul si lumanarea de langa el.Spre seara
Vitoria s-a intors cuToma, subprefectul satului si un strajer. Prefectul i-a pus multe intrebari Vitoriei pentru aflarea
faptasului, iar principalii suspecti sunt dupa parerea subprefectului Bogza si Cutui.
CAP. XV
Subprefectul s-a dus acasa la Bogza si Cutui impreuna cu Vitoria. Subprefectul i-a bombardat cu intrebari
despre crima insa nu a scos nimic de la ei. Vitoria i-a invitat la inmormantare pe cei doi pentru a continua
intrebarile.Vitoria a luat osemintele sotului sau si le-a lus cu grija I sicriu dupa care a plecat spre locul de veci intr-o
trasura rumos impodobita trasa de doi boi.
CAP. XVI
La pomenire au venit titi invitatii inclusuv cei doi din Doi Meri. Vitoria a inceput sa povesteasca ce s-a
intamplat in acea seara.Bogza si-a iesit din fire si a sarit asupra lui Gheorghita. Acesta l-a lovit cu baltagul si inainte
de moarte a recunoscut motivul crimei: luarea oilor. Dupa aceasta si-a recunoscut fapta si Ilie Cutui care a fost
arestat de jandarmi.
 ENIGMA OTILIEI De George Calinescu
Capitolul I
Primul capitol prezinta sosirea tanarului Felix Sima in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, unchiul
sau. Intr-o seara la inceputul lui iulie 1909, Felix ajunge in casa unchiului sau si este intampinat cel putin ciudat de
acesta. Verisoara lui, Otilia, o tanara de aceeasi varsta cu el il primeste cu multa caldura si il conduce pe baiat intr-o
camera unde restul familiei juca table. Astfel, Felix ii cunoaste pe Pascalopol, un mosier bogat, prieten de familie
(cu care Otilia isi permite multe familiaritati, spre nemultumirea baiatului), pe Aglae Tulea, sora lui Costache,
Simon Tulea, sotul acesteia si Aurica Tulea, fiica de 30 ani a Aglaei. In timp ce ceilalti jucau table si mai apoi carti,
tanarul Felix, viitor medicinist isi aduce aminte de felul in care a ajuns orfan, cum murise mama sa si cum tatal lui
fusese distant de copil, trimitandu-l mai mult prin internate. Dupa un timp, Otilia isi aduce aminte de Felix si ii
aduce doua prajituri (considerand ca ii este foame) si il trimite sa doarma chiar in camera ei, unde Felix observa o
dezordine generala.
Capitolul II
Cand se trezeste, Felix o aude pe Otilia cantand la pian si incepe sa studieze unele parti ale casei. Pe holuri o
intalneste pe Marina, servitoarea casei si Costache ii cere cu imprumut niste bani, dar intervine Otilia care nu admite
ca tatal ei sa ceara bani de la “varul ei”. Fata ii canta lui Felix si cuprinsa de ceea ce Marina numea “nebunie”,
incepe sa alerge prin gradina. Otilia isi marturiseste dorinta ca Felix sa ajunga un mare doctor si incepe sa ii prezinte
familia, ilustrand calitatile si defectele membrilor familiei Tulea. Totodata, incep sa rascoleasca amintirile, uitandu-
se prin fotografiile vechi. Dupa amiaza, Pascalopol ii scoate pe Felix si pe Otilia la plimbare, spre invidia Aureliei si
a Aglaei. Acestea insista pe langa Felix sa il mediteze pe Titi, baiatul matusei sale.
Capitolul III
Capitolul incepe printr-o scurta prezentare a lui Simion Tulea, Otilia avertizandu-l discret asupra manierelor
celor din familia Tulea. Aurelia il invita pe Felix la ei acasa si in timpul vizitei, o ponegreste pe Otilia, cu invidie
ascunsa. Il cunoaste pe Simion, care ii prezinta tablourile sale, Felix observand ca si Titi si tatal lui au un oarecare
talent in ale picturii, desi afla ca toate tablourile facute de cei doi sunt simple copii dupa ilustrate sau carti. Titi nu se
doveste a fi foarte interesat de meditatii, plictisindu-se foarte repede. Capitolul prezinta aspiratiile familiei Tulea si
dorinta arzatoare a Aureliei de a se marita. Aurica incepe sa se familiarizeze din ce in ce mai mult cu Felix cu
dorinta ascunsa de a-l face pe acesta sa o ia de nevasta; sperantele pe care si le face Aurica speriindu-l pe tanar,
acesta care incepe sa o e evite.
Capitolul IV
Cu timpul, Felix se obisnui in casa lui Costache, acomodandu-se cu ciudateniile locului. Avand nevoie de
bani, ii cere batranului sau tutore insa acesta isi dovedeste avaritia fara sa ii dea vreun ban, cea care ii da bani fiind
Otilia. Capitolul prezinta vizita celor doi la casa lui Pascalopol, unde Felix observa un rafinat gust in decoratiuni
interioare. Desi la inceput Felix nu il agreeaza pe Pascalopol, considerand ca Otilia nu ar trebui sa se poarte asa
familiar cu un barbat mai in varsta ca ea, mosierul ii devine treptat simpatic.
Capitolul V
In august, este anuntata sosirea lui Stanica si a Olimpiei, cealalta fata a Aglaei. Otilia ii explica scandalul
produs de relatia dintre cei doi, care nu erau casatoriti, fiindca Stanica nu dorea sa faca nunta daca Olimpia nu
primea zestre, aceasta fiindu-i refuzata de Simion. Ajunsi la momentul cinei, cei doi incearca sa il induplece pe
Simion sa le dea casa, acesta insa refuza motivand ca Olimpia nu e fata lui, desi Felix observa o asemanare izbitoare
intre tata si fiica. Dupa plecare, Stanica ii cere Otiliei imprumut 20 franci. De asemenea, Pascalopol primeste un
bilet de la Stanica Ratiu prin care acesta ii cere 100 franci. De dragul Otiliei, mosierul ii da avocatului banii ceruti.
Capitolul prezinta modul in care Stanica incearca sa il convinga pe Simion si modalitatea de ai pacali pe ceilalti,
simuland o boala de inima.
Capitolul VI
In acest capitol este prezentata vizita lui Felix si a Otiliei la mosia lui Pascalopol, mosie situata la jumatatea
distantei intre Calarasi si Fetesti. La mosie, Felix observa acelasi rafinament, de aceeasta data mai rustic si
Pascalopol ii devine din ce in ce mai familiar, ajungand sa il considere un prieten. In timpul vizitei, Otilia si Felix
invata sa calareasca, se urca pe capitele de fan, petrecand doua saptamani de vis. Totodata, din ziar, cei trei afla de
cununia dintre Olimpia si Stanica dar si de moartea copilului lor de 2 luni (moarte cauzata de neglijenta parintilor).
 Capitolul VII
Acum Felix era student in anul I la Medicina, spre nemultumirea Aglaei care il indemna sa “isi gaseasca un
rost” in acest fel incercind sa il jigneasca pe tanar. Stanica incearca sa creeze intrigi intre Otilia si Pascalopol,
dovedind un caracter infect. Otilia ii propune tatalui ei sa se mute intr-o alta casa din Stirbey-Voda, insa Aglae se
opune, aratand felul in care Costache era manipulat de sora sa. Totodata, Titi incepe sa se simta atras de Otilia, fata
de care incepe sa aiba un comportament necuviincios, Otilia indepartandu-l de ea, facand-o pe Aglae sa se planga
lui Costache, rostind cuvinte grele la adresa fetei. Otilia il pune pe Costache sa alega intre ea si Aglae, si astfel
matusa sa nu mai calca in casa fratelui sau. Stanica aduce un fals doctor la Costache cu scopul ascuns de a-l face pe
acesta sa creada ca este bolnav. Pascalopol, Otilia si Felix hotarasc sa fie mai atenti la comportamentul avocatului.
Capitolul VIII
Felix isi da seama ca o iubeste pe Otilia si incearca sa fie din ce in ce mai aproape de fata, considerand chiar
si unele gesturi marunte (cum ar fi coaserea unui nasture) un adevarat deliciu. Ii scrie o scrisoare de dragoste, pe
care i-o lasa pe pat, insa fata pare sa nu o fi citit. Dupa un timp ii marturiseste dragostea si Otilia ii spune ca si ea il
iubeste, insa trebuie sa astepte. La rugamintea lui Felix, Otilia nu il mai primi un timp pe Pascalopol, acesta purtand
o discutie cu studentul. In timpul acestei discutii, Felix isi da seama de caracterul minunat al mosierului, rugand-o
pe Otilia sa il primeasca din nou pe Pascalopol. In acelasi timp, Titi face cunostinta cu Ana, sora unui coleg si se
casatoreste cu aceasta, casnicia esuand in mod lamentabil.
Capitolul IX
In martie, Felix incepe sa –si faca planuri mari, dorind sa aiba cat mai multi bani, pentru a-i putea oferi
Otiliei placeri ca plimbatul cu trasura. Avand nevoie de bani , completeaza batranului o polita cu scadenta in alb de
1000 franci. Pascalopol incearca sa il convinga pe Costache sa o adopte legal pe Otilia, oferindu-se sa plateasca el
cheltuielile, batranul acceptand. Dar Stanica afla de acest lucru, si dupa cateva saptamani de discretie, lanseaza
stirea si Aglae jura ca Otilia nu va fii adoptata cat timp ea traieste. Stanica ii face avansuri Otiliei care il da afara,
manioasa. Otilia ii povesteste cum Aglae si Aurica au incercat mereu sa o umileasca, spunandu-i cuvinte grele la o
varsta frageda. Afland de vorbele care s-au zis despre ea cand Aglae a aflat de intentia lui Costache de a o adopta,
Otilia incuviinteaza.
Capitolul X
Dupa cateva zile de la acest incident, Costache primeste un bilet anonim, prin care este sfatuit sa nu o
adopteze pe Otilia, folosind imaginea Aglaei (care avea o inraurire asupra batranului) , anonima reusind sa il sperie
pe batran. Otilia, afland de bilet si citindu-l, il linisteste pe Costache si arata ca ea nu doreste neaparat sa fife
adoptata, iubirea ei pentru batran fiind la fel de mare cu sau fara acte. Felix de intalneste pe strada cu Aurica,
aceasta incepand sa-l elogieze pe Titi, spre disperarea medicinistului. Ajuns acasa, afla ca Otilia plecase cu
Pascalopol la mosie. Stanica i-o prezinta pe Georgeta, o prostituata de lux, care ii atrage atentia tanarului, el primind
invitatia de a o vizita pe fata oricand.
Capitolul XI
Starea de sanatate a lui Simion se inrautateste, batranul acuzand tulburari psihice, insa doctorul adus de
Stanica nu ii gaseste nimic, familia crezand ca are doar o criza de glicozurie. Stanica atrage atentia asupta
pericolului pe care il reprezinta Otilia pentru mostenirea lui Costache si le impinge pe cele doua femei si mai mult
impotriva tinerei. Felix incepe sa se remarce la Universitate, si datorita interesului sau, primeste permisiunea de a
intra in orice sectie a spitalului, pentru a face observatii. Desi unii interni incearca sa il descurajeze, Felix realizeaza
o lucrare pe care profesorul sau i-o publica intr-o revista de mare interes in Franta, reusind sa ii mareasca ambitia lui
Felix. Stanica reuseste sa il manipuleze pe Costache, manevrand lucrurile in asa fel incat Costache sa nu faca
testament. Felix se duce sa o viziteze pe Georgeta, care ii povesteste drama vietii sale. Felix simte pentru fata o
afectiune de frate si intre cei doi incepe sa se infiripe o relatie,desi Felix o iubea foarte mult pe Otilia.
Capitolul XII
Felix primeste o carte postala de la Otilia, tocmai din Paris, dandu-i tanarului o stare de tristete. Georgeta ii
roaga sa treaca pe la Iorgu, chiriasul lui Costache. Ii scrie inainte de aceasta vizita Otiliei, unde isi exprima
dezamagirea. Felix afla de la Iorgu de manevrele lui Stanica, acesta planuind sa –i strice afacerile lui Costache
pentru ca acesta sa nu vanda imobilele. Costache si Felix pornesc spre restaurantul lui Iorgu unde cei doi incheie
afacerea, spre ciuda lui Stanica. Simion este din ce in ce mai bolnav, insa Aglae si Olimpia sunt cat se poate de
nepasatoare, starnind chiar repulsia lui Stanica. Felix devine din ce in ce mai convins de tulburarile psihice ale lui
Simion.
Capitolul XIII
 La inceputul capitolului este prezentata o scena din viata maritala a cuplului Stanica-Olimpia, ilustrandu-se
lipsa de suflet a celor din familia Tulea. Felix afla de la Georgeta ca Titi se indragostise de ea, dorind sa o ia de
sotie., aceasta avand o obsesie maritala. Cand pleaca de la Georgeta, se intalnesc cu generalul, scena care i se pare
lui Felix, foarte penibila. Costache vrea sa isi vanda proprietatile pentru a-i da Otiliei ce i se cuvine. Alarmati de asa
o posibilitate, Stanica are ideea sa-i trimita Otiliei o carte postala si sa se prefaca a-i fi prieteni.
Capitolul XIV
Felix, un pic suparat din cauza indiferentei colegilor de la Universitate, isi aduce aminte de discutiile pe care
le avea cu colegii de la internat in Iasi. Se intalneste cu Weissmann, un prieten si coleg care ii tine o prelegere
despre poezie si dragoste, atatandu-i curiozitatea pentru un roman de Weininger. Costache il roaga pe Felix sa nu
iasa din camera sa, fiindca avea de facut niste presupuse reparatii, insa Felix isi da seama ca batranul avea de fapt
ascuns in podeaua casei o adevarata comoara, desigur nu acorda multa atentie acestui amanunt. Costache,
Felix,Weissmann, Stanica, Olimpia, Georgeta si generalul, Iorgu si sotia acestuia iau cina impreuna la restaurantul
celor din urma, unde Stanica incearca sa manevreze pe batran, povestindu-i o intamplare cu un avar care isi
ingropase toti banii in subsol si care la un incendiu, i-a pierdut pe toti. Felix este condus acasa de general si
Georgeta, simtindu-se din nou foarte penibil.
Capitolul XV
Aglae decide sa il interneze pe Simion, desi considera ca acesta nu are nici o avere, cu toate ca batranul
fusese privat de pensia sa si de orice alte placeri. Weissmann vine si il face pe simion sa vina cu el, spunandu-i ca
oamenii asteapta invataturile sale (Simion se credea de un timp Iisus Hristos). Stanica incearca sa il faca pe
Costache sa o primeasca din nou pe Aglae, insa acesta este impotriva ideii, Felix gasindu-l cotrobaind prin casa.
Avocatul ii aduce acasa niste studenti pe care nu ii cunoaste, purtandu-se foarte familiar, starnind indignarea
tanarului si a unchiului sau.
Capitolul XVI
Capitolul incepe cu prezentare lui Stanica si a familiei acestuia, ilustrandu-se unitatea si legaturile stranse
care uneau pe membrii familiei, fie ei de conditii sociale diferite. Cu ocazia aniversarii matusii Agripina, Stanica ii
face acesteia o vizita, gasind in modesta ei camera o multime de rude venite in vizita. Ii cumpara batranei alune si
covrigi ,si “imprumuta” de la aceasta patru cesti chinezesti. Varul sau Toader il duce acasa si cu aceasta ocazie,
Stanica observa frumusetea nepoatei sale Lili, caruia ii promite ca o va prezenta unui baiat “fain”, Felix. Acasa, ii
spune Olimpiei ca ii cumparase patru cesti de la un anticar, aducandu-i si prajituri, spre deliciul femeii. Cu toate
acestea, Stanica nu primeste dovezi de iubire din partea nevestei sale, fapt care ii intareste o decizie de mult luata, si
aceea ca va divorta cat mai repede si cum se va ivi imprejurarea prielnica.
Capitolul XVII
Trezindu-se, Felix aude pe cineva cantand la pian si isi da seama ca Otilia se intorsese. Fata ii da cadou
cravate, insa pe data se afiseaza Stanica. Acesta o aduce cu sine pe Aurelia, careia Otilia ii face cadou o sticluta de
parfum, un guler scrobit de broderie, uitand parca toate faptele urate ale verisoarei sale. Pascalopol vine sa ii
viziteze, cu aceasta ocazie, intre el si Felix ivindu-se un usor conflict, rezolvat ulterior. Pascalopol il cheama pe
Felix sa discute “despre o persoana importanta pentru amandoi” si il invita pe tanar la el acasa. Ii aduce la
cunostinta ca Stanica creeaza zvonuri care mai care mai incredibile si mai defaimatoare, avocatul spunandu-i lui
Felix ca motivul calatoriei la Paris fusese de fapt un avort. Costache incepe sa construiasca o casa pentru Otilia.
Felix ii este prezentat lui Lili, care devine foarte interesat de student, spre invidia celor din familia Tulea.
Capitolul XVIII
Intr-o zi foarte calduroasa, Costache se impletici din mers si cazu moale jos. Afland de subitul atac al fratelui
ei, Aglae, sperand intr-o apropiata moarte a acestuia se grabeste sa cheme doctorul si merge la Costache acasa. Desi
batranul nu avea nimic, Aglae si Stanica fac tot ceea ce pot pentru a-l aduce intr-o stare grava, mancand de fata cu el
toate bunatatile stranse cu greu de batran, spre durerea acestuia. Felix il roaga pe Pascalopol sa ii ajute, iar acesta
aduce un doctor de renume, Stratulat si acesta observa ca batranul nu are nimic, insa un la un alt atac nu ar mai
supravietui. Costache ii zice in secret lui Pascalopol ca ii va da trei sute de mii de lei pentru Otilia, sa ii puna intr-un
cont, banii fiind ascunsi sub pat. Desi isi anunta aceasta dorinta, amana momentul in care ii va da banii mosierului si
Pascalopol deschide un cont in care ii vireaza Otiliei o suta de mii de lei.
Capitolul XIX
Aglae vine si ii povesteste batranului de moarte ceea ce il dispera pe acesta, Costache incepand sa mearga la
doctori, sa ia medicamente si sa aduca parintele in casa pentru a binecuvanta casa si pentru a alunga spiritele rele. In
acest scop este chemat popa Tuica (interesat mai mult de tuica decat de treburile bisericesti). Weissmann vine sa ii
faca un control lui Costache, cu aceasta ocazie cunoscand-o pe Aurica, fata incepand sa aiba o pasiune pentru tanar.
Cum Weissmann era evreu, fata se duce la popa Tuica care ii da dezlegare. Aurica ii sugereaza tanarului o legatura,
pe care acesta ghicind-o, o inlatura, spunand ca “nu profeseaza decat amorul liber”.
Capitolul XX
Cum Lili se arata foarte incantata de Felix, si cum acesta nu afisa nici un interes pentru fata, Stanica ii spune
Otiliei despre o presupusa idila intre ei, rugand-o sa il convinga pe medicinist sa o ia pe lili de nevasta. Felix ii
marturiseste ca Lili ii este indiferenta, declarandu-i din nou iubirea sa. Costache se simte din nou rau, Aglae si
Stanica crezand ca est mortsi considerand ca nu mai trebuie chemat doctorul. Felix si Otilia insa il cheama pe
Pascalopol si pe doctor. Cel din urma considera ca batranul va scapa si de data aceasta, iar Costache ii da o suta de
mii de lei pentru contul Otiliei. Stanica incepe sa caute ascunzatoarea banilor, iar Aglae, Aurica si ceilalti membri
incep sa mute lucrurile din casa, Aurica atentand chiar la pianul Otiliei. Cum Otilia nu pleca niciodata de acasa,
Stanica recurge la un siretlic ce se va dovedi mortal. Ii spune fetei ca Pascalopol ii va face o vizita si aceasta fuge
pentru jumatate de ora pentru a-si cumpara o pudriera, in acest timp, avocatul intra in camera batranului si ii ia banii
de sub saltea, sub privirile acestuia, care disperat, isi da duhul. Batranul este inmormantat si toate proprietatile trec
in posesia Aglaei. Banii gasiti sub saltea de Stanica nu sunt niciodata inapoiat de acesta, care divorteaza de Olimpia.
Otilia merge in camera lui Felix si o roaga sa o lase sa doarma in patul lui, propunandu-i sa traiasca impreuna ca
barbat si sotie, fara insa sa se casatoreasca. Felix insa nu profita de fata. La trezire, Otilia disparuse, si Felix afla ca
tanara plecase la Paris impreuna cu Pascalopol, ulterior tanarul afland ca cei doi se casatorisera. Anii au trecut si
Felix devenise un doctor de renume, avand multe carti publicate, multe tratate si toata lumea stiind cine este. Se
intalneste cu Pascalopol intr-o zi pe strada si acesta ii arata o poza facuta cu Otilia, Felix nemaiputand sa o
recunoasca pe fata nebunatica in spatele femeii mature ce devenise.
 Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

• Structura:
- Romanul este alcatuit din doua „carti":
a) Cartea I - „istoria geloziei lui Stefan Gheorghidiu" (Calinescu);
b) Cartea a II-a - un jurnal de razboi.
- Fiecare „carte" cuprinde mai multe capitole (sase, respectiv sapte), cu titluri semnificative.

a) Cartea I:
- Capitolul I - „La Piatra Craiului, in munte" - vara lui 1916 (timp obiectiv).
- Capitolele II-V - retrospectiva asupra anilor 1914-1916, „roman in roman" (N. Manolescu). Timp subiectiv.
- Capitolul VI - revenire la momentul initial. Timp obiectiv, ultimele doua zile dinaintea intrarii Romaniei in primul
razboi mondial.
b) Cartea a II-a - actiune cronologica, incepand din 14 august 1916. Timp obiectiv.

Universul operei.
a) Cartea I:
- in vara lui 1916, tanarul sublocotenent Stefan Gheorghidiu se afla, in concentrare, la Piatra Craiului.
- O discutie despre infidelitate ii declanseaza amintiri amare.
- Tanarul se casatorise, cu doi ani si jumatate in urma, cu Ela - colega de universitate.
- O mostenire lasata de un unchi bogat schimba viata cuplului. - Existenta mondena a sotilor cuprinde mai multe
momente, printre care o excursie la Odobesti.
- Comportarea Elei naste gelozia si suferinta lui Stefan Gheorghidiu.
- Casnicia celor doi continua, cu despartiri si impacari, pana in 1916.

b) Cartea a H-a
- in noaptea de 14 august, armata romana strapunge granita cu Austro-Ungaria.
- inaintarea in Transilvania se face cu pretul unor mari jertfe.
- in drum spre Sibiu, regimentul lui Gheorghidiu este decimat (capitolul „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ").
- Suferinta colectiva il face pe Stefan Gheorghidiu sa-si uite framantarile legate de Ela.
- Fiind ranit, tanarul este spitalizat in apropiere de Bucuresti.
- La iesire, trece prin Capitala, hotarand divortul.
 ION de Liviu Rebreanu
GLASUL PAMANTULUI
INCEPUTUL
Se precizieaza locul actiunii, satul Pripas, situate in aproiere de oraselul Armadia, langa raul Somes, in zona
Bistrita-Nasaud. Dupa care autorul descrie dansul duminical si evoca avansurile erotice pe care Ion al Glanetasului,
flacau sarac ce manifesta “un viclesug neprefacut” si este “artagos ca un lup nemancat”, le face Anei, fiica lui
Vasile Baciu, unul dintre “bocotanii” satului, desi fata este uratica iar Ion indragostit de Florica, fata saraca dar
frumoasa. George Bulbuc, flacau bogat si “bland”, ce dorea sa se casatoreasca cu Ana, ii atragea atentia tatalui Anei
asupra faptului ca Ion si Ana se aflau singuri si retrasi intr-o livada alaturata locului de dans. Drept urmare, Vasile
Baciu, il apostrofeaza pe Ion cu cuvintele “Mie imi trebuie ginere cumsecade, nu fleandura”. La desfasurarea
dansului privesc un scurt timp si invatatorul Herdelea, sotia lui Maria, Fiul lor, Titu, de 23 de ani, si cele doua fiice,
de varsta maritisului, Laura si Ghighi.Dupa dans, la carciuma lui Avrum, sub un pretext oarecare, Ion il bate crunt
pe George, stiind ca acesta il parase tatalui Anei, din faptul ca il vazuse trecand pe langa el si Ana, in livada.
ZVARCOLIREA
Autorul arata ca familia lui Ion a ajuns saraca din cauza tatalui, Alexandru Pop-Glanetasu, pentru ca “Ii cam
placuse batranului rachiul, iar munca nu prea il indemanase.”, pierzand astfel o zestre frumoasa, a mamei. Ion „Era
iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap.”
Despre Vasile Baciu afirma ca fusese fecior sarac: „Parintii nu i-au dat decat sufletul dintr-ansul. S-a insurat cu o
fata bogata si urata, dar a iubit-o ca ochii din cap, caci ea intruchipa pamanturile, casa, vitele, toata averea care-l
ridicase deasupra nevoilor.” Iar despre Titu Herdelea ca nu terminase studiile liceale sub pretextul presecutarii lui de
catre profesori, ca ii placea sa citeasca si sa scrie versuri, crezand in talentul sau poetic. In privinta conflictului
dintre Ion si George, familia Herdelea ia apararea vecinului lor, Ion, pe care invatatorul il pretuise ca elev al sau
pentru inteligenta, pe cand preotul satului, parintele Belciug, ia apararea lui George. Preotului, „Apararea lui Ion de
catre familia Herdelea i se parea o jicnire personala. De altfel, din ziua cand a intrat invatatorul in sat, a cam simtit
el ca umbla sa-i sape si sa-i stirbeasca autoritatea.”
IUBIREA
In biserica, dupa slujba, ion este certat de catre preot, acesta „numindu-l capul tuturor relelor din sat.”
Familia Herdelea este nelinistita, caurmare a starii de tensiune dintre ea si slujitorul bisericii, de situatia casei,
construita pe un lot al bisericii fagaduit de preot dar nedonat cu acte. Laura este curtata de studentul in teologie
George Pintea, dar ea inclina mai mult catre studentul in medicina Aurel Ungureanu, ce isi manifesta si el inclinatia
sentimentala catre ea, deoarece conditia sociala de medic i se par fetei superioara comaprativ cu cea de preot. In
timp ce parintii ei opteaza pentru teolog, ca urmare a faptulu ca, intr-o scrisoare pe care le-o adresase, acesta afirma
ca nu pretinde zestre, problemele materiale fiindu-i „cu totul straine si indiferente”. Atunci cand discuta cu Aurel
Ungureanu despre cererea in casatorie facuta de Pintea, Ungureanu o sfatuieste pe Laura sa accepte, ceea ce ea va
face. Ion revine la vechea sa iubire, Florica, cu care nu vrea sa se casatoreasca insa deoarece „toata zestrea ei e un
purcel jigarit si cateva bulendre vechi”. Intr-o discutie cu Titu Herdelea, acesta ii sugereaza lui Ion sa incerce sa il
oblige pe Vasile Baciu sa il accepte ca ginere, iar flacaul se hotaraste sa tina cont de sfatul pe care-l primise de la
fiul invatatorului.
NOAPTEA
Ion, in timp ce isi ara pamantul, a trecut cu trei brazde in pamantul vecinului sau, Simion Lungu, insusindu-
si astfel fraudulos acea parte. Drept urmare, este dat in judecata de pagubas, dar cei doi se impaca la tribunal.
Prezent ca martor, preotul Belciug intervine, acuzandu-l pe parat de comportament agresiv in sat, si, in urma
interventie, Ion este condamnat la doua saptamani de inchisoare. La rugamintea celui pedepsit, Herdelea redacteaza,
in numele acestuia, o reclamatie catre ministerul justitiei, unde afirma ca „judecatorul si preotul se intovarasesc
pentru a napastui pe un biet taran nevinovat”. Titu Herdelea devine amantul Rozei Lang, sotia invatatorului din satul
invecinat, Jidovita. Urmand sugestiei lui Titu, Ion revine la Ana, pe care o lasa insarcinata in timpul unei nopti de
dragoste, cand tatal ei era prea beat ca sa-si dea seama de ce se intampla langa el. „Sufletul Anei se scalda intr-o
bucurie nemarginita.”, caracterizeaza autorul starea psihica a personajului de dupa reinceperea legaturii erotice cu
Ion. George, care viziteaza insistent familia Baciu, in ideea casatoriei cu Ana, renunta, dupa ce il vede intr-o noapte
pe Ion iesind din casa lui Vasile Baciu.
RUSINEA
Are loc logodna dintre Laura si George Pintea, in timpulcareia teologul vorbeste despre misiunea sa viitoare
intr-un sat de romani maghiarizati, sarcina ce „n-ar fi indraznit sa si-o ia fara o tovarasa de viata ca Laura”, afirma
el. Tatal lui Pintea, cand invatatorul ii spune „ca Laura n-are zestre, dar in schimba are inima”, nu se arata prea
incantat de situatie, fara a se opune casatoriei. Dandu-si seama de faptul ca Ana este insarcinata cu Ion, tatal ei o
bate salbatec: „porni sa-i care pumni in cap, in coaste, in burta, cu o iuteala fulgeratoare, gafaind si mugind”. Cu
toata suferinta ei fizica si psihica, Ana traieste puternic bucuria sarcinei, atunci cand simte in pantec „cate o usoara
zvacnire”. Este trimisa de Vasile Baciu la Ion, sa rezolve problema casatoriei, dar Ion o primeste cu indiferenta,
pretinzand o intrevedere cu tatal ei, pentru „tocmeala” si „invoiala” asupra zestrei. Ca urmare a atitudinii lui Ion,
Vasile Baciu continua sa o bata, iar „Fata se jigari ca o scoaba de atatea batai, incat abia se mai tinea pe picioare”.
NUNTA
Angajat ca ajutor de notar in Gargalau, sat cu populatie romaneasca si maghiara relativ apropiat de Pripas,
Titu Herdelea constata diferenta dintre nivelul de viata al celor doua etnii, saracia romanilor. Si considera ca
populatia maghiara este, in raport cu cu cea romaneasca si in ciuda diferentei de nivel economic, ca „O cetate
incercuita deo ostire desculta”. In urma interventiei preotului Belciug, Vasile Baciu si familia lui Ion incep discutiile
asupra casatoriei, in timpul carora tatal Anei promite ca va trece, dupa casatorie, intreaga lui avere pe numele lui
Ion. Titu Herdelea este dat afara din slujba de catre notar, deoarece a sechestrat, in mod ostentativ,socoteste notarul,
numai bunuri de la populatia maghiara datornica statului cu plata impozitelor, nu si de la romanii datornici. Firma
de la care familia Herdelea cumparase mobila pentru salon, in rate, ii da in judecata pe herdeleni pentru neplata mai
multor rate, intarziere datorata cheltuielilor facute cu logodna Laurei. Avocatul ce reprezinta firma ii propune
invatatorului sa preia el ratele restante, dupa o licitatie formala pentru vinderea mobilei, in sensul ca familia
Herdelea va trebui sa plateasca in continuare avocatului, iar invatatorul accepta. Au loc nunta Laurei cu George
Pintea si a Anei cu Ion. In timpul ospatului de nunta, Ana „tresari ca muscata de vipera”, atunci cand a vazut
pasiunea cu care Ion o strange la piept pe Florica, cu care juca.
GLASUL IUBIRII
VASILE
Are loc licitatia pentru vanzarea mobilei de salon a familie Herdelea. Informat despre necazurile sale cu
mobila chiar de catre invatator, preotul Belciug se prezinta la licitatie si cumpara masa, fapt ce declanseaza starea de
indignare a herdelenilor. Vasile Baciu refuza, in ciuda promisiunilor facute inainte de casatorie, sa intabuleze casa si
pamanturile sale pe Ion si Ana. Revenit din Gargalau, titu afla ca fosta lui amanta, Roza Lang, devenise intre timp
amanta unui ajutor de notar din Jidovita, ocazie cu care „Un crampei de realitate cruda patrundea in inima lui plina
de inchipuiri trandafirii”. Avocatul Grofsoru din Armadia, prin Titu, ii cere invatatorului sprijinul electoral pentru
obtinerea locului de deputat al Armadiei,sprijin ce consta din castigarea persoanelor cu drept de vot din Pripas in
favoarea sa. Grofsoru avea drept contracandidat pe ungurul Bela Beck, pe care il va sprijini Herdelea ca urmare a
unei scrisori cu promisiuni vagi din partea inspectorului scolar Horvat („Am toata increderea in patriotismul
dumitale incercat si sa fii sigur ca oboseala dumitale va fi apreciata cum se cuvine.”). Jignit ca urmare a reclamatiei
inaintate impotriva sa de Ion, judecatorul care il condamnase intenteaza autorului acelei reclamatii, invatatorul
Herdelea, si petentului, Ion, un proces „pentru ultragiu”.
COPILUL
Desi insarcinata, Ion o alunga de acasa pe Ana, obligand-o astfel sa revina in locuinta natala, dupa ce tatal ei
refuzase sa isi treaca averea pe numele ei si al lui Ion. Datorita sprijinului dat de invatator, candidatul maghiar
reuseste sa castige impotriva celui roman, fapt ce declanseaza reprosuri ale romanilor fata de atitudinea
invatatorului. In urma interventiei mediatoare a preotului in conflictul dintre Ion si Vasile Baciu, acesta din urma
intabuleaza pe numele lui Ion si al sotiei sale jumatate din pamanturi si casa veche, Ana putand astfel reveni acasa.
Desi obtinuse, partial, ceea ce dorise, Ion simte ca pe Ana „o ura. Era convins ca era inteleasa cu tatal ei ca sa il
traga pe sfoara”. Si ca „Numai cand o vedea plangand se mai racorea”. Sotia sa naste pe camp, unde ajunsese pentru
ca a tinut sa aduca de mancare noii sale familii, aflata la lucru, desi a avut semnele nasterii apropiate. Batuta din nou
de sotul ei la nici o saptamana dupa botez, Ana „trebui sa-si dea seama in sfarsit ca Ion o uraste”. Ion si invatatorul
sunt condamnati, primul cu o amenda de 100 de coroane si o luna de inchisoare iar al doilea cu o amenda de 50 de
coroane si opt zile de inchisoare, in procesul intentat de judecator, in ciuda solicitarilor de sprijin ale invatatorului
adresate in scris inspectorului Horvat si deputatului Bela Beck.
SARUTAREA
 Laura isi viziteaza parintii, incantata de noua ei conditie de femeie casatorita („Ma si mir cum am putut trai
aici, fara a cunoaste pe George atata vreme.”). Iar Vasile Baciu, dupa ce Ion il ameninta cu darea in judecata pe
motivul neindeplinirii promisiunilor de zestre facute inainte de casatoria dintre el si Ana, cedeaza toata averea sa. In
urma semnarii contractului la notariatul din Jidovita isi deplange „jalini” situatia de om brusc saracit: „-Am ramas
cersetor...”, in carciuma. Datorita condamnarii sale, Herdelea este suspendat din functie si inlocuit cu tanarul
invatator Nicolae Zagreanu. Ramas fara ocupatie, il angajeaza avocatul Grofsoru ca „scriitor”, adica functionar al
cabinetului sau avocatial. Avand drept motivare faptul ca „Astfel castiga un partizan si in acelasi timp se ridica in
ochii intregului tinut”, pentru viitoarele alegeri. Ion, devenit „stapan al tuturor pamanturilor”, pe acre le dorise si pe
care „ ravnea sa le vada si sa le mangaie ca pe niste ibovnice” iesind intr-o zi de primavara pe camp savarseste
gestul sarutarii gliei: „cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, isi coboara fruntea si-si lipi buzele cu
voluptate de pamantul ud.”
STREANGUL
Laura naste o fetita iar George o ia in casatorie pe Florica, ce „se topea de fericire” pentru ca „Nu nadajduise
niciodata norocul sa o ia feciorul unui <<bocotan>> ca Toma Bulbuc”. Vazand ca „Ion o pofteste pe Florica” in
timpul ospatului de nunta, Anei „I se parea ca toata lumea, cu tot ce e intr-insa, se scufunda in niste ape tulburi, atat
de murdare incat scarba singura pluteste deasupra ei ca o iazma otravitoare”. Dupa acea nunta remarca semne ale
incercarii sotului ei de a reveni la dragostea lui, la Florica, anume faptul ca „Ion s-a imprietenit ca un frate de cruce
cu George, ca merge deseori la dansii, ca vesnic se sfatuiesc impreuna, la carciuma beau impreuna, umbla si prin
jidovita impreuna...”. Apoi simte ca si-a pierdut locul in lume, ratiunea ei de a exista si se sinucide, spanzurandu-se
in grajd. In timp ce murea, Ana „Simti o placere grozava, ametitoare, ca si cand un ibovnic mult asteptat ar fi
imbratisat-o cu o salbaticie ucigatoare...”.
BLESTEMUL
In fata cadavrului Anei ce atarna in streang, Ion se simte afectat de „Mila stranie, alcatuita din groaza si
mirare, ce te cuprinde instinctiv in fata mortii”, dar apoi, „obisnuindu-se putin cu fata schimonosita cumplit a
femeii, il munci intrebarea cum a putut el trai in acelasi pat cu ea si sfarsi zicandu-si ca bine a facut ca s-a omorat”.
Are loc rejudecarea procesului intentat de invatatorul Herdelea, din initiativa avocatului Grofsoru ce ii pledeaza
cauza si obtine achitarea sa. Ion isi face luna de pedeapsa la inchisoarea judecatoriei din Armadia. Copilul lui Ion si
al Anei, Petrisor, se imbolnaveste si moare, desi medicul l-ar fi putut salva, probabil, daca ar fi fost chemat la timp,
si nu cu intarziere, cum s-a intamplat.Dupa absolvirea sa in recursul la proces, invatatorul Herdelea isi reia slujba,
dar inspectorul Horvat ii solicita imperativ sa se pensioneze, ca urmare a faptului ca asistandu-l la lectii, observa
lipsa lui de interes in a-i invata limba maghiara pe elevii sai, romani. La Sangeorz, familia Herdelea se intalneste cu
membri ai familiei Pintea, prilej cu care Titu Herdelea este invitat in Romania, de catre deputatul Gogu Ionescu, un
cumnat al lui George Pintea. Ion oscileaza intre grija pentru pamantul sau si dragostea pentru Florica, intrebandu-se:
„ce folos de pamanturi, daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau?”
GEORGE
Ion, pentru a se intalni cu Florica, il viziteaza pe George ca pe „un frate bun, cand sa-i ceara un sfat, cand sa-
i dea el o povata, gasind totdeauna o pricina care sa-i indreptateasca venirea...”. Invatatorul Herdelea isi cere
pensionarea, suferind pentru parasirea serviciului „ca femeia cand trebuie sa-si de a seama ca a imbatranit”. La
indemnul preotului Belciug, care il cheama la el acasa „impreuna cu mai multi fruntasi ai satului”, Ion si Vasile
Belciug cad de acord ca Ion sa-i lase batranului in folosinta trei loturi si casa,iar averea ambilor, in cazul in care mor
fara urmasi, sa ramana bisericii, semnand acolo si o declaratie cu acest cuprins. In drum spre Romania, Titu
participa la serbarile Astrei, ca delegat al ziarului „Tribuna Bistritei”, prilej cu care traieste sentimente de entuziasm
patriotic atunci cand este cuprins in exaltarea colectiva. George pleaca intr-o duminica seara dupa lemne la padure,
dupa ce savista oloaga, pe care o tinea de mila pe langa casa si care „il iubea cu o furie salbateca, atat de
caracteristica estropiatilor”, il avizeaza asupra intentiei lui Ion de a veni in acea noapte la Florica, in rma faptului ca
auzise discutia in timpul careia cei doi se intelesesera in acest sens. Si revine noaptea acasa, unde asteapta, alaturi de
Florica, inspaimantata de situatia in care se afla, venirea lui Ion. Vechiul iubit al femeii isi semnaleaza sosirea prin
fluierat, zgomot dupa care George il depisteaza, in ciuda intunericului, si il loveste mortal cu o sapa, lasandu-l sa
agonizeze pana in zori, cand isi da sufletul.
SFARSITUL
Dupa moartea lui Ion, pamanturile acestuia revin bisericii, ceea ce il determina pe preotul Belciug sa doneze
cu acte in regula familiei Herdelea pamantul pe care ea isi construise casa. Sosit in Romania, Titu nu se adapteaza
prea usor la noile conditii, poate si datorita absentei din Bucuresti a familiei Ionescu, dupa datele din scrisoarea
trimisa acasa. In care afirma dezamagirea sa, pierderea iluziilor anterioare, dar si nasterea unora noi, „mai
ademenitoare, mai stralucitoare”. Are loc sfintirea noii biserici din Pripas, construita prin efortul preotului Belciug:
„Cincizeci si doi de preoti, cu episcopul in frunte, slujira sfintirea”. Ghighi este ceruta de sotie de catre invatatorul
Zagreanu, urmasul pe post al lui Herdelea, urmand ca dupa spusele fostului invatator, fata sa fie inzestrata cu casa
herdelenilor din Pripas, ramasa goala dupa ce familia s-a stabilit in Armadia, in urma angajarii lui Herdelea in biroul
avocatului Grofsoru

Morometii
Volumul I
Prima parte :
- romanul debutează cu sosirea familiei Moromete de la camp, când băieţii fug să se odihnească, fetele se duc să se
scalde, Mormete rămânând singur să descarce căruţa şi să o tragă la umbra celor doi mari salcâmi din curtea lor.
- imediat ce termină cu căruţa, iese la drum pentru a vedea dacă este cineva pe acolo, dar nu-l întâlneşte decât pe
Tudor Bălosu, a cărui companie nu-l încântă deloc pe Moromete.
- Bălosu aduce din nou în discuţie dorinţa sa de a cumpăra unul dintre salcâmii lui Moromete, dar acesta îl tratează
cu dezinteres, fiind întrerupţi de nevasta lui Moromete, Catrina, care era indignată că au dispărut toţi şi că ea a
rămas să muncească singură.
- Moromete nervos, îl strigă pe Niculae pentru a o ajuta pe mama sa să mulgă oile.
- în timp ce mulgeau oile, Niculae vrea să-i spună mamei sale să-l convingă pe Moromete să dea oile la cioban,
pentru ca el să se oată duce din nou la şcoală.
- odată cu venirea serii, Catrina începe să-şi strige familia pentru a veni la masă, iar câinele a intrat pe lângă ea şi le-
a furat brânza.
- în timpul mesei, Achim a adus vorba despre plecarea lui la Bucureşti cu oile pentru a face rost de bani, dar
Moromete nu i-a dat nici un răspuns clar.
- Birică hotărăşte să se ducă la Polina pentru a sta de vorbă cu ea şi pentru a vedea dacă fata se gândeşte măcar
puţin la el, dar în locul fetei la poartă iese Bălosu pus pe scandal, fiind gata să se ia la bătaie cu acesta.
- Birică află de la Moromete, în timp ce-l aştepta pe Nilă, că Polina urma să se căsătorească cu Stan Cotelici, iar
Birică, nervos, începe să injure la poarta lui Bălosu şi să-i strige Polinei că poate să se mărite cu cine vrea.
- împreună cu Nilă, Moromete hotărăşte să-l lase pe Achim să se ducă la Bucureşti cu oile.
- auzind discuţia şi hotărârea celor doi, Niculae se bucura că nu o să mai se scoale cu noaptea în cap să plece cu oile
şi că în sfârşit o să scape de Bisisica.
- îşi face apariţia şi Maria Moromete, sau Guica cum era numită prin sat, care era sora lui Moromete şi cei trei fraţi
se duseseră la ea în acea seară pentru a-i spune vestea cea mare.
- era numită Guica deoarece de câte ori trecea câte un negustor cu fructe ea lua din ele, mânca şi apoi întreba cât
costă, iar când i se răspundea spunea că sunt stricate şi acre şi începea să ţipe ca o “purcea”, după cum spunea un
negustor mocan.
- într-o seară, Moromete îl trezeşte pe Nilă pentru a-l lua cu el în grădină pentru a tăia salcâmul mult dorit de
Bălosu, din grădină auzindu-se bocetele unei femei din cimitir care îl plângea pe băiatul ei care murise.
- odată cu venirea dimineţii, au izbutit şi cei doi să doboare salcâmul a cărui cădere a răsunat în tot satul.
- după ce a stat de vorbă cu Bălosu, şi au băut ceva, acesta din urmă, i-a dat banii lui Moromete pentru că acesta se
grăbea să plece din casa cumpărătorului spunând că are treabă.
- deoarce statul dăduse ordin care spunea că toţi feciorii trebuie să meargă la armată, şi băieţii lui Moromete s-au
văzut siliţi să se ducă, învăţătorul Gheorghe Toderici, fiind numit commandant.
- neplăcându-i instrucţia şi felul în care urla comandantul la el, Nilă l-a luat pe acesta de guler, dar fără să dea în el,
în acest moment, instrucţia întrerupându-se.
- faptul că Moromete a tăiat salcâmul a ajuns repede şi la urechile Guicii, care imediat a şi apărut la faţa locului
pentru a face scandal şi pentru a-l trage la răspundere pe Ilie.
- în timp ce Niculae era cu oile pe o moşie mare care aparţine unei bătrâne foarte bogată, dar care este în
administrarea unui maior care dadea bătrânei bani numai cât să nu moară, este atacat de paznicul care nu vroia să
lase pe nimeni cu caii sau cu oile la păscut.
- norocul lui Nicolae a fost că în preaajmă era şi Achim care l-a salvat de la moarte şi care l-a bătut pe paznic cât să
zacă câteva luni bune.
- Moromete a plecat la firerăria lui Iocan, un meşter renumit în sat datorită priceperii sale, începând să fie
recunoscut după ce i-a făcut unui bătrân o căruţă foarte frumoasă şi pe bani puţini.
- Moromete se ducea pe acolo deoarece era din ce în ce mai interesat de dezbaterile politice, ce se ţineau de către
oamenii mai răsăriţi ai satului şi la care lua parte şi Bălosu, dar şi pentru a-şi ascuţi secerile din când în când.
- pe uliţa din apropierea fierăriei se încinge o discuţie aprinsă despre politică între Moromete şi ceilalţi săteni.
- este prezentat Ţugurlan cu obişnuita sa pornire duşmănoasă pe viaţă şi pe cei din jurul lui, pe el plictisindu-l aceste
dezbateri politice, care, în opinia lui erau inutile.
- Ţugurlan se ia la ceartă cu toţi oamenii prezenţi la “dezbateri”, deoarece a spus cuvinte jignitoare la adresa lor şi la
adresa a ceea ce discutau.
- apoi este prezentat Ţugurlan împreună cu familia sa, faptul că a avut mai mulţi copii dar că a trăit doar unul şi că
acum câţiva ani de Paşti s-a certat cu vecinii lui din cauza unui vas cu lapte pe care aceştia l-au cerut înapoi pe un
ton care pe Ţugurlan l-a deranjat.
- când Moromete se întoarce acasă el găseşte în curte doi oameni care, spuneau ei, erau perceptorii şi că au venit
după impozite.
- deşi perceptorii insistau, Moromete le răspundea mereu că nu are de unde să le dea, dar cei doi agenţi s-au
enervate şi au vrut să ia ceva din casă sau din grajd dar nu au fost lăsaţi de Tita şi de Paraschiv.
- văzându-l la ananghie, Bălosu îl întreabă daacă nu vinde locul despre acre mai vorbiseră şi care era potrivit pentru
a-i face casă lui Victor.
- între Bălosu şi soţia sa se iscă o ceartă pe tema banilor.
- Birică discută despre Polina cu surorile lui la care ţinea foarte mult şi pentru care suferea că nu au haine şi că orice
bucată de mătase era rezervată lui, şi de aceea el le alunga de la muncă sau se ridica de la masă prefăcându-se
supărat, astfel rămânându-le lor mai mult.
- odată ce Stan Cotelici era hotărât să se căsătorească cu Polina, Tudor Bălosu s-a gândit să o dea pe Polina fără
zestre deoarece Stan era bogat şi avea douăzeci de pogoane de pământ.
- acum Bălosu se gândea numai la locul lui Moromete şi nu ştia cum să facă să pună mâna cât mai repede pe el.
- dar planurile lui Bălosu se destramă, deoarece Polina fuge împreună cu Birică, iar Victor şi tatăl său pleacă în
căutarea ei, până îîn momentul în care Bălosu renunţă spunând că va veni ea acasă şi că va vedea atunci ce va păţi.
- Birică şi Polina erau ascunşi la Dumitru lui Nae şi că vor sta acolo pâna a doua zi dimineaţă; a doua zi dimineaţă,
cei doi sosesc acăsă la Birică spunând că se vor căsători, veste la care familia lui Birică îi felicită şi îi
binecuvântează.

Partea a doua :
- în ziua în care Achim era gata să plece la Bucureşti începe o furtună ce îi sperie pe Moromeţi, care se rugau să nu
plouă cu piatră pentru a nu le strica recoltele, dar după o jumătate de oră ploaia se opreşte şi Achim scoate oile din
obor pentru a pleca.
- ceva mai târziu, Moromete vede pe drum pe şeful secţiei de jandarmi şi doi bărbaţi înarmaţi cu puşi care, spre
mirarea lui se opresec pe drum şi intră tocmai la el în bătătură.
- cei trei veniseră împreună cu paznicul bandajat pe care Achim şi Nicolae l-au bătut cu câteva zile în urmă, iar când
Moromete se preface că nu ştie nimic despre cele spuse de şeful de post, acesta se enervează şi îl ameninţă pe
Moromete.
- după ce jandarmii au plecat prin ogradă să-l caute pe Achim, Moromete a mărturisit paznicului că fiul său a plecat
la Bucureşti şi l-a sfătuit să se apuce de o muncă adevărată.
- după plecarea jandarmilor, el îşi cheamă soţia şi pe cele două fete pentru a se sfătui cu ele ce să în privinţa fonciirii
pentru că mai erau câteva zile şi Jupuitu venea din nou după bani, de această dată promiţându-le că nu-i va mai
ierta.
- el hotărăşte împreună cu femeile să se ducă să se împrumute de la Aristide, care nu era cămătar dar avea bani din
politică deoarece era primar.
- Aristide se pune de acord cu Moromete să-i dea acestuia patru mii de franci, pentru a putea plăti impozitele,
urmând ca Moromete să-i restituie de îndată ce Achim îi va trimite bani de la Bucureşti.
- Birică şi Polina continuă să se poarte unul cu celălalt ca şi când ar fi fost căsătoriţi, Polina ajutându-l pe el, dar şi
pe ceilalţi. Deşi vroia să pară că s-a obişnuit cu sărăcia, ea mai avea uneori scăpări, manifestându-se revoltată că nu
i se pot îndeplini anumite dorinţe.
- mama Polinei, fiindui dor de aceasta, a vrut să-i trimită ceva prin Rafira, sora ei mai mică, dar Bălosu a aflat şi a
ameninţat-o pe soţia sa cu bătaia. Intr-o zi Birică se hotărăşte să se ducă împreună cu Polina la părinţii acesteia
pentru a încerca să-i înduplece şi să-i facă sa se mai gândească în privinţa căsătoriei lor, dar Bălosu de cum i-a văzut
i-a dat afară din casă.
- auzind aceste vorbe, Polina s-a speriat că o să rămână săracă pe tot restul vieţii, de aceea îi spune soţului ei că ea
rămâne cu părinţii.
- după câteva zile, Birică, de frică să nu rămână fără casă, a spus că cine vrea să-l ajute să meargă cu el la văgăuni să
facă nişte cărămizi.
- Ţugurlan devine, din nou subiect de bârfă prin sat deoarece se spunea că ar fi sărit la bătaie cu Cocoşilă, ceea ce
nu era adevărat.
- Moromete plăteşte fonciirea darnu dă toţi banii, iar cu restul cumpără uluci pentru a-şi construi un gard nou înspre
drum.
- Ţugurlan se duce să se împrumute la Moromete, iar acesta acceptă cu plăcere, dându-i un sac cu grâu.
- Nilă şi Paraschiv, îndemnaţi de Guica, pleacă pe cai spre Bucureştim,fără a-i spune tatălui lor, pentru a se întâlni
cu Achim.
- Boţoghină se duce la medic unde află că este grav bolnav şi că trebuie să se interneze într-un sanatoriu la munte.
- a doua zi după plecarea lui Nilă şi a lui Paraschiv, Guica se duce la Moromete acasă pentrua vedea cum
reacţionează acesta la observarea plecării celor doi.
- spre disperarea Guicii, Paraschiv şi Nilă au apărut la poartă cu caii obosiţi peste măsură, minţindu-l pe tatăl lor că
i-au gonit nişte paznici, şi că de aceea caii erau aşa de obosiţi.
- Paraschiv îi ecxplică mătuşii sale că din pricina lui Nilă care se simţea vinovat, nu au mai înaintat spre Bucureşti şi
că au fost nevoiţi să se întoarcă.
- Nicolae, foarte fericit, se ducea acum la serbarea de la şcoală, unde trebuia să spună o poezie şi unde vede o fată
foarte frumoasă, pe Irina a lui Boţoghin.
- Cocoşilă îl invită pe Moromete la o ţuică la Aristide, pe drum discutând din nou despre politică şi depre doi
oameni deştepţi pe care-i văzuse Cocoşilă în faţa unei cârciumi.
- cei doi în drumul lor au trecut mai întâi pe la şcoală pentru a vedea ce se întâmplă la serbare, unde tocmai se
prezenta situaţia claselor, iar la premiere, văzându-l pe fiul său premiant, Moromete se bucură şi se emoţionează.
- deodată, când trebuia să spună poezia, este cuprins din nou de friguri, el plecând depe scenă şi fiind dus acasă de
tatăl său cât mai repede pentru a nu i se întâmpla ceva rău.

Partea a treia :
- odată cu venirea verii şi a căldurilor greu de suportat, a venit şi vremea oamenilor să iasă cu căruţele şi secerile la
câmp pentru a strânge recoltele.
- în acest an la seceriş, Moromete era la fel de nepăsător ca şi în alţi ani, neştiind că Paraschiv considera că acesta
este ultimul seceriş la care lua parte.
- după ce au secerat câtva timp, familia Moromete s-a aşezat la masă pentru a mânca şi a se odihni puţin.
- Niculae începe iar să o roage pe mama sa să vorbească cu Moromete pentru a-l lăsa să se ducă la o şcoală mai
mare unde să înveţe, să ia bursă, iar după trecerea a opt ani el să devină învăţător.
- Boţoghină ieşise şi el la seceriş împreună cu copii lui Vătică de paisprezece ani şi Irina care avea doar şapte ani.
- Polina se gândeşte într-o dimineaţă să meargă cu toată familia lui Birică pe pământurile tatălui său şi să adune
grâul ce i se cuvenea pentru a-l vinde şi a face rost de bani cu care să-şi ridice casă.
- dar Birică şi tatăl său găsesc această idee inutilă şi pornesc cu căruţa spre locurile lor nebăgând-o în seamă pe
Polina, între cei doi iscându-se o ceartă la care asculta toată familia Birică.
- la câmp, cei doi se întâlnesc cu Bălosu care nici nu-i băga în seama, chiar dacă aceştia veniseră cu gând de
împăcare.
- Aristide, îşi pregătea şi el în acest zile maşinile de treierat, şi pe la jumătatea lui iulie le scoate pe islaz.
- Ţugurlan ia şi el parte la treierat, urcându-se pe utilaj pentru a băga baloţii în dinţi maşinii, iar fiul său, Mărin,
stătea la coada maşinii ca să adune praful şi pleava ce ieşeau din spicele de grâu.
- Ţugurlan devine din ce în ce mai fericit, dar fără să ştie de ce.
- apoi când află că Tache, fiul lui Aristide, fură din făina oamenilor se înfurie vrând să-l găsească pe Tache pentru a-
i cere socoteală; apoi se înfurie şi mai rău când i se spune că toată lumea ştia de ceea ce făcea Tache în afară de el şi
de Ion al lui Miai.
- găsindu-l, Ţugurlan îl întreabă pe Tache de ce a dat în Ion, Tache enervându-se a vrut să-l lovească pe Ţugurlan
dar nu a reuşit, deoarece acesta s-a ferit, apoi hotărându-se să riposteze.
- văzând că este bătut, Năstase, unchiul lui Tache, s-a dus imediat la şeful de jandarmerie, iar cei doi, Ţugurlan şi
Ion, au fost duşi la secţie.
- Ţugurlan se încaieră apoi şi cu şeful de post.
- Ţugurlan este iertat de şeful de post, adr nu şi de Aristide care cheamă legiunea de jandarmi, şi vrea să să facă tot
posibilul pentru a-l schimba pe şeful de post.
- şeful de post soseşte acasă la Ţugurlan, împreună cu doi soldaţi pentru a-l lua la secţie.
- spre seară, Moromete află de la Cocoşilă că Ţugulan a fost condamnat la doi ani de închisoare.
- Niculae se gândea tot mai des cum să-l facă pe tatăl său să înţeleagă că şcoala este un lucru foarte important pentru
el.
- Scămosu, un negustor de găini venit de curând de la Bucureşti, vine pe la Moromete pe acăsă şi îi spune acestuia
că l-a văzut pe Achim în târg la o cârciumă, că era însoţit de o femeie, şi că era foarte frumos îmbrăcat.
- Scămosu mai spune că Achim l-a ruagt să stea cu el la un pahar, dar că el nu avrut, spunând că se grăbeşte.
- Moromete este vizitat de către învăţator şi de către preot, chiar după ce acesta a avut o discuţie cu Niculae despre
şcoală, pentru că, spunea el, nu are bani să-l trimită la şcoală.
- cei doi musafiri, întreabăde Niculae, apoi îi spun să-i lase singuri cu tatăl lui, căruia îi spun că trebuie să-l dea
neapărat la şcoală.
- Paraschiv şi Nilă se sfătuiesc din nou să plece după vânzarea grâului, dar nu ştiau încă ce aveau să facă la
Bucureşti.
- soţia lui Boţoghină primeşte o scrisoae din cae află de la soţul ei că în curând o să vină acasă şi că îi e dor de copii.
- şi Birică primeşte o scrisoare de la judecătoria de la ocol care-i cerea să se prezinte la judecată în două săptămâni,
fiind acuzat de furt din averea lui Tudor Bălosu şi din recoltele ce i se cuveneau acestuia.
- Moromete se vede nevoits ă plece cu grâul la Piteşti pentru a-l vinde, deoarece se apropia data plecării lui Niculae
şi avea nevoie de bani; pe drum se întâlnesc cu un şir de căruţe pline cu grâu care se întorceau de la Piteşti deoarece
grâul nu se cumpără datorită cantităţilor mari de grâu care erau pe piaţă.
- Ilie se hotărăşte să nu se mai oprească la Piteşti, ci ţine drumul până la munte.
- timpul trece şi Niculae se pregăteşte să plece la Câmpulung pentru a da primul său examen pentru o şcoală
superioară, examenul de admitere.
- Niculae reuşeşte să ia cu brio examenul, fiind printer primii din cei peste o sută de candidaţi.
- Moromete devine neliniştit deoarece Achim nu ami trimetea bani, iar Jupuitu venise să ceară fonciirea,
ameninţându-l că îi confiscă vita din grajd.
- ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, pe umerii lui Moromete se abate o altă veste înspăimântătoare, mai avea de
restituit băncii cinci mii de lei, banca înştiinţândul că dacă nu plăteşte se va folosi de puterea legii pentru a intra în
posesia banilor.
- Paraschiv se bucura la auzirea necazurilor familiei sale, deoarece, învăţat de Guica, vroia să-i vadă ruinaţi pe
părinţii lui, să le ia caii, oile şi dacă se poate, ca dezastrul să fie mai mare, şi pământul.
- Moromete află de la Scămosu, că Achim s-a despărţit de băiatul lui Cătănoiu, şi că împreună cu Nilă şi Paraschiv,
plănuiesc şă fugă de acasă cu oile şi caii tatălui lor.
- Jupuitu vine după taxe dar Moromete spune din nou că nu are; la auzirea acestui răspuns, Perceptorul începe să
caute cu privirea prin casă ceva ce putea fi confiscate, dar nu găseşte nimic.
- Moromete cuprins de furie, desface o hârtie în care se aflau banii lui Niculae, pentru şcoală, şi îi întinde
perceptorului.
- după o ceartă cu Moromete, care îi întărise acestuia bănuiala pe care i-o spusese Scămosu, Paraschiv se duce la
Guica spunând că s-a hotărât, că el şi Nilă vor pleca a doua zi dis-de-dimineaţă.
- Paraschiv se întoarce acasă spre dimineaţă, nervos că îl respinsese fata cu care el se gândea să se căsătoreacă.
- dimineaţa când s-au trezit, Paraschiv a început să urle şi să facă scandal, simţindu-se acum stăpân peste toţi, Nilă
fără să zică nimic aproba prin zâmbete purtarea fratelui său.
- Moromete îşi pierde calmul care-l stăpânea de câteva zile şi, punând mâna pe un par începe să dea în Paraschiv şi
Nilă, aceştia implorându-l să nu mai dea.
- a doua zi, seară, Moromete întors de prin sat află de la Catrina că cei doi au fugit, cu caii şi cu bani şi covoare din
lada fetelor.
- Moromete hotărât să treacă peste nenorocire ce se abătuse asupra lor, s-a dus acasă la Bălosu pentru a-i vinde
pământ din spatele casei şi, spre satisfacţia vecinului său, şi bucata de pământ pe care acesta şi-o dorea cu disperare
pentru a-i face casă fiului său.
- cu banii luaţi cumpără doi cai, plăteşte fonciirea, rata la bancă, datoria la Aristide şi taxele de şcolarizare ale lui
Niculae.
- trei ani mai târziu începe al doilea război mondial.
Volumul II
Prima parte :
- văzând toate nenorocirile ce s-au abătut pe capul lui Moromete, toţi au devenit mai îngăduitori cu el, nu îl mai
bârfeau, ci dimpotrivă îl compătimeau.
- Niculae se făcuse mare, deoarece trecuseră trei ani, urmase şcoala, dar la trecerea în al patrulea an Moromete a
spus că ajunge cu cartea şi că trebuie să muncească, atât pentru el, cât şi pentru a-l ajuta pe tatăl lui.
- Moromete era acum un om înstări, se ducea des cu diverse mărfuri la munte şi de aici câştiga foarte bine; cât
despre fii lui, cei fugiţi la Bucureşti, nu se putea spune acelaşi lucru, deoarece aceştia pierduseră tot şi ajunseseră
măturători.
- ceva mai târziu, Niculae a primit o scrisoare prin care cei trei spuneau că în sfârşit sunt bine, Paraschiv e acum
sudor, Nilă portar, Achim fiind singurul care a reuşit în comerţ, având acum o alimentară.
-din scrisoarea lor se înţelegea că ura ce le-o purta celor din sat se stinsese şi că ar fi dornici să se împace cu ei.
- lui Moromete îi mergea din ce în ce mai bine, îşi cumpărase pământ, iar lumea spunea că mai are bani să mai
cumpere încă un pogon.
- Moromete pleacă într-o bună zi împreună cu Gheorghe, fiul lui Parizianu, la Bucureşti unde se întâlneşte cu cei
trei fii ai lui cu care a stat de vorbă, au mâncat şi au băut.
- după ce au terminat de ospătat, Moromete le propune celor trei să se întoarcă în sat, deoarece a cumpărat pământ
special pentru ei şi că a strâns şi nişte bani pentru a-i ajuta la nevoie.
- cei trei nu au vrut să accepte această propunere, dar Moromete, întors acasă, se gândea mereu la ei şi aştepta să-i
vadă călcând din nou pe bătătura lui.
- în timpul războiului, în timp ce se anunţau tot mai multe victime, Moromete primeşte o scrisoare prin care este
anunţat că Nilă a murit pe front şi a fost aruncat într-o fântână.
- Catrina începuse să-l urască pe Moromete, pentru că s-a dus la Bucureşti, între ei iscându-se scandaluri tot mai
dese, dar plecarea preotului din sat o făcuse să se gândească mai mult la cei dragi, astfel uitând de ceea ce a făcut
Moromete la Bucureşti.
- Nicoale se îndrăgosteşte de Ileana, fiica lui Costică Roşu, un om înstărit din sat, dar aceasta s-a măritat cu un preot
din Balaci.
- Tita se mărită cu Sandu, un băiat cu care Niculae se înţelegea foarte bine, dar după câteva luni, într-o dimineaţă,
Sandu a fost călcat de propria căruţă, deoarece, din cauza ceţei, caii s-au speriat, iar el a vrut să sară jos dar a
alunecat şi a căzut sub roţi.
- Cele două familii au pregătit pentru parastasul de şase săptămâni o masă mare la care s-a adunat aproape tot satul.
- Niculae nu mai putea să suporte durerea pe care i-o pricinuise moartea cumnatului său şi începe să vorbească
despre lucruri ce nu se cuvin la un parastas şi anume să-i întrebe pe peoţi ce simt când îngroapă un om.
- se zvoneşte că Aristide avea un copil din flori cu o femeie din sat, acesta numindu-se Isosică.
- întors în sat, deoarece plecase la un partid judeţean, Niculae ţine un discurs, la care i-au parte toţi oamenii din sat.
- discursul pe care l-a ţinut semăna mult cu cel al notarului, de aceea oamenii au început să plece imediat ce Niculae
a început; el vorbea despre reforme agrare şi alte lucruri pe care sătenii le considerau demagogice.
- Catrina a pierdut amintirea amară pe care i-a lăsat-o plecarea preotului şi în curând ura ce i-o purta lui Moromete
revine, ea hotărându-se să plece împreună cu cele două fete, ameninţându-l pe soţul ei că va muri şi că va veni
Guica din Iad, sora lui Moromete murise înainte de începerea războiului, pentru a-i ţine lumânarea.
- Moromete îmbătrânise şi începuse să se îmbolnăvească şi să tuşească din ce în ce mai rău.
- când Ilinca găseşte un băiat pe placul ei şi hotărăşte să se mărite cu acesta, Catrina se înmoaie şi hotărăşte să se
întoarcă acasă împreună cu fetele.
- Ilinca se duce cu trenul la Niculae pentru a-l ruga să vină şi să-i împace pe părinţii lor deoarece începe lumea să
vorbească prin sat şi să râdă de ei că sunt oameni bătrâni şi că se ceartă ca unii de douăzeci şi cinci de ani care de-
abia s-au căsătorit şi nu se înţeleg.
- Niculae este trimis de şeful său la el în sat deoarece, spunea el, acolo cunoaşte mai bine oamenii şi locurile, el fiind
cel mia potrivit pentru această sarcină.
- Niculae pleacă spre Siliştea-Gumeşti.

Partea a doua:
- este prezentat Moromete care nu mai era îngrijorat de venirea perceptorilor deoarece avea bani, dar avea şi ce să-i
confişte, în anul următor situaţia se schimbă, deoarece Moromete nu se mai dusese la munte, nu mai avea bani, oile
le vânduse, iar fonciirea creştea tot mai mult, statul începând să perceapă penalităţi pentru fiecare zi de întârziere a
plăţii.
- nemaiputând merge la munte şi deoarece nu se mai descurca cu banii, Moromete nu vede altă soluţie, decât să-i
ceară bani fiului săul, Niculae.
- deoarece cererile tatălui său erau tot mai dese, Niculae are o ceartă aprinsă cu tatăl său, spunându-i acestuia că nu
o să-i mai trimită bani, dar fiind un om bun şi deoarece ţinea mult la tatăl său, deşi nu o arăta, continuă să-i trimită
bani.
- satul intră într-un ritm accelerat de disoluţie, pe scena năvălind forţe necunoscute, apar figuri noi ca notarul, Bilă,
Isosică, Zdroncan, Mantaroşie, Plotoaga, Adam Fântâna, Ouăbei, Vasile al Moaşei, se discuta probleme noi şi se
naşte o politică nou, ţăranii participând la o adevărată “distrugere” a satului şi a relaţiilor dintre săteni.
- Niculae se duce să o vadă pe mama lui care plecase de acasă şi care, acum stătea acasă la Alboaica, cu gândul să
încerce să o convingă pe Catrina să-l ierte pe Moromete şi să se întoarcă acasă deoarece râdea lumea din sat de ei.
- după încercări repetate de convingere asupra mamei sale, Niculae nu a reuşit să rezolve nimic, mama lui nedorind
să-l mai vadă pe Moromete.
- Niculae nu se descurajează şi într-o zi îl roagă pe tatăl său să-l însoţească pentru că el se duce la mama sa, sperând
că poate aşa îi va face să se răzgândească şi să se împace.
- în drum spre Catrina, Niculae îl convinge pe tatăl său să treacă casa şi pe numele mamei, el fiind sigur că aşa o să
se termine cu neînţelegerile dintre ei.
- în ciuda dorinţei de împăcare a lui Niculae şi a tatălui său, Catrina nu se lasă înduplecată şi nu vrea să audă nici o
propunere venită din partea lui Moromete, acesta plecând din curtea Alboaicei fără să mai zică nimic.
- Niculae se gândea tot mai mult la Marioara, o fată din sat care venea tot mai mult la poarta Moromeţilor pentru a
întreba de acesta.

Partea a treia :
- anii trecuseră şi venise din nou vremea secerişului.
- într-o dimineaţă, Sande, baiatul Alboaicei de vreo cincisprezece ani, vine la Moromete pentru a-l trezi şi a-l lua la
secerat, apoi după ce el şi Niculae au uns roţile căruţei, după ce au pus în ea cele de trebuinţă la câmp, au înhămat
caii şi au plecat cu toţii la câmp.
- odată ajunşi, Niculae îi spune tatălui său că proprietatea o să fie desfiinţată şi că pământul o să reintre în
proprietatea statului, aceste vorbe făcându-l pe Moromete să învinuiască statul pentru că vrea să-i ia tot.
- căteva zile mai târziu, Niculae întâlneşte o fată de la cooperativă care venise să vadă cum se desfăşoară seceratul,
ea povestindu-i băiatului despre faptele lui Fântână Zdroncan, care supărat din cauza faptului că a fost destituit din
funcţia de secretar, a hotărât să facâ o gospodărie colectivă pentru a-i celui care l-a concediat, că a greşit foarte mult.
- la prânz, Niculae se duce la sfatul popular pentru a lua legătura cu unul dintre secretarii comitetului raional de
partid, pentru a-i raporta acestuia că secerişul a început în Siliştea-Gumeşti în condiţii bune.
- într-o seară, Niculae s-a dus acasă la Fântână pentru a o fluiera pe fata acestuia, semn că Niculae simţea ceva
pentru Marioara, însă aceasta îi dădea de înţeles că mai are nevoie de timp pentru a se gândi, neluându-l prea în
serios.
- două săptămâni mai târziu, Moromete observă pe drumul dinspre gară un nor mare de praf, erau nişte maşini de la
oraş, iar el hotărăşte să se ducă într-acolo pentru a vedea ce se întâmplă.
- pe drum el se întâlneşte cu mai mulţi săteni, şi vorbind cu ei, Moromete începe să se gândească tot mai mult la
vorbele fiului său care spunea că averile ţăranilor aveau să intre în proprietatea statului.
- Catrina se îmbolnăveşte şi cade la pat, dar nu vrea să cheme medicul, ea spunând că nu are nimic.
- Isosică, Plotoagă, Bilă, Zdroncan şi Mantaroşie, care erau acum membri ai biroului de organizaţie, se hotărăsc să
se răzbune pe Niculae şi pe tatăl său deoarece ei erau împotriva acestei organizaţii.
- ajuns la sfat, Niculae intră în biroul lui Zdroncan şi cere să fie lăsat să dea un telefon pentru a vorbi cu şeful de
bază pentru a clarifica situaţia oamenilor care aveau grâu cu neghină.
- Isosică şi Plotoagă, în timp ce verificau unele lucruri pe câmp, se enervează peste măsură şi încep să se certe şi să
se insulte cu ţăranii prezenţi acolo, care âi întrebau diverse lucruri despre modul de desfăşurare al triatului grâului.
- luând şi el parte la triere, Moromete este întrebat de mai multe persoane ce face Niculae şi ce mai zice, tatăl
răspunzând că Niculae vrea să transforme satul într-un sat cu totul nou, deoarece considera satul învechit.
- în timp ce sătenii stăteau la rând la batoză, se aude un om care urla şi alerga spre cei care se odihneau şi care spune
că Bilă s-a luat la bătaie cu Nae Marinescu, iar Mantaroşie s-a dus la poliţie.
- după convorbirea pe are a avut-o cu şeful de bază, Niculae părăseşte clădirea şi porneşte grăbit spre moară, dar
înainte îi spune lui Zdroncan că în cazul în care este căutat să trimită imediat pe cineva pentru a-i da de ştire.
- ajuns în biroul lui Fântână, Niculae află că Ouăbei a fost director la moară, iar acum este şef la o instituţie din
Turnu
- în timpul discuţiei, Fântână se ridică dintr-o dată de la masă şi se repede la uşă unde văzuse un om care trăgea cu
urechea şi pe care Fântână l-a insultat şi l-a batjocorit.
- în acel moment se hotărăşte şi Niculae să plece şi îi spune lui Fântână să oprească morăritul şi să vină apoi să-l
caute la raion.
- ajuns la sfat el află că focurile de armă pe care le auzise mai devreme erau menite să înceteze cearta ce se iscase
din cauza lui Bilă şi a lui Nae .

Partea a patra :
- secerişul a trecut, iar foştii liberali ai comunei s-au adunat din nou în pridvorul casei lui Moromete unde Matei
Dimir întreabă cu interes unde ce se mai aude despre Nae.
- apoi oaspeţii lui Moromete au început să discute despre neajunsurile lor şi despre noul sistem în care nu aveau
încredere.
- Moromete îi dă Ilinchii, ca să nu mai zică mama ei că numai ea are pământ şi că o să i-l dea dacă îl părăseşte pe
Moromete, trei pogoane de pământ şi îi trece pe numele ei loc de casă pentru a se putea mărita cu băiatul pe care-l
plăcea.
- Catrina auzind aceste lucruri, vine acasă la Moromete pentru a o ameninţa pe Ilinca că nu o să-i dea nici măcar o
brazdă de pământ, dar Ilinca nu se lasă intimidată şi îi răspunde mamei sale să o lase în pace şi dacă o să vrea să-i
dea ceva atunci ea va putea spune că are o mamă adevărată.
- Tita, auzind această discuţie, se revoltă şi îl cheamă pe Ilie pentru a-l întreba de ce i-a dat surorii sale trei pogoane
iar ei nimic.
- între cele două surori şi mama lor se iscă o mare ceartă, Ilinca ajungând chiar să o ameninţe pe Catrina sa cu
bătaia.
- apoi Catrina ameninţă că nu o să vină la nunta Ilinchii ce avea loc peste câtva timp, dar cearta se termină odată cu
intrarea lui Moromete în casă pentru a le potoli pe cele trei femei.
- ceva mai târziu se pornise o furtună care înfundase şanţurile, iar un cal ameninţa să dărâme gardurile de ale căror
garduri se freca cu spinarea.
- sosirea primului secretar al regiunii de partid i-a luat prin surprindere nu numai pe Isosică şi pe Plotoagă, ci şi pe
Ghimpeţeanu şi Niculae, deşi fuseseră anunţaţi telefonic cu puţin timp înainte.
- fiind foarte surprinşi deoarece Zdroncan şi Isosică aţipiseră, iar Niculae nu era prezent, Isosică pune pe cineva să-i
dea de ştire lui Niculae.
- Plotoagă trimite pe Ilie Micu după Mantaroşie, iar Zdroncan îl pune pe Isosică să-l urmărească pe Micu pentru a
vedea unde se duce.
- prima parte a şedinţei a fost dedicată numirilor şi destituirilor din funcţii a unor membrii, astfel încât Bilă a fost
scos din biroul organizaţiei.
- apoi primul secretar luase cuvântul întrebându-i pe cei prezenţi de ce nu se ţin de treabă şi de ce cred unii că au
timp de pierdut.
- după o scurtă întrerupere cauzată de intrarea lui Isosică în cancelarie şi după reveniea primului secretar şi a lui
Ghimpeţeanu, şedinţa reîncepe, Isosică luând cuvântul exprimându-şi dezaprobarea în legătură cufaptele lui
Dobrescu
- a doua zi după şedinţă, Vasile al Moaşei din Cotoceşti a fost numit preşedinte al comitetului executiv, iar Plotoagă
sancţionat cu vot de blam.
- tot la acea şedinţă se hotărâse formarea unei comisii locale care să meargă prin sat cu căruţa şi să adune cotele
celor care plecaseră cu ele de pe arie şi care credeau că o să rămână cu ele.
- deoarece nu vroia să dea cotele, Gheorghe, un sătean mai înstărit, hotărăşte să fugă pentru a scăpa de cei cu căruţa,
dar, aceştia luându-se după el nu-i lasă acestuia altă şansă de scăpare decât să alerge înspre râu.
- Gheorghe se aruncă în râu pentru a înota spre celălalt mal şi a scăpa în pădure, însă el nu ştia să înoate şi se îneacă.

Partea a cincea :
- câteva săptămâni mai târziu, Moromete încă era uimit de putereea furtunii ce s-a abătut asupra satului, furtună care
o considera cea mai puternică furtună pe care o văzuse.
- cu toate acestea Moromete parcă întinerise din toate punctele de vedere.
- problema grâului şi a celor care veneau să adune grâul din cotele nedeclarate continuă ceea ce îi aduce pe oameni
în pragul disperării deoarece munceau aproape degeaba.
- aflăm că Niculae a fost destituit din post de către noul preşedinde al comitetului executiv, Vasile.
- seara, după ce prietenii săi au plecat, Moromete pleacă de acasă şi se duce direct la Isosică, noul responsabil al
morii, cel care era conducătorul „Operţiunii Cotigeoaia”.
- ajuns la Isosică, acesta nu îl bagă în seamă, făcându-l pe Ilie să îl întrebe ce o să facă dacă Vasile o să îl dea şi pe
el afară.
- auzind aceste lucruri, Isosică se opreşte din ceea ce făcea, şi după o clipă de tăcere în care se gândeşte la viitorul
său, începe să vorbească cu musafirul său neaşteptat.
- din discuţia cu Moromete, Isosică află că Niculae e vinovat de punerea în funcţie a lui Vasile.
- plecând de la moară, Moromete se întâlneşte cu Fica, o femeie din sat cu care vorbeşte şi care îl invită la ea acasă
pentrua mânca împreună, ea fiind văduvă.
- seara a venit şi Moromete deoarece băuse a hotărât să se culce la Fica, căreia îi promisese că la două-trei zile o să
vină pe la ea, mai des neputând deoarece nu mai era fecior.
- a doua zi, Moromete se găteşte şi se duce cu căruţa înspre o clădire mare dinspre gară unde vroia să se întâlnească
cu Ţugurlan; acesta, scăpat din închisoare chiar de cel care-l băgase, de Aristide, intrase în partid şi fusese numit
primar în locul lui Aristide.
- Moromete se dusese la Ţugurlan pentru a-l ruga să se întoarcă în sat şi pentru a-i spune că el e singurul care-i
poate ajuta pe săteni să-şi refacă viaţa, şi să-l înlăture pe Vasile.
- pe al începutul lui septembrie, la poarta comitetului de partid din Pălămida se prezintă o fată care spune că vrea să
vorbească cu activistul Moromete Niculae, fiind foarte hotărâtă să facă acest lucru.
- era Maria Fântână care venis pentru a-i cumpăra medicamente tatălui ei şi între timp s-a gândit să-l vadă şi pe
Niculae.
- Niculae se duce la primul-secretar al comitetului regional de partid din Bucureşti pentru a-l întreba ce putea să facă
pentru a fi reprimit în activul comitetului de raion, acesta îndemndu-l pe Niculae să se ducă undeva departe, să
lucreze pentru a putea trăi si pentru a putea învăţa ca să se specializeze în alt domeniu, asigurându-l că după ce va
face toatea astea vor mai vorbi.
- toate acestea s-au aflat mult mai târziu şi despre Niculae se zvonea că ar fi fost văzut cu o femeie, sau chiar că ar fi
murit.
- după trecerea unui an, lucrurile se liniştiseră şi nimeni nu se mai gândea la soarta lui Niculae, ba chiar îl şi
uitaseră.
- Niculae nu numai că nu murise dar ajunsese inginer horticultor la Bucureşti, fusese ales delegat şi apoi membru în
comitet, Moromete murise de moarte bună, iar Catrina nici nu-şi dăduse seama că tinerelul ce venise era chiar fiul
său.
- Ilinca începe să-l bocească pe tatăl său culcat într-un pat plin de flori.
- la înmormântare se strânsese tot satul şi Alboaica începe să povestească cum Moromete era pe moarte şi vroia să
plece de acasă pentru a se duce la Bucureşti.
- Ilinca îi spune lui Niculae că s-a măritat cu ofiţerul de la aerodrom şi că au doi copii împreună, iar Niculae spune
că s-a însurat şi el cu Mărioara care era acum asistentă la un cămin de copii, şi că şi ei aveau un copil.
- trecuse un an, iar Ilinca îl cheamă pe fratele său la parastas; Catrina îi povesteşte lui Niculae că într-o seară l-a
visat pe Moromete şi că a vorbit cu el.
- Niculae cuprins de regret că nu a fost la căpătâiul tatălui său când a murit, se roagă ca tatăl său să vorbească şi cu
el, jurând că nu l-a uitat şi că nu-l va uita niciodată.
- se pare că rugile i-au fost ascultate si tatăl lui se arată, venind dinspre grădină cu mersul lui pe care ceilalţi îl
considerau ciudat.
- Niculae adormise de mult, iar dimineaţa, Mărioara i-a spus că l-a auzit din camera de alături cum râdea în somn.
 O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Expozitiunea:
Actul 1
Scena 1 ii reprezinta pe Ghita Pristanda, politaiul orasului si pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, care
citeste cu glas tare un articol din ziarul „Racnetul Carpatilor”, in care este acuzat guvernul ca a lasat unul dintre cele
mai frumoase judete ale tarii in „ghearele unui vampir ! ...” Servil, Ghita imita indignarea prefectului – „Eu vampir,
`ai ?...” – printr-un tic verbal, „curat” pe care-l alatura comentariilor acestuia : „curat caraghioz”, „curat misel”.
Politaiul ii relateaza apoi prefectului despre misiunea pe care o avusese in noaptea precedenta si anume aceea de a
afla ce discutau inamicii politici, tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae Catavencu. Cu acest prilej, Ghita
scoate in evidenta dificila profesie de politai, care „n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca
tot crestinul ...”. Cu o familie numeroasa – „noua copii” – si un venit mic – „famelie mare, renumeratie mica, dupa
buget” - , Ghita se lamenteaza, incercand sa se explice prefectului precara situatie financiara in care se afla, deoarece
statul este nepasator la greutatiile oamenilor. Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care
Pristanda o facuse cu steagurile pe care le cumparase pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri.
Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece nu achizitionase intreaga cantitate. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul
incepe sa numere cele 44 de steaguri pe care sustine ca le arborase pe cladirile importante din oras, dar nu ii ies la
socoteala decat 14-15. El aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri. „Doua la primarie, optspce, patru
la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci...” , fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca
„a tras frumusel condeiul”.
Revenind la misiunea de a spiona adversarii politici, Ghita povesteste prefectului ca in casa lui Nae Catavencu
se adunasera membrii partidului independent, aflat in opozitie, din care faceau parte intelectualii, „dascalimea”
orasulu, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, „toata gasca-n par”. Ceea ce afla Pristanda va fi un fapt hotarator
pentru subiectul piesei, deoarece el il auzise pe Catavencu spunandu-le celorlalti ca se afla in posesia unui document
foarte important si „scoate o scrisorica din portofel”. Din aceasta cauza sustinea, Catavencu entuziasmat, vor vota
pentru el in alegerile apropiate toti cei aflati acum la putere. Dar politaiul u putuse afla despre ce fel de document era
vorba, deoarece popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastra sub care statea Ghita si-l nimerise drept in ochi.
Tipatescu se intreaba despre ce fel de scrisoare vorbea Catavencu, dar nu se ingrijoreaza, ci se pregateste sa se duca la
Zaharia Trahanache, unde era asteptat, ca de obicei, la dejun.
Scena 2 il surprinde pe Ghita Pristanda singur, meditand la statutul de politai aflat in slujba personala a celor
de la putere. El o citeaza pe nevasta sa, care il sfatuia aspura tacticii pe care sa a aplice in telatia cu sefii : „Ghita,
Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand...”
Scena 3
Intra in scena Zaharia Trahanache agitat si, ignorand prezenta lui Ghita, vorbeste tare, comentand societatea
corupta si meschina, in care domina „enteresul si iar enteresul...”. La randul lui, citeaza dintr-o scrisoare a fiului sau,
student la Bucuresti, care avea aceeasi parere : „unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa
zica ca nu le are !”.
Atitudinea enervata a lui Trahanache este urmarea faptului ca fusese chemat de Nae Catavencu pentru a-i arata
o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Singura grija a lui nenea Zaharia este ca nu cumva sa afle
Zoe, care insa venise si ea acasa la Tipatescu, fara sa fie vazuta de nimeni si il cheama discret pe Pristanda, care iese
pe furis.
Scena 4
Dicutia dintre trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea Catavencu il face pe
prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei
scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este un
fals, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat „ sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu
altceva, sa juri !”. Trahanache, ii reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor
concrete, precise, identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi. Deoarece Zaharia se aratase indignat
si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul „Racnetul
carpatilor”, al carui proprietar era si va afisa originalul „ in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti”.
Tipatescu este turbat de manie, spre dezamagirea lui Trahanache, care credea ca acesta „n-are cumpat”,
deoarece un om politic ar trebui sa stie sa se stapaneasca si sa nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de
adversarii politici. Iesind din scena, Trahanache afirma ca „intr-o societate fara moral si fara printip ... trebuie sa ai si
putintica diplomatie !”, deoarece in politica „ nu merge s-o iei cu iuteala”.

Scena 5
Intra Zoe, care se lamenteaza cu disperare, deoarece auzise discutia din camera alaturata si este, la randul ei,
foarte inspaimantata de consecintele publicarii scrisorii de catre Catavencu, chiar daca barbatul ei nu crede ca e
adevarata. Ea ii marturisete lui Titescu faptul ca pierduse scrisoarea in seara intalnirii, atunci cand plecase de la el.
Zoe fusese si ea chemata la redactia ziarului si Catavencu ii promisese ca ii va inapoia scrisoarea, daca ii va asigura
alegerea in functia de deputat. De aceea femeia il trimisese pe Pristanda sa cumpere cu orice pret scrisoarea de la Nae
Catavencu.
Scena 6
Branzovenescu si Farfuridi, doi membrii marcanti ai partidului de guvernamant, ii banuiesc pe fruntasii
partidului de tradare, fiind de altfel de acord cu aceasta atitudine, dar ar dorii sa participe si ei: „tradare sa fie, daca o
cer interesele partidului, dar s-o stim si noi! ...”. Cei doi ii reproseaza lui Tipatescu faptul ca este ceva necurat in
vizitele pe care Trahanache, Zoe si Ghita le fac de azi dimineata inamicului lor politic, Nae Catavencu. Ii arata apoi
prefectului un fluturas tiparit, prin care se anunta ca sigura alegerea lui Catavencu in functia de deputat, pentru a
reprezenta judetul in Parlament. Farfuridi este ingrijorat de faptul ca cei de la conducerea partidului vor sa-i inlature
pe ei, de aceea exprima inca o data ideea ca sunt gata sa participe la orice manevra politica, oricat ar fi de nedemna,
apoi, din reflex demagogic, se avnta ridicol: „eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan
cel Mare: iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori...”.
Scena 7
In scena se afla Tipatescu si Zoe, apoi intra Cetateanul turmenta care, sughitand, le spune ca este alegator, ca-l
cunoste „conul Zaharia de la 11 fevruarie” si a venit sa intrebe : „eu alegator...eu...apropitar, eu pentru cine votez?”.
Cetateanul ii uimeste pe cei doi atunci cand marturiseste ca a gasit o scrisoare, pe care o citise din curiozitate, dar
fusese surprins de „d.Nae”, care recunopscuse scrisul prefectului. Catavencu il invitase apoi „la o tuica” si cetateanul
se imbatase, pentru ca „da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere” si adormise. Constata acum, amuzat, ca
Nae Catavencu ii furase scrisoarea.
Scenele 8 – 9
Vine Pristanda, care reuseste sa-l scoata afara pe cetateanul obsedat de intrebarea „eu pentru cine votez?” si
spune ca Nae Catavencu ceruse in schimbul scrisorii ori „o mie de poli” ori mandatul de deputat. Trahanache intra
triumfator in scena si anunta pe Tipatescu si pe Zoe ca l-a prins pe Nae Catavencu „cu alta mai boacana”, adica
descoperise un fals in actele fundatiei, prin care acesta isi insusise ilegal banii societatii. Zoe lesina instantaneu cand
isi vede barbatul, ca sa-i inlature banuielile, iar acesta exclama indignat, referindu-se la Catavencu : „Ce plastograf!”.
Ghita il aproba in mod automat, „curat plastograf”
Actul 2
Scena 1
Trahanache, Farfuridi si Bramzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor
obtine in apropiatele alegeri. Ei insemneaza numele fiecarui alegator in parte cu o anumita culoare: rosu pentru cei
care voteaza pentru partidul lo, iar albastru pentru ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a averii
acestora, care le dadea sau nu drept de vot. Pentru simpatizanti, ei iau in considerare „dreptul de vot”, chiar daca
persoanlele respective nu mai au aceleasi posesiuni si ar trebui stersi de pe listele de alegatori. Ticul verbal a lui
Trahanache, „ai putintica rabdare”, exprima reactia acestuia in orice situatie, inclusiv atunci cand Farfuridi il acuza ca
tradeaza interesele partidului. Trahanache le tine un discurs moralizator despre stalpii puterii, despre disciplina de
partid, deoarece cu totii trebuie sa fie constienti ca „de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna
binele nostru...”. De aceea, datoria lor este sa voteze acel candidat „pe care-l pune pe tapet partidul intreg...”. Numele
candidatului nu le este cunoscut inca, dar va sosi din moment in moment „pe sarma”, prin „telegraf”. Farfuridi si
Branzovenescu il invinuiesc in continuare pe Trahanache „ca-si da coatele cu Catavencu” si ca prefectul face
aranjamente cu opozitia, iar lor le e teama ca astfel sa tradeaza partidul. Trahanache se enerveaza din ce in ce mai tare
si le spune cu indignare vca sunt incapabili sa inteleaga politica si ca Tipatescu este om de nadejde, loial partidului,
ba, mai mult „a facut servicii partidului, judetului, tarii...si mie, ca amic mi-a facut si-mi face servicii, da!...”. revolta
lui atinge apogeul atunci cand il citeaza din nou pe fiul sau de la facultate: „unde nu e moral, acolo e coruptie si o
sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are”.
Scena 2
Farfuridi si Branzovenescu raman impresionati de personalitatea puternica a lui neica Zaharia, dar infricosati
de eventuala tradare, se hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti prin care sa informeze despre prefectul tradator.
Ei nu-si asuma responsabilitatea sa semneze telegrama, de teama sa nu pateasca ceva daca cumva ar afla Trahanache,
de aceea se horasc sa o iscaleasca si sa o dea anonima, considerandu-se foarte curajosi.
Scena 3
Pristanda vine acasa la prefect si, printr-un monolog relateaza cum il arestase pe Catavencu si cum ii
prechezitionase casa prin toate coltisoarele, dar tot nu gasise scrisoarea de amor a lui Fanica, asadar tot nu putuse
recupera obiectul santajului. Catavencu protestase in numele constitutiei ca ii se violeaza domiciliul si Ghita
raspunsese prompt: „curat violare de domiciuliu! da`umflati-l!”.
Scena 4
Zoe Trahanache este foarte agitata si enervata la culme pentru arestarea lui Catavencu de catre Pristanda, care
avusese oridin verbal de la conul Fanica. Ghita ii spune ca singurul om cu care accepta sa stea de vorba Catavencu
este ea, Zoe, asa ca Pristanda pleaca degraba sa-l aduca din arestul politiei.
Scena 5
Zoe citeste cu glas tare stire publicata in gazeta „Racnetul Carpatilor”, prin care cititorii sunt anuntati ca in
numarul de a doua zi se va reproduce „o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o
dama de mare influenta” si ca originalul va fi pus la dispozitia curiosilor in biroul redactiei. Ca urmare, Zoe este
agitata si rosteste un monolog prin care-si motiveaza hotararea de a ceda alegerii lui Catavencu, deoarece cu un misel
ca el lupta ar fi o copilarie, o nebunie.
Scena 6
Se petrece intre Tipatescu si Zoe, ilustrand tot zbuciumul si tulburarea de care sunt cuprinsi cei doi, de teama
publicarii in gazeta a scrisorii de amor ce se afla tot in posesia lui Catavencu, desi acesta fusese perchezitionat si
arestat. Tipatescu este ingrijorat o data in plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera Farfuridi si
Branzovenescu si o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe propune ca solutie alegerea lui Catavencu pentru functia
de deputat, fiind singura cale prin care poate capata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-l convinge pe Fanica sa0i dea
voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plange, lesina, apoi devine energica, amenintaoare.
Este hotarata sa faca orice pentru a recupera scrisoarea, mergand pana la afirmatia : „il sprijin eu, il aleg eu”, desi
femeile nu aveau atunci drept de vot, dar se baza pe influenta hotaratoare asupra sotului sau, care era presedintele
partidului in judetul respectiv.
Scena 7
Pristanda il aduce pe Catavencu direct in arest si se comporta cu umilinta, intrucat se gandeste sa se puna bine
cu el in cazul in care acestuia i-ar izbuti santajul si ar castiga alegerile. Il linguseste, marturisindu-i ca el il stimeaza
sincer pe Catavencu si ca citeste ziarul „Racnetul Carpatilor” ca pe evanghelie, dar trebuie sa-si faca datoria pentru ca
„de! N-ai ce face, famelie mare, renumeratie dupa buget mica...”.
Scena 8
Intr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului, Catavencu isi exprima deviza dupa care se
conduce in viata, „scopul scuza mijloacele”, pe care – incult fiind – o pune in seama „nemuritorului Gambetta”, om
politic francez din acea vreme, pe cand sloganul respectiv apartine lui Niccolo Machiavelli, exprimat in cartea
„Principele”.
Scena 9
Ilustreaza inclestarea dintre Catavencu si Tipatescu in lupta lor politica. Catavencu refuza sa inapoieze
scrisoarea si cere in schimbul ei numai si numai postul de deputat, desi prefectul ii ofera diferite functii: un loc in
Comitetul permanent, postul de epitrop-efor al bisericii Sf. Nicolae. El respinge insa toate ofertele, nu accepta nimic
altceva decat multravnita candidatura la deputatie. Catavencu isi sustine santajul cu hotarare. Conflictul politic atinge
apogeul si degenereaza in violenta, Tipatescu „se repede (...) turbat” cu un baston la Catavencu, iar acesta incepe sa
racneasca: „Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul ! prefectul asasin! ajutor!”.
Scena 10
Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui catavencu mandatul de deputat in
schimbul scrisorii: „eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea...”. Tipatescu cedeaza si el – „esti
candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare esti si al meu” – si-i promite ca „poimaine esti
deputat!...”, dar se ascund speriati, pentru ca tocmai venea nenea Trahanache.
 Scena 11
Conu Zaharia rosteseste un monolog ce consta in scrierea si citirea cu glas tare, totodata, a unui bilet pe care il
lasa lui Fanica si prin care il roaga sa se intalneasca neparat inainte de intrunirea electorala, il sfatuieste sa nu intre in
panica, ci sa aiba „putintica rabdare”.
Scena 12
Revin in scena Zoe, Tipatescu si Catavencu, peste care da buzna Cetateanul turmentat, care il recunoaste pe
Catavencu si ii reproseaza acestuia furtul scrisorii. Dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului, Tipatescu incearca
sa-l dea afara, dar acesta insista sa i se raspunda la intrebarea : „eu cu cine votez?”. Prefectul ii raspunde, sarcastic,
sa-i dea votul „lui onorabilul d.Catavencu... Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se utea...”.
Scena 13
Sosesc pe neasteptate Farfuridi si Branzovenescu, apoi Trahanache. Primii doi, gasindu-l pe Catavencu in casa
prefectulu, ameninta ca vor demasca tradarea la ziar, la Bucuresti, la Comitetul electoral central. Catavencu, in
entuziasmul promisiunilor, ii aduce un elogiu lui Tipatescu, „prefectul cel mai onest! (...) cel mai inntegru! (...) Cel
mai credincios!...”, uitand cu desavarsire ca-i spusese – pana nu demult – „vampir” si „prefectul asasin”.
Scena 14
Ghita Pristanda intra in fuga, tinand in mana o depesa „fe-fe urgenta” sosita prin telegraf, pe care i-o da
prefectului. Acesta o deschide nervos si citeste cu glas tare textul telegramei: „Cu orice pret, dar cu orice pret,
colegiul dumneavoastra al II-lea trebuie sa aleaga pe d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-
voastra o inalta si ultima chestie de incredere”. Toti cei prezenti raman incremeniti, Zoe si Catavencu se revolta,
gasind ca unica solutie sa porneasca lupta contra guvernului.
Actul 3
Scena 1 are in centru cuvantarea electorala a candidatului Tache Farfuridi, care este reprezentantul partidului
de guvernamant. Discursul lui este intrerupt cu tot felul de comentarii ironice de catre opozitie, care este foarte
zgomotoasa, mai ales ca oratorul este plictisitor prin ideile total neinteresante pe care le prezinta, intrucat parcurge
evenimente istorice vechi, intr-o insiruire confuza, inceata si monotona. Discursul lui Farfuridi este penibil, incoerent
si confuz.
Scena 2
Pristanda il cheama pe Trahanache in cabinetul de alaturi, unde il asteptau Zoe si Tipatescu pentru a-i spune
ceva urgent, de aceea prezidentul intrerupe adunarea electorala cu o paouza de 5 minute.
Scena 3
Conflictul dintre opozitie si membrii partidului de guvernamant se amplifica prin dialogul agitat dintre cele
doua grupuri reprezentate de Catavencu, si respectiv, de Farfuridi. Acesta din urma il acuza pe Catavencu de afaceri
necinstite, ceea ce starneste o reactie violenta din partea tuturor participantilor, care sar la bataie si se produce o
invalmaseala de nedescris.
Scena 4
Zoe si Tipatescu il implora pe Trahanache sa anunte candidatura lui Catavencu si astfel sa capete inapoi
scrisorica de amor, dar el refuza cu incapatanare, deoarece descoperise o polita falsificata, prin care Catavencu isi
insusise cinci mii lei de la Societatea „Aurora Economica Romana”, pe care o conducea. In acest fel, ei raspund
santajului cu santaj si hotarasc ca Trahanache sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.
Scena 5
Dupa pauza, adunarea electorala continua cu discursul lui Nae Catavencu, in calitate de candidat din partea
opozitiei. El rosteste o cuvantare fals emotionala – „emotiunea ma apuca” – lacrimogena si demagogica – „ma
gandesc la tarisoara mea... la Romania.... la fericirea ei!”. Anunta apoi, cu importanta, infiintarea societatii
enciclopedice-cooperative „Aurora Economica Romana”.
Scena 6
Ghita Pristanda intra in sala insotit de Cetateanul turmentat, care se amesteca zgomotos in discursul lui
Catavencu. Pristanda ii sopteste lui Trahanache sa anunte numele candidatului numai la semnalul sau, apoi sa iasa
repede, ca dupa aceea este treaba lui de politai.
Scena 7
Dupa ce Ghita „tuseste cu putere de 3 ori” si Trahanache anunta drept candidat pe domnul Agamita
Dandanache, in sala se isca o incaierare cu strigate, huiduieli si fluieraturi intre reprezentantii celor doua grupuri
politice, peste care Catavencu racneste din toate puterile, incercand sa faca publica relatia amoroasa dintre prefect si
Zoe Trahanache si aducand ca dovada scrisorica de amor. Dar este imbrancit si tarat afara de catre Ghita, Farfuridi si
Branzovenescu. In invalmaseala creata, Catavencu isi pierde palaria si o data cu ea scrisorica de amor, deoarece o
avea pusa in captuseala, de aceea nu reusise nimeni sa o gaseasca.
Actul 4
Scena 1
Zoe si Tipatescu sunt foarte agitati si ingrijorati ca Nae Catavencu disparuse inca din seara adunarii electorale,
trecusera doua zile si ei banuiau ca pune la cale un plan diabloic pentru a face publica scrisoarea de amor si a-i
distruge. Tipatescu este preocupat si de primirea pe care trebuia sa i-o faca lui Agamita Dandanache, ce urma sa
soseasca dintr-un moment in altul.
Scena 2
Candidatul de la Centru, Agamita Dandanache, vine insotit protocolar de Zaharia Trahanache. Dandanache
vorbeste „peltic si sasait” si, desi face cunostinta cu toti trei, ii confunda tot timpul refereindu-se mereu la Zoe ca la
nevasta prefectului, fiin incapabil sa tina minte cine este fiecare dintre ei, desi i se explica de nenumarate ori.
Trahanache il asigura pe Dandanache de castigarea alegerilor, desi acestea nu se finalizasera.
Scena 3
Dandanache le relateaza lui Tipatescu si Zoei imprejurarea prin care a ajuns candidat in judetul lor si intreaga
lui poveste deasemenea legata de o scrisoare.
Scena 4
Tipatescu monologheaza, siderat si cu ironie amara, desre ticalosenia lui dandanache si se gandeste ca ar
trebui sa-i ceara iertare lui Catavencu, deoarece Agamita este un santajist mult mai perfid, pastrand scrisoarea de
amor, fiind totodata si foarte mandru de ideea care o avusese pentru a fi ales.
Scena 5
Zoe, Tipatescu si Pristanda se sfatuiesc cum sa-l gaseasca pe Catavencu ,deoarece acesta „parca a intrat in
pamant”. Pristanda il minte pe Tipatescu spunandu-i ca este chemat „la telegraf” de catre toti ministrii, pentru a putea
ramane singur cu Zoe.
Scena 6
Ghita ii cere permisiunea Zoei sa-l aduca la ea pe Nae Catavencu, pentru ca acesta voia sa vorbeasca numai cu ea.
Scena 7
Catavencu, umil si spasit, ii marturiseste Zoei ca a pierdut scrisoarea in incaierarea de la intrunirea electorala,
cand cineva i-a smuls palaria, iar scrisoarea se afla in captuseala acesteia. Zoe este disperata, pentru ca nu stie in
mana cui va ajunge acum documentul compromitator si-l ameninta ca va da in vileag falsificarea politei.
Scena 8
Intra Cetateanul turmentat, care are pe cap palaria lui Catavencu si-i spune Zoei ca a gasit o scrisoare, pe care
o adusese acum „adrisantului”, pentru ca el inainte fusese postas. Cetateanul povesteste cum gasise o palarie si, findu-
i mica, a vrut sa-i scoata captuseala, ca sa-i intre pe cap. In captuseala gasise scrisoarea, pe care i-o da Zoei, pentru ca
este „adrisantul cu domiciliul cunoscut” Zoe este emotionata si fericita, iar la intrebarea Cetateanului „Eu .... pentru
cine votez ?”, il pune pe Catavencu sa scrie pe buletinul de vot numele lui Agamita Dandanache.
Scena 9
Catavencu este servil si lingusitor, accepta cu supusenie sa organizeze si sa conduca banchetul popular in
cinstea alegerii lui Agamita Dandanache, sa tina un discurs in numele alegatorilor, prin care sa-l felicite pe deputatul
ales si pe prefect. Zoe il consoleaza, apoi, spunandu-i cu subinteles ca „asta nu-i cea din urma Camera”, insemnand ca
vor mai fi alegeri la care sa candideze in viitor.
Scena10
Zoe are o izbucnire emotionala, citeste si saruta scrisoarea de mai multe ori, plange nervos, apoi zambeste si
pleaca fericita sa-i spuna bucuria lui Fanica.
Scena 11
Tipatescu intra enervat ca Ghita il trimisese la telegraf degeaba si se intreaba daca nu cumva politaiul
inebunise si-i facea farse.
Scena 12
Trahanache discuta cu Agamita, inecrcand sa-i explice acestuia marsavenia santajului folosit de Catavencu in
scopul obtinerii postului de deputat, acuzandu-l pe acesta de plastografie.
Scena 13
Celor doi li se alatura Zoe si Tipatescu, foarte veseli acum. Dandanache le relateaza ca prefectul ii povestea
istoria cu scrisoarea, sustinand cu seninatate ca la el fusese chiar adevarat.
Deznodamantul:
 Scena 14
Toate personajele piesei se afla in scena, participand la festivitatea organizata in cinstea alegerilor, care, in
urma numararii voturilor proclamase castigator pentru postul de deputat pe Agamita Dandanache. Dupa toate
neantelegerile si inclestarile anterioare , personajele fraternizeaza uitandu-si ca prin minune micile pasiuni si
animozitati , pecetluindu-si impacarea printr-o lunga serie de imbratisari si pupaturi , sarbatorind zgomotos alegerea
unanima a lui Dandanache in acest regim "curat constitutional".

Drama
Iona de Marin Sorescu

Piesa este alcătuită din patru tablouri, alternând „afară” (tablourile I şi IV) şi „înăuntru” (tablourile II şi III).
Relaţiile spaţiale se raportează la imaginar, elemente precum marea, plaja sau burţile peştilor fiind metafore ale
fiinţei umane abrutalizată de existenţă şi revoltată faţă de un determinism necruţător al circumstanţelor.
Primul tablou ni-l prezintă pe Iona ca pescar, aflat în faţa imensităţii întinderilor marine, în faţa vieţii, a
iluziei libertăţii. Iona trăieşte într-un perpetuu orizont al aşteptării. Dar, fiindcă peştele fabulos întârzie să apară, iar
ghinionul îl persecută, Iona încearcă, prin joc, să-şi contrafacă destinul, înscenând realul. Îşi aduce un acvariu şi
imită gestul ancestral, vânând câte o „fâţă” pe care o aruncă apoi în năvodul nenorocului. Pentru început, Iona nu-şi
dă seama că în micul vas este prefigurat modelul redus al unui univers pervertit. Iona simbolizează omul prins, fără
voia lui, însă conştientizarea acestei situaţii se face treptat. Pentru început, omul ignoră pericolul acestei condiţii:
„Scena e împărţită în două. Jumătate reprezintă o gură imensă de peşte. Iona stă în gura peştelui, nepăsător. E întors
cu spatele spre întunecimea din fundul gurii peştelui uriaş.” Conştientizarea dezastrului este urmată de încercarea de
adaptare la noua situaţie, care devine o închisoare asemenea acvariului în care peştişorii „dau veseli din coadă”,
dând impresia că s-au obişnuit cu această situaţie anormală. Şi totuşi capcanele există, apa este înţesată de „nade”:
„Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peştii, înotăm printre ele atât de repede, încât
părem gălăgioşi. Visul nostru de aur e să înghiţim una, bineînţeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o
speranţă, în sfârşit, ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm miraţi că ni s-a terminat apa.”
Finalul tabloului întâi îl prezintă pe Iona înghiţit de un peşte uriaş, cu care încearcă să se lupte şi care
reprezintă faţa nevăzută a lumii, sugerând o luptă neoprită în care peştele mare înghite pe cel mic.
Tabloul al II-lea prezintă spaţiul prizonierului aflat în burta primului peşte pe care îl va spinteca cu un cuţit
şi se va trezi în burta unuia mai mare decât primul. Iona îşi doreşte să se simtă liber, făcând ceea ce vrea, vorbind
sau tăcând. Treptat pescarul descoperă că existenţa se consumă între marginile unui univers piscicol, în care peştii
se înghit, inexorabil, unii pe alţii. În finalul tabloului, Iona devine visător încercând să construiască o bancă de lemn
în mijlocul mării, simbol al dorinţei umane de a-şi lega numele de o creaţie.
Tabloul al III-lea îl plasează pe Iona în interiorul celui de-al doilea peşte, meditând la viaţă, la condiţia
omului în lume sau la finalitatea inevitabilă a vieţii, adică moartea. În cadrul tabloului apar Pescarul I şi Pescarul II,
ca simboluri ale destinului uman care nu se preocupă de existenţa vreunei „închisori” existenţiale. Şi pentru că în
limitele acestui spaţiu nu există ecou, ceilalţi doi pescari fiind muţi, Iona îşi îngăduie să poarte un dialog cu sine
însuşi despre sensul existenţei umane: „De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii? Ştiu şi eu cum o fi
între peşti? (…) De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le mai folosesc după moarte?” Cu toate acestea,
nici în cazul altor avertismente simbolice precum mica moară de vânt din tabloul al III-lea, care pare să fie
ameninţătoare prin dinţii ei de lemn, Iona refuză să conştientizeze situaţia şi încearcă mereu să se adapteze.
Iona este constrâns, împotriva voinţei sale, la un exil forţat în spaţiul singurătăţii absolute. Iniţial, incidentul
nu-i stârnise panica, devenind o situaţie firească. Paradoxal însă, în acest întuneric al existenţei, Iona devine
conştient de rostul său, se opune unui univers ostil şi trece de la starea de inconştienţă la luciditate: „Un sfert de
viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede
şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat.”
În tabloul al IV-lea, ieşit, în sfârşit la lumină, deşi îmbătrânit, din spintecătura ultimului peşte, pe o plajă
pustie, orizontul care i se arată îl înspăimântă din nou, pentru că şi acesta, spre nefericirea pescarului, este alcătuit
dintr-un alt şir nesfârşit de burţi de peşte, „ca nişte geamuri puse unul lângă altul”, între care Iona se crezuse de
fiecare dată liber: „Sunt ca un Dumenezu – exclamă el, disperat – care nu mai poate învia. I-au ieşit toate minunile;
şi venirea pe pământ, şi viaţa, până şi moartea, dar ajuns aici în mormânt nu mai poate învia.”
Astfel, constatând că nu există nicio speranţă de salvare sau de înălţare, se declanşează drama umană. Este
momentul formulării unei meditaţii care dezvăluie, în fapt, miezul tragediei lui Iona: „Problema e dacă mai reuşeşti
să ieşi din ceva, odată ce te-ai născut. Doamne, câţi peşti unul într-altul”. Ceea ce păruse a fi până aici indistinct,
devine explicit. Iona află o definiţie a vieţii („drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă,
formată din ani pe care am trăit-o eu”), caută un nume pentru sine („Cum mă numeam eu?), îşi descoperă
identitatea, ca fiinţa înzestrată cu atributul reflectării, singura blestemată să fie astfel („Mi-am adus aminte: Iona, Eu
sunt Iona!) şi înţelege că – prizonier al unui univers fizic ostil – a greşit drumul, trebuind să încerce o cale „inversă”,
alta decât aceea a necesităţii ce guvernează o natură fără raţiune. Îşi strigă numele din depărtarea în care rătăcise şi,
în loc de a mai tăia burţi de peşte, în speranţa unei libertăţi iluzorii, îşi spintecă propriul abdomen, cu sentimentul de
a fi găsit nu în afară, ci în sine deplina libertate: „Răzbim noi cumva la lumină”.