Moara cu noroc

De Ioan Slavici
Fişă de lectură
Autorul: Ioan Slavici
Titlul operei: Moara cu noroc
Anul publicării: 1881
Editura, locul şi anul apariţiei volumului utilizat în realizarea fişei: Editura Steaua Nordului, Bucureşti
2007
Specia literară: nuvelă psihologică
Tema: efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei de înavuţire, pe fundalul socii tăţii ardeleneşti de
la sfârşitul secolului al XlX-lea.
Conflictul interior: cârciumarul Ghiţă este sfâşiat de dorinţe puternice şi contraditorii: dorinţa de a
rămâne om cinstit, pe de o parte şi dorinţa de a se îmbogăţi alături d Lică, pe de altă parte.
Structura: 17 capitole
Subiectul pe scurt: Acţiunea nuvelei se desfăşoară în a doua jumătate a secolului; XlX-lea, în zona
Aradului, pe parcursul unui an, între două repere temporale cu valoai religioasă: de la Sfântul Gheorghe
până la Paşti.
Ghiţă, cizmar sărac, dar onest, harnic şi muncitor, hotărăşte să ia în arendă cârciurr de la Moara cu
noroc, pentru a câştiga rapid bani. Cârciuma este aşezată la răscruce c drumuri, izolată de restul lumii,
înconjurată de pustietăţi întunecoase. O vreme, la Moara c noroc, afacerile îi merg bine, iar primele
semne ale bunăstării şi ale armoniei în care trăieş familia nu întârzie să apară: Ghiţă trăieşte fericit
alături de soţia sa, Ana şi de cei doi cop; iar bătrâna, mama Anei, veghează la liniştea familiei. Apariţia
lui Lică Sămădăul, şef porcarilor şi al turmelor de porci din împrejurimi, tulbură echilibrul familiei. Din
moment apariţiei lui Lică, începe procesul înstrăinării lui Ghiţă faţă de familie. Din dorinţa de a :
îmbogăţi, cârciumarul se îndepărtează de Ana şi devine treptat complicele lui Lică diverse nelegiuiri:
jefuirea arendaşului, uciderea unei femei şi a unui copil. Reţinut < jandarmi, lui Ghiţă i se dă drumul
numai pe chezăşie. Cârciumarul se aliază cu jandarm Pintea, fost hoţ şi tovarăş al lui Lică, pentru a-1 da
în vileag pe Sămădău. Ghiţă nu este în sincer faţă de Pintea, deoarece îi oferă dovezi ale vinovăţiei lui
Lică, numai după ce i poate opri jumătate din sumele aduse de acesta din urmă.
La sărbătorile Paştelui, Ghiţă îşi aruncă soţia în braţele lui Lică, lăsând-o la cârciun în compania
Sămădăul ui, în timp ce el merge să-l anunţe pe jandarm că Lică are asupra 1 banii furaţi. Dezgustată de
laşitatea soţului care se înstrăinase de ea şi de familie, Ana i dăruieşte lui Lică. Când se întoarce şi
realizează acest lucru, Ghiţă o ucide, iar el la rând lui este ucis de Răuţ, din ordinul lui Lică. Un incendiu
provocat de oamenii lui Lică mistu cârciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cădea viu în mâinile lui
Pintea, Lică sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Singurele personaje care supravieţuiesc sunt b
trâna şi copiii.
Personajele:
Ghiţă - personajul principal al nuvelei, cizmar sărac; devine cârciumar când ia arendă cârciuma de la
„Moara cu noroc”; iniţial, are o familie fericită, dar întâlnirea lui Lică Sămădăul va avea consecinţe
tragice asupra tuturor;
Lică Sămădăul - personaj principal; construit din lumini şi umbre, personajul are în structura sa morală
elemente de factură romantică, de personaj excepţional aflat în împrejurări excepţionale: este generos
cu cei care-1 sprijină în afaceri, la petreceri este vesel, binevoitor, chiar seducător; se dovedeşte
neînduplecat cu trădătorii; Lică marchează în mod nefast destinul tuturor celor care intră în contact cu
el.
Ana - personaj secundar, soţia lui Ghiţă, întruchipează duioşia, candoarea, inocenţa: Ana era fragedă şi
subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă. Protejată mai întâi de mamă şi apoi de soţ, Ana trăieşte la
început fericită; apoi, neglijată de Ghiţă, Ana i se va dărui lui Lică Sămădăul şi va fi ucisă de Ghiţă;
Bătrâna soacră, mama Anei - personaj episodic, intervine de câteva ori, în momentele cheie ale
evoluţiei acţiunii; vorbele ei apar, în mod simetric, la începutul şi la sfârşitul nuvelei, fiind purtătoare ale
mesajului nuvelei.
Citate semnificative pentru evoluţia acţiunii şi a personajelor:

Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.

Atunci mă ştii de nume. Eu sunt Lică Sămădăul...Multe se zic despre mine, şi dintre multe, multe vor fi
adevărate şi multe scornite. Tu vezi un lucru: că umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de ţară şi nimeni
nu mă opreşte în cale, că mă duc în oraş şi stau de vorbă cu domnii. Voi fi făcut ce voi fi făcut, nu-i
vorba, dar am făcut aşa, că orişicine poate să creadă ce-i place, însă nimeni nu ştie nimic. De aceea am
să dau seamă despre douăzeci şi trei de turme de porci. M-ai înţeles? Nu pentru că de la mine nimeni nu
cutează să fure, ba să-l ferească Dumnezeu pe acela pe care aş crede că-lpot bănui. M-ai înţeles?! Eu
vreau să ştiu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine zice şi cine ce face, şi vreau ca
nimeni în afara de mine să nu ştie. Cred că ne-am înţeles?
Ca om harnic şi sârguitor, Ghiţă era mereu aşezat şi pus pe gânduri, dar el se bucura când o vedea pe
dânsa veselă; acum el se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu mai
zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot, încât îţi venea să te sperii de el, iar când se mai hârjonea
câteodată cu Ana, îşi pierdea lesne cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţe.
Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi voit să n-aibă nevastă şi copii, pentru ca să poată zice: „Prea puţin îmi
pasă!’’. Se gândea la câştigul pe care l-ar putea face în tovărăşie cu Lică, vedea banii grămadă înaintea
sa şi i se împăienjeneau parcă ochii: de dragul acestui câştig ar fi fost gata să-şi pună pe un an, doi capul
în primejdie. Avea însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i plăcea.
Ei! ce să-mi fac? îşi zise Ghiţă în cele din urmă. Aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine
ceva mai tare decât voinţa mea? Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşă în spinare: nimeni mai
mult decât dânsul n-ar dori să n-o aibă.
Bătrâna şedea cu copiii pe o piatră de lângă cele cinci cruci şi plângea cu lacrimi alinătoare.
- Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Simţeam eu că nu are să iasă bine:
dar aşa le-a fost data!...
Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe.

Repere critice G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent:

Moara cu noroc e o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci in pusta arădeană şi
moravurile sălbatece ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii şi cete
de bizon.