Gradul pozitiv

La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara

cu însușirea altui obiect sau cu însușirea sa. (mare, mic, cald, rece,
roșu – mașina mare, copacul mic, ceaiul cald, apa rece, tricoul
roșu)

Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele: cel, cea,

cei, cele. (copacul cel mare, mașina cea mare, copacii cei mari,
mașinile cele mari).

Gradul comparativ

● comparativul de superioritate – mai mare

● comparativul de egalitate – la fel de mare, tot atât de mare,
tot așa de mare
● comparativul de inferioritate – mai puțin mare

Termenii comparației sunt legați prin adverbele decât, ca (mai mare

decât …, mai mare ca …) sau prin locuțiunile prepoziționale față de, în
comparație cu (mai mare față de …, mai mare în comparație cu …).

Gradul superlativ

La gradul superlativ, adjectivul arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau
cel mai înalt și pot fi de două feluri: relativ sau absolut.

Gradul superlativ relativ

Adjectivul la gradul superlativ relativ arată însușirea la gradul cel mai înalt
sau cel mai scăzut comparată cu aceeași însușire a altor obiecte sau cu
însușirea aceluiași obiect în situații diferite. Gradul superlativ relativ poate
fi:

● superlativ relativ de superioritate (cel mai mare) – Copacul

acesta este cel mai mare dintre toți copacii din pădure.
● superlativ relativ de inferioritate (cel mai puțin mare) – Dintre
toți copacii din jur acesta este cel mai puțin mare.
În cazul unui substantiv care prezintă mai multe adjective la gradul
superlativ relativ, atunci când se dorește accentuarea gradului superlativ
al însușirilor, articolul (cel, cea, cei, cele) se poate repeta înaintea fiecărui
adjectiv: omul cel mai bun, cel mai harnic și cel mai voinic (omul cel
mai bun, harnic și voinic).

Gradul superlativ absolut

Adjectivul la gradul superlativ absolut arată cel mai înalt grad al însușirii,
fără a compara însușirea cu însușirile altor obiecte sau cu însușirea
aceluiași obiect în împrejurări diferite. În cele mai multe cazuri,
superlativul absolut se construiește cu ajutorul adverbului foarte (foarte
mare, foarte frumos, foarte departe). În unele cazuri este format și cu
ajutorul adverbului tare (tare frumos).

Atunci când se dorește accentuarea unor însușiri sunt folosite și mijloace

mai expresive decât adverbele foarte și tare:

● adverbe și locuțiuni adverbiale’: prea, nemaipomenit de, grozav

de, din cale-afară de, nespus de, neînchipuit de,
nemaipomenit de, minunat de, nevoie-mare
● reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel
● substantive cu valoare de adverb de mod: foc, tun (sănătos
tun, frumos foc)
● repetarea adjectivului: mare, mare; mică-mică
● prelungirea unor sunete: rrrece, maaare

Adjective fără grade de comparație

O serie de adjective nu prezintă grade de comparație, în general cele care

reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (complet, întreg, etern,
viu, mort, rotund, unic, strămoșesc, perfect) sau cele provenite din
limba latină unde erau forme de superlativ ori comparativ (suprem,
superior, inferior, optim, major, minor, interior, exterior,
posterior, minim).