ADJECTIVUL (V) (prof.

Neagoe Roxana)
Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însușirea unui obiect (lucru, ființă etc.)
propriu-zise (frumos)
Adjective
provenite din verb la participiu (aranjat)

formă verbală nepersonală, care arată o acțiune suferită de o ființă sau de un lucru

variabile, cele care își modifică forma în funcție de genul și nr. substantivului
Adjective
invariabile, cele care nu își modifică forma (cartea/ ghiozdanul roz)
Adjectivul se acordă în gen și nr. cu substantivul determinat. Locul acestuia este după substantiv.
Gradele de comparație ale adjectivului
- pozitivul, forma de dicționar a adjectivului (înalt);
de egalitate (elev tot atât de/ tot așa de/ la fel de/ deopotrivă de înalt);
- comparativul de superioritate (elev mai înalt);
de inferioritate (elev mai + puțin înalt);

relativ de superioritate ( cel/ cea/ cei/ cele mai – cel mai înalt);
- superlativul de inferioritate ( cel/ cea/ cei/ cele mai + puțin – cel mai puțin înalt);
absolut de superioritate (foarte/ tare/ prea – foarte înalt; înalt, înalt; extraordinar de înalt;
de inferioritate (foarte/ tare/ prea + puțin – foarte puțin înalt);
adj. provenite din latină: superior, optim, maxim, suprem, superb, anterior etc.;
- fără grad de comparație însușirea exprimată nu poate fi modificată: complet, unic, veșnic, viu, gigantic etc.;
sensul cuvântului nu permite comparația: acvatic, rădăcinos, bucureștean etc.