GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVULUI

Pe lângă categoriile de gen și număr, adjectivul prezintă în raport cu

substantivul o categorie proprie, aceea a gradelor de comparație sau de
intensitate.
Gradele de comparație (de intensitate) sunt formele pe care le ia
adjectivul pentru a arăta în ce măsură un obiect are o însușire în raport cu alte
obiecte sau cu alte momente ale existenței sale. Gradele de comparație sunt:
1. Pozitivul, care exprimă o însușuire a obiectului fără ca aceasta să fie
comparată; este forma din dicționar a adjectivului ( copil curajos);
2. Comparativul, care exprimă însușirea unui obiect prin raportare la
însușirea altui obiect sau la însușirea obiectului într-un alt moment al
existenței sale; comparativul este:
a. De egalitate, construit cu ajutorul grupurilor de cuvinte tot atât de,
la fel de, deopotrivă de (copilul la fel de curajos);
b. De inegalitate:
 De superioritate, construit cu ajutorul cuvântului mai (copilul
mai curajos);
 De inferioritate, construit cu ajutorul cuvintelor mai putin
(copilul mai putin curajos);
3. Superlativul, care exprimă intensitatea maximă a însușirii; superlativul
este:
a. Relativ, când presupune raportarea la un grup de obiecte, gradul
maxim al intensității fiind stabilit prin comparație; superlativul
relativ este:
 De superioritate, construit cu articolul demonstrativ cel, cea,
cei, cele și cuvântul mai (copilul cel mai curajos);
 De inferioritate, construit cu articolul demonstrativ, cuvântul
mai și cuvântul puțin ( copilul cel mai puțin curjos);
b. Abslout, când exprim intensitatea la un grad maxim, fără o
raportare la un reper; acesta este:
 De superioritate, construit cu ajutorul cuvintelor foarte, tare,
prea (copilul foarte curajos);
 De inferioritate, construit cu ajutorul cuvintelor foarte, tare,
prea și cuvântul puțin ( copilul foarte puțin curajos);
Există adjective care nu au grad de comparație, pentru că:
 Sunt la origine (în limba latină) comparative sau superlative (superior,
inferior, anterior, posterior, optim, superm, maxim, minim, superb, etc.);
 Însușirea exprimată nu poate fi modificată (complet, unic, principal,
fundamental, veșnic, viu, definitiv);
 Sensul cuvântului nu permite comparația (acvatic, rădăcinos, energic,
profesional, bucureștean, etc.);