Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea (calitatea) unui obiect.

Însoțește un substantiv cu care se acordă

în gen, număr și caz.

Adjectivul poate exprima:

" însușirea, proprietatea unei ființe sau a unui obiect: frumos, bun, inteligent, greu, ușor, drag, tânăr etc.

" materia din care este alcatuit: osos, fibros, lemnos, metalic, aurifer etc.

" originea: oltean, franțuzesc, studențesc, țărănesc, vienez, american etc.

Algoritmul de analiză:

1.a - propriu-zise: frumos, bun, curajos etc.

b - provenite din:

" verbe la participiu: citit, citită, scris, scrisă.

" verb la gerunziu: mâini tremurânde, coșuri fumegânde, ochi lacrimânzi etc.

" pronume: Acel (acest) elev a câștigat (adjectiv pronominal demonstrativ)

Fiecare elev (alt, oricare) - adjectiv pronominal nehotărât.

Nici un copac (nici o) - adjectiv pronominal negativ

Al cui copil esti tu? (adjectiv pronominal interogativ).

Copiii mei sunt cuminti - (adjectiv pronominal posesiv).

2.a - variabile – când își modifică forma: frumos, bun, verde

b - invariabile: când nu-și modifică forma: gri, maro, cumsecade, eficace, motrice, propice

3.a-simple: formate dintr-un singur cuvant: frumos, inalt, bun

b-compuse: formate din două sau mai multe cuvinte: cumsecade, binecrescut, galben-auriu, alb-galbui, tehno-stiintific, franco-
roman etc.

4. Genul

5. Numărul

6. Cazul

7.Gradul de comparație

Exprima gradul (masura) in care o insusire caracterizeaza un obiect in raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect sau a altui
obiect.

Gradele de comparatie sunt:

1. Pozitiv - enunta calitatea sau insusirea fara a o compara: copil bun,

elev silitor, fata frumoasa.

2. Comparativ:

" de superioritate: mai bun, mai silitor, mai frumoasa

" de egalitate: la fel de bun (tot asa de), tot atat de silitor, la fel de frumoasa.

" de inferioritate: mai putin bun, mai putin silitor, mai putin frumoasa.

Al doilea termen de comparatie se introduce prin adverbele de compartie: "ca", "decat", "intocmai ca", "asa ca", "la fel de", "tot
asa de".

El este mai putin bun ca (decat) acesta.

Tu esti la fel de inteligent ca mama ta.

Tu esti mai silitor decat sora ta.

3. Superlativ este de doua feluri: relativ si absolut.

a -- Superlativul relativ - arata ca insusirea unui obiect (fiinte) se afla la gradul cel mai inalt sau cel mai scazut comparata cu
aceeasi insusire sau cu o alta. Superlativul relativ se realizeaza din forma comparativului de superioritate sau inferioritate
precedat de articolul demonstrativ: "cel", "cea", "cei", "cele".

El este cel mai bun dintre elevi. (din clasa)

Al doilea termen al comparatiei se introduce prin prepozitiile: "dintre", "intre".

Este omul cel mai bun intre oameni. Este elevul cel mai silitor dintre toti.

Al doilea termen al comparatiei poate lipsi.

Exemplu:

Tu esti cea mai frumoasa.

b -- Superlativul absolut - arata ca insusirea este in cel mai inalt grad fara a fi comparata cu o alta insusire.

Se construieste cu ajutorul adverbului "foarte", mai rar cu adverbul "tare".

Exemple:

Ea este foarte frumoasa.

Tu esti tare harnic.

Unele adjective nu pot avea grad de comparatie, fie pentru faptul ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine,
ele sunt deja comparative sau superlative.

Adjective fara grad de comparatie: interior, inferior, superior, major, gigant, exterior, anterior, optim, ultim, urias, suprem, întreg,
mort, complet, oral, unic, vesnic, general, perfect, principal, desavarsit, endocrin etc.

8.Funcția sintactică:

1. Atribut adjectival: Am citit o carte interesanta.

2. Nume predicativ: Ziua era frumoasa.

3. Complement indirect: Din galben s-a facut rosu./ Din sarac a ajuns bogat.
4. Complement circumstantial de timp: De tânără era recunoscuta drept un

talent.

Te cunosc de mică.