Adjectivul

Flexiune. Mijloace expresive de redare a superlativului absolut

Adjectivul : partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect , în sens larg.
Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia ( pronume sau numeral cu valoare pronominală).
Adjectivele pot fi:
-propriu-zise;
-provenite din:
-verb la participiu -adjectiv participial: apartament încălzit;
-verb la gerunziu – gerunziu acordat : floare tremurândă ;
- adverb : om bine.

Adjectivele pot fi :
- variabile : își modifică forma în vorbire, în funcție de gen și de număr; pot avea :
-patru forme flexionare : cald;
-trei forme flexionare : sătesc
-două forme flexionare: mare
- invariabile – nu își modifică forma în vorbire : bleu, lila, ditamai.

Adjectivul se acordă în gen , număr și caz cu substantivul determinat.

Atenție la acordul în caz al adjectivului în dativ-genitiv, mai ales la adjectivele provenite din participiu! ex.: Prețul
mobilei cumpărate ne-a scandalizat.

De obicei, adjectival stă după substantivul determinat. Adjectivul așezat înaintea substantivului preia articolul hotărât de la
substantivul determinat.
Adjectivele pot fi obținute prin:
- derivare cu sufixe: românesc, lemnos
și cu prefixe ( a-/in-/arhi-/extra-/hiper-/prea-/super-/supra-/ultra-/ante-/inter-/ne- etc.) : inabil,
extraordinar, hiperactiv, suprapopulat, antevorbitor, international, ultrarapid, nepotrivit.

- compunere - prin alăturare : albastru-verzui

-prin subordonare : cumsecade, verde-deschis.

Gradele de comparație ( de intensitate) ale adjectivului sunt:

- pozitiv: mare
- comparativ de egalitate: tot atât de/la fel de/tot așa de/deopotrivă de mare
- comparativ de inegalitate:
 de superioritate : mai mare
 de inferioritate: mai puțin mare
- superlativ
 relativ
o de superioritate: cel mai mare
o de inferioritate: cel mai puțin mare
 absolut
o de superioritate: foarte mare
o de inferioritate: foarte puțin mare.

Există adjective care nu au grad de comparație pentru că :

- sunt la origine, în limba latină, comparative sau superlative : inferior, superior, anterior, maxim etc.
- însușirea este negradabilă: complet, veșnic, viu, principal etc.
- sensul cuvântului nu permite comparația: acvatic, forestier, electric, petrolifer etc
Mijloace expresive de redare a superlativului absolut:
- adverbe legate de adjectiv prin prepoziția de : extraordinar/nemaipomenit/atât/formidabil/extrem/așa/grozav de
mare
- grupuri locuționare care însoțesc adjectivul : din cale afară de/peste măsură de/cu totul și cu totul mare
- verbe la supin postpuse adjectivului : aprig de temut, mândră de nespus, mare de nedescris
- adverbe provenite din substantive care însoțesc adjectivul: singur cuc
- derivarea adjectivului cu anumite prefixe ( arhi-/extra-/prea-/super-/supra-/stră-/răs- ) sau sufixe ( -isim) :
arhiplin, preafrumos, supraaglomerat, superdeștept, rarisim.
- repetarea unor consoane sau vocale din adjectiv : maaaaare, galllllben
- repetarea adjectivului : frumoasă, frumoasă
- silabisirea adjectivului : ui-tuc
- adjective puse înaintea adjectivului și legate prin prepoziția de: copleșitor de melodios, orbitor de frumos, frânt de
obosit
- adverbele ce și cât plasate înaintea adjectivului în enunțuri exclamative : Ce mare este! Cât de frumos ai cântat!

Locuțiunea adjectivală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adjectiv și se comportă în propoziție ca
adjectivul ( poate avea inclusiv grade de comparație): de treabă, cu scaun la cap, de bine, ca vai de el .