Clișee internaționale

Sunt expresii cunoscute și folosite în toată lumea, majoritatea cu semnificații interesante,

extrase din mitologie sau din literatura universală.

Acta, non verba. Fapte, nu vorbe. Faptele sunt întodeauna mai convingătoare.

Carpe diem. Bucură-te de ziua de astăzi. Trăirea intensă a clipei prezente.

Alma mater. Mama care hrăneşte. În antichitate desemna patria, astăzi Universitatea este
considerate o mamă care dă hrană spirituală tinerilor studenţi.

Alea iacta est. Zarul a fost aruncat. Cuvintele lui Caesar la trecera râului Rubicon, deoarece
însemna război civil, ceea ce s-a şi întamplat. Expresia este folosită când se ia o decizie
importantă, după mai multe ezitări.

Rara avis(in terra). Pasare rară(pe pământ). Expresia se referă la o lebădă neagră care pe
vremuri nu era cunoscută. Astăzi se referă la un lucru greu de găsit.

Mea culpa. Este vina mea. Formulă prin care îţi recunoşti greşeala şi, implicit, îţi ceri iertare.
În tribunalele romane, acuzaţii întrebaţi dacă îşi recunosc vina, răspundeau mea culpa în caz
afimrativ. Unii erau chiar absolviţi de pedeapsă.

Tabula rasa. Tablă ştearsă. În antichitate şcolarii puteau şterge cele scrise pe tăbliţele lor
cerate. Astăzi înseamnă a şterge cu buretele un lucru pentru a-l înlocui cu altul nous au pur şi
simplu pentru a-l distruge.

Călcâiul lui Achile

Această celebră sintagmă se datorează legendei grecești potrivit căreia zeița Thetis, mama
eroului grec Achile, în grija de a-și apăra fiul de orice primejdie, l-a cufundat în Styx, râu din
Infern a cărui apă te făcea invulnerabil. Când l-a scăldat în apă însă, zeița l-a prins de călcâi,
astfel încât acea parte a corpului i-a rămas singura vulnerabilă, neapucând să fie cufundată în
apă. Ca o ironie, mai târziu, în războiul troian, Achile a murit, fiind nimerit de o săgeată
tocmai în călcâiul vulnerabil.
De atunci, expresia desemnează, în orice limbă în care ar fi utilizată, locul vulnerabil al unei
persoane, slăbiciunea. Se mai folosește și în cazuri în care, de exemplu, se descoperă partea
slabă, insuficient argumentată sau defectuoasă, a argumentației cuiva; astfel, spunem că i-am
găsit „călcâiul lui Achile”.
Panza Penelopei-amânare de la ceva ce nu-ţi convine
Ulise ( numit şi Odiseu), regele insulei Itaca şi soţul Penelopei este plecat de acasă 20 de ani.
In lipsa lui, oamenii îl cred mort şi peţitorii vor să o ceară de soţie pe regina Penelopa.
Aceasta, credincioasă lui Ulise, foloseşte tot felul de tertipuri pentru a intârzia acest lucru.
Promite că se va recăsători după ce termină de lucrat o ţesătură, dar noaptea desfăcea ce a
lucrat ziua, dar datorită idiscreţiei unei servitoare se află.

A deschide cutia Pandorei-Expresia se referă în general la posibilitatea declanşării unei serie

de evenimene rele, de reacţii negative. În realitate, are legătură mai degrabă cu curiozitatea
omului.
Legenda spune că atunci când Prometeu a furat focul de pe Olimp, acesta l-a jignit pe Zeus, iar
pentru a se răzbuna Zeus l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au pus toate relele:
cruzimea, aroganţa, suferinţa, durerea, lăcomia şi gelozia, ura, bolile, lenea, tristeţea, teama,
suferinţa şi moartea. Însă pe fundul cutiei au pus speranţa, iar Zeus i-a oferit-o ca soţie lui
Prometeu pe Pandora, iar ei i-a oferit această cutie drept cadou. Prometeu, însă, a refuzat
cadourile, dar Epimeteu, fratele ui Prometeu, a acceptat-o pe Pandora, de soţie. Aceasta a
deschis cutia şi toate relele pământului s-au revărsat pe pământ. Speriata, a închis repede cutia
şi nu a observat că speraţa a rămas pe fundul cutiei. Cel mai probabil, de aici vine expresia
”speranţa moare ultima”.

Calul troian
A fi „cal troian” înseamnă a folosi o manevră de infiltrare într-un loc inaccesibil pentru a strica
armonia, autoritatea, chiar liniştea.
De la calul uriaş de lemn, în care intrau 50 de luptători, construit de vestitul meşter Epeus la
sfatul lui Ulysse (inspirat de zeita Atena). Agamemnon simulează plecarea flotei, dar lasă pe
mal calul. Cu toate că preotul Laocoon îi avertizează de primejdia darului făcut de greci,
troienii sparg porţile şi aduc calul în cetate, considerându-l un semn de renunţare al aheilor la
cucerirea Troiei.

Sabia lui Damocles - desemnează o primejdie ce paşte pe cineva, în orice moment.

Se spune că un tiran al Siracuzei a vrut să dea o lecţie unui curtean linguşitor, pe care îl chema
Damocles şi la un ospăţ l-a asezat pe tronul său. In timpul ospăţului i-a aratat o sabie, ce atârna
deasupra capului său, ţinută doar de un fir de păr. Prin asta a vrut să-i arate că pe tirani îi
pândesc primejdii în orice moment, chiar şi la ospeţe şi că nu este aşa mare fericire să fii tiran.